RAPORT privind impactul şi consecinţele politicilor structurale asupra coeziunii Uniunii Europene

19.4.2007 - (2006/2181 (INI))

Comisia pentru dezvoltare regională
Raportoare: Francisca Pleguezuelos Aguilar

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind impactul şi consecinţele politicilor structurale asupra coeziunii Uniunii Europene

(2006/2181 (INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere proiectele Agendei Teritoriale ale UE şi ale Cartei de la Leipzig,

–   având în vedere raportul grupului de experţi independenţi privind cercetarea, dezvoltarea şi inovarea constituit în urma întâlnirii neoficiale a şefilor de stat sau de guvern de la Hampton Court, cu privire la crearea unei Europe inovatoare (raportul Aho), din 20 ianuarie 2006,

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 12 iunie 2006 intitulată „Strategia pentru creştere şi ocupare a forţei de muncă şi reforma politicii europene de coeziune – Al patrulea raport intermediar privind coeziunea” (COM(2006)0281),

–   având în vedere rezoluţia sa din 7 februarie 2002 privind cel de-al doilea raport al Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor privind coeziunea economică şi socială[1],

–   având în vedere rezoluţia sa din 28 septembrie 2005 privind rolul coeziunii teritoriale în dezvoltarea regională[2],

–   având în vedere rezoluţia sa din 15 decembrie 2005 privind funcţia ajutoarelor de stat directe ca instrument de dezvoltare regională[3],

–   având în vedere rezoluţia sa din 6 iulie 2005 privind propunerea de regulament al Consiliului privind crearea Fondului de coeziune[4],

–   având în vedere rezoluţia sa din 6 iulie 2005 privind propunerea de regulament al Consiliului privind dispoziţiile generale referitoare la Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune[5],

–   având în vedere rezoluţia sa din 14 martie 2006 privind delocalizările în contextul dezvoltării regionale[6],

–   având în vedere poziţia sa din 4 iulie 2006 privind propunerea de regulament al Consiliului de instituire a Fondului de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1164/94[7],

–   având în vedere poziţia sa din 4 iulie 2006 privind propunerea de regulament al Consiliului privind dispoziţiile generale referitoare la Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999[8],

–   având în vedere poziţia sa din 27 septembrie 2006 privind propunerea de decizie a Consiliului referitoare la orientările strategice comunitare în materie de coeziune[9],

–   având în vedere rezoluţia sa din 18 mai 2006 privind bugetul pe 2007: raportul Comisiei privind strategia politică anuală[10],

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională şi avizul Comisiei pentru bugete (A6‑0150/2007),

A. întrucât este incontestabil că politica de coeziune are un efect pozitiv asupra coeziunii în domeniile social, economic, teritorial, precum şi asupra îmbunătăţirii nivelului de guvernare la nivel local şi regional;

B.  întrucât noul efect pozitiv variază de la o regiune la alta, acest raport urmărind astfel să propună recomandări în vederea optimizării efectelor în cursul noii perioade de programare;

C. întrucât proiectele Agendei Teritoriale a UE şi ale Cartei de la Leipzig sunt în curs de elaborare şi vor putea fi adoptate de reuniunea ministerială informală privind dezvoltarea urbană şi coeziunea teritorială care va avea loc la Leipzig pe 24 şi 25 mai 2007;

D. întrucât, pentru a ameliora efectele fondurilor structurale asupra coeziunii Uniunii Europene, IMM-urile trebuie să joace un rol mai important în activităţile de cercetare, dezvoltare şi inovare (CDI) şi în accesul la serviciile de CDI din instituţiile publice care se consacră cercetării;

E.  întrucât, în conformitate cu al patrulea raport intermediar privind coeziunea, menţionat anterior, între 1995 şi 2002, în cele 13 ţări vizate de coeziune, creşterea PIB-ului pe cap de locuitor a fost superioară celei înregistrate în Europa celor 15, cu o rată anuală de 3,6% în raport cu o medie anuală de 2,2% în aceasta din urmă;

F.  întrucât fiecare euro cheltuit în UE în cadrul politicilor de coeziune generează o medie de 0,90 euro de cheltuieli suplimentare în regiunile cel mai puţin dezvoltate (Obiectivul nr. 1) şi de 3 euro în regiunile în curs de reconversie (Obiectivul nr. 2);

