RAPORT privind promovarea muncii decente pentru toţi
15.3.2007 - (2006/2240(INI))
Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale
Raportor: Marie Panayotopoulos-Cassiotou
PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind promovarea muncii decente pentru toţi
Parlamentul European,
– având în vedere comunicarea Comisiei privind promovarea muncii decente pentru toţi - Contribuţia UE la aplicarea în lume a agendei muncii decente (COM(2006)0249),
– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei – anexa la comunicarea Comisiei privind munca decentă (SEC(2006)0643),
– având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social privind comunicarea Comisiei privind munca decentă (CESE 1054/2006),
– având în vedere declaraţia OIM privind principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă,
– având în vedere Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
– având în vedere convenţiile OIM şi normele fundamentale în domeniul muncii,
– având în vedere alineatul (47) din rezoluţia Adunării Generale a ONU privind rezultatele reuniunii mondiale la nivel înalt din 24 octombrie 2005,
– având în vedere concluziile reuniunii ONU la nivel înalt din septembrie 2005 [alineatul (47)] privind munca decentă şi globalizarea echitabilă şi adoptarea declaraţiei ministeriale de către Consiliul economic şi social al ONU la 5 iulie 2006, care subliniază nevoia urgentă de a crea, la nivel naţional şi internaţional, un mediu propice unei ocupări depline şi productive a forţei de muncă şi a unei munci decente pentru toţi, în calitate de element cheie al dezvoltării durabile,
– având în vedere raportul Comisiei mondiale privind dimensiunea socială a mondializării intitulat „O globalizare echitabilă: a crea avantaje pentru toţi” din februarie 2004,
– având în vedere comunicarea Comisiei privind Dimensiunea socială a globalizării - contribuţia politicilor UE la extinderea beneficiilor către toţi (COM(2004)0383),
– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Al doilea raport anual privind migrarea şi integrarea" (SEC(2006)0892),
– având în vedere rezoluţia sa din 4 iulie 2002 referitoare la comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social intitulată „Promovarea normelor fundamentale în domeniul muncii şi îmbunătăţirea guvernanţei sociale în contextul globalizării"[1],
– având în vedere Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene întitulată „Consensul european”[2],,
– având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Investirea în resursele umane - comunicare privind programul tematic pentru dezvoltarea capitalului uman şi social şi perspectivele financiare pentru perioada 2007-2013” (COM(2006)0018),
– având în vedere rezoluţia sa din 23 octombrie 2002 referitoare la comunicarea Comisiei intitulată „Adaptarea la schimbările din domeniul muncii şi ale societăţii: o nouă strategie comunitară privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă 2002-2006”[3],
– având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi politici sociale ale Consiliului de administraţie al OIM, întitulat „Noutăţi cu privire la aplicarea agendei globale pentru ocuparea forţei de muncă şi alte aspecte conexe ale integrării politicilor” din martie 2004,
– având în vedere documentul de lucru al OIM referitor la aspectele juridice ale traficului de fiinţe umane în scopul muncii forţate în Europe din aprilie 2006,
– având din vedere documentul de lucru al OIM nr. 58 privind munca decentă, standarde şi indicatori, din august 2005,
– având în vedere studiul OIM întitulat „Deficitul în materie de muncă decentă în lume: a măsura tendinţele cu ajutorul unui indice”, din august 2006,
– având în vedere nota OIM întitulat „Munca decentă în cadrele naţionale”, Departamentul de integrare a politicilor, octombrie 2004,
– având în vedere articolul 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care statuează că „Orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa”,
– având în vedere articolul 151 alineatul (1) din Tratatul CE care statuează că „În definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Comunităţii se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane”,
– având în vedere articolul 50 din Acordul de parteneriat dintre statele membre ale grupului de state din Africa, Caraibe şi Pacific, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000[4],
– având în vedere concluziile Consiliului privind munca decentă pentru toţi adoptate la Bruxelles la 1 decembrie 2006,
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de instituire a unui instrument de finanţare al cooperării pentru dezvoltare[5],
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 de instituire a unui instrument de finanţare pentru promovarea democraţiei şi drepturilor omului la nivel mondial[6],
– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi avizele Comisiei pentru dezvoltare, ale Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe şi a Comisiei pentru comerţ internaţional (A6-0068/2007),
A. întrucât conceptul de muncă decentă cuprinde mult mai multe elemente decât simpla garantare a normelor fundamentale în domeniul muncii; întrucât conceptul include alegerea liberă a şi productivitatea la locul de muncă, drepturi la locul de muncă, protecţia socială şi dialogul social, precum şi integrarea dimensiunii egalităţii între sexe în cadrul celor patru piloni;
B. întrucât mijloacele de efectuare a unei munci decente ar trebui adaptate la specificul, capacităţile şi nivelul de dezvoltare ale fiecărei societăţi; întrucât eforturile de promovare a muncii decente ar trebui să includă lucrătorii din economia formală şi cea informală, inclusiv lucrătorii din sectorul agricol, precum şi lucrătorii cu activitate independentă, cei care muncesc acasă, cei cu contract temporar sau în regim cu normă fracţionată;
C. întrucât promovarea unei munci decente pentru toţi la toate nivelurile ar trebui să fie un obiectiv global, astfel cum este solicitat de Comisia mondială privind dimensiunea socială a mondializării, de rezoluţia ONU privind rezultatele reuniunii mondiale la nivel înalt din 2005 şi de declaraţia ministerială adoptată de Comitetul economic şi social al ONU la 5 iulie 2006; întrucât obiectivul respectiv ar trebui să fie de asemenea parte integrantă din eforturile de atingere a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului şi din angajamentele reuniunii mondiale la nivel înalt pentru dezvoltare socială de la Copenhaga din 1995;
D. întrucât în zilele noastre munca decentă tinde să fie dispreţuită şi subminată datorită deschiderii unor noi pieţe ieftine ale forţei de muncă şi datorită încercării aferente de a exploata dumpingul „lucrativ” în domeniul forţei de muncă, care a luat forme foarte îngrijorătoare, în specială datorită relocării (uneori la scară largă) a întreprinderilor europene;
E. întrucât OIM este organismul competent pentru a defini şi a negocia normele internaţionale în domeniul muncii şi pentru a supraveghea aplicarea acestora în legislaţie şi în practică; întrucât cooperarea între OIM şi toate părţile implicate corespunzătoare, precum şi participarea deplină a OIM la lucrările Organizaţiei Mondiale a Comerţului, sunt esenţiale, şi întrucât Uniunea Europeană, reprezentând cele 27 de state membre ale sale, are o influenţă semnificativă şi joacă un rol important în acest domeniu, precum şi în domeniul guvernanţei sociale;
F. întrucât programele naţionale pentru muncă decentă ale OIM, precum şi alte eforturi depuse de agenţiile de dezvoltare internaţionale şi de ONU pentru a răspunde provocării locurilor de muncă contribuie, într-un context mai larg, la strategiile naţionale şi regionale de dezvoltare, de combatere a şomajului şi de reducere a sărăciei;
G. întrucât pe perioada 2000-2006 ocuparea forţei de muncă, coeziunea socială şi munca decentă nu au fost acoperite de majoritatea programelor şi studiilor în domeniul cooperării externe;
H. întrucât munca decentă începe să devină elementul cheie al unei îmbunătăţiri continue a condiţiilor de muncă şi al luptei împotriva şomajului, a sărăciei şi a excluderii sociale; întrucât este din ce în ce mai dificil să se garanteze pentru toţi o muncă remunerată şi deci se impune găsirea unei forme de venituri universale pentru cetăţeni;
I. întrucât adesea standardele pentru o muncă decentă nu sunt respectate în cazul muncii cu normă fracţionată, al ocupării insuficiente al forţei de muncă şi în cazul altor forme de muncă în care exploatarea este deosebit de prezentă, precum şi în cazul economiei informale, al activităţilor nedeclarate şi ilegale, inclusiv munca forţată şi exploatarea prin muncă a copiilor;
J. întrucât situaţiile în care nu se respectă condiţiile pentru o muncă decentă pot fi observate nu în cazul celor care aleg, ci mai degrabă în cazul celor forţaţi să muncească cu normă fracţionată, dintre care mulţi supravieţuiesc din venituri inferioare salariului minim;
K. întrucât respectul pentru diversitatea culturală, pentru globalizarea echitabilă, pentru obiectivele ocupării depline şi productive a forţei de muncă şi ale unei munci decente pentru toţi, inclusiv pentru lucrătorii cu handicap, femei, tineri şi în vârstă, pentru minorităţile culturale şi indigene, pentru migranţi, pentru persoanele cu calificare de nivel scăzut şi cele care locuiesc în zone defavorizate şi puţin dezvoltate, sunt instrumentele principale ale luptei împotriva sărăciei, şomajului şi excluderii sociale;
L. întrucât toţi actorii internaţionali trebuie să ajute la creşterea oportunităţilor pentru ca persoanele mai în vârstă să-şi găsească şi să păstreze un loc de muncă decent, pe de o parte prin îmbunătăţirea accesului acestora la programele de învăţare continuă şi a formării lor pentru noi locuri de muncă sau, pe de altă parte, prin garantarea faptului că au acces la pensii, servicii medicale şi alte beneficii şi servicii sociale adecvate; întrucât protecţia socială este strâns legată de munca decentă;
M. întrucât tinerii de pretutindeni au dreptul să găsească locuri de muncă decente; de asemenea, întrucât aceste eforturi ar trebui dezvoltate folosind o abordare inter-generaţii, care să ia în considerare întregul ciclu de viaţă; întrucât existenţa unei perioade îndelungate de şomaj la începutul vieţii profesionale a unui tânăr riscă să aibă un impact pe termen lung asupra capacităţii de inserţie profesională, a venitului şi a accesului la slujbe de calitate pentru persoana respectivă;
N. întrucât mulţi lucrători migranţi din Europa nu se bucură de condiţii de lucru decente;
O. întrucât în multe părţi ale lumii femeile riscă să sufere din cauza unor condiţii de lucru nedrepte şi deci merită o atenţie specială în acest sens;
P. întrucât sistemele de educaţie şi formare adaptate cerinţelor societăţii cunoaşterii joacă un rol crucial la pregătirea tinerilor pentru inserţia lor pe piaţa muncii, ajutându-i la creşterea posibilităţilor de a găsi muncă decentă şi de o calitate superioară;
Q. întrucât învăţarea continuă permite tuturor să deprindă abilităţile necesare pentru a se adapta la cerinţele în schimbare ale pieţei muncii, pentru a contribui la productivitatea acesteia şi pentru a lua parte la societatea cunoaşterii în calitate de cetăţeni activi;
R. întrucât toate statele membre au întocmit planuri de acţiune naţionale pentru ocuparea forţei de muncă în conformitate cu orientările privind ocuparea forţei de muncă definite la reuniunea extraordinară a Consiliului European privind ocuparea forţei de muncă din Luxemburg de la 20 şi 21 noiembrie 1997;
