RAPORT privind azilul: cooperare practică, calitatea procesului decizional în cadrul sistemului european comun de azil
14.5.2007 - (2006/2184(INI))
Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne
Raportor: Hubert Pirker
PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind azilul: cooperare practică, calitatea procesului decizional în cadrul sistemului european comun de azil
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 63 alineatele (1) şi (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,
– având în vedere Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare şi retragere a statutului de refugiat[1],
– având în vedere Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime cu privire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională, şi privind conţinutul protecţiei acordate[2],
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe[3],
– având în vedere Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil în statele membre[4],
– având în vedere Programul de la Haga din 4 şi 5 noiembrie 2004,
– având în vedere poziţia sa privind propunerea modificată de directivă a Consiliului din 27 septembrie 2005 privind standardele minime în procedurile de acordare sau de retragere a statutului de refugiat de către statele membre[5],
– având în vedere comunicarea Comisiei, intitulată „Intensificarea cooperării practice: noi structuri, noi abordări în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii procesului decizional, în cadrul sistemului european comun de azil” (COM(2006)0067),
– având în vedere comunicarea Comisiei privind adaptarea dispoziţiilor titlului IV din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene referitoare la competenţele Curţii de Justiţie, în vederea asigurării unei protecţii judiciare mai eficiente (COM(2006)0346),
– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0182/2007),
A. întrucât prima fază a procesului de introducere a unui sistem comun de azil s-a încheiat prin adoptarea celor patru instrumente prevăzute la articolul 63 alineatul (1) din Tratatul CE; întrucât există dificultăţi atât politice, cât şi tehnice, care trebuie depăşite înainte de a putea trece la cea de-a doua fază a sistemului european comun de azil, a cărei obiectiv este introducerea unei proceduri comune în domeniul azilului şi a unui statut unic pentru persoanele care au dreptul la azil sau la protecţie subsidiară şi în speranţa că termenul limită pentru încheierea acestei faze, prevăzut pentru anul 2010, va fi respectat;
B. întrucât şi-a exprimat deja aprobarea pentru definiţia termenului de „refugiat”, enunţată în Directiva 2004/83/CE a Consiliului şi întrucât, definiţia respectivă este valabilă şi pentru prezenta rezoluţie;
C. întrucât adoptarea directivelor reprezintă doar un prim pas în procesul de aplicare a standardelor comune, iar această fază trebuie să fie urmată, în mod necesar, de o aplicare corespunzătoare, în statele membre, a dispoziţiilor adoptate la nivelul Comunităţii; întrucât verificarea de către Comisie a aplicării acestor dispoziţii reprezintă o sarcină de o importanţă majoră pentru care trebuie să se aloce resurse corespunzătoare;
D. întrucât instrumentele adoptate până în prezent în domeniul azilului reprezintă standarde minime, şi ţinând seama de faptul că trebuie combătută tendinţa de adoptare a celui mai mic numitor comun, pentru a se evita o cursă spre un nivel foarte scăzut, care ar diminua atât gradul de protecţie, cât şi calitatea primirii, a procedurilor şi a protecţiei;
E. întrucât, în cadrul Programului de la Haga din 4 şi 5 noiembrie 2004, Consiliul European a invitat Consiliul şi Comisia să creeze structuri adecvate care să implice şi serviciile naţionale în domeniul azilului din statele membre, în vederea facilitării cooperării practice, şi întrucât intensificarea acestei cooperări practice, precum şi a schimbului de informaţii şi de detalii în legătură cu procedurile recunoscute între statele membre reprezintă un mijloc important în vederea atingerii obiectivului de creare a unei proceduri comune în domeniul azilului şi a unui statut unic;
F. întrucât consolidarea încrederii reciproce constituie piatra de temelie pentru realizarea unui sistem comun de azil şi întrucât o cooperare practică şi regulată între nivelurile de administraţie cu atribuţii similare din statele membre, realizată în mod transparent, printr-o informare adecvată, inclusiv prin informarea Parlamentului European, reprezintă cea mai bună metodă pentru crearea încrederii; întrucât consolidarea încrederii reciproce este necesară pentru a asigura calitatea şi pentru a spori încrederea publică în modul de gestionare a politicii în domeniul azilului, facilitând astfel promovarea unui proces mai eficient şi mai puţin contradictoriu;