G. întrucât interacţiunea liberă a forţelor pieţei nu este suficientă pentru a crea coeziunea urmărită de părinţii fondatori ai Europei şi întrucât această coeziune cere în mod necesar intervenţii publice care să permită reechilibrarea între regiuni;

H. întrucât politicile structurale trebuie să joace un rol important în consolidarea coeziunii teritoriale şi vor trebui să se adapteze la apariţia unor noi provocări teritoriale în UE, cum ar fi îmbătrânirea demografică, evoluţia pieţei agricole sau chestiunile legate de imigraţie, de energie şi de schimbarea climatică;

I.   întrucât „policentrismul” este laitmotivul strategiei teritoriale europene (STE) care trebuie luat în considerare în faza de execuţie a noii politici de coeziune;

J.   întrucât este necesar să se mărească vizibilitatea politicii de coeziune,

1.  subliniază rolul critic al politicii de coeziune în susţinerea pieţei interne prin fluxuri comerciale şi o ocupare a forţei de muncă generate de conceperea şi punerea în aplicare a unor proiecte cofinanţate de Uniunea Europeană;

2.  insistă asupra importanţei pe care o are o politică structurală integrată şi durabilă care să îmbine în mod coerent intervenţiile fondurilor structurale şi ale Fondului de coeziune şi acţiunile altor politici comunitare; solicită ca această noţiune de politică integrată să facă obiectul acţiunilor de comunicare şi formare pentru a fi cunoscută şi utilizată de către toţi actorii implicaţi, mai ales de către cei de pe teren;

3.  subliniază că ar trebui să se acorde o atenţie specială de către Comisie, statele membre şi autorităţile regionale respectării obiectivelor care au fost integrate transversal în toate politicile şi acţiunile în cursul fazei de execuţie a noii politici de coeziune, pentru a evita excluderea socială;

4.  cere Comisiei să analizeze care politici publice naţionale şi regionale favorizează convergenţa şi să redacteze o comunicare pe această temă, pentru a examina posibilitatea de a condiţiona acordarea resurselor în cadrul viitoarei politici de coeziune de o bună politică naţională de creştere, care ar trebui să se definească prin intermediul unor indicatori cuantificabili, pentru a mări astfel eficienţa politicii de coeziune;

5.  consideră că statele membre şi Comisia ar trebui să amelioreze contribuţia Fondului Social European la punerea în aplicare a Strategiei europene privind ocuparea forţei de muncă (SEOFM), întărind interconexiunea acestora şi că această ameliorare ar trebui să se manifeste imediat prin intermediul unor indicatori adecvaţi, pentru a promova egalitatea şanselor;

6.  solicită Comisiei să caute noi modalităţi de a îmbina politicile şi instrumentele politicilor structurale cu alte politici şi instrumente comunitare care să sporească sinergiile privind promovarea competitivităţii, cercetării şi inovării durabile, inspirându-se din lucrările grupurilor de acţiune interdepartamentale ale Comisiei Europene consacrate acestor domenii;

7.  recomandă regiunilor şi statelor membre să stabilească obiective cuantificate în materie de CDI în cadrul programelor operaţionale;

8.  invită Comisia şi Consiliul să examineze viabilitatea unei obligaţii precum cea propusă în raportul Aho menţionat mai sus, de a consacra cel puţin 20% din fondurile structurale dezvoltării CDI, începând cu următoarea perioadă de programare, precum şi să evite concentrarea doar asupra marilor proiecte şi a centrelor de excelenţă, interesându-se şi de proiecte de mai mică anvergură desfăşurate în regiunile cele mai defavorizate, în special cele care contribuie la dezvoltarea regională durabilă;

9.  propune Comisiei şi Consiliului să promoveze crearea funcţiei de animatori tehnologici, la scară locală şi regională (utilizând resursele existente, cum ar fi reţelele Centrelor de Informare Europeană şi ale Centrelor Releu de Inovare), care vor fi finanţaţi din fondurile structurale şi asociaţi proiectelor regionale, parcurilor tehnologice, clusterelor şi reţelelor, şi care vor dinamiza inovarea în întreprinderi, în special în IMM-uri, facilitându-le accesul la ajutoarele şi la programele europene;

10.  salută elaborarea de proiecte în cadrul Agendei Teritoriale a UE şi al Cartei de la Leipzig, dar subliniază în acest context că acestea trebuie să prevadă în mod mai precis modul de definire a acţiunilor care urmăresc să pună în aplicare obiectivele menţionate în cele două documente strategice, precum şi implicarea statelor membre, în contextul Consiliului informal de la Leipzig din 24 - 25 mai 2007, insistă ferm ca statele membre să îşi ia un angajament oficial în favoarea dezvoltării urbane durabile;