S. întrucât strategia europeană de ocupare a forţei de muncă, precum şi strategiile de protecţie şi de incluziune socială vizează orientarea şi asigurarea coordonării priorităţilor politicilor de ocupare a forţei de muncă, de protecţie socială şi de incluziune socială, la care statele membre ar trebui să adere la nivelul UE;
T. întrucât în strategia revizuită de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă şi în strategia europeană pentru dezvoltare durabilă Consiliul European din 22 şi 23 martie 2005 a subliniat importanţa dezvoltării vieţii profesionale de o manieră durabilă din punct de vedere social;
U. întrucât în cadrul strategiei de la Lisabona UE şi-a definit un nou obiectiv strategic: să devină cea mai competitivă şi mai dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de creştere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune, cu un înalt grad de coeziune socială şi de protecţie a mediului; întrucât până la această dată rezultatele dorite nu s-au concretizat;
V. întrucât, după cum este indicat în orientările privind politicile de ocupare a forţei de muncă (2005-2008), pentru a întări gradul de competitivitate al Uniunii Europene de o manieră durabilă din punct de vedere social este importantă îmbunătăţirea productivităţii prin promovarea muncii decente şi a calităţii vieţii profesionale, inclusiv sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, un echilibru îmbunătăţit între flexibilitatea şi siguranţa locului de muncă, învăţarea continuă, încrederea reciprocă şi participarea, precum şi un echilibru mai bun între viaţa privată/de familie şi viaţa profesională; combaterea discriminării pe criterii de gen şi a tuturor celorlalte forme de discriminare, precum şi promovarea integrării sociale a grupurilor vulnerabile, sunt parte integrantă din eforturile depuse pentru o muncă decentă;
1. consideră că munca decentă este unul dintre elementele cheie ale luptei împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale;
2. crede că Uniunea Europeană poate să aducă o contribuţie semnificativă la promovarea muncii decente pentru toţi prin intermediul politicilor sale interne şi externe, aplicându-şi valorile şi principiile sale sociale, combătând formele de dumping social al muncii şi consolidându-şi acest rol la nivel internaţional;
3. subliniază că munca decentă nu este o problemă care relevă doar de ocuparea forţei de muncă sau de protecţia socială, ci şi de guvernanţă, iar aplicarea unor politici eficiente orientate spre promovarea muncii decente necesită instituţii responsabile, angajare politică pentru buna gestionare a statului, precum şi o societate civilă activă şi organizată;
4. solicită Consiliului şi Comisiei să ţină seama de opiniile şi recomandările Comisiei mondiale privind dimensiunea socială a globalizării, rezoluţia ONU privind rezultatele reuniunii mondiale la nivel înalt din 2005, precum şi declaraţia ministerială adoptată de Comitetul Economic şi Social al ONU la 5 iulie, şi să includă perspectiva muncii decente în toate activităţile Uniunii Europene şi să încurajeze acest lucru şi la nivelul statelor sale membre;
5. subliniază nevoia ca societăţile multinaţionale în special să susţină principiul dimensiunii sociale a globalizării şi să adere la normele internaţionale în domeniul muncii şi la practicile în domeniul muncii decente în toate activităţile pe care le desfăşoară în lumea întreagă;
6. solicită Comisiei ca, la promovarea agendei privind munca decentă, să pună în practică strategia şi orientările pe care şi le-a propus pentru o mai bună mobilizare a politicilor interne şi externe ale UE, în special în chestiuni care ţin de dezvoltare, asistenţă externă, extinderea UE, politica de vecinătate, comerţ, migraţie şi relaţiile externe bilaterale şi multilaterale;
7. subliniază faptul că, pentru a putea realiza Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) şi pentru a consolida conceptul de muncă decentă pe baza unui ajutor pentru dezvoltare durabilă, este necesară o politică fiscală inovatoare şi echitabilă, ca de exemplu o taxă pe tranzacţiile financiare şi monetare;
8. solicită Consiliului şi Comisiei să nu renunţe la responsabilităţile pe care le au în cadrul punerii în aplicare a SGP+, ci să coopereze în mod activ cu OIM pentru a asigura faptul că termenii acordurilor sunt respectaţi pe deplin şi, acolo unde este necesar, să facă uz de competenţele de care dispune pentru a anula preferinţele în cazul ţărilor care nu respectă drepturile fundamentale sociale, ale muncii şi ale omului, inclusiv dreptul la libertatea de asociere, precum şi alte convenţii şi norme în domeniul muncii ale OIM;
9. solicită Comisiei să fie mai riguroasă în cadrul aplicării SGP, făcând recomandări guvernelor beneficiare, precum şi să activeze mecanismul de control prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 980/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 de aplicare a unui sistem de preferinţe tarifare generalizate şi, acolo unde este necesar, să aplice mecanismele de suspendare temporară a preferinţelor pentru ţările care nu îşi onorează angajamentele şi care încalcă sistematic şi în materie gravă drepturile sociale fundamentale, garantând în acelaşi timp că anularea preferinţelor nu încurajează protecţionismul; de asemenea, solicită ca monitorizarea şi aplicarea acestor mecanisme să fie extinsă pentru a acoperi şi celelalte ţări beneficiare ale SGP, îndeosebi în ceea ce priveşte exploatarea prin muncă a copiilor şi munca forţată, eliminarea acestora reprezentând o problemă centrală pentru OIM, după cum se arată în raportul său intitulat „Eliminarea exploatării prin muncă a copiilor: un obiectiv la îndemână noastră”;
10. solicită statelor membre ca, în urma angajamentului asumat de Comisie în cadrul comunicaţiei privind munca decentă, în momentul încheierii de înţelegeri comerciale cu ţări terţe să ţină seama de dimensiunea socială a muncii decente în cazul iniţiativelor Comisiei;
11. subliniază faptul că agenda privind munca decentă cuprinde un număr de strategii generale, care nu sunt legate de un model de dezvoltare specific, ci care privesc în mod direct o distribuire mai echitabilă şi mai echilibrată a bogăţiilor produse, şi este un instrument care condiţionează dezvoltarea de unele valori şi principii de acţiune şi de guvernanţă care îmbină competitivitatea economică cu dreptatea socială;
12. în contextul strategiei de dezvoltare durabilă, solicită Comisiei să dezvolte o metodă de abordare coerentă privind legăturile dintre politica socială, cea de ocupare a forţei de muncă şi cea de mediu, bazată pe libertate şi responsabilitate;
13. subliniază că pentru a atinge obiectivul unei munci decente este nevoie de un pachet coerent şi integrat de politici economice şi sociale care să urmărească promovarea unor locuri de muncă productive şi de calitate; subliniază că agenda privind munca decentă susţine adoptarea unor politici mai cuprinzătoare decât politicile tradiţionale privind piaţa muncii, şi că acestea trebuie sprijinite de toate politicile economice ale statelor membre;
14. invită statele membre şi întreprinderile comerciale ca, în cooperare cu partenerii sociali şi pe baza legislaţiei comunitare privind sănătatea şi siguranţa lucrătorilor, să adopte strategii preventive şi să aplice măsuri pentru protejarea maternităţii şi îmbunătăţirea sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă pentru lucrătoarele însărcinate, precum şi pentru cele care au născut de curând şi cele care alăptează;
15. subliniază necesitatea de a îmbunătăţi transparenţa pieţelor muncii, astfel încât toate tipurile de muncă (temporară, permanentă, cu normă întreagă, cu normă parţială şi cea plătită cu ora) să fie oficiale, plătite decent şi să respecte pe deplin drepturile lucrătorilor, normele fundamentale în domeniul muncii, dialogul social, protecţia socială (inclusiv sănătatea şi siguranţa la locul de muncă), precum şi egalitatea între sexe;
16. reaminteşte că cerinţele de angajare a tinerilor, inclusiv a stagiarilor, trebuie să respecte drepturile fundamentale ale tuturor lucrătorilor, precum şi principiile muncii decente;
17. salută comunicaţia Comisiei privind munca decentă şi îndeamnă statele membre şi ţările candidate să ratifice şi să aplice în întregime acele convenţii ale OIM pe care aceasta le consideră actuale, în special cele privind munca decentă; este convins că aplicarea convenţiilor OIM privind munca decentă ar trebui promovată prin politica de vecinătate şi cea externă; solicită Comisiei şi statelor membre să sprijine OIM prin consolidarea sistemului şi mecanismului său de supraveghere;
18. sprijină pe deplin abordarea Comisiei care vizează sprijinirea iniţiativelor de promovare a libertăţii sindicale şi a negocierilor colective, de îmbunătăţire a administraţiei muncii, a inspectoratelor muncii şi a organelor de gestionare a protecţiei sociale, precum şi de dezvoltare a unor strategii preventive integrate în domeniul sănătăţii şi a siguranţei la locul de muncă în cadrul programelor de pre-aderare şi a celor de extindere a UE;
19. salută instituirea de către Comisie a noului program tematic „Investirea în resursele umane” (2007-2013) în contextul „Consensului european” (politica de dezvoltare a Uniunii Europene) şi importanţa pe care acest program o acordă punerii în aplicare a agendei privind munca decentă în ţările partenere ale UE;
20. subliniază că articolul 12 alineatul (2) litera (d) punctul (ii) din Regulamentul de înfiinţare a instrumentului pentru cooperare pentru dezvoltare solicită promovarea agendei privind „munca decentă pentru toţi” ca obiectiv universal, ce trebuie îndeplinit, inter alia, prin iniţiative globale şi alte iniţiative multinaţionale de aplicare a normelor fundamentale în domeniul muncii stabilite la nivel internaţional de OIM, prin evaluarea consecinţelor comerciale asupra muncii decente, prin mecanisme durabile şi adecvate pentru finanţarea echitabilă şi funcţionarea eficientă a sistemelor de protecţie socială, precum şi pentru lărgirea ariei de acoperire a acestora; subliniază că munca decentă este menţionată, de asemenea, la articolul 5 alineatul (2) litera (c) din regulamentul în cauză ca domeniu de maxim interes; invită Comisia să folosească aceste dispoziţii în mod activ în politica sa de dezvoltare; invită, în plus, Comisia să informeze în mod sistematic cu privire la eforturile pe care le depune în vederea promovării muncii decente în raportul său anual privind politica de dezvoltare şi punerea în aplicare a asistenţei externe;
21. invită Comisia să încurajeze respectarea normelor fundamentale în domeniul muncii ale OIM şi a muncii decente în politica comercială a membrilor OMC ca un set eficient şi obligatoriu de norme, completat de un mecanism de sancţiuni pentru partenerii care nu se adaptează acestor norme, aplicând, în acelaşi timp şi întru totul, procedura SGP; încurajează Uniunea Europeană să ia în considerare constituirea unor mecanisme de monitorizare a evoluţiei paralele a comerţului şi a muncii decente, atât la nivel european, cât şi la nivel internaţional;
22. solicită Comisiei nu doar să sprijine, ci să şi participe, în măsura posibilului, la dialogul lansat între instituţiile financiare internaţionale, OIM, ONU şi OMC privind complementaritatea şi coerenţa politicilor acestora în domeniul creşterii economice, al investiţiilor, al comerţului şi al muncii decente;