G. întrucât o aplicare eficientă a politicii în domeniul azilului presupune efortul de a îndeplini mai multe obiective complementare, cum ar fi îmbunătăţirea calităţii procesului decizional, prelucrarea rapidă şi sigură a cererilor de protecţie, precum şi organizarea în ţările de origine şi de tranzit a unor campanii de informare care să prezinte clar posibilităţile de imigrare legală, condiţiile de obţinere a statutului de refugiat sau a protecţiei umanitare, pericolele asociate traficului de fiinţe umane, în special în cazul femeilor şi minorilor neînsoţiţi, precum şi consecinţele imigrării ilegale şi ale neacordării statutului de refugiat;
H. întrucât, în vederea îmbunătăţirii calităţii procesului de prelucrare a cererilor de azil şi, implicit, a reducerii numărului de acţiuni în justiţie şi de întârzieri procedurale, s-ar putea dovedi utilă recurgerea la sprijinul organizaţiilor specializate în domeniu, precum UNHRC, care a dezvoltat o metodă de sprijinire a eforturilor autorităţilor de a-şi îmbunătăţi calitatea procesului decizional (Quality Initiative);
I. întrucât, potrivit declaraţiilor Consiliului pentru justiţie şi afaceri interne din 27 – 28 aprilie 2006, trebuie depuse eforturi privind introducerea unei proceduri unice, în vederea evitării întârzierilor şi pentru a aduce o contribuţie concretă la îmbunătăţirea eficienţei procedurilor;
J. întrucât, în ciuda existenţei unui set comun de măsuri de bază în domeniul azilului, adoptat odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, statele membre continuă să aplice măsuri sau să ia decizii la nivel naţional, care au consecinţe asupra celorlalte state membre, în special în ceea ce priveşte acordarea protecţiei internaţionale;
K. întrucât articolul 29 din Directiva 2005/85/CE privind întocmirea unei liste comune minimale cuprinzând ţările terţe considerate ca ţări de origine sigure, şi regretând, pe de o parte, că această listă nu a fost încă redactată, şi pe de altă parte, că avizul Parlamentului nu a fost luat în considerare de către Consiliu, când s-a adoptat această directivă, motiv pentru care s-a introdus o acţiune în anulare privind Directiva 2005/85/CE, aflată în curs de soluţionare la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (Curtea de Justiţie); întrucât o astfel de listă, care ar trebui adoptată conform procedurii de codecizie, ar constitui în mod evident un factor cheie în vederea introducerii unui sistem comun de azil şi a adoptării unor decizii prompte referitoare la statut; întrucât includerea unei ţări în această listă nu înseamnă în mod automat că solicitanţilor de azil provenind din ţara respectivă li se va refuza azilul, ci, mai degrabă, faptul că se va efectua o evaluare individuală a fiecărei cereri în parte, conform Convenţiei de la Geneva din 28 iulie 1951 cu privire la statutul refugiaţilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 (Convenţia de la Geneva);
L. întrucât este regretabil că la redactarea listei cuprinzând ţările terţe considerate ţări de origine sigure, Consiliul nu a considerat necesară utilizarea procedurii de codecizie şi întrucât se aşteaptă cu interes hotărârea Curţii de Justiţie cu privire la acest aspect;
M. întrucât statele membre trebuie să dispună de informaţii de calitate cu privire la situaţia actuală a pericolelor din ţările de origine pentru a garanta proceduri fiabile şi echitabile care să asigure respectarea drepturilor solicitanţilor de azil;
N. întrucât violenţa şi ameninţarea cu violenţa la adresa femeilor reprezintă o încălcare a dreptului la viaţă, siguranţă, libertate, demnitate şi integritate fizică şi psihică, precum şi o ameninţare serioasă pentru sănătatea fizică şi mentală a victimelor acestor violenţe;
O. întrucât există dificultăţi tehnice şi politice care împiedică un schimb de informaţii sensibile privind ţările de origine, dar având convingerea că este necesară, în perspectivă, crearea unei baze de date comune în ceea ce priveşte ţările de origine, pentru ca toate persoanele implicate în procedurile de acordare a azilului să poată lua decizii pe baza aceloraşi informaţii;
P. întrucât, în vederea îmbunătăţirii procesului decizional, este necesară ameliorarea nivelului de pregătire profesională a funcţionarilor publici care iau decizii;
Q. întrucât cea mai potrivită procedură care permite Curţii de Justiţie să garanteze unitatea dreptului comunitar este procedura hotărârii preliminare, prevăzută la articolul 234 din Tratatul CE, şi întrucât o componentă esenţială a acestei proceduri este principiul conform căruia orice instanţă naţională poate solicita Curţii de Justiţie să pronunţe o hotărâre; întrucât în baza derogării de la acest principiu, prevăzută la articolul 68 din Tratatul CE, Curtea de Justiţie nu este abilitată, din nefericire, să interpreteze dispoziţiile din domeniul azilului, decât în cazul în care este consultată de cea mai înaltă instanţă naţională,