11.  consideră că o evaluare a impactului pe termen lung şi la diferite niveluri a recurgerii la fondurile structurale este indispensabilă pentru pregătirea viitoarelor acte legislative şi pentru buna gestiune bugetară în acest domeniu;

12.  propune instituţiilor europene şi statelor membre să promoveze bunele practici şi să evalueze impactul politicilor comunitare asupra coeziunii prin intermediul unor indicatori pertinenţi, dotând Observatorul în Reţea al Amenajării Teritoriului European (ORATE) cu resursele şi funcţiile necesare pentru ca acesta să acţioneze ca un veritabil observator al impactului politicilor structurale asupra coeziunii;

13.  solicită Comisiei să verifice şi impactul teritorial al alocării de fonduri („earmarking”) şi, mai ales, să evalueze dacă orientarea creditelor europene către obiectivele de la Lisabona contribuie în mod real la o dezvoltare regională echilibrată şi coerentă;

14.  invită Comisia, statele membre, regiunile şi autorităţile locale, în special cele supuse obiectivului convergenţei, să acorde prioritate măsurilor care vizează prevenirea dezechilibrelor teritoriale, favorizând dezvoltarea integrată şi crearea spaţiilor policentrice;

15.  cere Comisiei, statelor membre şi autorităţilor regionale şi locale să analizeze care sunt cele mai potrivite instrumente pentru a realiza un echilibru teritorial între zonele urbane şi zonele rurale, garantând complementaritatea între dezvoltarea rurală şi cea regională, favorizând o abordare strategică integrată a dezvoltării zonelor urbane aflate în legătură cu zonele periurbane şi rurale limitrofe („bazine de viaţă”) şi încurajând schimbul de bune practici, în special în reţelele teritoriale şi sectoriale, pentru cea mai bună gestiune a fondurilor, în special în cadrul „Săptămânii europene a regiunilor şi oraşelor”, la Bruxelles;

16.  invită Comisia, statele membre şi regiunile să recurgă mai mult la fondurile structurale pentru a stimula dezvoltarea durabilă şi independentă a regiunilor care înregistrează o emigraţie netă şi pentru a combate efectele negative ale schimbărilor demografice;

17.  face apel la Comisie, statele membre şi autorităţile regionale şi locale să încurajeze contribuţia politicii de coeziune la realizarea noii strategii de dezvoltare durabilă, care funcţionează în mare măsură pe baza unor surse de energie regenerabile, care dispune de un sistem de transport ce exploatează mai eficient posibilităţile oferite de combinaţiile intermodale şi care se bazează pe reutilizare şi reciclare;

18.  sugerează Comisiei, statelor membre şi regiunilor şi autorităţilor locale să susţină şi să stimuleze, în zonele rurale, activităţile economice legate de dezvoltarea noilor tehnologii, care nu necesită proximitatea fizică faţă de marile centre urbane;

19.  subliniază locul pe care îl deţine, în politica de coeziune, cooperarea teritorială şi invită autorităţile de gestionare să încurajeze cooperarea transnaţională şi interregională prin crearea unor reţele de cooperare teritoriale şi sectoriale şi prin transferul de experienţă şi de bune practici la scară regională şi locală, prin intermediul iniţiativei „Regiuni pentru schimbarea economică”;

20.  solicită utilizarea, în afară de PIB pe cap de locuitor, a altor indicatori teritoriali pentru măsurarea nivelului de coeziune, cum ar fi nivelul şi calitatea ocupării forţei de muncă, nivelul decalajelor PIB-ului între regiuni învecinate, indicele de descentralizare şi de accesibilitate, dotarea cu infrastructură şi transport, nivelul de activitate în domeniul cercetării şi inovării, în educaţie şi formare profesională şi diversitatea producţiei în zonă;

21.  invită Comisia să decidă cu privire la utilizarea noilor indicatori cantitativi şi calitativi de coeziune, împreună cu Eurostat, în cadrul evaluării intermediare a noii politici de coeziune din 2009;

22.  încurajează Comisia să analizeze efectul de levier al fondurilor structurale în atragerea de investiţii private în cadrul noii politici de coeziune şi să sublinieze necesitatea cooperării între sectorul public şi cel privat;