23. invită Comisia ca, atunci când acordă preferinţe comerciale, ca de exemplu în cadrul pactului de stabilitate şi dezvoltare, să aibă în vedere respectarea de către ţările beneficiare a normelor internaţionale în domeniul muncii care garantează munca decentă, astfel încât ţările care nu respectă aceste norme de bază să nu beneficieze de sistemul UE de preferinţe comerciale;
24. subliniază nevoia unei cooperări mai intense între OMC, UNCTAD, OIM şi alte organizaţii internaţionale cu privire la caracterul complementar al politicilor lor; consideră că, în vederea promovării muncii decente şi pentru garantarea acesteia în practică, coerenţa măsurilor luate este esenţială; propune ca OIM să primească statutul de observator la OMC; se adresează parlamentelor celorlalte membre ale OMC cu solicitarea de a susţine această cerere;
25. invită Comisia să propună înfiinţarea unei Comisii pentru comerţ şi muncă decentă în cadrul OMC, asemănătoare Comisiei pentru comerţ şi mediu;
26. subliniază că statutul OIM îi permite să solicite sancţiuni comerciale împotriva unei ţări, în cazul în care aceasta nu respectă convenţiile sociale internaţionale, şi invită OMC să încerce să respecte deciziile OIM, în vederea unei concordanţe între acţiunile instituţiilor internaţionale;
27. propune ca OIM să fie autorizată să prezinte rapoarte de expertiză (amicus briefs) în faţa comisiilor OMC şi a Organului de apel în cazurile importante în care încălcarea convenţiilor internaţionale constituie un motiv de dispută şi în care deciziile OIM trebuie să fie luate în considerare;
28. propune ca, în cazul în care o decizie luată de către Organul de soluţionare a diferendelor este considerată de către un stat membru al OMC ca punând sub semnul îndoielii deciziile OIM privind respectarea convenţiilor din domeniul muncii, să existe o cale de apel către OIM pentru a garanta coeziunea acţiunilor comunităţii internaţionale în domeniul promovării muncii decente;
29. invită UE să includă respectarea normelor internaţionale în domeniul muncii printre elementele de negociere în vederea aderării noilor state membre la OMC;
30. îndeamnă Comisia să includă respectarea normelor fundamentale în domeniul muncii printre condiţiile preliminare pentru politica sa de achiziţie şi contractare; în acest sens, invită Comisia să dezvolte o politică şi să furnizeze asistenţă în domeniul comerţului, ceea ce ar oferi şi micilor producători din ţările în curs de dezvoltare posibilitatea de a respecta aceste norme;
31. subliniază nevoia de a îmbunătăţi metodologiile de evaluare a efectelor comerţului şi a acordurilor comerciale asupra promovării muncii decente, inclusiv în lanţurile globale de distribuţie şi în zonele libere industriale de export, precum şi nevoia de a garanta consolidarea şi planificarea eficientă a evaluărilor de impact a durabilităţii comerciale;
32. invită Comisia să recunoască şi să includă, în negocierile sale comerciale bilaterale şi multilaterale şi în EID, indicatori raţionali, astfel cum sunt definiţi de către OIM, pentru numărul de inspectori de muncă, în funcţie de dimensiunea forţei de muncă: 1 inspector la 10 000 de muncitori în ţările industrializate cu economie de piaţă, 1 la 20 000 în ţările cu economii în tranziţie şi 1 la 40 000 în ţările mai puţin dezvoltate;
33. invită Comisia să asigure punerea în aplicare a articolului 50 din Acordul de la Cotonou, care include o dispoziţie specifică privind normele comerciale şi cele în domeniul muncii şi care confirmă angajamentul părţilor faţă de normele fundamentale în domeniul muncii;
34. invită Comisia ca, în colaborare cu organele ONU, cu organizaţiile naţionale şi regionale, cu partenerii sociali şi alte segmente ale societăţii civile, să coordoneze mai bine programele privind munca decentă şi de cooperare externă în domeniul muncii decente cu punerea în aplicare a programelor naţionale pentru muncă decentă ale OIM sau a altor programe echivalente şi să intensifice eforturile comune în vederea integrării muncii decente în strategiile de reducere a sărăciei, în documentele privind strategia de reducere a sărăciei şi în strategiile de dezvoltare, deoarece acestea pot reprezenta o valoare adăugată pentru lupta pentru muncă decentă pentru toţi; solicită în acest context consultarea îndeaproape a partenerilor sociali şi a altor segmente ale societăţii civile;
35. solicită ca Uniunea Europeană să finanţeze, în cooperare cu OIM, un program de dezvoltare a muncii decente, care să aibă ca scop în special identificarea celor mai eficiente strategii pentru promovarea muncii decente;
36. subliniază că, pentru a înainta în vederea îndeplinirii obiectivului unei munci decente, este de o importanţă crucială ca statele membre să cheltuiască întreaga sumă până la plafonul de 0,7% din PNB pentru a acorda asistenţă ţărilor în curs de dezvoltare, dat fiind că bunele structuri sociale şi creşterea sunt o cerinţă prealabilă pentru evoluţia muncii decente, în special în ţările în curs de dezvoltare;
37. încurajează Comisia să folosească o abordare multidimensională integrată în cadrul activităţilor bazate pe cei patru piloni ai agendei privind munca decentă: alegerea liberă a şi productivitatea la locul de muncă, drepturile la locul de muncă, inclusiv normele fundamentale în domeniul muncii, protecţia socială şi dialogul social, precum şi integrarea dimensiunii egalităţii între sexe în cadrul tuturor pilonilor; încurajează statele membre să studieze posibilitatea introducerii unui salariu minim, care să acţioneze ca o plasă de siguranţă care să prevină exploatarea lucrătorilor şi sărăcia persoanelor cu loc de muncă;
38. subliniază importanţa de a sprijini includerea aspectelor privind ocuparea forţei de muncă şi munca decentă în strategiile de dezvoltare; solicită includerea unei analize mai aprofundate privind ocuparea forţei de muncă şi alte aspecte referitoare la munca decentă în documentele strategice privind reducerea sărăciei (DSRS), acordurile de parteneriat economic (APE), documentele de strategie naţională (DSN) şi programele indicative multianuale (PIM); în acest context, subliniază importanţa consultărilor cu toate părţile interesate, inclusiv cu asociaţiile patronale, sindicatele, lucrătorii, precum şi cu sectorul privat şi societatea civilă în general;
39. solicită ca ministerele muncii, asociaţiile patronale şi organizaţiile lucrătorilor să fie consolidate şi să fie integrate, în mod mai sistematic, în procesul participativ care sprijină crearea şi punerea în aplicare a DSRS, DSN şi PIM; este de părere că, în acest scop, trebuie îmbunătăţită cooperarea acestora cu miniştrii economiei şi finanţelor, precum şi cu instituţiile financiare şi economice internaţionale competente, precum Bretton Woods, Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC); invită toate părţile să asigure că documentele de strategie naţională (DSN) sunt elaborate într-o manieră cu adevărat participativă; îndeamnă Comisia să investească mai mult în întărirea capacităţilor tehnice şi instituţionale şi să faciliteze unele măsuri de includere a aspectelor privind munca decentă în documentele de strategie naţională;
40. subliniază, în special, nevoia de programe naţionale privind munca decentă sau de o „foaie de parcurs” similară, elaborată cu participarea organizaţiilor de parteneri sociali şi a altor părţi interesate, menite să creeze condiţii de muncă decentă pentru toţi prin cooperare pentru dezvoltare, inclusiv prin dialog politic cu privire la consecinţele politicilor şi guvernării economice, ale măsurilor de sprijin bugetar şi ale întăririi capacităţilor, în special a celor instituţionale, asupra ocupării forţei de muncă, cooperare care să fie bine coordonată şi armonizată între Comisie, statele membre şi alţi parteneri internaţionali pentru dezvoltare şi actori interesaţi, inclusiv OIM şi alte agenţii ale ONU, precum şi instituţii financiare internaţionale;
41. solicită o intensificare a eforturilor în cadrul luptei împotriva încălcării drepturilor omului şi a dreptului muncii şi al monitorizării activităţilor întreprinderilor multinaţionale, prevăzând, în cazul încălcării acestor drepturi, posibilitatea de a exclude astfel de întreprinderi prezente în ţările în curs de dezvoltare de la achiziţiile publice finanţate sau sprijinite de UE şi de statele sale membre, precum şi de la garanţiile pentru creditele la export acordate de Banca Europeană de Investiţii şi de alte instituţii financiare; invită Comisia şi statele membre să impună respectarea normelor fundamentale în domeniul muncii în cadrul achiziţiilor publice finanţate de Fondul European de Dezvoltare sau care folosesc alte ajutoare comunitare sau bilaterale;
42. invită statele membre să coordoneze intensificarea eforturilor de dezvoltare a abilităţilor pentru a acumula şi a împărtăşi beneficiile noilor tehnologii şi inovaţii; notează că munca decentă este realizată prin creştere, investiţii şi dezvoltarea întreprinderilor, asociate cu reactivitate socială;
43. invită instituţiile UE ca, în contextul agendei de la Lisabona şi a orientărilor integrate pentru creştere şi locuri de muncă ale Uniunii Europene (2005-2008), să dezvolte şi să promoveze o cultură europeană a antreprenoriatului orientată spre indivizi, în special spre tineri, pentru a ajuta la crearea unor întreprinderi cu un înalt nivel de creştere şi pentru a atinge mai bine unul dintre obiectivele muncii decente, şi anume acela de a crea „locuri de muncă mai multe şi mai bune”;
44. invită statele membre sa considere munca decentă o prioritate a politicii lor economice şi sociale, punând un accent special pe crearea unor locuri de muncă de calitate, pe respectarea drepturilor fundamentale în domeniul muncii pentru toate categoriile de lucrători, pe consolidarea protecţiei sociale şi pe promovarea dialogului social;
45. invită Comisia şi statele membre să încurajeze adoptarea voluntară a unor coduri de conduită la nivelul întreprinderii sau la nivel sectorial, făcând trimitere la şi completând legislaţia naţională şi normele internaţionale, precum şi codurile de conduită pentru întreprinderile multinaţionale ale OCDE şi ale OIM;
46. recomandă Comisiei să cerceteze şi să identifice societăţile care permit, în mod continuu şi repetat, încălcarea normelor fundamentale în domeniul muncii la orice nivel al lanţului de producţie şi aprovizionare şi solicită ca o astfel de listă să fie pusă la dispoziţia importatorilor stabiliţi în UE;
47. îndeamnă Comisia să dezvolte o etichetă pentru produsele fabricate în condiţii care respectă principiile muncii decente şi care se conformează normelor fundamentale în domeniul muncii, care să excludă în mod specific produsele obţinute prin exploatarea prin muncă a copiilor;
48. recomandă cu insistenţă ca statele membre şi Uniunea Europeană să promoveze aplicarea unor bune practici de responsabilitate socială a corporaţiilor de către toate societăţile, oriunde îşi desfăşoară activitatea, cu scopul de a crea un mediu de lucru sigur, flexibil şi de înaltă calitate; invită Forumul multilateral european şi Alianţa europeană privind responsabilitatea socială a corporaţiilor să dezvolte iniţiative obligatorii care să promoveze includerea muncii decente ca element important al responsabilităţii sociale a corporaţiilor;
49. invită statele membre şi Comisia, în calitate de angajatori în ţările în curs de dezvoltare, să aibă în vedere principiul muncii decente, în special prin mărirea salariilor în conformitate cu Recomandarea 135 a OIM privind stabilirea salariului minim, cu referire specială la ţările în curs de dezvoltare.