1. salută eforturile depuse pentru îmbunătăţirea cooperării practice în cadrul sistemului european comun de azil; consideră că o îmbunătăţire a calităţii procedurilor şi deciziilor este atât în interesul statelor membre, cât şi în cel al solicitanţilor de azil;
2. reafirmă necesitatea adoptării unei politici comune proactive a UE în privinţa azilului, bazată pe obligaţia admisiei solicitanţilor de azil şi pe respectarea principiului nereturnării; reaminteşte, în această privinţă, rolul fundamental al unei Politici externe şi de securitate comune puternice, care să promoveze şi să apere democraţia şi drepturile fundamentale;
3. subliniază, încă o dată, faptul că obiectivul de bază al introducerii unui sistem comun de azil trebuie să fie acela de a asigura o calitate ridicată a protecţiei, a evaluării cererilor individuale de azil şi a procedurilor, care să conducă la decizii bine întemeiate şi corecte; subliniază faptul că îmbunătăţirea calităţii procesului decizional trebuie să asigure că persoanele care au nevoie de protecţie pot intra în condiţii de siguranţă pe teritoriul Uniunii Europene iar cererile lor de azil sunt prelucrate în mod adecvat, garantând totodată respectarea strictă a standardelor internaţionale referitoare la drepturile omului, precum şi a legislaţiei privind refugiaţii, în special a principului nereturnării;
4. condamnă insuficienţa evidentă a resurselor de care dispune Comisia pentru a supraveghea punerea în aplicare a diverselor directive din domeniul azilului şi îndeamnă statele membre să uşureze sarcina Comisiei prin prezentarea sistematică a unor tabele de corespondenţă în care să se indice cu precizie corespondenţa dintre dispoziţiile directivelor şi măsurile luate pentru punerea lor în aplicare;
5. invită Consiliul şi Comisia să colaboreze în vederea introducerii în toate statele membre a unei proceduri unice care să permită un proces decizional echitabil şi eficient, pentru a asigura acordarea cât mai rapidă a statului de refugiat persoanelor care sunt îndreptăţite la acesta;
6. subliniază faptul că, în ceea ce priveşte condiţiile şi modalităţile de acordare a protecţiei internaţionale şi, mai ales, a protecţiei subsidiare, câtă vreme dispoziţiile legale în domeniul azilului se bazează pe standarde minime şi pe cel mai mic numitor comun, diferenţele dintre statele membre vor persista, iar riscul „vânătorii de azil” va continua să fie o problemă;
7. subliniază faptul că unul dintre obiectivele instrumentelor adoptate în domeniul azilului îl reprezintă împiedicarea aşa-numitelor mişcări „secundare”; îndeamnă statele membre să adopte, încă de pe acum, măsuri concrete pentru atingerea celui mai înalt grad de convergenţă între politicile din domeniul azilului;
8. consideră că una dintre îmbunătăţirile care ar trebui aduse sistemului european de azil constă într-o distribuire mai corectă, în spiritul solidarităţii, a sarcinilor preluate în special de către acele state membre aflate la graniţele UE, şi aşteaptă cu interes evaluarea de către Comisie a Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe (Regulamentul Dublin II) şi orice propunere a Comisiei în acest domeniu;
9. consideră că trebuie avut în vedere faptul că funcţionarii care se vor ocupa de recunoaşterea statutului de refugiat trebuie să aibă o pregătire profesională solidă, bazată pe un curriculum european, cu posibilitatea de a introduce unele calificări obligatorii sau un nivel de calificare obligatoriu;
10. solicită desfăşurarea unor campanii de informare în ţările de origine şi de tranzit, cu scopul de a explica potenţialilor solicitanţi de azil riscurile pe care le presupune imigraţia ilegală şi consecinţele neacordării statutului de refugiat, şi posibilităţile de migraţie legală şi de solicitare de azil în cazuri justificate, precum şi pericolele privind traficul de fiinţe umane, mai ales în cazul femeilor şi al minorilor neînsoţiţi;
11. solicită, după epuizarea tuturor căilor legale, aplicarea rapidă şi echitabilă a unor măsuri în cazul persoanelor cărora nu le-a fost acordat statutul de refugiat sau al căror statut le-a fost revocat, respectând demnitatea umană şi drepturile fundamentale ale persoanelor care trebuie repatriate; solicită, în acest sens, elaborarea în cel mai scurt timp a unei proceduri de repatriere la nivelul UE;
12. solicită aplicarea unor măsuri adresate persoanelor cărora li s-a acordat statutul de refugiat sau protecţie umanitară, astfel încât să se faciliteze accesul la condiţii decente de viaţă, integrarea lor efectivă în viaţa socială şi politică şi implicarea activă în deciziile luate de comunitatea gazdă;
