Procedură : 2006/2230(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0129/2007

Texte depuse :

A6-0129/2007

Dezbateri :

PV 09/05/2007 - 21
CRE 09/05/2007 - 21

Voturi :

PV 10/05/2007 - 7.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2007)0181

RAPORT     
PDF 217kWORD 220k
4.4.2007
PE 384.503v02-00 A6-0129/2007

privind Evaluarea Euratom – 50 de ani de politici europene în domeniul energiei nucleare

(2006/2230(INI))

Comisia pentru industrie, cercetare şi energie

Raportor: Eugenijus Maldeikis

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind Evaluarea Euratom – 50 de ani de politici europene în domeniul energiei nucleare

(2006/2230(INI))

Parlamentul European,

 având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice semnat la Roma la 25 martie 1957 („Tratatul Euratom”),

 având în vedere preambulul la Tratatul Euratom, în care se reaminteşte vocaţia sa iniţială de a constitui o Comunitate Europeană a Energiei Atomice (Euratom) „care să creeze condiţiile de dezvoltare a unei industrii nucleare puternice, sursă de mari disponibilităţi de energie şi de modernizare a tehnicilor, precum şi de numeroase alte aplicaţii care să contribuie la bunăstarea popoarelor”,

 având în vedere jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, în special deliberarea din 14 noiembrie 1978(1), hotărârea din 22 aprilie 1999(2) şi hotărârea din 10 decembrie 2002(3),

 având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 „O politică energetică pentru Europa” (COM(2007)0001),

 având în vedere Comunicarea Comisiei „Program nuclear cu caracter informativ, prezentat în temeiul articolului 40 din Tratatul Euratom pentru avizul Comitetul Economic şi Social European” (COM(2006)0844),

 având în vedere rezoluţia sa din 14 decembrie 2006 privind strategia europeană pentru o energie sigură, competitivă şi durabilă - Carte verde(4),

 având în vedere rezoluţia sa din 23 martie 2006 privind siguranţa aprovizionării cu energie în Uniunea Europeană(5),

 având în vedere poziţia sa din 14 decembrie 2006 referitoare la propunerea de regulament a Consiliului privind instituirea unui instrument de securitate nucleară şi asistenţă în domeniul securităţii(6),

 având în vedere poziţia sa din 5 iulie 2006 cu privire la propunerea de directivă a Consiliului privind supravegherea şi controlul transportului de deşeuri radioactive şi de combustibil nuclear uzat(7),

 având în vedere poziţia sa din 15 iunie 2006 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind al şaptelea program-cadru al Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom) pentru activităţi de cercetare şi de formare în materie nucleară (2007 - 2011)(8),

 având în vedere poziţia sa din 30 noiembrie 2006 referitoare la propunerea de regulament a Consiliului (Euratom) de instituire a cadrului de participare a întreprinderilor, centrelor de cercetare şi universităţilor la aplicarea celui de-al şaptelea program-cadru al Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi de stabilire a cadrului de difuzare a rezultatelor cercetării (2007 - 2011)(9),

 având în vedere poziţia sa din 30 noiembrie 2006 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind programul specific de aplicare a celui de-al şaptelea program-cadru (2007 - 2011) al Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom) pentru activităţi de cercetare şi de formare în materie nucleară(10),

 având în vedere poziţia sa din 30 noiembrie 2006 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind realizarea unui program specific prin intermediul unor acţiuni directe ale Centrului comun de cercetare în conformitate cu al şaptelea program-cadru (2007 - 2011) al Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom) pentru activităţi de cercetare nucleară şi de formare(11),

 având în vedere poziţia sa din 16 noiembrie 2005 cu privire la propunerea de regulament a Consiliului de punere în aplicare a Protocolului nr. 9 privind centrala nucleară Bohunice V1 din Slovacia, astfel cum a fost anexat la Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei şi Slovaciei la Uniunea Europeană(12),

 având în vedere rezoluţia sa din 16 noiembrie 2005 privind utilizarea resurselor financiare destinate închiderii de centrale nucleare(13),

 având în vedere concluziile audierii publice pe această temă, organizată de Comisia pentru industrie, cercetare şi energie la 1 februarie 2007,

 având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

 având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie şi avizul Comisiei pentru afaceri constituţionale (A6‑0129/2007),

A.   întrucât, deşi tratatele au fost revizuite substanţial şi în mod repetat, în funcţie de noile necesităţi şi provocări apărute, Tratatul Euratom a fost modificat o singură dată de-a lungul celor 50 de ani de existenţă(14), substanţa şi principalele sale dispoziţii rămânând, în tot acest timp, neschimbate;

B.    întrucât, în ultimii 50 de ani, Tratatul Euratom a fost modificat o singură dată şi doar în mică măsură, dar a generat, în toată această perioadă, un volum important de legislaţie secundară şi a servit drept temei unui mare număr de hotărâri pronunţate de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene care au lărgit considerabil sfera iniţială de aplicare a Tratatului Euratom;

C.   întrucât Tratatul Euratom a introdus standarde strice privind manipularea elementelor combustibile şi a deşeurilor radioactive pe teritoriul Uniunii Europene, stabileşte standarde uniforme de siguranţă în privinţa protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi a publicului, precum şi proceduri pentru aplicarea acestor standarde, opunându-se totodată oricăror forme de utilizare a materialelor nucleare în scopuri militare;

D.   întrucât Tratatul Euratom oferă un cadru legal cuprinzător şi coerent privind utilizarea în condiţii de siguranţă a energiei nucleare în Europa în beneficiul tuturor statelor membre;

E.    întrucât o serie de state membre nu au dezvoltat niciodată opţiunea nucleară, altele au o politică activă de scoatere din funcţiune, în timp ce altele continuă să îşi sprijine sectorul nuclear;

F.    întrucât, în proiectul Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa (Tratatul constituţional), Convenţia a propus separarea Tratatului Euratom de structura juridică a viitoarei Constituţii; întrucât Convenţia, în cadrul lucrărilor sale privind viitorul Uniunii Europene şi semnarea Tratatului constituţional, a menţinut dispoziţiile Tratatului Euratom în starea lor actuală, sub forma unui protocol anex;

G.   întrucât Germania, Irlanda, Austria, Ungaria şi Suedia au anexat la Tratatul constituţional o declaraţie privind necesitatea actualizării principalelor dispoziţii cuprinse în Tratatul Euratom, în care se solicita totodată convocarea, „în cel mai scurt timp cu putinţă”, a unei conferinţe menite să realizeze revizuirea acestuia;