23.  sugerează Comisiei să obţină informaţii mai bune asupra calităţii şi caracterului durabil al locurilor de muncă create cu ajutorul fondurilor structurale;

24.  atrage atenţia Comisiei asupra faptului că lipsa capacităţilor administrative poate fi un obstacol major în calea optimizării impactului politicilor de coeziune şi cere, în consecinţă, Comisiei să dezvolte instrumentul reprezentat de contracte şi convenţii tripartite şi să urmărească procesul de consolidare a capacităţii administrative în faza de punere în aplicare a noii politici de coeziune, printre altele prin organizarea unei reţele de formatori acreditaţi pentru a asigura coerenţa acţiunilor de formare şi de sensibilizare în cadrul autorităţilor de gestionare, mai ales la nivelele regional şi local, ale unui stat membru;

25.  subliniază importanţa principiului parteneriatului în implementarea politicii de coeziune, principiu care implică o informare deplină a partenerilor, o înregistrare a poziţiilor lor în documente de evaluare, precum şi prevederea de măsuri de formare necesare pentru a le permite să îşi îndeplinească îndatoririle;

26.  invită Comisia să examineze, în cadrul regulamentului de aplicare, măsurile de consolidare a vizibilităţii intervenţiilor, nu numai pentru marile proiecte de infrastructură, ci şi pentru proiectele mici, să exercite un control mai riguros al aplicării măsurilor obligatorii de publicitate şi să ia măsuri împotriva statelor membre care s-au făcut vinovate de încălcări grave ale acestor norme; invită autorităţile de gestionare să implice deputaţii europeni în orice manifestare legată de obiective finanţate prin fonduri structurale;

27.  proiectele finanţate de Europa, care demonstrează prezenţa unei Europe apropiate şi solidare, subliniază necesitatea ca autorităţile regionale şi statele membre să respecte şi să se conformeze măsurilor prevăzute în regulamentul de aplicare pentru sporirea vizibilităţii intervenţiilor şi să-şi intensifice eforturile de comunicare, subliniind rezultatele practice pentru cetăţeni a politicii de coeziune;

28.  estimează că trebuie efectuate noi studii pentru a elabora mai multe scenarii referitoare la viitorul finanţării politicii de coeziune a UE; consideră că ar trebui efectuată o comparaţie între efectele principalelor instrumente de finanţare (FEDR, FSE, primul pilon din cadrul PAC, FEADR) asupra dezvoltării Uniunii Europene formate din 27 de state membre;

29.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor statelor membre, Comitetului Regiunilor şi Comitetului Economic şi Social European.

• [1]  JO C 284, 21.11.2002, p. 209.
• [2]  JO C 227 E, 21.9.2006, p. 88.
• [3]  JO C 286 E, 23.22.2006, p. 501.
• [4]  JO C 157 E, 6.7.2006, p. 289.
• [5]  JO C 157 E, 6.7.2006, p. 95.
• [6]  JO C 291 E, 30.11.2006, p. 123.
• [7]  JO L 210, 31.7.2006, p. 79.
• [8]  JO L 210, 31.7.2006, p. 25.
• [9]  JO L 291, 21.10.2006, p. 11.
• [10]  JO C 297 E, 7.12.2006, p. 357.

EXPUNERE DE MOTIVE

Au mois de juillet 2006, le Parlement européen et le Conseil ont adopté les quatre règlements qui définissent la politique de cohésion pour la nouvelle période de programmation 2007-2014, et peu après, les orientations stratégiques furent également finalisées. Le cadre juridique a été ainsi déterminé.

Les orientations stratégiques étant fixées, la phase d’exécution de cette nouvelle politique de cohésion en est à présent à sa phase initiale. Bien que les grandes lignes soient mises en œuvre, il est encore possible de proposer de nouvelles recommandations pour adapter l'exécution de la nouvelle politique afin d'optimiser son impact dans le domaine social, économique, territorial et de la gouvernance.

En outre, nous sommes au stade de l’évaluation de l’impact dans le cadre de la période de programmation caduque. La Commission travaille déjà à l’élaboration du quatrième rapport relatif à la cohésion qui sera probablement présenté durant la réunion ministérielle sur le développement urbain et la cohésion territoriale qui aura lieu les 24 et 25 mai à Leipzig (Allemagne). A l’automne 2007, la Commission entamera un débat sur l’avenir de la politique de cohésion fondé sur les conclusions du quatrième rapport sur la cohésion. Il est possible aujourd’hui de contribuer à l’élaboration de ce rapport qui sera le socle d’un débat plus large sur la politique de cohésion.