13. invită Comisia să depăşească cât de repede posibil problemele tehnice şi politice pe care le implică introducerea unei baze de date comune care să conţină informaţii despre ţările de origine; consideră că o bază de date a UE ar trebui să funcţioneze pe principiul unui sistem deschis, astfel ca toate persoanele implicate în procedură să se poată baza pe aceleaşi informaţii când prelucrează o cerere individuală; speră că se poate găsi o soluţie pragmatică la problema multilingvismului;
14. salută, pe de o parte, eforturile Comisiei anterioare, conform dispoziţiilor articolului 29 din Directiva 2005/85/CE, de a întocmi o listă cuprinzând ţările de origine sigure, dar reaminteşte, pe de altă parte, procedura pendinte a acţiunii în anulare aflată pe rolul Curţii de Justiţie, vizând această directivă, motiv pentru care redactarea listei este în acest moment suspendată, şi invită Consiliul să ia în considerare aceste elemente contrastante şi să adopte decizii în consecinţă; de asemenea, subliniază faptul că noţiunea de ţară terţă sigură nu scuteşte statele membre de respectarea obligaţiilor ce le revin în temeiul dreptului internaţional, în special de respectarea dispoziţiilor stabilite de Convenţia de la Geneva cu privire la principiul nereturnării şi a evaluării individuale a fiecărei cereri de azil;
15. consideră că activităţile de coordonare a cooperării practice în domeniul azilului trebuie să rămână în sarcina Comisiei, căreia trebuie să i se aloce resursele adecvate acestei sarcini; invită Comisia să susţină această opţiune în raportul pe care îl va prezenta la începutul anului 2008, cu privire la progresul înregistrat în prima fază şi, dacă alege altă opţiune, să justifice de ce este necesară înfiinţarea unei structuri noi, sub forma unui „Birou european de asistenţă”, când, de fapt, ar trebui luat în considerare raportul costuri-beneficii; consideră că, în cazul care Comisia are în vedere înfiinţarea unui „Birou european de asistenţă”, ar trebui, în acest caz, să fie strict obligată să ofere garanţii privind transparenţa şi responsabilitatea acestuia;
16. invită statele membre să coopereze pe deplin cu UNHRC, să-i acorde sprijinul necesar, să desfăşoare o operaţiune de „Quality Initiative” şi să publice rezultatele acestei iniţiative, pentru a face cunoscute şi a încuraja folosirea celor mai bune practici cu privire la prelucrarea cererilor de protecţie internaţională;
17. subliniază necesitatea înfiinţării de centre de primire cu structuri distincte pentru familii, femei şi copii, precum şi de structuri adecvate pentru persoanele vârstnice şi cele cu handicap care solicită azil; solicită să se facă o evaluare a condiţiilor de primire, în cadrul măsurilor de aplicare a Directivei 2003/9/CE; subliniază, în acest sens, că posibilităţile oferite de noul Fond European pentru Refugiaţi trebuie să fie exploatate din plin;
18. salută măsurile prevăzute de către Comisie în vederea sprijinirii statelor membre care se confruntă cu presiuni considerabile, pentru a le ajuta să facă faţă problemelor legate de preluarea solicitanţilor de azil şi de evaluarea cererilor de azil; salută, în primul rând, propunerea de a trimite echipe de experţi provenind din diverse state membre;
19. subliniază faptul că este sarcina Comisiei de a monitoriza aplicarea directivelor adoptate în domeniul azilului şi că, în prezent, resursele alocate acestui scop sunt mult mai mici decât cele necesare pentru îndeplinirea cu succes a unei sarcini atât de complexe; consideră că în joc se află credibilitatea Uniunii în acest domeniu, precum şi viitorul politicii comune în domeniul azilului;
20. încurajează Comisia să faciliteze accesul la instrumentele financiare de tipul Fondului European pentru Refugiaţi şi Programul ARGO, pentru a permite statelor membre să obţină rapid fonduri în caz de urgenţă;
21. subliniază faptul că legislaţia comunitară adoptată în domeniul azilului necesită o interpretare şi o aplicare uniformă în întreaga Uniune; consideră că armonizarea politicii în domeniul azilului va fi facilitată şi accelerată, dacă, în viitor, Curtea de Justiţie va putea fi consultată şi de către alte instanţe, nu numai de către decât cea mai înaltă instanţă naţională, aşa cum este cazul în prezent; prin urmare, invită Consiliul să reatribuie Curţii de Justiţie deplina competenţă în domeniul hotărârilor preliminare, în conformitate cu titlul IV din Tratatul CE; salută documentul de lucru al Curţii de Justiţie privind tratarea, în cadrul hotărârilor preliminare, a chestiunilor referitoare la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie[6] şi încurajează dezbaterea pe tema necesităţii unei proceduri adaptate naturii specifice a cazurilor ce ţin de domeniul azilului şi al imigraţiei;
22. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.