H.   întrucât recentul val de aderare a sporit diversitatea domeniului energiei nucleare la nivelul Uniunii Europene, precum şi necesitatea unei acţiuni comunitare în acest domeniu;

I.   întrucât cea de-a 50-a aniversare a Tratatului Euratom oferă Parlamentului European ocazia de a îi examina conţinutul şi relevanţa şi de a îşi exprima preocuparea privind faptul că principalele dispoziţii ale Tratatului Euratom nu au fost amendate de la intrarea sa în vigoare, în urmă cu 50 de ani;

J.     întrucât aceste reflecţii pe marginea caracterului permanent al Tratatului Euratom nu pot fi disociate de obiectivele urmărite de Comisie în favoarea unei politici europene pentru o energie mai sigură, mai durabilă, mai competitivă, contribuind la lupta împotriva schimbărilor climatice, după cum se prevede în recenta Comunicare a Comisiei, din 10 ianuarie 2007,

Bilanţul la 50 de ani de Tratat Euratom

1. subliniază că, din 1957 şi de la semnarea Tratatului Euratom, Uniunea Europeană a devenit liderul mondial în industria nucleară şi unul din principalii actori ai cercetării nucleare în domeniul fisiunii şi al fisiunii termonucleare controlate; constată că industria europeană este prezentă în toate etapele ciclului combustibilului nuclear şi că aceasta a pus la punct tehnologii autohtone, unele dintre acestea, printre care tehnologia de îmbogăţire prin ultracentrifugare, fiind fructul parteneriatelor la scară europeană;

2. constată că, în virtutea controlului aproape total al industriei nucleare europene asupra ciclului de combustibil, Uniunea Europeană beneficiază, în această perioadă de reflecţie asupra dependenţei sale energetice, de garanţii de independenţă industrială şi tehnologică, îndeosebi în materie de îmbogăţire a combustibilului;

3. reaminteşte că, graţie îndeosebi Tratatului Euratom, prin energia nucleară se producea, la sfârşitul lui 2006, pe baza a 152 de reactoare prezente în 15 state membre, 32% din energia electrică din Europa, adică cea mai mare parte din energie electrică necarbonată din Uniunea Europeană şi una sursele sale cele mai competitive, capabilă să contribuie la obiectivele unei politici energetice pentru Europa, astfel cum se prevede în comunicarea de mai sus a Comisiei, din 10 ianuarie 2007;

4. subliniază, în ceea ce priveşte combaterea schimbărilor climatice, că, în Cartea sa Verde „Spre o strategie europeană pentru securitatea aprovizionării cu energie” (COM(2000)769), Comisia estima că energia nucleară ar economisi peste 300 de milioane de tone de emisii de CO2 în 2010, „echivalentul emisiilor de CO2 produse de aproximativ 100 de milioane de automobile”; reaminteşte că, în comunicarea sa din 10 ianuarie 2007, la anexa I, Comisia considera sursa nucleară de energie drept cea mai puţin producătoare de carbon, după instalaţiile maritime de energie eoliană sursa hidraulică de mici dimensiuni;

5. constată că ţările fondatoare ale Comunităţii Europene a Energiei Atomice au prevăzut o serie de dispoziţii structurate în zece capitole cu scopul de a oferi un cadru strict pentru dezvoltarea energiei nucleare în Comunitate, dispoziţiile respective fiind în continuare aplicabile şi îmbogăţite permanent prin legislaţia adoptată pe baza Tratatului Euratom şi aducând o contribuţie importantă la funcţionarea în siguranţă a centralelor atomice din Europa;

6. constată că nu mai există între statele membre consensul din 1957 cu privire la energia nucleară;

7. consideră că aşteptările legate de energia nucleară, aşa cum au fost ele exprimate acum cincizeci de ani în Tratatul Euratom, s-au schimbat; constată că aşteptările prezente vizează mai degrabă necesitatea de a dispune, în formulările Tratatului Euratom, de un cadru legal solid, care să reglementeze supravegherea modului de utilizare a energiei nucleare în Uniunea Europeană şi să ofere un cadru pentru integrarea în Uniunea Europeană a unor ţări care utilizează energia nucleară, prin transpunerea acelei părţi a acquis-ului comunitar referitoare la Euratom; recunoaşte faptul că importante capitole ale titlului II din Tratatul Euratom au făcut posibile protejarea publicului, a lucrătorilor şi a mediului împotriva radiaţiilor ionizante (capitolul 3), dezvoltarea cercetării în domeniul gestionării deşeurilor şi al siguranţei centralelor (capitolul 1), precum şi aplicarea unor măsuri de control în ceea ce priveşte utilizarea materiilor de fisiune în Europa (capitolul 7);

8. reaminteşte faptul că activităţile iniţiale de cercetare au fost mai întâi dezvoltate în cadrul Tratatului Euratom (Capitolul I), care a condus, de asemenea, la crearea Centrului comun de cercetare, prima instituţie de cercetare a UE; solicită includerea unui program de cercetare şi dezvoltare nucleară în bugetul alocat programului-cadru general de cercetare, program care s-ar supune aceluiaşi control şi aceleiaşi obligaţii de responsabilitate publică ca toate celelalte programe de cercetare;

9. consideră că legislaţia dezvoltată în cadrul Capitolului III al Tratatului Euratom (protecţia în domeniul sănătăţii) trebuie să rămână sub responsabilitatea Uniunii Europene pentru a garanta că normele elementare în materie de protecţie a lucrătorilor şi a populaţiei sunt aplicate şi extinse astfel încât să includă mediul, şi că ia în considerare, din perspectivă evolutivă, rezultatele studiilor ştiinţifice internaţionale;

10. subliniază că domeniul de aplicare al acestei legislaţii nu s-a limitat numai la regiunile în care funcţionează centrale nucleare, ci s-a extins, în prezent, şi asupra protecţiei statelor membre riverane şi a statelor din afara Uniunii Europene, graţie controalelor permanente asupra eliminărilor de substanţe radioactive şi adoptării unor reglementări cu privire la transferurile de combustibili uzaţi şi deşeuri radioactive, la protecţia lanţului alimentar şi la situaţiile de urgenţă radiologică;