Ce débat débouchera sur la discussion portant sur la révision décidée pour 2008/2009 du budget de l’UE et c’est la raison pour laquelle la Commission a prévu de présenter un rapport de révision au début de l’année 2009. Étant donné que la politique de cohésion deviendra la ligne budgétaire la plus importante de l’Union européenne, il faudra l’examiner avec attention. Il semble utile d’analyser et de rappeler la plus-value de cette politique avant d'entamer le débat sur la révision du budget de l'Union européenne.

Par conséquent, le rapport a pour objet de proposer des recommandations pour l’exécution de la nouvelle politique de cohésion, de contribuer au débat portant sur le quatrième rapport sur la cohésion et pour mettre en valeur le rôle crucial de la politique de cohésion dans la réalisation des objectifs de la stratégie de Lisbonne et de cohésion. Le rapport, qui repose sur l’expérience du passé, cherche à optimiser l’impact social, économique, territorial et sur la gouvernance de la nouvelle politique de cohésion. C’est dans cette optique qu’il formule une série de recommandations et d’observations.

I. Optimiser la synergie entre les différentes politiques publiques

L’impact de la politique de cohésion pourrait être amélioré si l’on augmentait la synergie entre les différentes politiques publiques au niveau vertical – entre les politiques nationales, régionales et communautaires – et au niveau horizontal – entre les différentes politiques communautaires.

Au niveau vertical, les États membres devraient davantage veiller à ce que leurs politiques nationales favorisent les interventions financées par les fonds structurels et servent à mettre en œuvre les grandes stratégies (Lisbonne, emploi, etc.) Au niveau horizontal, les politiques devraient être plus intégrées et combinables, en particulier dans le domaine de l'innovation. Il faudrait prévoir la possibilité de cumuler certaines aides et mesures pour que les régions puissent concentrer leurs efforts de développement.

II. Encourager l’innovation

L’innovation est la clé qui permet d’avoir un meilleur impact économique de la politique de cohésion. C’est pourquoi, le rapport établit une série de recommandations visant à renforcer l’innovation avec la nouvelle politique de cohésion en se fondant sur le rapport Aho.

Les PME ont un rôle clé à jouer pour réaliser l’objectif d’un renforcement de l'innovation. Dans l’Union européenne, en comparaison avec les États-Unis, par exemple, les PME n’investissent pas suffisamment dans la recherche, le développement et l’innovation. Ce sont en particulier les PME qui permettent la convergence des régions moins développées. Par conséquent, il serait judicieux de proposer des mesures pour surmonter les obstacles à l’innovation comme la fonction d’animateur technologique et se fixer des objectifs quantifiés ambitieux, mais réalistes.

III. Renforcer la dimension territoriale de la cohésion

L’objectif de la cohésion territoriale a été ajouté comme troisième dimension de la cohésion dans le traité constitutionnel par la conférence intergouvernementale. Depuis, l’objectif a été accepté politiquement, bien que le traité constitutionnel n’ait pas encore été ratifié. La cohésion territoriale a été mentionnée dans le troisième rapport sur la cohésion et dans les orientations stratégiques et sera également analysée dans le quatrième rapport de cohésion de mai 2007. Cependant, il reste beaucoup à faire pour renforcer cet objectif.

L’Agenda territorial et la Charte de Leipzig, qui sera adopté à la fin du mois de mai lors de la réunion ministérielle sur le développement urbain et la cohésion territoriale, vont fixer les objectifs de la cohésion territoriale, mais il faudra élaborer davantage d’actions pour les réaliser. Le concept de l’évaluation de l’impact territorial pourrait être un outil pour renforcer le concept. L’évaluation de l’impact territorial a pour objet d’augmenter les effets positifs des investissements sur le développement spatial. Au niveau national, certains États ont déjà une tradition d’évaluation de l’impact territorial, par exemple en Allemagne (“Raumordnungsverfahren”) et en Autriche (“Raumverträglichkeitsprüfung »), mais il n'existe pas de cadre commun pour définir ce concept.

Le “polycentrisme” doit être le leitmotiv de la dimension territoriale. Dans ce contexte, il est aussi important de pouvoir aboutir à un équilibre entre zones rurales et zones urbaines et soutenir des activités économiques dans des zones en dehors des grands centres urbains.