EXPUNERE DE MOTIVE
Introduction
The first phase of the introduction of the common asylum system was completed with the adoption, on 1 December 2005, of the four instruments provided for in Article 63(1) of the EC Treaty. The aim now, therefore, must be to consolidate the arrangements which have been introduced so that the transition can be made to the second phase of the system, which will involve the introduction of a common asylum system and uniform status for those persons who are recognised as refugees or who are granted subsidiary protection.
In the Hague Programme of 4 and 5 November 2005 the European Council pointed out that asylum policy should now have three main components, namely the introduction of a uniform procedure, the sharing of information about countries of origin and closer cooperation among the Member States, in particular in order to help those Member States which are under particular pressure, by virtue of their geographical situation, to cope more effectively with that pressure.
If these objectives are to be achieved, and the transition to the second phase of the asylum system is to be made, above all there is a need to foster practical cooperation among the Member States, with the ultimate objective of improving the quality of decision-making, which, in your rapporteur's view, should be quicker, fairer and more reliable. Stepping up this practical cooperation is the subject of the Commission communication dealt with in this report. In that connection, your rapporteur has identified a number of aspects which could make a decisive contribution to improving cooperation and, hence, decision-making in the sphere of asylum policy. Those aspects are set out in the following paragraphs.
Uniform procedure
A uniform procedure will speed up decision-making and its introduction should therefore be encouraged. In most Member States a uniform procedure has already been introduced which combines in one operation the assessment of applications of the basis of the criteria for granting refugee status and those for granting access to subsidiary protection. This is entirely laudable, in that as a rule a person who has submitted an application to be granted international protection is hardly likely to be in a position to determine whether his or her application is consistent with the criteria laid down in the Geneva Convention or those governing other forms of international protection. This approach is also more rational in that one single body takes a decision and, in so doing, assesses compliance with all the criteria governing the granting of international protection, thereby sparing the applicant the need to submit applications to several bodies which all then assess the same basic set of facts.
A joint database
The quality of the decisions taken at first instance depends on the quality of the information on which such decisions are based. The way in which information about countries of origin is compiled must therefore be improved and, with a view to harmonising as far as possible the decision-making criteria employed by the Member States, care must be taken to ensure that all Member States have the same information at their disposal. The sharing of available information about countries of origin is made all the more necessary by the fact that the means used to compile such information differ from one Member State to the next. Some have created sophisticated databases to be used by their decision-makers, others do not have their own sources of information and therefore rely on outside providers, e.g. non-governmental organisations and the UNHCR. In order to guarantee more consistent decision-making, however, decisions should ideally be based on identical information. It would make sense, therefore, to work towards the establishment of a joint database containing information about countries of origin, a step your rapporteur strongly advocates. The 'common portal' referred to in the Commission communication can only be an interim measure to be replaced as soon as possible. As the Commission suggests, the aim would be to draw up joint guidelines for the collection and analysis of information by the relevant national authorities so that a European database containing information about countries of origin can be set up on the basis of joint Community standards.
Training for civil servants
If the aim is to improve decision-making, care must naturally be taken to ensure that the persons actually responsible for that decision-making have the requisite skills and are provided with high-quality training. In that connection, it is welcome that some countries, such as the United Kingdom and Austria, have taken the initiative and turned to a body with specialist knowledge in the asylum sphere, the UNHCR, asking it to help them by assessing the practices they employ in the day-to-day processing of asylum applications and making practical proposals for improvements. This is an example which might be followed and which could lead to the drafting of a manual of ‘proven methods’. Your rapporteur welcomes various measures taken under the auspices of Eurasil[1] to harmonise the qualifications which civil servants working in the asylum sphere must have and calls for these measures to be more broadly implemented. He would also like to see Member States make efforts to introduce a range of measures designed not only to improve the skills of their civil servants, but also to increase their motivation, a factor which the UNHCR experts regard as highly significant. In that connection, consideration might be given to developing a training programme at EU level which would enable Member State civil servants to meet and exchange experiences. They could familiarise themselves with the current legal framework and with various practical aspects of their work, such as interviewing techniques, the criteria for assessing the credibility of statements made by asylum seekers and the need to take account of the specific requirements of the persons they are supposed to help, who may well be traumatised and vulnerable.
Role of the Court of Justice
Your rapporteur takes the view that harmonisation of the asylum policies would be facilitated and speeded up if in future the Court of Justice of the European Communities could be consulted by courts other than the highest national court in each Member State, as is currently the case. He takes the view, further, that consistent implementation of the acquis would in particular help to curb secondary movements between Member States, a phenomenon which is a constant matter for concern. He would therefore welcome a revision of the provisions of Title IV of the EC Treaty, with a view to guaranteeing more effective judicial protection, particularly as the current derogation applies to policy areas which are particularly sensitive in terms of fundamental rights, since they concern the protection of vulnerable persons.