50. salută contribuţia la munca decentă adusă de organizaţiile ONU, cum ar fi iniţiativa Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului referitoare la un raport suplimentar privind drepturile omului în corporaţiile transnaţionale;
51. solicită, în acest scop, ca evaluarea şi monitorizarea respectului arătat de întreprinderile comerciale europene pentru principiile muncii decente, precum şi a angajamentelor pe care şi le-au luat în domeniul responsabilităţii sociale a corporaţiilor, să fie extinsă la activităţile şi filialele lor din afara UE, astfel încât şi ţările terţe să poată beneficia de responsabilitatea socială a corporaţiilor, în special în ceea ce priveşte drepturile sindicale şi interzicerea exploatării prin muncă a copiilor şi a muncii forţate, în special în cazul femeilor, a imigranţilor şi a grupurilor minoritare;
52. încurajează guvernele din ţările-gazdă ale întreprinderilor transnaţionale să monitorizeze punerea în aplicare a liniilor directoare ale OECD privind companiile multinaţionale şi să publice periodic rapoarte cu privire la contribuţia acestor întreprinderi la aplicarea efectivă a normelor fundamentale în domeniul muncii stabilite de OIM;
53. subliniază importanţa promovării Declaraţiei Tripartite a OIM privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială;
54. încurajează întreprinderile comerciale să adopte politici responsabile şi nediscriminatorii de recrutare şi dezvoltare profesională pentru a sprijini angajarea femeilor şi a persoanelor dezavantajate pe piaţa muncii;
55. recomandă ca întreprinderile comerciale să ia iniţiativa de a promova o mai mare participare şi reprezentare a femeilor în organismele implicate în dialogul social, un obiectiv strategic al conceptului de muncă decentă;
56. invită Comisia ca, în cooperare cu partenerii sociali şi cu OIM, să încurajeze antreprenorii femei să înfiinţeze şi să dezvolte întreprinderi comerciale în cadrul şi în afara Uniunii Europene în cadrul politicii de cooperare pentru dezvoltare;
57. invită statele membre să garanteze că întreprinderile care funcţionează în interiorul şi în exteriorul Uniunii Europene îmbunătăţesc procesul de informare a reprezentanţii lucrătorilor şi de consultare a acestora, în cadrul unui dialog social continuu la scară mai mare, informând şi consultând lucrătorii cu privire la un număr de chestiuni pertinente pentru locul lor de muncă şi pentru condiţiile de lucru; invită Comisia, statele membre şi partenerii sociali să recunoască faptul că înaltele standarde de sănătate şi siguranţă la locul de muncă constituie un drept fundamental al omului;
58. subliniază importanţa dialogului social la definirea programelor naţionale pentru muncă decentă care urmează să fie puse în aplicare de statele membre şi le invită pe acestea din urmă să consulte cu adevărat partenerii sociali;
59. subliniază faptul că partenerii sociali sunt de o importanţă crucială pentru aplicarea cu succes a agendei privind munca decentă şi ar trebui deci să fie implicaţi activ, cel puţin prin intermediul unor audieri, în procesul de aplicare a iniţiativelor privind munca decentă;
60. salută negocierile partenerilor sociali europeni referitoare la un acord-cadru privind hărţuirea şi violenţa la locul de muncă, care este un exemplu de promovare a muncii decente în Europa; invită Comisia să încurajeze partenerii sociali să încheie cu succes aceste negocieri;
61. subliniază faptul că agenda socială europeană, strategia de la Lisabona (inclusiv programele naţionale de reformă) şi eforturile intensificate depuse în vederea ratificării şi aplicării convenţiilor internaţionale în domeniul muncii pe care OIM le consideră actuale, constituie foaia de parcurs privind munca decentă a UE;
62. invită statele membre să pună în aplicare politici şi programe eficiente, preventive şi protectoare pentru a mări numărul, calitatea, precum şi competenţele şi instrumentele inspectoratului de muncă în conformitate cu legislaţia comunitară şi cu convenţiile OIM, pentru a garanta siguranţa şi sănătatea la locul de muncă, condiţiile de muncă şi alte norme în domeniul social;
63. sugerează o cooperare mai aprofundată între dezvoltarea la nivel comunitar a schimburilor de cele mai bune practici dintre serviciile de inspecţie a muncii naţionale, pentru a contribui la promovarea muncii decente; invită statele membre să furnizeze autorităţilor responsabile pentru inspecţia muncii resurse mai cuprinzătoare pentru a permite îndeplinirea misiunilor acestora, pentru a asigura că legislaţia naţională în domeniul muncii este aplicată în practică şi nu este ocolită;
64. invită Comisia şi statele membre să garanteze că şi noile forme de muncă sunt protejate de legislaţia existentă şi să conceapă noi instrumente juridice care să poată fi aplicate flexibil noilor forme de muncă, astfel încât să se poată garanta tuturor lucrătorilor acelaşi nivel de protecţie;
65. recunoaşte importanţa activităţii Reţelei de angajare a tinerilor şi a Forumului OIM privind munca decentă în calitate de mecanisme de schimb de păreri între colegi, sprijin şi revizuire; invită Comisia să sprijine, împreună cu OIM, dezvoltarea acestor reţele în ţările partenere ale UE, ca modalitate de aplicare a agendei globale pentru ocuparea forţei de muncă;
66. invită statele membre să garanteze educarea tinerilor, în calitate de strategie eficientă pentru evitarea excluderii sociale şi a sărăciei, şi să dezvolte capacitatea lor de inserţie profesională folosind mecanisme existente, cum ar fi reţeaua Euroguidance, care ajută persoanele să înţeleagă mai bine posibilităţile de a munci în Europa; le invită de asemenea să uşureze tranziţia către piaţa muncii şi să îmbunătăţească accesul la angajare prin scheme de orientare profesională, asigurând totodată coerenţa cu o abordare inter-generaţii, care să ia în considerare ciclul de viaţă;
67. invită statele membre să-şi mărească investiţiile în infrastructură necesare pentru a folosi tehnologiile de comunicare a informaţiei, precum şi investiţiile în educarea şi formarea tinerilor, prin investiţii mixte din sectorul public şi sectorul privat;
68. invită statele membre ca, în cadrul aplicării politicilor comunitare, să generalizeze şi să extindă accesul la posibilităţile de învăţare continuă, chiar şi în zonele îndepărtate din punct de vedere geografic şi în zonele rurale, precum şi să aplice măsuri specifice adaptate realităţilor locale, pentru a garanta capacitatea de inserţie profesională a tuturor într-un mediu de lucru în continuă schimbare;
69. invită statele membre să iniţieze reforme pertinente în cadrul sistemelor lor educaţionale şi să garanteze accesul tuturor la o educaţie de înaltă calitate;
70. invită Comisia şi statele membre să integreze dimensiunea de gen şi dimensiunea dezvoltării în toate politicile şi programele de promovare a muncii decente şi solicită statelor membre să garanteze egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei în procesul de a obţine un loc de muncă decent, nu doar din punctul de vedere al accesului de locuri de muncă sau la promovare, ci şi al remuneraţiei primite;
71. solicită Comisiei şi statelor membre să ia toate măsurile necesare pentru a asigura concilierea vieţii private/familiale cu viaţa profesională pentru a mări participarea femeilor la piaţa muncii şi a examina şi elimina cauzele care ar putea submina eficacitatea acestui tip de măsuri;
72. recomandă să se caute soluţii care să facă mai atrăgătoare locurile de muncă considerate astăzi prea dificile sau dezonorante (ajutor domestic, ajutorul acordat familiilor, ajutorul acordat persoanelor în vârstă, serviciile sociale personale etc.)
73. invită Comisia şi statele membre să-şi îmbunătăţească măsurile pentru a permite tuturor lucrătorilor să realizeze un echilibru mai bun între viaţa profesională şi cea de familie, ţinând seama de faptul că orarul prelungit, stresul şi lipsa de siguranţă a locului de muncă ameninţă viaţa de familie, care este unul dintre elementele de bază ale societăţii noastre;
74. invită Comisia şi statele membre să coopereze cu ONG-uri, sindicate, organizaţii şi reţele ale femeilor pentru ca, în ţările în curs de dezvoltare, să se acorde femeilor un statut superior în contextul social şi economic şi pentru promovarea muncii decente la toate nivelurile;
75. salută iniţiativa anunţată în comunicarea Comisiei privind munca decentă de a sprijini eforturile de îmbunătăţire a implicării partenerilor sociali şi a altor părţi interesate ale societăţii în guvernanţa globală, pe baza modelului consultativ al OCDE;
76. invită statele membre să adopte politici naţionale de promovare a egalităţii de şanse şi de tratament al lucrătorilor, indiferent de vârstă şi de gen; invită statele membre să ia măsuri pentru prevenirea discriminării împotriva femeilor şi a lucrătorilor mai în vârstă şi pentru a garanta pensionarea voluntară, tranziţia graduală de la muncă la pensionare, precum şi flexibilitatea vârstei de pensionare, fără totuşi ca aceasta să depăşească vârsta de pensionare actuală;
77. subliniază că promovarea muncii decente vizează îmbunătăţirea globală a condiţiilor de viaţă şi de muncă pentru toţi, şi include în acest sens sprijin pentru integrarea sectorului informal în fluxul economic principal;
78. invită Comisia şi statele membre să sprijine şi să promoveze iniţiative şi practici legislative şi politice în materie de nediscriminare pe criterii de handicap şi privind şansele egale în programele de formare profesională şi la locul de muncă, care să includă asistenţă pentru adaptarea locurilor de muncă în vederea nevoilor persoanelor cu handicap în ţările în curs de dezvoltare;
79. invită Comisia să încurajeze statele membre să folosească metoda de coordonare deschisă în domeniul protecţiei sociale pentru a aduce o valoare adăugată diverselor sisteme sociale; în acest scop şi în conformitate cu strategia revizuită de la Lisabona, în vederea îmbunătăţirii flexibilităţii şi mobilităţii lucrătorilor europeni şi a coeziunii sociale în Uniune, consideră că este nevoie să se facă eforturi în vederea unei armonizări mai profunde a regimurilor de pensii, în special în contextul serviciilor de care beneficiază persoanele care lucrează în state membre diferite, în special datorită faptului că acest lucru nu constituie doar un obstacol major în calea liberei circulaţii a lucrătorilor, ci şi un impediment în calea unei pieţe unice în domeniul serviciilor financiare;
80. notează că marginalizarea unor minorităţi pe considerente de religie sau de rasă este un obstacol în realizarea muncii decente pentru toţi în cadrul UE şi solicită tuturor statelor membre care nu au acţionat deja în acest sens să finalizeze transpunerea directivei privind egalitatea de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică[7];
81. în cadrul unei abordări coerente a migraţiei internaţionale a forţei de muncă, salută disponibilitatea statelor membre de a ratifica Convenţia internaţională C 97 privind protecţia drepturilor tuturor lucrătorilor migranţi şi a membrilor familiilor acestora, precum şi Convenţiile OIM 97 şi 143;
82. invită statele membre să convină asupra unei definiţii standard comune a muncii forţate şi a abuzului de poziţie de vulnerabilitate, pentru a reduce ambiguitatea şi parţialitatea hotărârilor juridice;
83. constată faptul că în exercitarea dreptului lor la liberă circulaţie, unii cetăţeni ai UE sunt predispuşi la condiţii de muncă precare şi solicită Comisiei şi statelor membre să adopte politici pentru monitorizarea experienţelor migranţilor pe piaţa muncii din interiorul UE şi, de asemenea, să adopte măsuri pentru eliminarea practicilor de exploatare în domeniul muncii;
