RAPORT privind politica de locuinţe şi politica regională
28.3.2007 - (2006/2108(INI))
Comisia pentru dezvoltare regională
Raportor: Alfonso Andria
PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind politica de locuinţe şi politica regională
Parlamentul European,
– având în vedere normele de reglementare a fondurilor structurale pentru perioada 2007-2013,
– având în vedere rezoluţia sa din 26 septembrie 2006 privind o strategie tematică pentru mediul urban[1],
– având în vedere rezoluţia sa din 13 octombrie 2005 privind dimensiunea urbană în contextul extinderii[2],
– având în vedere rezoluţia Consiliului din 12 februarie 2001 privind calitatea arhitecturii în mediul urban şi cel rural[3],
– având în vedere comunicarea Comisiei: Politica de coeziune şi oraşele: contribuţia oraşelor şi aglomerărilor urbane la creşterea economică şi la ocuparea forţei de muncă în cadrul regiunilor (COM(2006)0385),
– având în vedere comunicarea Comisiei: Strategia tematică pentru mediul urban (COM(2005)0718),
– având în vedere Cartea verde a Comisiei din 22 iunie 2005: Eficienţa energetică -
sau cum să facem mai multe consumând mai puţin (COM(2005)0265),
– având în vedere Acordul de la Bristol din 7 decembrie 2005 în care se menţionează, printre alte opt caracteristici ale unui oraş durabil, un mediu urban bine proiectat, bine construit şi de înaltă calitate,
– având în vedere Carta socială a Consiliului Europei - versiunea revizuită (STE 163), semnată la Strasbourg la 3 mai 1996,
– având în vedere Carta europeană privind locuinţele adoptată de către Intergrupul pentru habitat urban al Parlamentului European la 26 aprilie 2006,
– având în vedere Declaraţia de la Vancouver privind aşezările umane, publicată cu prilejul Conferinţei ONU privind aşezările umane (Habitat I), desfăşurate între 31 mai şi 11 iunie 1976 la Vancouver,
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (345/2006) şi cel al Comitetului Economic şi Social European (407/2007), consultate în conformitate cu articolele 117 şi 118 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6‑0090/2007),
A. întrucât lipsa de locuinţe decente la un preţ accesibil influenţează în mod direct viaţa cetăţenilor, limitându-le posibilitatea de inserţie socială şi de mobilitate atât în zonele urbane, cât şi în zonele rurale;
B. întrucât multe oraşe europene se confruntă cu probleme importante în ceea ce priveşte locuinţele, precum insuficienţa ofertei, în funcţie de regiune sau ţară, existenţa persoanelor fără adăpost, costurile ridicate de cumpărare şi întreţinere şi starea proastă a imobilelor; întrucât întreţinerea necorespunzătoare a imobilelor duce adesea la demolarea locuinţelor existente, ceea ce poate da naştere la noi inegalităţi în ceea ce priveşte planificarea urbană în lipsa unei strategii de dezvoltare integrată;
C. întrucât problema locuinţelor urbane se înscrie în contextul mai larg al planificării urbane şi este legată aşadar de problemele de pauperizare a anumitor cartiere, de degradare a mediului (poluarea aerului şi a apei, zgomotul, deşeurile, suprapopularea etc.), de proasta funcţionare a serviciilor publice, de accesibilitate sau de securitate etc.;
D. întrucât dificultăţile de acces la locuinţe stau la baza fenomenelor de segregare socială şi de transformare în ghetou;
E. întrucât schimbările demografice şi depopularea din unele regiuni pot duce la o scădere a cererii de locuinţe, la neocuparea locuinţelor şi la degradarea infrastructurii culturale în special, având ca rezultat diminuarea calităţii vieţii în regiunile respective, care vor fi locuite mai ales de către categoriile dezavantajate ale populaţiei;
F. întrucât combinaţia de venituri scăzute, preţuri ridicate la energie cu sisteme de încălzire şi de izolare inadecvate dă naştere la penurie energetică şi la deconectarea de la energie;
G. întrucât problema locuinţelor nu se reduce numai la construirea acestora, ci cuprinde de asemenea infrastructurile sociale (centre culturale, biblioteci, stadioane, locuri de întâlnire etc.), care constituie un factor important în incluziunea socială şi în lupta împotriva sentimentului de alienare, deosebit de răspândit în marile aglomerări urbane;
H. întrucât excluderea socială contravine modelului social european;
I. întrucât trebuie conservată atât vitalitatea centrelor oraşelor şi ale cartierelor, cât şi natura clădirilor considerate monumente istorice;