Role of the Commission
If the Commission is to guarantee the uniform application of Community law in the asylum sphere it must be in a position properly to monitor implementation of the relevant directives. The resources available to it are clearly inadequate, however, and in your rapporteur’s view the resulting need to outsource work could jeopardise the Commission’s role as guardian of the Treaties. Your rapporteur therefore feels that the Commission should employ teams of lawyers from the individual Member States and teams of translators so that it can carry out its monitoring role as effectively as possible. For their part, the Member States should systematically submit to the Commission tables of equivalences which clearly show which provisions of the directives notified national measures are intended to implement. This is a proven administrative procedure which falls within the scope of fair cooperation. It is difficult to understand, therefore, why the Member States are reluctant to employ it.
At all events, your rapporteur is aware that, as noted in the Commission communication, coordinating practical cooperation could ultimately exceed the capacity of a cooperation network in the asylum sphere. He nevertheless takes the view that it is the Commission’s task to assume responsibility for coordinating among the Member States activities relating to the common European asylum system and he warns against the temptation of conferring that task on a new agency. He is categorically opposed to any such proposal.
All in all, your rapporteur welcomes the practical proposals set out in the Commission communication to step up cooperation among the Member States in the asylum sphere and hopes that this pragmatic approach will result in the establishment of a common asylum system by 2010.
- [1] The EU network for asylum practitioners was set up in 2002.
AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (25.1.2007)
destinat Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne
privind azilul: cooperare practică, calitatea procesului decizional în cadrul sistemului european comun de azil
Raportoare pentru aviz: Bernadette Vergnaud
SUGESTII
Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe invită Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, în calitate de comisie responsabilă, să includă următoarele sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:
având în vedere Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională, şi privind conţinutul protecţiei acordate[1],
– având în vedere documentul 11103 al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, intitulat „Îmbunătăţirea calităţii şi coerenţei deciziilor în materie de azil în statele membre ale Consiliului Europei”, din 23 noiembrie 2006,
A. întrucât violenţa şi ameninţarea cu violenţa la adresa femeilor reprezintă o violare a dreptului la viaţă, siguranţă, libertate, demnitate şi integritate fizică şi psihică, precum şi o ameninţare serioasă pentru sănătatea fizică şi mentală a victimelor acestor violenţe;
B. întrucât, de câţiva ani, numărul cererilor de azil depuse în ţările industrializate nu a încetat să scadă, atingând cel mai redus nivel din 1987, Europa fiind destinatara a aproximativ 80% din numărul total de cereri;
C. întrucât tendinţa de scădere a numărului solicitanţilor de azil poate fi determinată, printre altele, de îmbunătăţirea condiţiilor în unele dintre principalele ţări de origine ale acestor solicitanţi, precum şi de introducerea unor politici mai restrictive în materie de azil şi de imigraţie,
1. salută eforturile depuse pentru îmbunătăţirea cooperării practice în cadrul regimului de azil european comun; consideră că o îmbunătăţire a calităţii procedurilor şi deciziilor este atât în interesul statelor membre, cât şi în cel al solicitanţilor de azil;
2. constată cu îngrijorare că aspectele legate de drepturile femeii, egalitatea dintre sexe, homosexualitate, bisexualitate şi transsexualitate, precum şi de protecţia minorilor, sunt complet ignorate de comunicarea Comisiei;
3. constată, de asemenea, cu îngrijorare, că acest lucru este valabil şi în ceea ce priveşte violenţele sexuale, domestice şi discriminatorii la adresa femeilor, băieţilor şi fetelor, în ceea ce priveşte mutilarea genitală a femeilor, traficul de fiinţe umane în scopuri de exploatare sexuală, violenţele provocate de aplicarea crudă şi inumană a legii Sharia, în anumite ţări, crimele de onoare şi abuzurile sexuale, violul ca armă de război, acestea constituind persecuţii pe criterii de sex, similare celor vizate de Directiva 2004/83/CE; reaminteşte că este necesară stabilirea unor criterii concrete pentru acordarea azilului sau a unui statut umanitar special femeilor care au de suferit de pe urma acestui tip de violenţe; subliniază necesitatea de a lua în considerare în examinarea cererilor de azil problematica discriminării pe criterii de sex şi, în special, violenţa împotriva femeilor;
4. solicită adoptarea unor linii directoare în materie de persecuţie pe criterii de sex, destinate guvernelor, juriştilor şi tuturor celor care participă la luarea deciziilor cu privire la cererile de azil, care să servească drept instrument în vederea evaluării juridice a cererilor de azil depuse de femei;