11. constată că intenţia elaborării Capitolului IV al Tratatului Euratom (referitor la investiţii) era aceea de a se obţine informaţii detaliate, la nivel comunitar, cu privire la proiectele de investiţii ale statelor membre;

12.  constată, totuşi, că, la publicarea Programelor sale Indicative Nucleare (PINC), Comisia nu a realizat în mod efectiv o estimare a nevoilor de investiţii nucleare, îndeosebi din perspectiva problematicilor privind siguranţa aprovizionării energetice, lupta împotriva schimbărilor climatice şi competitivitatea Uniunii Europene, într-un context de relansare pe plan mondial a sectorului nuclear;

13.  salută, cu toate acestea, existenţa, în Tratatul Euratom, a obligaţiei de a comunica orice nouă investiţie realizată în Europa în domeniul nuclear, făcând, astfel, posibilă cartografierea integrală a activităţilor nucleare ale Uniunii Europene, ceea ce reprezintă o obligaţie specifică industriei nucleare europene;

14.  consideră că întreprinderile comune (Capitolul V al Tratatului Euratom) vor fi fost instrumente preţioase de punere în aplicare a politicilor publice, în special în domeniul cercetării, în care acest instrument juridic a fost utilizat în numeroase rânduri, îndeosebi la crearea, în 1978 la Culham, a Joint European Torus şi, recent, la instituirea European Legal Entity în vederea aplicării proiectului de Reactor Internaţional Termonuclear Experimental (ITER);

15.  consideră că Tratatul Euratom dispune, prin crearea unei Agenţii (Capitolul VI) cu responsabilităţi în privinţa aprovizionării utilizatorilor din Uniune în conformitate cu principiul accesului egal la resurse, de un instrument esenţial în această perioadă de reflecţie asupra siguranţei aprovizionării cu energie;

16.  consideră controlul securităţii (Capitolul VII) drept unul din succesele majore ale aplicării Tratatului Euratom, făcând posibilă cunoaşterea cu exactitate, de către Comisie, a stocurilor şi a fluxurilor de materii nucleare în Uniunea Europeană;

17.  constată că acest control al securităţii oferă, de asemenea, o reală garanţie statelor furnizoare de materii nucleare cu privire la utilizarea materiilor respective, alături de controalele de non-proliferare efectuate de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA);

18.   constată că, în virtutea Capitolului X al Tratatului Euratom (relaţiile externe), aderarea Euratom-ului la o serie de convenţii internaţionale, în special la Convenţia privind siguranţa nucleară şi la Convenţia comună privind gestionarea în siguranţă a combustibilului uzat şi privind gestionarea în siguranţă a deşeurilor radioactive a permis Comunităţii să participe la efortul depus pe plan internaţional în aceste domenii şi să promoveze realizările importante obţinute în Uniunea Europeană;

19.   constată, de asemenea, că, pe baza Capitolului X al Tratatului Euratom, Euratom a încheiat numeroase acorduri de colaborare în domeniul cercetării, a participat la o serie de proiecte internaţionale, cum ar fi Forumul Generaţia IV şi a condus negocierile internaţionale pe marginea proiectului ITER;

Dezbatere instituţională

20.    constată că dispoziţiile principale ale Tratatului Euratom nu au fost modificate de la intrarea sa în vigoare la 1 ianuarie 1958;

21.    confirmă faptul că, potrivit principiului subsidiarităţii, fiecare stat membru trebuie să decidă dacă se bazează sau nu pe energia nucleară;

22.   constată, în continuare, că unele state membre care se opun deschis energiei nucleare şi care au aderat la Comunităţi (Comunitatea Europeană şi Comunitatea Euratom) nu au trebuit niciodată în nici un fel să dezvolte energie nucleară pe teritoriul lor; constată, prin urmare, că se admite, de mai mulţi ani, că Tratatul Euratom, în promovarea energiei nucleare, nu impune nicio obligaţie, ci instituie un cadru juridic pe care toată lumea îl poate utiliza;

23.   subliniază faptul că Tratatul Euratom nu împiedică dezvoltarea unei pieţe interne a energiei electrice şi, cu atât mai puţin, nu constituie un obstacol în calea liberei circulaţii a bunurilor, persoanelor şi capitalurilor; subliniază că, în acest domeniu, activităţilor nucleare li se aplică dispoziţiile de drept comun ale Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (Tratatul CE) şi constată, cu titlu de exemplu, că circulaţia materiilor, echipamentelor şi tehnologiilor nucleare în cadrul şi în afara Uniunii Europene este reglementată de legislaţia referitoare la controlul aşa-numitelor „bunuri cu dublă utilizare”, adoptată în temeiul politicii comerciale definite de Tratatul CE; adaugă că legislaţia Euratom se supune dreptului concurenţei şi reglementărilor privind ajutoarele de stat, astfel cum se precizează în titlul VI din Tratatul CE; prin urmare, concluzionează că Tratatul Euratom nu constituie în niciun caz un cadru protecţionist pentru energia nucleară;

24.   constată că Tratatul Euratom oferă ţărilor care au ales opţiunea nucleară instrumentele pentru dezvoltarea acesteia (întreprinderi comune, sprijinul acordat cercetării şi dezvoltării, împrumuturile Euratom), iar, pe lângă aceste instrumente, oferă şi un cadru juridic dens (cu privire la protecţia în domeniul sănătăţii, la controlul securităţii şi la aprovizionare), pentru a reasigura statele membre care nu au ales această opţiune;

25.   constată aplicarea cadrului juridic Euratom, spre binele Comunităţii, şi statelor membre care nu produc energie nucleară, dar care au pe teritoriul lor reactoare de cercetare nucleară, propunând acestor state membre instrumente (de tipul programelor-cadru de cercetare şi de dezvoltare Euratom) care să le permită să beneficieze de finanţări, de pildă în domeniul cercetării medicale;

26.   consideră că, indiferent de diversitatea punctelor de vedere exprimate cu privire la energia nucleară, dispoziţiile Tratatului Euratom care au contribuit la prevenirea proliferării materialelor nucleare şi cele referitoare la sănătate, siguranţă şi prevenirea contaminării radioactive au fost foarte benefice şi trebuie să fie coordonate cu atenţie cu dispoziţiile Tratatului CE privind sănătatea şi siguranţa;