J. întrucât extinderea urbană generează numeroase probleme sociale şi economice afectând transporturile (congestia transporturilor în comun, dependenţa de maşina personală), protecţia mediului (consumul crescut de energie, poluarea) şi accesibilitatea serviciilor;
K. având în vedere importanţa regenerării şi a reconversiei terenurilor industriale dezafectate („brownfield sites”) şi a protecţiei spaţiilor verzi („greenfield sites”);
L. întrucât instrumentele financiare ale politicii de coeziune contribuie la revitalizarea zonelor urbane, favorizând reabilitarea spaţiilor publice, punerea în aplicare a măsurilor de securitate şi de prevenire a delicvenţei, dezvoltarea acţiunilor în favoarea utilizării eficiente a apei şi a energiei, sprijinul pentru integrare socială etc.;
M. întrucât problemele specifice legate de marile imobile prefabricate, atât în ceea ce priveşte calitatea spaţiului de locuit, cât şi în ceea ce priveşte reabilitarea infrastructurilor (finanţarea lucrărilor de întreţinere şi renovare şi cercetarea privind tehnicile şi tehnologiile adecvate);
N. întrucât noul regulament al Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR) a stabilit eligibilitatea pentru finanţare a locuinţelor din noile state membre în anumite cazuri bine definite[4];
O. având în vedere problemele de proprietate a spaţiului de locuit, în special cele legate de reglementările necorespunzătoare din unele state membre, atât în ceea ce priveşte chiria, cât şi transferul proprietăţii;
P. având în vedere al şaptelea program-cadru al Comunităţii Europene pentru activităţi de cercetare[5];
Q. având în vedere iniţiativele financiare JEREMIE[6] şi JESSICA[7], instituite în cooperare cu Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi Fondul European de Investiţii (FEI);
R. întrucât sectorul locuinţelor reprezintă o sursă importantă de ocupare a forţei de muncă, atât în domeniul construcţiilor, cât şi în domeniul renovării, al amenajării, al serviciilor de proximitate şi al serviciilor financiare;
S. întrucât Consiliul pentru angajarea forţei de muncă, afaceri sociale, sănătate şi protecţia consumatorului a ridicat problema persoanelor fără adăpost şi a excluziunii legate de locuinţe la nivel de prioritate în cadrul strategiei UE pentru incluziunea socială şi protecţia socială;
T. întrucât investiţiile în locuinţe sociale joacă şi vor continua să joace un rol esenţial în facilitarea accesului la locuinţe multor oameni pentru care piaţa locuinţelor este, altfel, inaccesibilă,
1. consideră că dreptul la o locuinţă decentă accesibilă ca preţ este un drept fundamental recunoscut în mai multe carte internaţionale şi constituţii ale statelor membre;
2. consideră că renovarea locuinţelor în scopuri sociale şi de eficienţă energetică nu este doar o problemă urbană şi că numeroasele dificultăţi legate de locuinţe cu care se confruntă, la scară largă, zonele rurale, în special în noile ţări care beneficiază de fonduri de coeziune, trebuie abordate cum se cuvine;
3 solicită identificarea, la nivel european, a unei serii de indicatori de calitate care să definească noţiunea de „locuinţă adecvată”;
4. subliniază importanţa pe care o are pentru UE adoptarea unei Carte europene privind locuinţele având ca bază lucrările Intergrupului pentru habitat urban al Parlamentului European şi Carta aprobată de grupurile politice reprezentate;
5. insistă asupra necesităţii – în contextul Strategiei de la Lisabona – de consolidare a dreptului la alocaţia pentru locuinţă, şi la alte drepturi sociale, pentru a putea permite o mobilitate reală a lucrătorilor;
6. speră ca responsabilii naţionali şi locali să adopte măsuri care să faciliteze accesul tinerilor la o primă locuinţă;
7. solicită Comisiei Europene să includă problema locuinţelor în dezbaterea privind oraşele şi dezvoltarea durabilă a regiunilor, precum şi în programul de lucru al grupului operativ inter-servicii înfiinţat pentru coordonarea politicilor care afectează dimensiunea urbană;
8. pune accentul pe importanţa siguranţei:
· în ceea ce priveşte criminalitatea, mai ales în cartierele defavorizate
· în ceea ce priveşte clădirile (norme de construcţie şi de exploatare)
● în ceea ce priveşte infrastructurile pentru electricitate şi gaz, apă, canalizare şi încălzire (siguranţa sistemelor existente şi a tehnologiilor de reabilitare şi înlocuirea conductelor vechi);