5. solicită Comisiei, în cadrul fazei de pregătire a procedurii unice şi în conformitate cu sistemul european comun de azil, să instituie un grup de experţi ad-hoc pentru elaborarea unor linii directoare europene în materie de persecuţie pe criterii de sex;
6. reaminteşte faptul că statele membre trebuie să considere interesul superior al copilului drept factorul esenţial în examinarea cererilor de azil depuse de minori; subliniază că autorităţile competente trebuie să ia în considerare în această privinţă agresiunile şi persecuţiile care vizează în mod specific copiii;
7. invită statele membre să se doteze cu mijloacele necesare pentru a asigura o protecţie integrală femeilor victime ale reţelelor de prostituţie sau ale violenţei domestice, care îndrăznesc să îşi denunţe situaţia şi solicită azil din motive de persecuţii fundamentale pe criterii de sex;
8. reaminteşte faptul că reîntregirea familiei este un mijloc necesar pentru a încuraja viaţa de familie şi că aceasta contribuie la crearea unei stabilităţi socioculturale care facilitează integrarea resortisanţilor ţărilor terţe în statele membre, ceea ce permite, de altfel, promovarea coeziunii economice şi sociale; salută dispoziţiile prevăzute în Directiva 2003/9/CE de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil în statele membre[2], al cărei articol 8 prevede ca, în cazul în care acordă solicitantului o locuinţă, statele membre să ia măsurile necesare pentru a menţine, pe cât posibil, unitatea familiei care este prezentă pe teritoriul lor;
9. subliniază necesitatea de a îmbunătăţi colectarea şi procesarea informaţiilor despre ţara de origine - inclusiv date/statistici clasificate pe sexe - deoarece acestea sunt componente esenţiale ale deciziilor statelor membre în domeniul azilului;
10. reaminteşte faptul că formarea personalului care prestează servicii legate de azil este de o importanţă capitală pentru punerea în aplicare a sistemului european comun de azil şi subliniază necesitatea, pentru statele membre, de a oferi personalului responsabil pentru examinarea cererilor de azil, o formare profesională referitoare la chestiunile privind egalitatea dintre femei şi bărbaţi şi problematica discriminării pe criterii de sex şi particularităţile persecuţiei femeilor şi copiilor; reaminteşte importanţa de a acorda solicitanţilor de azil - bărbaţi şi femei - asistenţă juridică şi asistenţă într-o limbă pe care o pot înţelege, pentru a se asigura că procedurile de azil se desfăşoară în mod corespunzător şi că informaţiile primite sunt la un standard adecvat;
11. subliniază faptul că experienţele persecuţiei în cazul femeilor, precum şi propriile activităţi politice ale acestora, pot fi diferite de cele ale bărbaţilor şi, prin urmare, fac necesară abordarea unor chestiuni diferite; subliniază faptul că trebuie să fie disponibile femei având competenţe de interpreţi, factori de decizie şi consilieri juridici;
12. subliniază faptul că necesitatea de a îmbunătăţi cooperarea privind informaţiile despre ţările de origine nu trebuie confundată cu elaborarea listei cuprinzând ţările de origine sigure, deoarece nici un stat nu poate fi declarat stat terţ sigur pentru toţi solicitanţii de azil; subliniază, în plus, că noţiunea de stat terţ sigur este în contradicţie cu obligaţiile statelor membre în temeiul dreptului internaţional, deoarece responsabilitatea principală a protecţiei internaţionale revine statului care a primit cererea de azil şi nu poate fi transferată unui stat terţ; propune ca, în locul unei liste, să se stabilească un set de criterii care să ia în considerare apărarea drepturilor fundamentale, inclusiv protecţia femeilor şi copiilor victime ale violenţelor sexuale, domestice şi discriminatorii pe criterii de sex;
13. solicită eliminarea unei liste generalizate a statelor terţe sigure; recomandă o evaluare individuală bazată pe drepturile omului şi, în special, pe considerarea separată a drepturilor femeii;
14. subliniază necesitatea înfiinţării de centre de primire cu structuri distincte pentru familii, femei şi copii, precum şi de structuri adecvate pentru persoanele vârstnice şi cele cu handicap care solicită azil; solicită să se facă o evaluare a condiţiilor de primire, în cadrul măsurilor de aplicare a Directivei 2003/9/CE; subliniază, în acest sens, că posibilităţile oferite de noul Fond European pentru Refugiaţi trebuie să fie exploatate din plin;
15. propune ca statele membre să dezvolte politici şi programe specifice, în scopul garantării unei asistenţe medicale, sociale, juridice şi psihologice adaptate situaţiei femeilor şi copiilor care solicită azil;
16. reaminteşte importanţa prevenirii, în ţara de origine, în domeniul chestiunilor sociale şi al crimei organizate; subliniază totuşi că, în materie de trafic de fiinţe umane, trebuie acordată atenţie întregii filiere, de la ţara de origine până în ţara de primire, trecând prin ţările de tranzit;
17. pledează ca sexul persoanelor, exprimarea sexuală şi orientarea sexuală să fie considerate motive de acordare a azilului în toate statele membre, având în vedere principiul conform căruia orice persoană are dreptul la o viaţă deschisă şi liberă, care nu este însă garantat homosexualilor, bisexualilor sau transsexualilor din ţările în care orice altă orientare în afara heterosexualităţii este sancţionată sau nu este acceptată de societate; consideră, de asemenea, că se cuvine a considera căsătoria forţată sau mutilarea genitală drept temeiuri juridice de acordare a azilului.