Lacune

27.    regretă faptul că evoluţia prerogativelor Parlamentului European, îndeosebi extinderea lor şi la nivelul procedurii de codecizie în cea mai mare parte a legislaţiei europene, nu a fost luată în considerare în Tratatul Euratom; consideră că, în ciuda caracterului tehnic al Tratatului Euratom, Parlamentul European este îndreptăţit să fie asociat în mod formal la elaborarea textelor a căror bază juridică o constituie Tratatul Euratom;

28.    consideră drept o dovadă a unui deficit democratic inacceptabil faptul că Parlamentul este exclus aproape complet din procesul legislativ legat de Euratom şi că acesta a fost consultat o singură dată, doar cu privire la un capitol din cele zece care alcătuiesc Tratatul Euratom;

29.      constată, totuşi, că Parlamentul este asociat, prin intermediul unui Acord Interinstituţional, la negocierile privind Programul-cadru al Euratom pentru activităţi de cercetare şi de formare în materie nucleară (2007-2011) (PC Euratom); constată, de asemenea, având în vedere ultimele texte examinate în Comisia pentru industrie, cercetare şi energie a Parlamentului European (PC Euratom, directiva privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri radioactive şi combustibil uzat(15), Instrumentul de asistenţă nucleară etc.) că, în ciuda unei proceduri care prevede consultarea doar a Parlamentului, amendamentele propuse de Parlament la textele Euratom sunt cu regularitate, integral sau parţial, luate în considerare de către Consiliu; nu consideră, totuşi, că acest lucru poate fi privit ca fiind suficient;

30.      subliniază semnificaţia articolului 203 din Tratatul Euratom, care oferă flexibilitatea de a întreprinde iniţiative legislative neprevăzute iniţial în Tratatul Euratom – de exemplu crearea Instrumentului de Cooperare Nucleară; consideră necesar să se analizeze posibilitatea ca articolul 203 să fie utilizat pentru a dezvolta noi iniţiative şi, eventual, pentru a aduce modificări Tratatului Euratom;

31.      regretă lipsa unui corpus legislativ în materie de norme armonizate cu reală valoare adăugată, în special în raport cu cadrul internaţional existent, privind siguranţa nucleară, gestionarea deşeurilor radioactive şi scoaterea din funcţiune a centralelor nucleare;

32.      invită Comisia să se inspire din experienţa obţinută din punerea în practică a convenţiilor guvernate de AIEA (Convenţia privind siguranţa nucleară şi Convenţia comună privind gestionarea în siguranţă a combustibilului uzat şi privind gestionarea în siguranţă a deşeurilor radioactive) şi să ţină cont de evaluările celor mai avansate practici naţionale în domeniul gestiunii deşeurilor radioactive, realizate de Agenţia pentru energie nucleară (AEN) a OCDE; constată că iniţiativele bazate pe consultări, de genul celor realizate de asociaţia Western Europe Nuclear Regulators Association (WENRA), în direcţia dezvoltării unei abordări comune a siguranţei nucleare, pot contribui la elaborarea unei baze legislative;

33.     constată că, după cum se confirmă prin hotărârea, anterior menţionată, a Curţii de Justiţie în Cazul C-29/99 Comisia contra Consiliu, Comisia are competenţe în domeniul siguranţei nucleare în temeiul Tratatului Euratom şi este abilitată să prezinte propuneri în acest sens;

Orientări pentru viitor

34.      consideră că, în ciuda imperfecţiunilor sale, Tratatul Euratom rămâne deocamdată un cadru juridic indispensabil, atât pentru statele membre care doresc să îşi dezvolte industria nucleară, cât şi pentru statele membre care doresc doar să beneficieze de un arsenal juridic protector pentru ele însele, populaţiile şi mediul lor;

35.      subliniază că dispoziţiile Tratatului Euratom reprezintă elementul central al dezbaterii pe teme industriale, în legătură cu Strategia de la Lisabona, precum şi pe teme energetice (îndeosebi din perspectiva aprovizionării), într-un moment în care Uniunea Europeană încearcă să definească un set de resurse energetice cu un conţinut redus de carbon, competitive şi, pe cât posibil, „de origine internă”;

36.      reiterează, în acest sens, că energia nucleară furnizează în prezent 32% din energia electrică a Uniunii Europene, considerată de către Comisie, în comunicarea sa din 10 ianuarie 2007, ca fiind una dintre principalele surse de energie electrică fără CO2 din Europa şi a treia cea mai ieftină în Europa, fără internalizarea costurilor CO2; consideră, prin urmare, că Uniunea Europeană, în conformitate cu Tratatul Euratom, trebuie să îşi apere poziţia de lider industrial şi tehnic în lumina revigorării puternice a activităţii nucleare a altor actori (Rusia, SUA) şi a apariţiei unor noi actori mondiali pe scena nucleară (China şi India) care vor fi concurenţii Uniunii Europene pe termen mediu;

37.      consideră că lipsa cadrului juridic oferit de Tratatul Euratom ar duce la o renaţionalizare a politicii nucleare în Europa, ceea ce ar constitui un pas înapoi pentru acquis-ul comunitar şi ar da naştere, prin urmare, unui risc de nesiguranţă juridică pentru toate cele 27 state membre;

38.      solicită respectarea principiilor concurenţei loiale şi a unor condiţii de egalitate pentru toate sursele de energie;

39.      consideră, de asemenea, că eliminarea unuia sau a mai multor capitole ale Tratatului Euratom sau comasarea anumitor dispoziţii în Tratatul CE ar dezechilibra Tratatul Euratom considerat în ansamblu, prin slăbirea supravegherii utilizării energiei nucleare în Europa; adaugă faptul că lipsa unui cadru juridic coerent ar complica foarte tare aplicarea acquis-ului Euratom de către viitoarele state membre;

40.      consideră că supravegherea utilizării energiei nucleare în Europa, din perspectiva caracteristicilor foarte specifice ale acestei surse de energie, necesită menţinerea unui cadru juridic consacrat precum Tratatul Euratom, care timp de 50 de ani a demonstrat utilitatea tuturor dispoziţiilor sale; adaugă faptul că încorporarea sa parţială într-un capitol ipotetic privind „Energia” în Tratatul CE ar slăbi supravegherea juridică globală a energiei nucleare în Europa şi ar înlătura procedurile specifice de control nuclear prevăzute în prezent în Tratatul Euratom;  

41.      consideră totuşi că se impune o revizuire, într-o anumită măsură, a Tratatului Euratom;