9. consideră de asemenea, că este important să se abordeze în mod coerent diferitele dimensiuni ale dezvoltării durabile (solidaritate, mediu şi energie), accesibilitatea, sănătatea, securitatea şi calitatea utilizării şi să se asigure că ameliorarea locuinţelor este compatibilă cu resursele familiilor;
10. subliniază importanţa centrelor culturale, a dialogului intercultural, precum şi a proiectelor organizate în comun de mai multe cartiere, întrucât acestea facilitează integrarea diverselor comunităţi prezente în oraşe, suburbii şi zonele rurale învecinate;
11. subliniază necesitatea luării în considerare a problematicii specifice locuinţelor din mediul rural pentru a încuraja o politică echilibrată de amenajare a teritoriului, permiţând combaterea segregării şi a depopulării zonelor rurale, având în vedere în special numeroasele dezavantaje din aceste regiuni, precum veniturile scăzute, locuinţe dispersate şi dărăpănate, insuficienţa spaţiilor de închiriat, a celor sociale sau a altor feluri de locuinţe;
12. subliniază, de asemenea, specificitatea problematicii locuinţelor în oraşele mici; consideră că aceste oraşe atrag populaţia rurală nu numai prin locurile de muncă pe care le oferă, ci şi prin crearea de oportunităţi de dobândire a unui nivel înalt de educaţie şi calificări şi pentru că răspund nevoilor în materie de sănătate şi cultură; subliniază nevoia de a sprijini dezvoltarea acestui rol al oraşelor mici, pentru că este strâns legat de restructurarea zonelor rurale, în special în ceea ce priveşte serviciile de sănătate, învăţământul liceal, dezvoltarea IMM-urilor, a turismului, a staţiunilor balneare etc.;
13. consideră că în mediul rural este esenţial să se propună măsuri de încurajare pentru achiziţionarea, reabilitarea şi renovarea vechilor imobile, acordarea de sprijin organismelor de stat şi private care furnizează consultanţă şi consiliere personalizată persoanelor fizice şi oamenilor de afaceri care doresc să se stabilească acolo şi să se îmbunătăţească oferta de locuinţe sociale de stat şi private, noi şi renovate;
14. recomandă Comisiei să realizeze un studiu privind costul locuinţelor, cererea de locuinţe şi piaţa imobiliară şi invită statele membre să amelioreze colectarea datelor privind aceste domenii, ţinând cont de eterogeneitatea ocupării locuinţelor, de modificarea structurilor familiale tradiţionale şi de situaţia caracteristică a tinerilor, de îmbătrânirea şi de declinul populaţiei; în plus, solicită statelor membre să ia în considerarea accesul la şi rata de utilizare a infrastructurilor tehnice, sociale, culturale şi de transport atunci când planifică, şi restructurează proiectele de locuinţe şi colectează date;
15. subliniază faptul că, în ceea ce priveşte principiul subsidiarităţii, problemele legate de locuinţe, ca problemă naţională, ar trebui să fie abordate în principal la nivel local şi, din această perspectivă, autorităţile locale ar trebui sprijinite;
16. consideră că, dată fiind complexitatea problemelor care afectează locuinţele, este necesară o abordare integrată - bazată pe principiile subsidiarităţii şi al proximităţii - în vederea asigurării introducerii simultane a numeroşi factori care să permită facilitarea accesului la locuinţe, îmbunătăţirea calităţii construcţiilor, îmbunătăţirea calităţii vieţii tuturor generaţiilor şi promovarea atractivităţii mediului urban şi rural;
17. subliniază că, în măsura în care majoritatea locuinţelor sociale nu se află într-un mediu foarte favorabil sănătăţii şi nu dispun de o calitate ce poate asigura condiţii bune de viaţă, măsurile de dezvoltare finanţare de FEDR trebuie să fie folosite nu doar pentru promovarea sectorului locuinţelor, ci şi pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi mediului locuitorilor din locuinţele sociale şi, în acest fel, a calităţii vieţii acestora;
18. consideră, de asemenea, că o abordare integrată are mai mari şanse de reuşită dacă este realizată de către autorităţile locale şi regionale care pot asigura o viziune de ansamblu, o coordonare optimă a politicilor şi a iniţiativelor puse în aplicare în aglomerările urbane şi o viziune pe termen lung asupra dezvoltării aglomerării urbane; în consecinţă, îndeamnă statele membre, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune, să implice oraşele în programarea şi gestionarea fondurilor structurale destinate să co-finanţeze acţiunile urbane eligibile în cadrul programelor operaţionale, şi să le încredinţeze punerea lor în aplicare;