IV. Mesurer de manière plus précise la convergence des régions et l’impact de la politique de cohésion

La discussion au sujet du quatrième rapport sur la cohésion devrait aussi impliquer un débat sur les indicateurs de la cohésion et les méthodes pour mesurer non seulement l'impact de la politique de cohésion, mais aussi d'autres politiques communautaires sur la cohésion.

Le PIB représente bien la convergence économique des régions, mais ce n’est pas suffisant pour mesurer la convergence sociale ou territoriale. Il existe des régions moins développées qui enregistrent une bonne croissance économique, mais qui ont un taux d’emploi en déclin, avec des répercussions préoccupantes sur l’évolution démographique de ces régions. Il convient de mettre en œuvre d’autres indicateurs pour définir les besoins des régions.

Pour optimiser les synergies entre les différentes politiques publiques au niveau horizontal, il convient d’avoir une meilleure connaissance de leur impact sur la cohésion. Nous avons besoin d’une sorte d’observatoire d’impact des politiques communautaires pour que la Commission et le Parlement européen obtiennent des informations plus précises sur les résultats de la politique de cohésion pour que les États membres et les régions puissent en faire une meilleure utilisation.

V. Améliorer la gouvernance et augmenter la visibilité de la politique de cohésion

La politique de cohésion a incontestablement une influence positive sur la gouvernance en Europe. Le principe de la coopération qui inclut la société civile et tous les niveaux d’administration a transformé le système administratif dans de nombreux pays bénéficiaires de fonds structurels.

Pour les pays de l’UE-12, qui sont les plus grands bénéficiaires de la nouvelle politique de cohésion, son exécution est un défi majeur. L’UE soutient les 12 nouveaux pays membres dans leurs efforts visant à renforcer les capacités administratives. Ce processus doit se poursuivre dans la phase d’exécution. L’UE doit également veiller à ce que les fonds structurels soient dépensés de manière efficace. L’abandon de projets cofinancés par l’UE devrait être sanctionné rigoureusement par le retrait des autorités qui gèrent mal les fonds communautaires en ne menant pas les projets à bien.

La politique de cohésion n’a pas seulement transformé le système administratif des États membres et de leurs régions, elle a aussi renforcé la visibilité de l’UE pour les citoyens ainsi que le renforcement du soutien de l’UE aux régions qui ont bénéficié de manière substantielle de la politique de cohésion. Malheureusement, les mesures visant à accroître la visibilité des interventions ne sont pas toujours respectées et ne sont pas appliquées dans les petits projets. Pour renforcer l’impact positif de la politique de cohésion sur le soutien à l’UE, il est nécessaire d’accroître la visibilité de toutes les interventions.

AVIZ al Comisiei pentru bugete (25.1.2007)

destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

privind consecinţele politicilor structurale asupra coeziunii Uniunii Europene

(2006/2181(INI))

Raportoare pentru aviz: Nathalie Griesbeck

SUGESTII

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază importanţa pe care o prezintă fondurile structurale pentru vizibilitatea politicilor europene faţă de cetăţenii europeni;

2.  reaminteşte că, în rezoluţia sa din 18 mai 2006 privind strategia politică anuală a Comisiei[1], coeziunea figurează printre priorităţile pentru bugetul 2007;

3.  este convins că, pentru pregătirea viitoarelor acte legislative şi buna gestiune bugetară în acest domeniu, este absolut necesară o evaluare a consecinţelor pe termen lung ale fondurilor structurale;

4.  regretă lipsa unor indicatori comuni de măsurare a impactului real al fondurilor structurale asupra coeziunii;

5.  insistă că, pentru a se putea măsura impactul concret al fondurilor structurale şi pentru a se lua deciziile bugetare adecvate, este necesară existenţa unor indicatori cantitativi de măsurare a efectului politicilor de coeziune asupra creşterii economice, şomajului, infrastructurilor, cercetării şi inovării;

6.  este conştientă de faptul că impactul calitativ al acţiunilor structurale asupra calităţii vieţii este greu de măsurat; constată, cu toate acestea, că remunerarea salariaţilor, speranţa de viaţă, schimbările la nivelul şomajului de lungă durată etc. reflectă calitatea generală a vieţii dintr-o anumită regiune şi, în consecinţă, ar putea funcţiona ca indicatori calitativi;