42.      consideră că, indiferent de posibilitatea de a aduce modificări pe termen scurt, o revizuire cuprinzătoare a Tratatului Euratom este necesară pentru a remedia deficitul democratic şi a plasa aspectele comune de siguranţă şi securitate în centrul activităţilor nucleare ale Uniunii şi ale statelor sale membre;

43.      solicită reînnoirea procedurilor decizionale prevăzute în Tratatul Euratom, ceea ce i-ar permite Parlamentului European să se implice şi mai mult în procedurile legislative din domeniul nuclear, să atingă o mai mare transparenţă şi îi implice pe deplin pe cetăţenii Uniunii; solicită, prin urmare, Consiliului şi Comisiei să abordeze problema deficitului democratic inerent Tratatului Euratom şi să extindă procedura de codecizie şi la nivelul legislaţiei adoptate în temeiul acestui tratat;

44.      consideră că aceste modificări pot fi efectuate în virtutea articolului 203 al Tratatului Euratom, fără a afecta neapărat structura generală şi conţinutul acestui tratat; invită Consiliul să ia în considerare această oportunitate;

45.      subliniază că, în contextul necesităţii adaptării politicii energetice europene şi al prelungirii duratei de viaţă a centralelor, trebuie ca, în regim de urgenţă, la nivel comunitar, să se elaboreze o legislaţie solidă şi să se adopte măsuri concrete în domeniul siguranţei nucleare, al gestionării deşeurilor radioactive şi al scoaterii din funcţiune a centralelor nucleare, şi să ia măsurile necesare pentru a garanta că acţiunile de cercetare şi dezvoltare care promovează utilizarea în condiţii de siguranţă a energiei nucleare beneficiază de cât mai multă atenţie şi de cât mai mult sprijin cu putinţă; invită Comisia să revizuiască proiectele preliminare relevante ale propunerii sale legislative şi să prezinte noi propuneri de directive cu privire la siguranţa instalaţiilor nucleare, la închiderea şi la scoaterea din funcţiune a acestora, precum şi la gestionarea deşeurilor, ţinând cont de principiul „poluatorului-plătitor”;

46.      îndeamnă Comisia şi Consiliul să examineze rapid această chestiune şi să coopereze strâns cu Parlamentul European în această privinţă;

47.      solicită dezvoltarea, la nivel european, a unor programe educative şi de formare în domeniul nuclear şi asigurarea finanţării unor programe ambiţioase de cercetare, pentru a răspunde provocărilor în domeniul fisiunii (siguranţă, gestionarea deşeurilor, reactoarele viitorului) şi al protecţiei radiologice şi pentru a garanta menţinerea necesară a competenţelor şi resurselor umane corespunzătoare pentru ca opţiunea nucleară să fie valabilă în continuare, în contextul unei industrii europene durabile şi competitive;

48.   solicită dezvoltarea unui mecanism european de coordonare a celor mai bune practici naţionale în materie de protecţie a lucrătorilor şi a populaţiei contra radiaţiilor, pentru a completa armonizarea la care Tratatul Euratom a ajuns deja în acest domeniu;

49.   încurajează energic Comisia să elaboreze periodic, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului Euratom, programe PINC cu adevărat prospective în materie de obiective de producţie şi de investiţii nucleare, în contextul mondial de creştere a concurenţei în acest sector, care să includă, printre obiective, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; constată în acest sens că utilizarea oricăror alte surse de energie ţine, de asemenea, de competenţa naţională, dar că obiectivele (uneori chiar obiectivele obligatorii) sunt, cu toate acestea, elaborate la nivel comunitar, aşa cum este cazul surselor regenerabile de energie;

50.   invită Consiliul, ţinând seama de obiectivul de securitate a aprovizionării şi de obiectivele de a reduce emisiile de CO2, să definească o politică coordonată care să încurajeze investiţia, în conformitate deplină cu exigenţele de siguranţă, destinate să prelungească viaţa şi să îmbunătăţească atât performanţa reactoarelor existente, cât şi investiţia în noi capacităţi;

51.   constată iniţiativa Consiliului de a lua în considerare instituirea unui Grup European la nivel înalt pentru siguranţă, securitate nucleară şi gestionarea deşeurilor;

52.   salută iniţiativa de a institui un Forum European Nuclear pentru a facilita o dezbatere la nivel înalt implicând politicienii, industria şi societatea civilă;

53.   solicită reactivarea rolului Agenţiei de aprovizionare Euratom şi utilizarea integrală a prerogativelor extinse care îi sunt atribuite prin Tratatul Euratom; consideră că acest rol ar trebui considerat nu atât din perspectiva crizei de uraniu, ci din aceea a competitivităţii şi a siguranţei aprovizionărilor, inclusiv aprovizionarea cu combustibil nuclear fabricat; consideră că dispoziţiile Tratatului Euratom îi oferă acestuia mijloacele de a deveni o adevărată entitate de control al energiei în domeniul nuclear şi încurajează, în acest sens, reflecţiile actuale pe tema consolidării statutului Agenţiei de aprovizionare Euratom;

54.   se exprimă în favoarea continuării cooperării internaţionale intense, ale cărei baze se regăsesc în tratatul Euratom şi solicită consolidarea continuă a cooperării cu AIEA, pentru a evita realizarea de două ori a aceluiaşi tip de acţiuni la nivelul acestei agenţii şi al Euratom şi pentru garantarea celui mai înalt grad de protecţie în domeniul protecţiei radiologice, al siguranţei nucleare şi al non-proliferării nucleare;

55.   solicită continuarea, la nivel înalt, a colaborării internaţionale privind cercetarea şi dezvoltarea, cum ar fi proiectul ITER sau în cadrul Forumului Internaţional Generaţia IV;

56.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

EXPUNERE DE MOTIVE

After 50 years of application of the Treaty establishing the European Atomic Energy Community (‘the Treaty’), and now that reflection is under way on defining a European energy policy, the rapporteur is called upon to consider whether the Treaty is today suited to the present situation of nuclear energy in the European Union and whether it provides the tools needed to meet the energy challenges of the future.

At first sight the Euratom framework would seem to be outmoded in form, as its institutional organisation has not kept up with the evolving European Union. Designed originally as an instrument for ‘operational integration’, it may to some extent seem equally outmoded in content, as some of its provisions have fallen into disuse or have not been applied in accordance with the Treaty’s original intentions.