19. solicită statelor membre şi/sau autorităţilor locale din acestea, să se asigure că, atunci când elaborează programe de locuinţe care beneficiază de subvenţii comunitare, colectivităţile locale realizează, pe baza recomandării preşedinţiei finlandeze intitulată „Sănătatea în toate politicile”, o evaluare a impactului asupra sănătăţii care să permită crearea unui mediu salubru pentru persoanele defavorizate social;
20. insistă asupra necesităţii dialogului şi a consultării între diferitele niveluri ale autorităţii locale, regionale şi guvernamentale, pentru a se asigura coerenţa şi responsabilitatea socială a intervenţiei publice, mulţumită unei coordonări orizontale (între toate politicile comunitare privind locuinţele), verticale (între actorii care se ocupă de locuinţe la diferite niveluri – european, naţional, regional şi local) şi mixte (între autorităţile publice, actorii socio-economici şi societatea civilă); solicită, de asemenea, o participare activă din partea locuitorilor şi a organizaţiilor acestora pentru a ajunge la decizii comune privind revitalizarea, reabilitarea, gestionarea şi conservarea mediului urban;
21. îndeamnă la o mai bună coordonare a fluxurilor financiare şi a politicilor cu incidenţă asupra locuinţelor, asigurându-se, în special, că acţiunile sprijinite de FEDR, instrumentele financiare JESSICA şi JEREMIE, al şaptelea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare şi celelalte iniţiative comunitare, naţionale, regionale şi locale în domeniul locuinţelor şi al renovării urbane sunt complementare şi asigurându-se, în mod specific, că locuinţele rezidenţiale din cartierele urbane istorice sunt modernizate şi renovate;
22. speră ca, în contextul reexaminării normelor privind politica de coeziune, prevăzută pentru 2009, să fie redeschise dezbaterile privind extinderea accesului la fondurile comunitare pentru renovarea locuinţelor la toate statele membre, în vederea economisirii energiei şi protejării mediului înconjurător, la care nu au acces în prezent decât anumite state, deoarece nevoia de locuinţe este un aspect critic în toată Europa; solicită Comisiei şi BEI să pună în aplicare iniţiativa JESSICA în aceleaşi condiţii în toate ţările, inclusiv locuinţele care se înscriu într-o abordare de dezvoltare integrată;
23. îndeamnă statele membre implicate să utilizeze în totalitate fondurile puse la dispoziţie de FEDR în domeniul locuinţelor;
24. solicită Comisiei să se asigure, atunci când monitorizează intervenţiile fondurilor structurale, că se pune în aplicare, în totalitate, pentru finanţarea locuinţelor, considerentul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1080/2006, folosindu-se fonduri europene structurale şi că locuinţele subvenţionate, cu chirii sociale limitate, în conformitate cu principiul ajutorului public, permit punerea la dispoziţia categoriilor sociale defavorizate de locuinţe adecvate;
25. îşi confirmă sprijinul pentru consolidarea parteneriatului între autorităţile publice, grupurile de interese socio-economice şi societatea civilă şi subliniază importanţa potenţială a parteneriatelor public-privat, în special cu privire la modernizarea clădirilor prefabricate şi la regenerarea terenurilor industriale dezafectate;
26. sprijină campania lansată de Comisie în favoarea energiei durabile, având ca scop sensibilizarea cetăţenilor europeni cu privirea la reducerea consumului domestic; îndeamnă, de asemenea, Comisia să promoveze o amplă campanie de informare, în cadrul planului de acţiune pentru eficienţă energetică;
27. solicită Comisiei să faciliteze răspândirea în sectorul locuinţelor a noilor tehnologii şi a materialelor de construcţie mai eficiente care să permită reducerea consumului de energie;
28. îndeamnă Comisia să realizeze o continuare concretă a acţiunii pilot pentru sectorul locuinţelor sociale în cadrul programului SAVE[8], pentru a promova şi a difuza proiectele exemplare selectate în domeniul eficienţei energetice;
29. subliniază importanţa schimbului de bune practici în domeniul politicii de locuinţe şi îndeamnă Comisia să dezvolte reţele tematice pentru locuinţe, similare celor instituite în cadrul programului URBACT; în acest context, salută iniţiativa Comisiei „Regiuni pentru schimbare economică” (COM(2006)0675) şi aşteaptă cu nerăbdare prezentarea modalităţilor de punere în aplicare a acestei iniţiative;