PROCEDURĂ
|
Titlu |
Azilul: cooperare practică, calitatea procesului decizional în cadrul sistemului european comun de azil |
||||||
|
Numărul procedurii |
|||||||
|
Comisia competentă în fond |
LIBE |
||||||
|
Aviz emis de către |
FEMM |
||||||
|
Cooperare consolidată - data anunţului în plen |
|
||||||
|
Raportor pentru aviz : |
Bernadette Vergnaud |
||||||
|
Raportorul pentru aviz substituit |
|
||||||
|
Examinare în comisie |
23.11.2006 |
20.12.2006 |
24.1.2007 |
|
|
||
|
Data adoptării |
24.1.2007 |
||||||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
19 10 1 |
|||||
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Edit Bauer, Maria Carlshamre, Edite Estrela, Ilda Figueiredo, Věra Flasarová, Claire Gibault, Lissy Gröner, Zita Gurmai, Esther Herranz García, Anneli Jäätteenmäki, Lívia Járóka, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Urszula Krupa, Pia Elda Locatelli, Angelika Niebler, Siiri Oviir, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Christa Prets, Marie-Line Reynaud, Teresa Riera Madurell, Eva-Britt Svensson, Britta Thomsen, Corien Wortmann-Kool, Anna Záborská |
||||||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Christa Klaß, Zita Pleštinská, Bernadette Vergnaud |
||||||
|
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final |
Jean Lambert, Elisabeth Schroedter |
||||||
|
Observaţii (date disponibile într-o singură limbă) |
... |
||||||
PROCEDURĂ
|
Titlu |
Azilul: cooperare practică, calitatea procesului decizional în cadrul sistemului european comun de azil |
|||||||||||
|
Numărul procedurii |
||||||||||||
|
Comisia competentă în fond Data anunţării în plen a autorizării |
LIBE |
|||||||||||
|
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare Data anunţului în plen |
AFET |
DEVE |
FEMM |
|
|
|||||||
|
Avize care nu au fost emise |
AFET |
DEVE |
|
|
|
|||||||
|
Cooperare consolidată |
|
|
|
|
|
|||||||
|
Raportor(i) Data numirii |
Hubert Pirker |
|
||||||||||
|
Raportor(i) substituit (substituiţi) |
|
|
||||||||||
|
Examinare în comisie |
5.10.2006 |
28.2.2007 |
8.5.2007 |
|
|
|||||||
|
Data adoptării |
8.5.2007 |
|||||||||||
|
Rezultatul votului final |
+ - 0 |
38 4 0 |
||||||||||
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Alexander Alvaro, Mario Borghezio, Philip Bradbourn, Mihael Brejc, Kathalijne Maria Buitenweg, Michael Cashman, Carlos Coelho, Fausto Correia, Panayiotis Demetriou, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Kinga Gál, Roland Gewalt, Elly de Groen-Kouwenhoven, Lilli Gruber, Jeanine Hennis-Plasschaert, Lívia Járóka, Ewa Klamt, Wolfgang Kreissl-Dörfler, Barbara Kudrycka, Stavros Lambrinidis, Henrik Lax, Kartika Tamara Liotard, Sarah Ludford, Dan Mihalache, Claude Moraes, Javier Moreno Sánchez, Martine Roure, Inger Segelström, Károly Ferenc Szabó, Adina-Ioana Vălean, Ioannis Varvitsiotis, Manfred Weber |
|||||||||||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Edit Bauer, Simon Busuttil, Ignasi Guardans Cambó, Jean Lambert, Katalin Lévai, Antonio Masip Hidalgo, Marianne Mikko, Hubert Pirker, Eva-Britt Svensson |
|||||||||||
|
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final |
Tobias Pflüger |
|||||||||||
|
Data depunerii |
14.5.2007 |
|||||||||||
|
Observaţii (date disponibile într-o singură limbă) |
|
|||||||||||