But the rapporteur believes that the Treaty’s limitations should not hide the fact that some of its provisions are more relevant than ever, and have led to the adoption of an abundant body of derived regulation. Far from being a ‘promotional’ treaty, it is a set of rules that constrains the operation of the nuclear industry. So this report will examine how far the Treaty remains a suitable legal framework for tightening up the rules in areas that are still neglected – such as the adoption of common standards for safety and radioactive waste management – and whether it can contribute to Europe’s economic competitiveness, its energy independence and its security of supply.

I – The Treaty is a proven and balanced framework for developing a competitive nuclear industry.

· 50 years of initiatives and ambitious achievements prove the Treaty’s balance and effectiveness.

– The Treaty has enabled nuclear energy to become a major component in Europe’s energy mix, and is also recognised today as a way of avoiding some 312 million tonnes of CO2 per year (7 % of the EU’s total greenhouse gas emissions).

With energy production of nuclear origin of more than 920 TWh in 2005, the EU represents a third of the world’s electronuclear capacity, estimated at 2470 TWh. The Community average amounts to 32 % of electricity of nuclear origin and covers a wide variety of situations: 15 Member States have nuclear power stations, which for some of them are their main source of electricity. The European industry covers all of the fuel cycle, with the development of local technologies (for fuel enrichment, reactor design, and the recycling and processing of spent fuel). In the rapporteur’s view this is a conspicuous aspect of the European nuclear landscape, particularly in the context of the current international debate on the cycle’s ‘multilateral approaches’.

– In the area of research, the incentive effect of the six Euratom JPRD has maintained European research as a world leader, particularly in the field of controlled fusion.

· Many of the Treaty’s provisions are proof of its vitality and adaptability.

 A health protection concern that has become a priority

The Treaty states that the EAEC should ‘establish uniform safety standards to protect the health of workers and of the general public and ensure that they are applied’. This chapter has given rise to an abundant body of derived legislation forming the framework for the Member States’ national rules on radiological protection: the adoption of common ‘basic standards’, fixing maximum permissible levels of radioactive contamination for foodstuffs, arrangements for exchanging information and radiological emergency situations, monitoring radioactivity in the environment and the disposal of radioactive waste from nuclear plants, and the protection of aircrews in civil aviation.

 Monitoring the safety of nuclear materials to complement action by the International Atomic Energy Agency (IAEA)

Chapter VII sets up a comprehensive system of controls to ensure that ores and special fissile materials are not diverted from their intended uses as declared by the users.

This security control, which is based on a system for declaring the accounts for materials held by the operators, is run in conjunction with the Safeguards scheme applied by the IAEA under tripartite agreements concluded with the Member States and the Euratom Community. As part of the tightening-up of the non-proliferation scheme with the conclusion in 1998 of Additional Protocols to these safeguard agreements, Euratom regularly sends the IAEA accounting records for nuclear materials held by the Member States. The rapporteur considers that these two systems have proved their complementary nature, and that if improvements need to be sought they should be sought in a practical way in the sharing of methods for investigation and the conduct of inspections, to avoid any duplication of effort.

 An intense external policy that has in a pragmatic way compensated for the Treaty’s shortcomings

Euratom has, within the framework of its powers, developed a substantial network of international agreements:

 with international organisations: Euratom has acceded to most of the conventions adopted under the aegis of the IAEA. This complementary approach is due to the fact the recommendations, treaties and agreements that the IAEA draws up concur with the corresponding policies of Euratom, whose observer status with the IAEA has resulted in establishing relations informed by an active partnership.

 on a bilateral basis: historically, Euratom’s relations have concentrated on agreements with its three main suppliers of nuclear materials and technologies: Canada, Australia and the United States, and these agreements have subsequently been extended to include the fields of safety and nuclear research. They are today more properly reciprocal cooperation agreements (with Japan, Argentina, Kazakhstan and Ukraine) in the fields of safety, control of nuclear materials, combating their trafficking, and research into controlled nuclear fusion (under the ITER legal framework). It is also as a result of the chapter on external relations that Euratom has played a very active role in the successive stages of enlargement (in the PHARE Programme).

The rapporteur considers that this is one of the major aspects of the Euratom system and by its very vitality is proof that the Treaty is still up to date.

II – But inadequate legal adaptation and some shortcomings are behind Euratom’s evident weaknesses.

 The democratic deficit

The institutional imbalance must be restored in favour of Parliament, which should be accorded a codecision power on matters under the Treaty. The rapporteur underlines the by no means negligible importance of Parliament’s contribution. Even if it is only consulted, its intervention in the debates has proved to be decisive on repeated occasions, whether dealing with stalemates such as over the adoption of the Seventh Euratom R&D Framework Programme, or in the negotiations on the Transfers Directive or through its amendments to the Nuclear Cooperation Instrument.

 Adoption of common safety standards throughout the EU, management of radioactive waste and securing the funding of long-term costs

In 2003 a regulation was proposed to define the organisational principles for proper safety management and mobilise sufficient financial resources for the operation and decommissioning of plants. In the absence of a consensus, in 2004 the Council adopted a convergence process for an Action Plan up to 2006, based on an ad hoc formation, the Working Party on Nuclear Safety (WPNS).

The rapporteur notes that the Working Party’s recommendations endorse those of the PINC Project announced on 10 January 2007 and considers that, at the very least, the idea of setting up a High-Level Group on Nuclear Safety should be supported. To legislate in these areas does not require an in-depth revision of the Treaty, as Article 203 provides a sufficient legal basis for adopting new measures.

III – The Treaty must enable us to meet the energy challenges of the future

If the tools intended to safeguard the development of nuclear energy have not worked as the Treaty’s founders expected, the rapporteur considers that the Treaty’s future is not in doubt and the need is now to give full effect to its existing provisions.

 The common illustrative nuclear programmes (PINCs)

Several PINCs have been published by the Commission, in 1966, 1972, 1984, 1990 and 1997. The rapporteur deplores the fact that the voluntary and programming character of the PINC has disappeared and that the programme has not played its expected role.

The rapporteur notes that the latest PINC project does not seem any closer to setting up a forward-looking view for adapting nuclear industrial capacity to the aims of the Community’s energy policy, or for the investment needed in R&D structures in the fields of nuclear safety and the management of radioactive waste. If need be, the rapporteur recommends that this forward-looking assessment should also envisage the tools required to carry it out (notably by means of Euratom loans).