7.  solicită crearea unui instrument de măsurare, comun tuturor statelor membre, în care să fie incluşi diferiţii indicatori cantitativi şi calitativi;

8.  reaminteşte că, în declaraţia comună a Parlamentului European şi a Comisiei, anexată la bugetul 2007, cele două instituţii subliniază necesitatea de a se optimiza utilizarea resurselor din bugetul Uniunii Europene şi de a se ameliora monitorizarea execuţiei bugetului; subliniază că evaluarea programelor comunitare trebuie să devină o preocupare majoră a instituţiilor implicate în procedura bugetară anuală şi că acest demers urmăreşte evaluarea şi aprecierea aspectelor cantitative şi calitative ale fiecărui program comunitar;

9.  îşi exprimă dezacordul faţă de crearea unui observator al politicilor comunitare în materie de coeziune fără efectuarea concomitentă a unui transfer de competenţe şi de resurse financiare.

PROCEDURĂ

Titlu	Impactul şi consecinţele politicilor structurale asupra coeziunii Uniunii Europene
Numărul procedurii	2006/2181(INI)
Comisia competentă în fond	REGI
Aviz emis de către   Data anunţului în plen	BUDG 6.7.2006
Cooperare consolidată – data anunţului în plen
Raportor pentru aviz   Data numirii	Nathalie Griesbeck 20.9.2004
Raportorul pentru aviz substituit
Examinare în comisie	25.1.2007
Data adoptării	25.1.2007
Rezultatul votului final	+: –: 0:	29 0 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Laima Liucija Andrikienė, Richard James Ashworth, Reimer Böge, Salvador Garriga Polledo, Monica Maria Iacob-Ridzi, Janusz Lewandowski, Mario Mauro, Nina Škottová, László Surján, Herbert Bösch, Brigitte Douay, Neena Gill, Catherine Guy-Quint, Jutta Haug, Vladimír Maňka, Dan Mihalache, Gianni Pittella, Yannick Vaugrenard, Ralf Walter, Gérard Deprez, Nathalie Griesbeck, Anne E. Jensen, Jan Mulder, Kyösti Virrankoski, Wiesław Stefan Kuc, Wojciech Roszkowski, Gérard Onesta.
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Paul Rübig, Hans-Peter Martin.
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final
Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)

• [1]  Texte adoptate la această dată, P6 _TA(2006)0221.

PROCEDURĂ

Titlu	Impactul şi consecinţele politicilor structurale asupra coeziunii Uniunii Europene
Numărul procedurii	2006/2181(INI)
Comisia competentă în fond   Data anunţării în plen a autorizării	REGI 6.7.2006
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare   Data anunţului în plen	BUDG 6.7.2006
Avize care nu au fost emise         Data deciziei
Cooperare consolidată         Data anunţului în plen
Raportor(i)   Data numirii	Francisca Pleguezuelos Aguilar 2.5.2006
Raportor(i) substituit (substituiţi)
Examinare în comisie	18.12.2006			22.1.2007			27.2.2007
Data adoptării	12.4.2007
Rezultatul votului final	+: –: 0:	41 0 1
Membri titulari prezenţi la votul final	Jean Marie Beaupuy, Rolf Berend, Jana Bobošíková, Antonio De Blasio, Vasile Dîncu, Gerardo Galeote, Iratxe García Pérez, Ambroise Guellec, Gábor Harangozó, Marian Harkin, Jim Higgins, Alain Hutchinson, Mieczysław Edmund Janowski, Gisela Kallenbach, Evgeni Kirilov, Miloš Koterec, Constanze Angela Krehl, Mario Mantovani, Sérgio Marques, Miguel Angel Martínez Martínez, Yiannakis Matsis, Miroslav Mikolášik, James Nicholson, Lambert van Nistelrooij, Jan Olbrycht, Markus Pieper, Bernard Poignant, Wojciech Roszkowski, Stefan Sofianski, Catherine Stihler, Margie Sudre, Andrzej Jan Szejna, Kyriacos Triantaphyllides, Oldřich Vlasák
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Jan Březina, Brigitte Douay, Den Dover, Richard Falbr, Emanuel Jardim Fernandes, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Francisca Pleguezuelos Aguilar, Jürgen Schröder, Lydia Shouleva, László Surján
Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final	Luigi Cocilovo, Andrea Losco
Data depunerii	19.4.2007
Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)	...