30. încurajează Comisia să creeze un site Internet în toate limbile oficiale ale Uniunii care să servească drept un forum de cooperare, de schimb de informaţii şi de bune practici după modelul reţelei europene de cunoştinţe privind politicile urbane (EUKN - European Urban Knowledge Network);
31. solicită Comisiei să pregătească un studiu care să arate repartizarea competenţelor şi a responsabilităţilor între nivelurile naţional, regional şi local şi să precizeze cadrul juridic pentru sectorul locuinţelor în toate statele membre; consideră că un astfel de studiu permite luarea unor decizii judicioase şi identificarea posibilelor domenii de acţiune ale UE în ceea ce priveşte problema locuinţelor, cu scopul de a asigura măsurilor comunitare o veritabilă valoare adăugată în raport cu acţiunile naţionale, regionale şi locale;
32. susţine ferm ideea unei simplificări a birocraţiei la toate nivelurile pentru a face mai eficientă amenajarea şi administrarea teritoriului;
33. subliniază importanţa formării pe teren a unor operatori care să aibă o pregătire specifică în ceea ce priveşte planificarea urbană, construirea, reabilitarea, gestionarea şi conservarea clădirilor existente şi salută finanţarea acţiunilor de formare din Fondul Social European (FSE);
34. subliniază cât este de important ca autorităţile responsabile de amenajarea teritoriului să ia în calcul – în faza de identificare a politicilor de amenajare a teritoriului şi de planificare şi punere în aplicare a intervenţiilor – accesibilitatea locuinţelor, serviciilor publice şi transportului urban pentru persoanele cu handicap şi să planifice spaţii de joacă şi recreere pentru copii şi tineri;
35. încurajează BEI şi Comisia să elaboreze, în cadrul instrumentului JEREMIE şi în sinergie cu iniţiativa JESSICA, o strategie pentru a accelera dezvoltarea sectorului construcţiilor, mai ales în noile state membre, ceea ce ar reprezenta un ajutor structural pentru dezvoltarea sectorului locuinţelor, mobilizând astfel resursele locale şi regionale în jurul proiectelor urbane;
36. încurajează autorităţile naţionale, regionale şi locale să identifice diversitatea situaţiilor din oraşele şi teritoriile statelor membre şi să-şi elaboreze şi să-şi reexamineze politicile de locuinţe în conformitate cu principiul durabilităţii;
37. solicită autorităţilor naţionale, regionale şi locale să se implice de urgenţă în atingerea unuia dintre obiectivele prioritare ale politicii de locuinţe, respectiv remedierea problemei persoanelor fără adăpost;
38. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor statelor membre, Comitetului Regiunilor şi Comitetului Economic şi Social.
- [1] Texte adoptate, P6_TA(2006)0367.
- [2] JO C 233 E, 28.9.2006, p. 127.
- [3] JO C 73, 6.3.2001, p. 6.
- [4] Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională: articolul 7 alineatul (2) şi considerentele 5 şi 6.
- [5] Al şaptelea program-cadru al Comunităţii Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică şi activităţi demonstrative (2007-2013).
- [6] Resurse europene comune pentru microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii.
- [7] Sprijin european comun pentru investiţii durabile în zonele urbane.
- [8] SAVE - programul multianual pentru promovarea eficienţei energetice
EXPUNERE DE MOTIVE
Although the Treaty does not vest the European Union with any specific powers with regard to housing, a large number of Community policies (in particular those concerning the environment, energy, transport, social affairs and measures to benefit the common market) have a direct or indirect impact on housing conditions in the various EU Member States.
Nevertheless, the ERDF regulation for the period 2007-2013 has made housing eligible for funding in the new Member States in a number of cases set out in Article 7(2) and Recitals 5 and 6, thereby de facto giving some of the responsibility to the EU.
Housing should also be seen from the wider perspective of the attractiveness of cities in terms of strengthening their growth and job creation potential, which thus also helps to implement the Lisbon Agenda. The contribution of cities to growth and employment has also been highlighted in the Community Strategic Guidelines on cohesion.
The European Parliament has expressed its views on this matter in a number of resolutions[1], advocating practical measures to boost the development of the urban environment and a greater sense of responsibility on the part of the local decision-makers responsible for drawing up management and urban transport plans to improve quality of life in their cities.
Furthermore, the European Housing Charter, adopted by the 'URBAN-Housing' Intergroup of the European Parliament on 26 April 2006, defines housing as a staple part of life, a fundamental social right underpinning the European social model and a source of human dignity.
We must therefore identify those factors which have an impact on housing, in order to implement a 'socially responsible' policy and make housing accessible to all. We have to find a solution to the problems of spatial segregation and 'ghettoisation' and meet the social and economic challenges relating to the ageing population, whilst placing housing in the broader context of the sustainable development of towns and cities.
This report seeks to focus the housing debate on three key issues:
1. the social dimension
2. the environmental and energy dimension
3. the coordination dimension.
1. Social dimension
The lack of decent housing at affordable prices, when housing is considered to be a fundamental right by the European Housing Charter, directly affects the lives of citizens, restricting their options for social integration and their choices in education, training and professional development.
This, in turn, has an impact on competitiveness, employment and economic development in general. Over the past ten years, housing prices have constantly increased in nearly all EU countries. This rise has led to a reduction in families’ capacity to consume other goods, which, in the long term, curbs sustainable growth.
In particular, problems relating to housing accessibility and quality cause problems of social segregation – the most underprivileged continue flocking to problematic areas, while the better-off move to other areas. They are also a contributory factor to homelessness and problems relating to the social integration of migrants from both other regions of the EU and non-member states, not to mention the problem of the suburbs, which manifests itself in repeated violent upsurges in the cities of several Member States.
In this context, culture can be a precious tool for encouraging the integration of the various communities which make up the cities and their suburbs. The establishment of cultural centres or the implementation of cooperation projects between districts can thus foster intercultural dialogue, especially in the cities and suburbs with a high concentration of immigrants and in areas where integration problems are more marked. It is therefore important to include cultural activities in an integrated approach to planning and urban regeneration.
Social exclusion runs counter to the European social model, which is supposed to offer all citizens future prospects. We therefore need to ensure greater social cohesion and encourage, in particular, the integration of the young and the elderly. A key aspect of this is also to improve the relationship between historic centres and suburbs, between wealthy and underprivileged areas, between urban territory and the hinterland.
Moreover, the housing sector in itself is an importance source of employment in the field of construction, but also of renovation, conversion and local and financial services.
2. Environmental and energy dimension
The development strategy for urban housing should be seen against the wider background of a general urban development strategy. Housing problems are not restricted to issues concerning construction and spatial planning as such, but are also greatly influenced by bad town planning. Hence certain areas, affected by environmental degradation (air and water pollution, noise, waste, congestion, etc.) and operational problems in public services, accessibility, security, etc. become increasingly less attractive and ultimately impoverished.
This impoverishment is often exacerbated by energy problems. Although growing energy prices may result in a rationalisation of use (the establishment of measures and technologies to help save energy and the introduction of sustainable energy, development of new energy sources, etc.), the combination of low income, high energy prices and inadequate heating and insulation systems result in 'fuel poverty'[2] and energy exclusion. It is important to consider that the greatest potential for energy savings can be found in the housing sector, where this potential is estimated at 27% of energy used, as pointed out by the Commission in its energy action plan.
We should also consider the impact of the urban sprawl on the condition of cities. The abandonment of city centres and peri-urbanisation are causing numerous organisational problems which affect, amongst others, transport (congestion of public transport, dependence on private cars), environmental protection (increased energy consumption, pollution caused by individual cars) and accessibility of services; all this has an impact on the social and economic situation of the city and its inhabitants.
To make housing attractive, it is first necessary to have efficient, cheap and functional means of transport linking homes to workplaces. We therefore need to offer the entire population means of transport which replace private cars.
Moreover, it is essential for housing to have easy access to services (especially with regard to health and social affairs, training, shops and public authorities). Special attention should therefore be paid to underprivileged areas which often have few local services and are badly linked to more distant services.
Urban security also plays an important role in city attractiveness, which is why it is important to frame policies to combat crime, in particular in underprivileged areas. The renovation of public areas can, for example, prevent delinquency and provide greater security. In order to implement such policies, we need to have quality information and statistics so that the relevant policies can be better targeted.
The importance of the safety of the electricity and gas distribution infrastructure and the water and sewerage systems should also be stressed, with regard to both access, the safety of existing systems and the upgrading technologies used. This is particularly important in the new Member States of Central and Eastern Europe, where in most cases housing needs to be brought up to existing safety standards.
3. Coordination dimension
Given that the various problems are intertwined and pervasive, we therefore need to take an integrated approach, albeit one that is deeply rooted in the principles of subsidiarity and proximity, to ensure that different key factors are introduced simultaneously in order to provide quality of life in urban environments and make them more attractive; this should be done by using a common participative methodology in accordance with the Lisbon/Göteborg agenda.
Such an approach can be better adopted by the local authorities, which can provide an overall view, optimal coordination of the policies and measures implemented in the urban area and a long-term vision of development in the town/city.
In order to support this approach, the following types of coordination need to be implemented: horizontal (between all housing-related Community policies), vertical (between those dealing with housing at various levels – European, national and local) and mixed (between the public authorities, social and economic interest groups and civil society).
In addition, the cities, regions and Member States should have a mechanism whereby they can exchange experiences and best practices with regard to housing policy, based on the lessons learned from the URBACT programme, which now includes 17 thematic networks and several working groups.
In particular, we should promote and disseminate the best practices implemented by the national, regional and local authorities in order put the above-mentioned strategy into practice, whilst taking into account the different reference backgrounds. This mechanism will help to establish a cycle of lifelong learning and is an essential way in which Europe can provide added value.
However, given the complexity of the subject and the need to plan and to take an integrated approach at the local level, the added value and contribution the EU could provide in comparison with the national, regional and local authorities would not be to take legislative action, which might not meet the different needs of the cities, but rather to establish a support system for the exchange and transfer of best practices between the Member States.
- [1] European Parliament resolution on the thematic strategy on the urban environment (2006/2061(INI)) and European Parliament resolution on the urban dimension in the context of enlargement (2004/2258(INI)).
- [2] 'Fuel poverty' is when more than 10% of income is devoted to paying energy bills.
PROCEDURĂ
|
Titlu |
Politica de locuinţe şi politica regională |
|||||||||
|
Numărul procedurii |
||||||||||
|
Comisia competentă în fond |
REGI |
|||||||||
|
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare |
EMPL |
|
|
|
|
|||||
|
Avize care nu au fost emise |
EMPL |
|
|
|
|
|||||
|
Cooperare consolidată |
|
|
|
|
|
|||||
|
Raportor(i) |
Alfonso Andria |
|
||||||||
|
Raportor(i) substituit (substituiţi) |
|
|
||||||||
|
Examinare în comisie |
22.11.2006 |
22.1.2007 |
|
|
|
|||||
|
Data adoptării |
20.3.2007 |
|||||||||
|
Rezultatul votului final |
+: 45 –: 3 0: 1 |
|
||||||||
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Alfonso Andria, Stavros Arnaoutakis, Elspeth Attwooll, Tiberiu Bărbuleţiu, Jean Marie Beaupuy, Rolf Berend, Jana Bobošíková, Antonio De Blasio, Vasile Dîncu, Gerardo Galeote, Iratxe García Pérez, Eugenijus Gentvilas, Pedro Guerreiro, Gábor Harangozó, Marian Harkin, Alain Hutchinson, Mieczysław Edmund Janowski, Gisela Kallenbach, Tunne Kelam, Evgeni Kirilov, Sérgio Marques, Miguel Angel Martínez Martínez, Yiannakis Matsis, Miroslav Mikolášik, Jan Olbrycht, Maria Petre, Markus Pieper, Wojciech Roszkowski, Elisabeth Schroedter, Stefan Sofianski, Grażyna Staniszewska, Catherine Stihler, Kyriacos Triantaphyllides, Oldřich Vlasák, Vladimír Železný |
|||||||||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Alfredo Antoniozzi, Jan Březina, Brigitte Douay, Den Dover, Emanuel Jardim Fernandes, Ljudmila Novak, Mirosław Mariusz Piotrowski, Zita Pleštinská, Christa Prets, Toomas Savi, László Surján, Károly Ferenc Szabó, Nikolaos Vakalis |
|||||||||
|
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final |
Věra Flasarová |
|||||||||
|
Data depunerii |
28.3.2007 |
|||||||||
|
Observaţii |
|
|||||||||