 The Supply Agency’s powers must be revived in a context of market liberalisation

Euratom’s purpose is to ensure the regular and equitable supply of ores and nuclear fuels to all Community users (Euratom has the exclusive right to conclude contracts for the supply of nuclear materials, a right of option on fissile minerals and materials produced on the territory of the Member States, and organisation of the Supply Agency on a commercial basis).

As things stand, the Agency’s powers have been reduced in the case of its exclusive right to conclude agreements, and some Member States have set up simplified procedures with the Agency, with the result that it is today confined to a recording role. The Agency’s purpose must be revived, with the aim of securing energy supplies.

As with several other chapters in the Treaty, its updating is made possible in a practical way since it includes its own revision mechanism. The rapporteur sees this as an opportunity to turn it into a nuclear energy observatory, on the lines of the Commission’s recommendation for the European energy policy.

Conclusions on the institutional debate and the Treaty’s future

For all of the above reasons, the rapporteur concludes that:

Ø the Treaty needs to be consolidated, primarily because it has proved its effectiveness and there is a need to take account in the various energy scenarios of nuclear energy’s contribution to security of supply and the fight against climate change;

Ø the Euratom institutional apparatus should put Parliament back at the centre of negotiations;

Ø there is an urgent need for implementation of the Treaty to cover new fields of activity, and the foundations for adjustments of this kind are already present in the Treaty;

Ø the Treaty should provide the conditions required to fund R&D in the fields of safety, radioactive waste management and future generations of reactors, and to develop teaching and training programmes, which will guarantee nuclear energy’s place in the energy mix;

Ø the Treaty should help to define a coordinated policy and one that will encourage investment: it has the appropriate tools for ensuring that the market is monitored, and for recommending maintenance of the necessary conditions for fulfilment of the EU’s energy policy.

23.3.2007

OPINION of the Committee on Constitutional Affairs

for the Committee on Industry, Research and Energy

on Assessing Euratom – 50 years of European nuclear energy policy

(2006/2230(INI))

Draftsman: Johannes Voggenhuber

SUGGESTIONS

The Committee on Constitutional Affairs calls on the Committee on Industry, Research and Energy, as the committee responsible, to incorporate the following suggestions in its motion for a resolution:

A. whereas, although the EU Treaties have repeatedly undergone thorough revision in the light of new needs and challenges, the Euratom Treaty has been amended only once(16) in its 50-year history and, in that time, its core provisions and substance have remained unchanged,

B.  whereas, although the Euratom Treaty has been modified only slightly in the last 50 years, it has given rise to a substantial volume of secondary legislation over the same period and has been the subject of a considerable number of judgments handed down by the Court of Justice of the European Communities which have, for example, substantially broadened the original scope of the Treaty,

C. whereas the recent round of enlargement has increased the diversity of the European Union’s landscape in the area of nuclear energy and the need for Community action in the nuclear domain; whereas 11 of the 27 Member States have never had a nuclear power station on their territory; and whereas Italy has abandoned electricity generation using nuclear energy, and Belgium, Germany, the Netherlands and Sweden have decided to take a similar step,

D. whereas, as long ago as 18 June 1998, in its resolution entitled 'Resolution on the Commission communication: Energy for the future: renewable sources of energy - White Paper for a Community Strategy and Action Plan', Parliament called on the Council ‘during a future review of the EU Treaty, to incorporate in the Treaty a chapter devoted to energy, with appropriate account being taken of the promotion of renewable energy sources in order to ensure that a permanent and environmentally sound energy policy will be pursued at European level’(17),

E.  whereas, in its draft Treaty establishing a Constitution for Europe (the Constitutional Treaty), the Convention proposed that the Euratom Treaty should be separated from the legal structure of the future Constitution; whereas the Convention, in its work on the future of the European Union and the signing of the Constitutional Treaty, has maintained the provisions of the Euratom Treaty in their present state in the form of an annexed protocol,

F.  whereas Parliament, in its resolution of 24 September 2003 entitled 'European Parliament resolution on the draft Treaty establishing a Constitution for Europe and the European Parliament's opinion on the convening of the Intergovernmental Conference (IGC)', welcomed this separation and urged the Intergovernmental Conference ‘to convene a Treaty revision conference in order to repeal the obsolete and outdated provisions of [the Euratom] Treaty, especially those relating to the promotion of nuclear energy and the lack of democratic decision-making procedures’(18),

G. whereas Germany, Ireland, Austria, Hungary and Sweden have annexed to the Constitutional Treaty a declaration noting that the core provisions of the Euratom Treaty need to be brought up to date and calling for a revision conference to be convened ‘as soon as possible’,

H. whereas the Euratom Treaty introduced stringent safety standards for the handling of radioactive fuel elements and waste in the European Union, lays down uniform safety standards for protecting the health of workers and of the public as well as procedures for the implementation of those standards, and opposes any proliferation of nuclear material for military purposes,

1.  Notes that expectations with regard to nuclear energy, to which the Euratom Treaty gave expression five decades ago, have changed; notes that those expectations now relate more to the need to have, in the form of the Euratom Treaty, a sound legal framework to govern the supervision of the use of nuclear energy in the European Union and to provide a framework for the integration into the European Union of countries which use nuclear power, through the transposition of the Euratom acquis communautaire; acknowledges that significant chapters in Title II of the Euratom Treaty have made it possible to protect the public, workers and the environment against ionising radiation (Chapter 3), to develop research in the areas of waste management and plant safety (Chapter 1) and to implement safeguards in respect of fissile materials in Europe (Chapter 7);

2.  Sees as evidence of an unacceptable democratic deficit the fact that Parliament is almost completely excluded from the Euratom legislative process and that it is consulted, and no more, on only one of the ten chapters of the Euratom Treaty;

3.  Points out that, in spite of the promotional tone of its preamble, the Euratom Treaty does not require any Member State to develop the nuclear option on its own territory, thus respecting Member States’ sovereign right to develop their own energy mix;

4.  Draws attention to the Treaty of Amsterdam of May 1999, which guarantees Parliament’s right of codecision; regrets that the extension of Parliament’s powers, and particularly their extension to include the powers of codecision in the majority of Community legislation procedures, has not been taken into account in the Euratom Treaty; considers that, despite the Treaty’s technical nature, Parliament should be formally involved in texts whose legal basis is the Euratom Treaty;