84. invită Comisia şi delegaţiile UE din ţările partenere să promoveze activ includerea agendei privind munca decentă şi a programelor naţionale şi regionale privind munca decentă în documentele de strategie naţională, în planurile strategice regionale, în planurile naţionale de acţiune şi în alte instrumente de programare a politicilor UE de cooperare pentru dezvoltare;
85. salută intenţia Comisiei de a analiza extinderea dispoziţiilor Regulamentului (CE) Nr. 2110/2005 în ceea ce priveşte conformitatea cu normele fundamentale în domeniul muncii la contractele finanţate prin intermediul Fondului European de Dezvoltare;
86. solicită Comisiei să aloce resurse adecvate în vederea punerii în aplicare a propunerilor pentru promovarea muncii decente cuprinse în programul tematic „Investirea în resursele umane”;
87. salută introducerea de către Comisie a noului program tematic „Investirea în resursele umane” (2007-2013) în contextul „Consensului european” (politica de dezvoltare a Uniunii Europene) şi importanţa pe care acest program o acordă punerii în aplicare a agendei privind munca decentă în ţările partenere ale UE; salută faptul că programul recunoaşte legătura clară dintre munca decentă şi protecţia socială; invită Comisia să acorde fonduri suficiente pentru promovarea muncii decente în cadrul programului tematic „Investirea în resursele umane”;
88. salută noua strategie integrată privind drepturile copilului, anunţată în comunicarea Comisiei întitulată „Către o strategie europeană pentru drepturile copilului” [COM(2006)0367] şi reiterează faptul că măsurile luate împotriva exploatării prin muncă a copiilor, astfel cum este definită în Convenţiile OIM nr. 138 şi 182 împotriva muncii forţate, trebuie transpuse în măsuri naţionale şi internaţionale;
89. constată că cetăţenii ţărilor terţe riscă să aibă parte de condiţii de muncă mai precare decât cetăţenii UE şi, prin urmare, solicită statelor membre să adopte politici în conformitate cu principiile comune de bază (CBP) privind integrarea în UE a cetăţenilor din ţările terţe, în special în conformitate cu CBP 3 privind promovarea integrării migranţilor pe piaţa muncii;
90. salută intenţia Comisiei de a prezenta până în 2008 un raport de urmărire referitor la comunicarea sa privind munca decentă, care ar trebui să cuprindă o analiză şi o evaluare a ratificării şi a aplicării de către statele membre a convenţiilor OIM privind ocuparea forţei de muncă, sănătatea şi siguranţa, protecţia mamelor, precum şi drepturile muncitorilor migranţi; solicită ca acest raport să includă un program de acţiune pentru munca decentă care să includă atât acţiuni de cooperare în cadrul UE, cât şi eforturi la nivel internaţional;
91. salută efortul Comisiei de îmbunătăţire a analizei şi de elaborare a unor indicatori corespunzători pentru punerea în aplicare a agendei privind munca decentă;
92. salută sugestia Comisiei ONU pentru afaceri economice şi sociale de a face toate eforturile pentru a dezvolta agenda privind munca decentă, astfel încât, până în 2015, să poată fi înregistrate rezultate concrete;
93. solicită Comisiei să prezinte Parlamentului statistici specifice cu privire la felul în care se finanţează munca decentă şi chestiunile legate de aceasta, pentru a putea evalua mai bine angajamentul politic din punctul de vedere al finanţării;
94. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi parlamentelor statelor membre.
- [1] JO C 271 E, 12.11.2003, p. 598.
- [2] JO C 46, 24.2.2006, p. 1.
- [3] JO C 300 E, 11.12.2003, p. 290.
- [4] 2000/483/CE (JO L 317), 15.12.2000, p. 3.
- [5] JO L 378, 27.12.2006, p. 41.
- [6] JO L 386, 29.12.2006, p. 1.
- [7] Directiva 2000/43/CE a Consiliului de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO L 180, 19.7,2000, p. 22).
EXPLANATORY STATEMENT
Background
The decent work concept was proposed by the ILO in 2000 at formulating a universal political objective of promoting employment and improving working conditions, going beyond the respect for the fundamental social rights as defined by the eight core labour standards conventions of the ILO[1]. It consists of the following four strategic objectives, with gender equality as a crosscutting objective:
Ø Job creating
Ø Guaranteeing rights at work
Ø Extending social protection
Ø Promoting dialogue and conflict resolution
In 2006, at the high-level segment of the UN’s Economic and Social Council (ECOSOC), a ministerial declaration was adopted underscoring the priority of managing to attain productive, full-time employment and decent work for all.
The meeting was the first international summit to take on board the recommendations made by the UN Summit of Heads of State and Government organised in September 2005. 150 global leaders agreed to place full and productive employment and Decent Work as a central objective of relevant national and international policies, in the efforts to achieve the Millennium Development Goals.
The European Parliament[2] had already called for the strengthening of the social dimension of globalisation and for the promotion of decent work for all, in accordance with the ILO's strategy in this area.
Commission's Communication
The Commission's Communication aims to go beyond just ensuring minimum labour rights by giving a clear indication how the promotion of decent work could be achieved. This includes promoting job creation, improved governance and social dialogue, identifying and addressing decent work deficits, better cooperation between the main stakeholders and reducing corruption.
The Commission envisages several actions, which include:
Ø Strengthening the contribution of decent work in EU development policy and external aid
Ø Reinforcing cooperation with regional, international organisations, the business community and other parts of civil society
Ø Emphasising the need for decent work for all in its agreements and cooperation with countries outside the EU including candidate, neighbouring, developing and developed countries
Ø Strengthening decent work in an open trade regime
Ø Encouraging countries to formulate a 'road map' towards establishing decent work for all, taking into account the needs and specific situations of partner countries
Position of the draftsperson
The draftsperson believes that the EU can play a significant role in the promotion of decent work for all through both its internal and external policies, through its social model and its role at international level. To this end and in order to better evaluate the impact of the EU activities, Ms Panayotopoulos requests the Commission to submit periodically to the European Parliament and Council an impact assessment report of all the different EU policies on the promotion of decent work for both EU and its partner country workers.
Furthermore, only an effective application of methodologies and indicators can show the progress made in implementing the decent work agenda.
The current rules of globalization following the logic of increased liberalization in all spheres of economic and social policies push towards a global labour market, even if it still remains highly segmented. This raises the issue of developing and, subsequently, ratifying and applying the appropriate norms for a fair global labour market. The draftsperson encourages the Member states and candidate countries to ratify and apply the ILO Conventions. It emerges from the table that most of the countries analysed did not ratify the following ILO Conventions:
Ø Convention No 168 on employment policy
Ø Convention No 155 on health and safety at work
Ø Convention No 183 on maternity protection
Ø Conventions Nos 118 and 157 on equality of treatment and maintenance of social security rights in case of mobility
Ø Conventions Nos 97 and 143 on migrant workers
The recent Codification of the Maritime Labour Convention, which sets out seafarers' rights to decent conditions of work and is an example of the promotion of decent work at sector level, still needs to be ratified by all EU countries.
The draftsperson agrees with the European Commission that the endorsement of social objectives cannot under any circumstances be used for protectionist purposes. The objective should be to achieve social progress at all levels and ensure that it is spread fairly for the benefit of all. Furthermore, Mrs Panayotopoulos believes that labour market flexibility and employment security are not mutually exclusive objectives, but with appropriate practices should reinforce each other. Even though there is no one-size-fits-all model of labour market policies, there are some institutional characteristics that can help improve the effectiveness of labour markets. Some of them are the social dialogue, the long-term establishment of active labour market policies as a component of macro-economic policy, sound labour management relations, support for development of institutional capacities and an expenditure which is adjusted to the changing phases of the business cycle. Additionally, a greater effort on skill development for workers and managers is vital to get and share the benefits of new technologies. Rapidly changing skill requirements call for a comprehensive effort to increase the educational level in all countries and especially in developing countries. This would call for national policies for an integrated educational system in which workers skills are permanently upgraded and youth is being prepared for the challenges of globalisation. In order to mainstream youth employment into national development strategies, measures to enhance the employability of youth should be a key component of active labour market policies and educational reforms.
Despite economic growth of 4.3 per cent in 2005 that increased world output by some US$2.5 trillion, the global economy is nowadays failing to deliver enough new jobs for those entering the job markets[3]. With reference to people with no work at all unemployment is at its highest point ever and stands at nearly 192 million worldwide (about 6 per cent of the global workforce). Of these unemployed, the ILO estimates that 86 million (about half the global total) are young people aged 15 to 24[4]. The draftsperson recognises this problem and calls the Commission to support the development of the Youth Employment Network in EU partner countries together with the ILO as a way to implement the global Employment Agenda.
In addition, Ms Panayotopoulos stresses the need to integrate a gender dimension into the agendas of decent work. Women are less paid and receive less training than their male colleagues and are at higher risk to live in poverty as they get older.
Lastly, the draftsperson recalls the issues of migrant workers, of whom women now represent nearly half, and who constitute also a growing share of the world’s workforce. In 2000 there were more than 86 million migrant workers throughout the world, with 34 million of these indeveloping regions[5]. The ILO estimated in 2004 that 2.45 million people in forced labour had been trafficked across international boundaries. Of these, about 43 per cent had been destined for commercial sexual exploitation and a third for economic exploitation[6]. The draftsperson recalls that actions against child labour should be taken at national and international level so as to alleviate child exploitation and poverty and achieve decent work for adults everywhere.
ANNEX I: Level of ratification of the ILO conventions in the Member States and candidate countries
|
EU - 15 |
10 New Member States |
ACCESSION 2007 |
CANDITATE COUNTRIES |
||||||||||||||||||||||||||||
|
BE |
FR |
UK |
DE |
IT |
NL |
LU |
DK |
IE |
EL |
PT |
ES |
AT |
FI |
SE |
CY |
CZ |
EE |
HU |
LV |
LT |
MT |
PL |
SK |
SI |
BG |
RO |
HR |
TU |
FYROM |
||
Core Labour Standards |
||||||||||||||||||||||||||||||||
C87 |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
||
C98 |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
||
C138 |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
||
C182 |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
||
C29 |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
||
C105 |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
||
C100 |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
||
C111 |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
||
Conventions on employment policy |
||||||||||||||||||||||||||||||||
C122 |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
||
C168 |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
+ |
+ |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
||
Convention on occupational guidance and training |
||||||||||||||||||||||||||||||||
C142 |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
- |
- |
+ |
+ |
||
Conventions on employment services |
||||||||||||||||||||||||||||||||
C88 |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
- |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
||
C181 |
+ |
- |
- |
- |
+ |
+ |
- |
- |
- |
- |
+ |
+ |
- |
+ |
- |
- |
+ |
- |
+ |
- |
+ |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
- |
||
Convention on job security |
||||||||||||||||||||||||||||||||
C158 |
- |
+ |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
+ |
+ |
||
Convention on health and safety at work |
||||||||||||||||||||||||||||||||
C155 |
- |
- |
- |
- |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
- |
- |
- |
+ |
+ |
- |
- |
+ |
+ |
+ |
||
Convention on occupational health services |
||||||||||||||||||||||||||||||||
C161 |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
+ |
+ |
- |
+ |
- |
+ |
- |
- |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
- |
+ |
+ |
+ |
||
Conventions on labour inspection and administration |
||||||||||||||||||||||||||||||||
C81 |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
||
C150 |
- |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
||
Conventions on minimum wage fixing and protection of wages |
||||||||||||||||||||||||||||||||
C26 |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
- |
- |
+ |
- |
+ |
- |
- |
+ |
- |
+ |
- |
+ |
- |
- |
+ |
- |
||
C95 |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
- |
- |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
- |
+ |
+ |
- |
+ |
- |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
- |
+ |
- |
||
C131 |
- |
+ |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
- |
+ |
+ |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
- |
+ |
- |
+ |
- |
- |
+ |
||
Convention on maternity protection |
||||||||||||||||||||||||||||||||
C183 |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
+ |
- |
- |
+ |
- |
+ |
- |
- |
+ |
- |
+ |
+ |
- |
- |
- |
||
Conventions on migrant workers |
||||||||||||||||||||||||||||||||
C97 |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
- |
- |
- |
+ |
+ |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
- |
+ |
||
|
BE |
FR |
UK |
DE |
IT |
NL |
LU |
DK |
IE |
EL |
PT |
ES |
AT |
FI |
SE |
CY |
CZ |
EE |
HU |
LV |
LT |
MT |
PL |
SK |
SI |
BG |
RO |
HR |
TU |
FYROM |
|
C143 |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
+ |
+ |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
- |
+ |
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||
Convention on reconciling working life and family life |
|||||||||||||||||||||||||||||||
C156 |
- |
+ |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
- |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
- |
+ |
|
Convention on vocational rehabilitation and employment |
|||||||||||||||||||||||||||||||
C159 |
- |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
- |
+ |
+ |
+ |
|
Convention on protection of indigenous and tribal peoples |
|||||||||||||||||||||||||||||||
C169 |
- |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
+ |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
|
Convention on Social Security (minimum standards) |
|||||||||||||||||||||||||||||||
C102 |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
- |
- |
- |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
- |
+ |
+ |
+ |
|
Conventions on equality of treatment and maintenance of social security rights in case of mobility |
|||||||||||||||||||||||||||||||
C118 |
- |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
- |
- |
- |
- |
+ |
+ |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
|
C157 |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
- |
|
Conventions on effective promotion of collective bargaining |
|||||||||||||||||||||||||||||||
C151 |
+ |
- |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
- |
+ |
+ |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
|
C154 |
+ |
- |
- |
- |
- |
+ |
- |
- |
- |
+ |
- |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
- |
+ |
+ |
+ |
- |
- |
- |
+ |
- |
+ |
- |
- |
- |
|
Convention on Tripartite consultation |
|||||||||||||||||||||||||||||||
C144 |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
|
Convention on information of workers representatives within the enterprise |
|||||||||||||||||||||||||||||||
C135 |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
+ |
- |
+ |
- |
+ |
+ |
+ |
+ |
|
Note: +: convention ratified, -: convention not ratified yet
ANNEX II: Decent Work Ranking
Dharam Ghai, "Decent Work: Concept and Indicators", International Labour Review,
Vol. 142 (2003), No. 2
Patterns of decent work performance
In order to sketch out decent work profiles of the industrial countries, it is useful to group them in the following categories:
Nordic: Denmark, Finland, Norway and Sweden
Anglo-Saxon: Australia, Canada, New Zealand, United Kingdom,United States
Continental: Austria, Belgium, France, Germany, Italy, Luxembourg,Netherlands, Switzerland
Industrializing: Greece, Ireland, Portugal, Spain
Japan does not fit into any of these categories.
The Nordic countries perform well on all indicators except the unemployment rate, where Sweden and Denmark are average and Finland is among the poor performers.
ANNEXI II: Decent Work and Economic Performance: Combined Ranking
The industrializing countries are poor on all indicators. There are exceptions for a few indicators: gender disparities (Ireland and Portugal average), labour force participation (Portugal average), unemployment rate (Portugal good), inequality, social protection and social dialogue (Ireland good). When it comes to economic performance, it is interesting to note that this typology does not hold. For example, while Denmark and Norway are among the best performers, Sweden is among the poor performers. Likewise in the Anglo-Saxon group, Australia and the United States are among the best, New Zealand and Canada in the middle and the United Kingdom among the lowest-ranking. In the continental group, Netherlands is among the best, France, Luxembourg and Belgium among the middle-ranking, and Switzerland, Austria, Germany and Italy among the lowest-ranking. In the industrializing group, Ireland is among the best, Portugal and Spain are among the middleranking and Greece among the poor performers.
- [1] Core labour standards:
- Convention No 87 on freedom of association of employers and workers organisations
- Convention No 98 on promotion of collective bargaining
- Conventions Nos 138 and 182 on elimination of child labour
- Conventions Nos 29 and 105 on elimination of forced labour
- Conventions Nos 100 and 111 on equal remuneration for men and women - [2] A6-0308/2005 and A5/0251/2002.
- [3] ILO: "Changing patterns in the world of work", Report I (C), International Labour Conference, 95th Session 2006.
- [4] Ibidem.
- [5] ILO: "Towards a fair deal for migrant workers in the global economy", Report IV, International Labour Conference, 92nd Session, Geneva, 2004.
- [6] ILO: "A global alliance against forced labour", Global Report under the follow-up to the ILO Declaration, Report I (B), International Labour Conference, 93rd Session, Geneva, 2004, para.60.
OPINION OF THE COMMITTEE ON DEVELOPMENT (28.2.2007)
for the Committee on Employment and Social Affairs
on promoting decent work for all
(2006/2240(INI))
Draftswoman: Feleknas Uca
SUGGESTIONS
The Committee on Development calls on the Committee on Employment and Social Affairs, as the committee responsible, to incorporate the following suggestions in its motion for a resolution:
– having regard to Article 50 of the Partnership Agreement between the African, Caribbean and Pacific Group of States (ACP), of the one part, and the European Community and its Member States, of the other part, signed at Cotonou on 23 June 2000,
– having regard to the Council Conclusions on decent work for all adopted on 1 December 2006 at the meeting of the 2767th Employment, Social Policy, Health and Consumers Affairs Council in Brussels,
– having regard to the Joint Statement by the Council and the Representatives of the Governments of the Member States meeting within the Council, the European Parliament and the Commission on European Union Development Policy: The European Consensus ('the European Consensus on Development') signed on 20 December 2005,
– having regard to Regulation (EC) No 1905/2006 of the European Parliament and of the Council of 18 December 2006 establishing a financing instrument for development cooperation,
– having regard to Regulation (EC) No 1889/2006 of the European Parliament and of the Council of 20 December 2006 on establishing a financing instrument for the promotion of democracy and human rights worldwide,
1. Calls on the Commission to promote the implementation of Article 50 of the ACP-EC Partnership Agreement, in which the parties undertake, including in their trade relations, to respect fundamental labour standards; calls on the Commission and Member States to support the ACP countries in formulating and enforcing legislation on the subject and in organising information campaigns;
2. Welcomes the introduction by the Commission of the new thematic programme Investing in People (2007–2013) in the context of the 'European Consensus ' (the EU's on Development policy) and the importance which that programme attaches to the implementation of the decent work agenda in the EU's partner countries; welcomes the programme's recognition of the clear link between decent work and social protection; calls on the Commission to earmark enough funding for the promotion of decent work within the thematic programme Investing in People;
3. Welcomes the fact that the Commission has included fundamental labour standards and the promotion of corporate social responsibility within the scope of the Human Rights and Democracy financing instrument; calls on the Commission to devote sufficient attention to these points in the programming and award of operational appropriations under this instrument;
4. Welcomes the Commission Communication of 24 May 2006 and the decisions taken by the 2767th Employment, Social Policy, Health and Consumer Protection Council;
5. Stresses the importance of supporting the integration of employment and decent work into development strategies; calls for the inclusion of a more thorough analysis of employment and other aspects of decent work in the Poverty Reduction Strategy Papers (PRSPs), Economic Partnership Agreements (EPAs), Country Strategy Papers (CSPs) and Multiannual Indicative Programmes (MIPs); in this context, highlights the importance of consultations with all relevant stakeholders, including organised employers, trade unions and workers as well as the private sector and civil society in the broadest sense;
6. Calls for employment ministries, employers' associations and workers' organisations to be strengthened and more systematically integrated into the participatory process underpinning the design and implementation of PRSPs, CSPs and MIPs; believes that, for this purpose, their cooperation with economic and finance ministers as well as with the respective international financial and economic institutions such as the Bretton Woods Institutions, the European Investment Bank (EIB) and the World Trade Organisation (WTO) must be improved; calls on all parties to ensure that CSPs are drafted in a truly participatory manner; urges the Commission to invest more in technical and institutional capacity building and to facilitate measures to root decent work in country strategy papers;
7. Stresses in particular the need for country-led Decent Work Country Programmes, or a similar “road map”, developed with the participation of social partners' organisations and other relevant stakeholders, aimed at achieving decent work for all through development cooperation – including policy dialogue on the employment impacts of economic policies and governance, budget support measures and capacity building, in particular institutional capacity building – which is well-coordinated and harmonised among the Commission, the Member States and other international development partners and relevant actors, including the International Labour Organization (ILO) and other UN agencies as well as international financial institutions;
8. Emphasises that child labour is one of the main causes of poverty in future generations and that child and forced labour constitute violations of fundamental rights;
9. Calls on the Commission and the Member States to support and promote legislative and policy initiatives in developing countries on non-discrimination and equal opportunities in vocational training schemes and in the work place, including support for work place adaptations/accommodation for people with disabilities;
10. Calls for a renewed effort to combat breaches of human rights and labour law and to monitor the activities of multinationals, with the possibility of excluding multinationals operating in developing countries from public procurements funded or supported by the EU and its Member States as well as from export credit guarantees granted by the EIB and other financial institutions in the event of breaches of these rights; calls on the Commission and the Member States to make respect for core labour standards obligatory in the framework of public procurement financed by the EuropeanDevelopment Fund and other community or bilateral support;
11. Stresses that Article 12(2)(d)(ii) of the Regulation establishing the Development Cooperation Instrument calls for the promotion of the 'decent work for all' agenda as a universal objective, to be achieved, inter alia, through global and other multi-country initiatives to implement internationally agreed ILO core labour standards, assessment of the trade impact on decent work and sustained and adequate mechanisms for the fair financing and effective functioning – and wider coverage – of social protection systems; emphasises that, also in Article 5(2)(c) of the same Regulation, decent work is mentioned as a focus area; calls on the Commission to actively use those provisions in its development policy; further calls on the Commission to report systematically on its efforts to promote decent work in its annual report on its development policy and implementation of external assistance;
12. Stresses that the possibility of attaining the Millennium Development Goals (MDGs) and strengthening the concept of decent work through sustainable development aid requires a fair and innovative tax policy, e.g. taxes on financial and currency transactions;
13. Stresses that decent work is a multidisciplinary subject which has an impact on all aspects of foreign policy; considers, therefore, that support for decent work must also be encouraged by means of foreign-policy financing instruments;
14. Calls for all Commission programmes in the areas of development cooperation and trade policy to make financial provision for measures to foster decent work;
15. Believes that trade agreements must be vehicles for the promotion of decent work; stresses therefore that the EU should include in its negotiating mandates for bilateral and other trade agreements the principles and objectives of decent work; calls on the Commission to take into account, when granting trade preferences, compliance by the beneficiary countries with international core labour standards, so that countries that do not meet these basic standards do not benefit from EU trade preferences; calls on the Commission to work actively with the ILO in ensuring that the terms of the agreements are fully complied with, and, where necessary, use the powers at its disposal to cancel preferences with any countries failing to respect fundamental social, labour and human rights;
16. Calls for the mainstreaming of the decent work principle in all Community actions; recalls in this connection the crucial importance of socio/economic policy coherence and coordination at national, regional and international levels, which, in the latter case, should include the involvement of the ILO in this process;
17. Emphasises the need for the concept of decent work to be put into practice by local actors in developing countries, with particular emphasis being placed on rural areas and the informal sector; stresses the importance of NGOs in promoting and supporting this process; stresses the urgent need to undertake effective action, including through EU assistance in partner countries, to promote decent work in the informal economy, with a view to the gradual integration of the informal economy into the formal economy;
18. Emphasises the need to support existing best practices that guarantee decent working conditions in developing countries, such as those of the international Fair Trade movement;
19. Notes that only respect for fundamental ILO conventions was included as an indicator of good governance on the basis of which developing countries might be eligible for additional financing; considers that investing in decent work is also a sign of good governance; stresses, therefore, that, in addition to the fundamental ILO conventions, decent work should be included as an indicator of good governance;
20. Emphasises the need to establish a demand-driven global knowledge-sharing network on decent work and local development based on primarily national research, capacity and institution building;
21. Proposes that the EU request observer status for the ILO within the WTO and the establishment of a committee on trade and decent work along the lines of the committee on trade and environment;
22. Reminds the Member States of ILO Convention C100 concerning Equal Remuneration for Men and Women Workers for Work of Equal Value, which calls on governments and the social partners to build new social and economic structures to strengthen the role of women in the economy and in the labour market; believes that there is a need both to take specific measures in favour of women and to introduce gender mainstreaming into all policies, programmes and projects to overcome obstacles preventing women from finding decent work;
23. Calls on the Member States and the Commission, as employers in developing countries, to take account of the principle of decent work, particularly by increasing wages in accordance with Recommendation 135 of the ILO concerning Minimum Wage Fixing, with Special Reference to Developing Countries.
PROCEDURE
Title |
Promoting decent work for all |
||||||
Procedure number |
|||||||
Committee responsible |
EMPL |
||||||
Opinion by |
DEVE |
||||||
Enhanced cooperation – date announced in plenary |
|
||||||
Drafts(wo)man |
Feleknas Uca |
||||||
Previous drafts(wo)man |
|
||||||
Discussed in committee |
27.2.2007 |
|
|
|
|
||
Date adopted |
27.2.2007 |
||||||
Result of final vote |
+: –: 0: |
25 0 0 |
|||||
Members present for the final vote |
Margrietus van den Berg, Josep Borrell Fontelles, Danutė Budreikaitė, Corina Creţu, Alexandra Dobolyi, Filip Kaczmarek, Glenys Kinnock, Maria Martens, José Javier Pomés Ruiz, Miguel Portas, Horst Posdorf, Pierre Schapira, Frithjof Schmidt, Jürgen Schröder, Feleknas Uca, Luis Yañez-Barnuevo García, Anna Záborská |
||||||
Substitute(s) present for the final vote |
Ana Maria Gomes, Jan Jerzy Kułakowski, Miguel Angel Martínez Martínez, Manolis Mavrommatis, Tobias Pflüger, Anne Van Lancker, Åsa Westlund, Zbigniew Zaleski |
||||||
Substitute(s) under Rule 178(2) present for the final vote |
|
||||||
Comments (available in one language only) |
... |
||||||
OPINION OF THE COMMITTEE ON WOMEN’S RIGHTS AND GENDER EQUALITY (24.1.2007)
for the Committee on Employment and Social Affairs
on promoting decent work for all
(2006/2240(INI))
Draftswoman: Amalia Sartori
SUGGESTIONS
The Committee on Women’s Rights and Gender Equality calls on the Committee on Employment and Social Affairs, as the committee responsible, to incorporate the following suggestions in its motion for a resolution:
1. Declares that all jobs are dignified provided that workers’ rights are respected: fair and equal wages for equal work, irrespective of gender, adequate payment of insurance and social security contributions and a safe and healthy working environment;
2. Calls on the Member States and businesses, in cooperation with the social partners and on the basis of Community legislation on the health and safety of workers, to adopt preventive strategies and implement measures designed to protect maternity and improve health and safety at work for pregnant workers and workers who have recently given birth or are breastfeeding;
3. Stresses that the concept of decent work also involves a decent retirement and the entitlements pertaining thereto;
4. Furthermore, states that there can be no decent work without equality between the sexes and emphasises in particular the requirement that equal work must be rewarded by equal pay;
5. Stresses that decent work calls for any kind of violence at work to be prevented, with particular reference - owing to its greater incidence and impact - to violence (both physical and psychological) relating to the victim’s sex;
6. Stresses the need to improve the transparency of labour markets, so that all kinds of work (temporary, permanent, full-time, part-time, hourly paid) are official, decently paid, and that they fully respect workers’ rights, core labour standards, social dialogue, social protection (including health and safety at work) and gender equality;
7. Encourages businesses to adopt responsible, non-discriminatory recruitment and professional development policies in order to boost the employment of women and the disadvantaged on the labour market;
8. Points out that special attention should be paid to the employment of women, with regard to which the regulations are still not being fully complied with in many cases and the indices of which are less favourable in both quantitative and qualitative terms than those relating to the employment of men, and to creating an environment enabling women to balance work and family life;
9. Recommends that businesses take initiatives to promote greater participation and representation of women on bodies involved in social dialogue, a strategic goal of the concept of decent work;
10. Calls upon the Member States which have not yet done so to incorporate into their domestic law provisions which make bullying and sexual harassment an offence;
11. Criticises the fact that gender mainstreaming is not adequately taken into account in the Commission’s approach on promoting decent work for all; highlights the lack of suitable gender equality indicators and the systematic absence of information on wage differentials and ‘glass ceilings’;
12. Stresses the importance of promoting working relations in which gender issues are duly regulated for all and in every sector, in both the EU’s relations and cooperation programmes with the regions and with non-member states, with the aim of achieving equal opportunities for women and men and awareness of the gender dimension on the labour market;
13. Calls on the Commission, in cooperation with the social partners and the ILO, to encourage female entrepreneurs to set up and develop businesses inside and outside the EU as part of the policy of development cooperation;
14. Stresses the need to outlaw enforced part-time working (which mainly affects women) and working hours which are detrimental to family life because they are disjointed or excessively spread out;
15. Stresses the need for greater efforts to be made with regard to vocational training through the introduction in particular of appropriate personalised monitoring for employees at every stage of their working lives;
16. Recommends that ways be explored to increase the desirability of jobs now considered too heavy or menial (domestic help, family assistance, caring for the elderly, personal services, etc.);
17. Stresses the importance, therefore, of seeking practical strategies for promoting occupations which, for reasons of culture or ‘social image’, are stigmatised as being difficult and dangerous jobs, and as such are often not governed by the law and without any social protection;
18. Stresses that support should be given to the efforts of the Member States to coordinate their activities and exchange best practices in order to achieve these objectives.
PROCEDURE
Title |
Promoting decent work for all |
||||||
Procedure number |
|||||||
Committee responsible |
EMPL |
||||||
Opinion delivered by |
FEMM |
||||||
Enhanced cooperation |
|
||||||
Draftswoman |
Amalia Sartori |
||||||
Previous draftsman |
|
||||||
Discussed in committee |
19.12.2006 |
24.1.2007 |
|
|
|
||
Date adopted |
24.1.2007 |
||||||
Result of final vote |
+: –: 0: |
30 0 0 |
|||||
Members present for the final vote |
Edit Bauer, Maria Carlshamre, Edite Estrela, Ilda Figueiredo, Věra Flasarová, Claire Gibault, Lissy Gröner, Zita Gurmai, Esther Herranz García, Anneli Jäätteenmäki, Lívia Járóka, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Urszula Krupa, Pia Elda Locatelli, Angelika Niebler, Siiri Oviir, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Christa Prets, Marie-Line Reynaud, Teresa Riera Madurell, Eva-Britt Svensson, Britta Thomsen, Corien Wortmann-Kool, Anna Záborská |
||||||
Substitute(s) present for the final vote |
Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Christa Klaß, Zita Pleštinská, Bernadette Vergnaud |
||||||
Substitute(s) under Rule 178(2) present for the final vote |
Jean Lambert, Elisabeth Schroedter |
||||||
Comments (available in one language only) |
... |
||||||
OPINION OF THE COMMITTEE ON INTERNATIONAL TRADE (8.1.2007)
for the Committee on Employment and Social Affairs
on promoting decent work for all
(2006/2240(INI))
Draftsman: Harlem Désir
SUGGESTIONS
The Committee on International Trade calls on the Committee on Employment and Social Affairs, as the committee responsible, to incorporate the following suggestions in its motion for a resolution:
1. Recalls the international community's commitment, at the United Nations summit of 14-16 September 2005, to supporting the decent work agenda drawn up by the ILO; considers the promotion of this agenda to be a priority with a view to achieving the millennium development goals and the eradication of poverty;
2. Welcomes the Commission's will to mainstream the promotion of decent work into the EU's external policies, in particular bilateral and regional trade and external aid policies; stresses that the Commission must take advantage of the bilateral and multilateral negotiations to place more of its commercial weight behind promoting social standards and decent work;
3. Calls on the Commission not to neglect the multilateral dimension in the promotion of a decent work agenda; asks the Commission, in particular, to come forward with a proposal at the WTO with the aim of making sure that WTO rulings fully incorporate the ILO decent work proposals;
4. Affirms that promoting decent work is consistent with the EU's values and that it is in the EU's interest to ensure that international trade grows in line with the European social model with a view to avoiding all kinds of social dumping; calls for the EU's external policies to aim for the economic development of partner countries, but also for compliance with social standards and decent work, providing decent incomes for workers and their families, together with the right to health and safety at work, social protection and trade union freedom;
5. Stresses the responsibility of the social partners for promoting decent work for all, and calls on the Commission to support them and encourage their initiatives in this field;
6. Believes that multinational companies, including European multinationals, operating in developing countries must consider themselves to have responsibilities extending to the social sphere, requiring them to promote decent work in the conduct of their business and to endeavour to eliminate child labour;
7. Supports the Commission's action with a view to securing the broadest possible ratification of ILO conventions, particularly those which relate to fundamental working standards; recommends that the Commission make the implementation of core labour standards a permanent element in bilateral consultations at all levels, both with countries where violations occur and with countries that have trade and investment links with such countries; recommends that the Commission include, in all bilateral trade agreements and strategic partnerships, a clause on the implementation of core labour standards, in particular with regard to trade union rights, the ban on forced labour and child labour, gender equality at work and the rights of migrant workers; calls on the Commission, once the ILO conventions have been ratified, to monitor effectively their implementation and report to Parliament on a regular basis; also calls for measures to be taken with a view to effectively combating social dumping;
8. Proposes that the EU incorporates, as a matter of course, social clauses on decent work in all bilateral and regional cooperation instruments, including trade agreements;
9. Calls on the Commission to ensure the implementation of Article 50 of the Cotonou Agreement, which includes a specific provision on trade and labour standards and which confirms the parties' commitment to core labour standards;
10. Urges the Commission to make compliance with core labour standards a precondition for its purchasing and contracting policy; calls on the Commission, to this end, to develop a policy and to provide trade related assistance which would make it possible for small producers in developing countries likewise to comply with these standards;
11. Is convinced that the lead position of the EU in global trade and in the reaping of the economic benefits of increased global trade is due to the high level of social partnership and peace in the EU, which must be preserved as the overall aim of all trade policy instruments;
12. Approves the Commission's guidelines on the development of indicators and assessment methodologies which incorporate decent work into the sustainability impact assessments (SIAs), in particular for new bilateral and regional trade agreements and export processing zones; welcomes the pilot project launched with the ILO to measure the impact of trade and its liberalisation on decent work; hopes that it may be extended to more countries and that these indicators may be systematically included in SIAs as tools for assessing trade policies;
13. Calls on the Commission to recognise, and incorporate into its bilateral and multilateral trade negotiations and SIAs, reasonable indicators, as defined by the ILO, for the number of labour inspectors based on the size of the workforce: 1 inspector per 10,000 workers in industrialised countries with a market economy, 1 per 20,000 in transition economies and 1 per 40,000 in less developed countries;
14. Calls on the Commission to step up its commitment to promoting and guaranteeing, in the GSP+ beneficiary countries, the effective application of the fundamental rights of workers set out in the UN and ILO conventions; also calls on the Commission to show greater rigour in implementing the GSP by making recommendations to the beneficiary governments and to activate the oversight arrangements provided for in Council Regulation (EC) No. 980/2005 of 27 June 2005 applying a scheme of generalised tariff preferences (“the GSP Regulation”) and, where necessary, apply the mechanisms for temporarily suspending preferences in respect of those countries which do not honour their commitments and which seriously and systematically breach fundamental social rights while ensuring that the cancellation of preferences does not encourage protectionism; calls also for monitoring and the application of those mechanisms to be extended to cover the other GSP beneficiary countries, especially as regards child labour and forced labour, the elimination of which is a central challenge for the ILO, as indicated in its report entitled ‘The end of child labour: Within reach’; believes that the Chinese economy has now grown to such a scale and is having such a strong impact on international trade that similar standards have to be applied if China is to continue to enjoy trade preferences; requests that the Commission reports annually to Parliament;
15. Calls on the Commission to encourage a stronger commitment to social responsibility on the part of businesses; stresses the importance of businesses in ensuring greater respect for fundamental working standards in their relations with developing countries, particularly at the product design stage;
16. Requests that, in the forthcoming revision of the GSP Regulation,the Commission makes express provision for suspension and withdrawal of GSP+ benefits to be based on a proportionality criterion, so as not to rule out incentives for companies which, in their business operations and their relations with their workers, comply with the obligations deriving from the international commitments entered into by beneficiary countries;
17. Recalls that, while States are primarily responsible for the proper adoption and implementation of core labour standards, transnational corporations should also be held, at least indirectly, responsible; encourages transnational corporations to adopt and promote Corporate Social Responsibility practices and core labour standards in relation both to activities that the company owns and directly controls and to the company's offshore suppliers and subcontractors (usually in developing countries); recommends that such policies be developed in partnership with all relevant stakeholders (governments, companies, trade unions and NGOs); recognises that the growing interest in Corporate Social Responsibility has increased transnational corporations' awareness of the positive role of labour standards in enterprise development; recommends that the Commission investigates the possibility of providing technical assistance to companies, particularly small and medium sized enterprises, and local authorities in third countries to ensure that they have the financial and human resources necessary for the implementation of such policies;
18. Encourages governments of the home countries of transnational enterprises to monitor implementation of the OECD Guidelines for Multinational Enterprises and to periodically publish reports on the contribution of those enterprises to the effective implementation of ILO core labour standards;
19. Urges the Commission to contribute to the development of the UN Norms on the Responsibilities of Trans-national Corporations and Other Business Enterprises with regard to Human Rights in order to ensure that it is an effective global instrument against the violation of core labour standards and other possible human rights abuses by companies;
20. Recommends that the Commission investigates the creation of appropriate legal safeguards and mechanisms at EU level which identify and prosecute EU-based importers who import products in cases where the violation of the core ILO conventions has been permitted in any part of the supply chain; recommends that the Commission explore the possibility of creating incentives for EU-based importers who carry out regular and independent monitoring of the manufacture of their products in all third countries which form part of the production chain;
21. Recommends that the Commission investigates and identifies companies which continuously and persistently permit the violation of core labour standards in any part of the production and supply chain and calls for such a list to be made available to EU-based importers;
22. Calls on the EU to contribute to decent work through its migration policy, providing support for the authorities in host countries with a view to protection and better treatment of migrants who live in their country, and combating illegal migration and people trafficking;
23. Underlines the basic role that corporate social responsibility can play in promoting decent work and calls on the Commission to continue to promote it, together with the measures that the OECD and the ILO have approved;
24. Stresses the need for greater cooperation between the WTO, UNCTAD, the ILO and other international organisations with regard to the complementarity of their policies; considers that coherence among the measures undertaken is essential in promoting decent work and guaranteeing it in practice; proposes that the ILO be granted observer status at the WTO; addresses the parliaments of other WTO members to ask them to support this request;
25. Calls on the Commission to make 'promoting decent work' an EU objective in the WTO in the form of a package deal aimed at providing developing countries with more policy space, including greater respect within the EU for Special & Differential Treatment (SDT) demands and initiatives for the stabilisation of commodity prices;
26. Calls on the Commission to propose establishing a 'trade and decent work' committee in the WTO, along the lines of the 'trade and environment' committee;
27. Points out that the ILO statutes allow it to call for trade sanctions against a country in the event of failure to comply with international social conventions, and calls on the WTO to undertake to comply with ILO decisions for the sake of consistency in the action of international institutions;
28. Proposes that the ILO be authorised to submit expert reports (amicus briefs) to the WTO panels and Appellate Body in relevant cases where the violation of international conventions is at issue in a dispute and in which the decisions of the ILO have to be taken into account;
29. Proposes that, where a decision by the Dispute Settlement Body is regarded by a WTO Member State as calling into question ILO decisions on compliance with the labour conventions, an appeal route to the ILO should exist so as to guarantee the coherence of international community’s action in promoting decent work;
30. Stresses the need to promote codes of conduct for multinational businesses negotiated with the trade unions within the OECD, incorporating the objectives of decent work, and calls for these rules to apply to the third-country subsidiaries of companies with their headquarters in Europe, as well as to sub-contractors and suppliers involved in the firm’s production chain;
31. Welcomes the support which the Commission intends to give to improving the involvement of the social partners and other civil society actors in world governance (such as the WTO and the International Financial Institutions) along the lines of the OECD consultative model, but recalls that it is just as important for these actors to be involved in EU bilateral or regional trade negotiations;
32. Calls on the EU to make compliance with international work standards one element in negotiations for the accession of new member states to the WTO;
33. Calls on the Commission to promote a more united approach on the part of EU Member States with regard to achieving the effective incorporation of decent work into the International Financial Institutions, with regard in particular to their policy advice, their development assistance programmes and their loans to private companies;
34. Emphasises that decent work concerns all workers and that work performed on an informal basis has been identified by the ILO as reflecting the existence of "decent work deficits" which need to be eliminated so that all workers can carry out work in a legal and institutional framework in which their rights are protected;
35. Stresses that codes of conduct must not be endorsed without specifically identifying those kinds of initiatives that promote decent work and that, too often, codes are inadequate substitutes for the adoption and application of law and for the role of trade unions and genuine industrial relations; calls instead for the creation of decent work to be recognised as an essential part of what it means for an enterprise to be considered socially responsible; emphasises furthermore that the Multi-Stakeholder Forum and the European Alliance on Corporate Social Responsibility (CSR) will not be a useful means of developing decent work until the concerns of trade unions and NGOs regarding those bodies have been addressed;
36. Emphasises, finally, the importance of promoting the ILO Tripartite Declaration on Multi-National Enterprises and Social Policy.
PROCEDURE
Title |
Promoting decent work for all |
|||
Procedure number |
||||
Committee responsible |
EMPL |
|||
Opinion by |
INTA |
|||
Draftsman |
Harlem Désir |
|||
Discussed in committee |
3.10.2006 |
22.11.2006 |
||
Date adopted |
19.12.2006 |
|||
Result of final vote |
+: –: 0: |
24 1 0 |
||
Members present for the final vote |
Kader Arif, Francisco Assis, Jean-Pierre Audy, Enrique Barón Crespo, Daniel Caspary, Françoise Castex, Christofer Fjellner, Béla Glattfelder, Alain Lipietz, Caroline Lucas, Erika Mann, Helmuth Markov, David Martin, Georgios Papastamkos, Peter Šťastný, Robert Sturdy, Gianluca Susta, Johan Van Hecke, Daniel Varela Suanzes-Carpegna, Zbigniew Zaleski |
|||
Substitute(s) present for the final vote |
Panagiotis Beglitis, Harlem Désir, Elisa Ferreira, Małgorzata Handzlik, Jens Holm |
|||
PROCEDURĂ
Titlu |
Promovarea muncii decente pentru toţi |
|||||||||||
Numărul procedurii |
||||||||||||
Comisia competentă în fond |
EMPL |
|||||||||||
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare |
DEVE |
FEMM |
INTA |
|
|
|||||||
Avize care nu au fost emise |
AFET |
|
|
|
|
|||||||
Cooperare consolidată |
|
|
|
|
|
|||||||
Raportor(i) |
Marie Panayotopoulos-Cassiotou |
|||||||||||
Raportor(i) substituit (substituiţi) |
|
|
||||||||||
Examinare în comisie |
22.11.2006 |
24.1.2007 |
28.2.2007 |
|
|
|||||||
Data adoptării |
1.3.2007 |
|||||||||||
Rezultatul votului final |
+ - 0 |
35 4 0 |
||||||||||
Membri titulari prezenţi la votul final |
Jan Andersson, Alexandru Athanasiu, Roselyne Bachelot-Narquin, Emine Bozkurt, Philip Bushill-Matthews, Milan Cabrnoch, Alejandro Cercas, Christina Christova, Derek Roland Clark, Luigi Cocilovo, Proinsias De Rossa, Harlem Désir, Harald Ettl, Richard Falbr, Carlo Fatuzzo, Ilda Figueiredo, Joel Hasse Ferreira, Stephen Hughes, Karin Jöns, Jan Jerzy Kułakowski, Jean Lambert, Raymond Langendries, Bernard Lehideux, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Ana Mato Adrover, Maria Matsouka, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Pier Antonio Panzeri, Jacek Protasiewicz, José Albino Silva Peneda, Kathy Sinnott, Jean Spautz, Gabriele Stauner, Anne Van Lancker |
|||||||||||
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Edit Bauer, Mihael Brejc, Françoise Castex, Richard Howitt, Sepp Kusstatscher, Roberto Musacchio |
|||||||||||
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final |
André Brie, Jaromír Kohlíček |
|||||||||||
Data depunerii |
15.3.2007 |
|||||||||||
Observaţii |
|
|||||||||||