5.  Emphasises that the Euratom Treaty does not hinder the development of an internal electricity market and, is even less of an obstacle to the free movement of goods, persons and capital; points out, in that connection, that the ordinary law laid down by the Treaty establishing the European Community (EC Treaty) applies to nuclear activities and notes, by way of example, that movement of nuclear materials, equipment and technologies within and outside the European Union is covered by rules on the supervision of dual-use goods, adopted on the basis of the commercial policy laid down in the EC Treaty; adds that Euratom legislation is subject to competition law and regulations on State aid, as specified in Title VI of the EC Treaty; concludes, therefore, that the Euratom Treaty in no way represents a protectionist framework for nuclear energy;

6.  Reiterates its call for an intergovernmental conference to be convened to carry out a comprehensive revision of the Euratom Treaty, to repeal the outdated provisions of that Treaty, to maintain the regulatory regime of the nuclear industry at EU level, to revise the remaining provisions in the light of a modern and sustainable energy policy and to incorporate them into the Treaty establishing a Constitution for Europe in a separate energy chapter;

7.  Considers that, irrespective of the diversity of views on nuclear energy, the provisions of the Euratom Treaty that have helped avoid proliferation of nuclear materials, and those which address health, safety and prevention of radiological contamination, have been highly beneficial and should be carefully co-ordinated with the health and safety provisions of the EC Treaty.

PROCEDURE

Title

Assessing Euratom – 50 years of European nuclear energy policy

Procedure number

2006/2230(INI)

Committee responsible

ITRE

Opinion by
  Date announced in plenary

AFCO
12.10.2006

Enhanced cooperation – date announced in plenary

 

Drafts(wo)man
  Date appointed

Johannes Voggenhuber
4.10.2006

Previous drafts(wo)man

 

Discussed in committee

22.1.2007

1.3.2007

 

 

 

Date adopted

19.3.2007

Result of final vote

+:

–:

0:

17

0

2

Members present for the final vote

Philip Dimitrov Dimitrov, Andrew Duff, Maria da Assunção Esteves, Bronisław Geremek, Anneli Jäätteenmäki, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Jo Leinen, Íñigo Méndez de Vigo, Rihards Pīks, Johannes Voggenhuber

Substitute(s) present for the final vote

Pervenche Berès, Georgi Bliznashki, Elmar Brok, Carlos Carnero González, Gérard Onesta, Georgios Papastamkos, Bogdan Pęk, György Schöpflin, Alexander Stubb

Substitute(s) under Rule 178(2) present for the final vote

 

Comments (available in one language only)

 

PROCEDURĂ

Titlu

Evaluarea Euratom - 50 de ani de politică energetică nucleară europeană

Numărul procedurii

2006/2230 (INI)

Comisia competentă în fond
  Data anunţului în plen

ITRE
28.9.2006

Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare
  Data anunţului în plen

AFCO

12.10.2006


 

 

 

Avize care nu au fost emise
  Data deciziei

 

 

 

 

 

Cooperare consolidată
  Data anunţului în plen


 

 

 

 

Raportor(i)
  Data numirii

Eugenijus Maldeikis
12.9.2006

 

Raportor(i) substituit (substituiţi)

 

 

Examinare în comisie

19.12.2006

30.1.2007

26.2.2007

26.3.2007

 

Data adoptării

27.3.2007

Rezultatul votului final

+

-

0

 

41

4

4

Membri titulari prezenţi la votul final

John Attard-Montalto, Jan Březina, Philippe Busquin, Jerzy Buzek, Giles Chichester, Jorgo Chatzimarkakis, Silvia Ciornei, Pilar del Castillo Vera, Den Dover, Lena Ek, Nicole Fontaine, Adam Gierek, Norbert Glante, András Gyürk, Fiona Hall, Rebecca Harms, Erna Hennicot-Schoepges, Ján Hudacký, Mary Honeyball, Anne Laperrouze, Romana Jordan Cizelj, Eugenijus Maldeikis, Angelika Niebler, Reino Paasilinna, Atanas Paparizov, Francisca Pleguezuelos Aguilar, Miloslav Ransdorf, Vladimír Remek, Herbert Reul, Mechtild Rothe, Paul Rübig, Andres Tarand, Britta Thomsen, Radu Ţîrle, Patrizia Toia, Catherine Trautmann, Claude Turmes, Nikolaos Vakalis, Alejo Vidal-Quadras

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Alexander Alvaro, Konstantin Dimitrov, Avril Doyle, Robert Goebbels, Satu Hassi, Edit Herczog, Eija-Riitta Korhola, Esko Seppänen, Hannes Swoboda, Lambert van Nistelrooij

Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final

Gintaras Didžiokas

Data depunerii

4.4.2007

Observaţii
(date disponibile într-o singură limbă)

 

(1)

Deliberarea în Cazul 1/78, Culegerea 1978, p. 2151.

(2)

Cazul C-161/97, Kernkraftwerke Lippe-Ems Gmbh contra Comisia Comunităţilor Europene, Culegerea 1999, p. I-02057.

(3)

Cazul C-29/99, Comisia Comunităţilor Europene contra Consiliul Uniunii Europene, Culegerea 2002, p. I-11221.

(4)

Texte Adoptate, P6_TA (2006)0603.

(5)

JO C 292 E, 1.12.2006, p. 112.

(6)

Texte Adoptate, P6_TA (2006)0599.

(7)

Texte Adoptate, P6_TA (2006)0300.

(8)

Texte Adoptate, P6_TA (2006)0266.

(9)

Texte Adoptate, P6_TA (2006)0517.

(10)

Texte Adoptate, P6_TA (2006)0524.

(11)

Texte Adoptate, P6_TA (2006)0523.

(12)

JO C 280 E, 18.11.2006, p. 108.

(13)

JO C 280 E, 18.11.2006, p. 117.

(14)

Prin Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992.

(15)

           Directiva 2006/0117/Euratom a Consiliului din 20 noiembrie 2006 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri radioactive şi carburant uzat (JO L 337, 5.12.2006, p.21).

(16)

By means of the Treaty on European Union signed in Maastricht on 7 February 1992.

(17)

OJ C 210, 6.7.1998, p. 215, paragraph 39.

(18)

OJ C 77 E, 26.3.2004, p. 255, paragraph 14.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate