RAPORT privind politica serviciilor financiare (2005-2010) – Cartea albă

27.6.2007 - (2006/2270(INI))

Comisia pentru afaceri economice şi monetare
Raportor: Ieke van den Burg

Procedură : 2006/2270(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A6-0248/2007

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind politica serviciilor financiare (2005-2010) – Cartea albă

(2006/2270(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Cartea albă a Comisiei privind politica serviciilor financiare în perioada 2005-2010 (COM(2005)0629) (Cartea albă a Comisiei),

–   având în vedere punerea în aplicare a Planului de acţiune pentru serviciile financiare (PASF) (COM(1999)0232) adoptat de către Comisie, în special Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi manipulările pieţei (abuzul de piaţă)[1], Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare[2], Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată[3], directivele privind cerinţele de capital (DCC) [Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (reformare)[4] şi Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit (reformare)[5]] şi propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind exercitarea drepturilor de vot ale acţionarilor societăţilor cu sediul social într-un stat membru şi ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată (COM(2005)0685),

–   având în vedere documentul de lucru al Comisiei – Raportul de activitate privind piaţa unică a serviciilor financiare 2006,

–   având în vedere Codul european de conduită privind compensarea şi regularizarea din 7 noiembrie 2006 şi propunerea sistemului Euro de dezvoltare a unui sistem de decontare pentru tranzacţiile cu titluri de valoare în lichidităţi la banca centrală (Target 2 - titluri de valoare) (Codul de conduită),

–   având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 92/49/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE şi 2006/48/CE în ceea ce priveşte normele de procedură şi criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudenţiale a achiziţiilor şi majorărilor de participaţii deţinute la entităţi din sectorul financiar (COM(2006)0507),

–   având în vedere Raportul FSC privind controlul financiar din februarie 2006 (raportul Francq), publicat în 23 februarie 2006,

–   având în vedere al doilea Raport intermediar al Grupului de monitorizare interinstituţională care supraveghează Procesul Lamfalussy, emis la 26 ianuarie 2007,

–   având în vedere raportul Comitetul autorităţilor europene de reglementarea valorilor mobiliare (CAERVM) privind „instrumente de supraveghere pentru pieţele de valori mobiliare ale UE” (Raportul Himalaya), publicat în 25 octombrie 2004,

–   având în vedere Rezoluţiile sale din 15 ianuarie 2004 privind viitorul fondurilor speculative şi produselor derivate[6], din 28 aprilie 2005 privind situaţia actuală a integrării pieţelor financiare ale UE[7] şi din 4 iulie 2006 privind consolidarea în industria serviciilor financiare[8],

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare şi avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6‑0248/2007),

1.  felicită Comisia în ceea ce priveşte contribuţia PASF la crearea unei pieţe de capital europene care ocupa un loc de lider în lume, nu în ultimul rând datorită calităţii şi solidităţii reglementărilor sale financiare; salută priorităţile de natură economică pe care le conţine Cartea albă a Comisiei, şi anume: consolidarea pieţei financiare europene, eliminarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a capitalurilor, îmbunătăţirea controlului serviciilor financiare;

2.  îndeamnă statele membre să asigure punerea în aplicare promptă şi consistentă a PASF; invită Comisia să monitorizeze punerea sa în aplicare şi, prin comitetele de nivelul trei să îmbunătăţească în permanenţă consecvenţa aplicării sale;

3.  este preocupat de faptul că indicele de transpunere a legislaţiei comunitare de către statele membre în limita de timp stabilită este încă slab şi face apel la consolidarea cooperării între organismele de supraveghere din statele membre;

4.  salută angajamentul Comisiei de a efectua o interpretare coerentă a terminologiei în toate statele membre; îndeamnă Comisia să asigure compatibilitatea noilor propuneri elaborate cu terminologia existentă atât la nivel european, cât şi mondial;

5.  ar dori o examinare mai detaliată a efectelor economice ale măsurilor din cadrul PASF în contextul Strategiei de la Lisabona şi al necesităţilor financiare ale economiei reale; solicită Comisiei să comande astfel de studii împreună cu rapoartele sale anuale de activitate şi acţiunile de monitorizare a punerii în aplicare şi recomandă să se acorde o atenţie deosebită efectelor aplicării măsurilor PASF, în special referitor la ţările beneficiare ale aplicării PASF şi la importanţa profiturilor ţărilor beneficiare obţinute datorită consolidării pieţei financiare;

Concentrarea pieţei

6.  observă o consolidare ridicată a pieţei în segmentul de vârf al serviciilor financiare furnizate marilor companii cotate la bursă, în special de către firme de audit, agenţii de rating pentru credite (ARC) şi bănci de investiţii; îndeamnă Comisia şi autorităţile naţionale din domeniul concurenţei să aplice cu atenţie regulile de concurenţă acestor actori de pe piaţă, să fie vigilente la orice risc de concentrare nelegală pe piaţă în cadrul furnizării de servicii marilor societăţi cotate la bursă; subliniază nevoia de proceduri de contestaţie şi căi de atac accesibile; solicită Comisiei să ia în considerare punctul de vedere al utilizatorilor; subliniază necesitatea înlăturării obstacolelor întâmpinate de noii operatori, precum şi nevoia eliminării legislaţiei care favorizează operatorii deja existenţi şi structurile actuale de piaţă în cadrul cărora concurenţă este redusă;

7.  îşi exprimă satisfacţia pentru recenta adoptare a directivei propuse privind modificarea articolului 19 din directivele privind cerinţele de capital (DCC) prin directiva preconizată privind evaluarea prudenţială a achiziţiilor şi majorărilor de participaţii deţinute la entităţi din sectorul financiar[9] şi îndeamnă Comisia să continue acţiunile pentru îndepărtarea obstacolelor din calea fuziunilor şi achiziţiilor transfrontaliere identificate în documentul de lucru al Comisiei privind consolidarea transfrontalieră în sectorul financiar al UE (SEC(2005)1398) şi Rezoluţia Parlamentului din 4 iulie 2006 privind continuarea consolidării în sectorul serviciilor financiare[10] şi încurajează utilizarea largă a soluţiilor informatice moderne, promovând astfel accesul neintermediat şi direct al investitorului final la piaţă;

8.  accentuează nevoia de transparenţă a tarifelor şi de separare a activităţilor de rating şi a celor auxiliare, precum şi de clarificare a criteriilor de evaluare şi a modelelor de afaceri în cadrul ARC-urilor; subliniază faptul că ARC-urile joacă un rol public, de exemplu, în cadrul DCC, şi că acestea ar trebui să respecte standardele ridicate de accesibilitate, transparenţă, calitate şi fiabilitate impuse sectoarelor reglementate, precum băncile; îndeamnă Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare(OICVM) şi CAERVM să continue monitorizarea atentă a respectării codului de conduită OICVM de către ARC-uri; invită părţile europene interesate să examineze oportunitatea încurajării apariţiei unui actor european specific în sectorul ARC-urilor;

9.  ca urmare punerii în aplicare a Directivei 2004/39/CE[11] privind pieţele instrumentelor financiare (DPIF), anticipează accentuarea concurenţei între platformele comerciale şi intermediarii financiari şi, de asemenea, o consolidare accentuată a burselor de valori; consideră că este necesară o mai mare convergenţă transatlantică a regulilor şi practicilor de supraveghere de pe piaţa financiară, fără a prejudicia abordarea bazată pe principii şi evitând impunerea unor reguli extrateritoriale; subliniază faptul că o bună guvernare este imperativă şi că influenţa utilizatorilor nu ar trebui să fie ştirbită de schimbarea proprietarilor;

10.  invită Comisia să găsească măsurile cele mai potrivite pentru promovarea fidelităţii acţionarilor şi încurajarea deţinerii de acţiuni de către angajaţi, în vederea echilibrării diverselor interese ale părţilor interesate;

11.  reafirmă cu tărie, solicitând în acelaşi timp înlăturarea celorlalte obstacole identificate în Raportul Giovannini privind mecanismele de compensare şi de regularizare transfrontaliere în Uniunea Europeană din noiembrie 2001, nevoia de îmbunătăţire a infrastructurii post-comercializare, atât din perspectiva transparenţei preţurilor şi concurenţei, cât şi a interesului public privind securitatea compensării şi regularizării; salută progresele realizate în punerea în aplicare a Codului de conduită prin care vor fi atinse aceste scopuri şi care, de asemenea, va susţine articolul 34 din DPIF, impunând burselor să ofere utilizatorilor opţiunea de a alege sistemul de regularizare prin care doresc să-şi regularizeze tranzacţiile în cazul tranzacţiilor transfrontaliere de acţiuni; intenţionează să urmărească îndeaproape evoluţia din domeniul Codului de conduită, precum şi proiectul Target 2 - Titluri de valoare în acest context, subliniind necesitatea guvernanţei şi supravegherii pentru a face faţă conflictelor de interese; invită Consiliul şi Comisia să lanseze fără întârzieri iniţiativele necesare pentru eliminarea totală, sub controlul sectorului public, a obstacolelor referitoare la barierele juridice şi fiscale identificate de raportul grupului Giovannini şi în domeniile care nu sunt acoperite de Codul de conduită;

12.  atrage atenţia asupra creşterii influenţei intermediarilor cu drept de vot prin delegare şi a intermediarilor financiari care deţin active materiale ale consumatorilor prin sisteme de deţinere indirecte; solicită Comisiei să evalueze riscurile posibile de poziţie dominantă pe piaţă, abuz de piaţă şi conflict de interese în legătură cu astfel de intermediari şi să monitorizeze atent efectele directivei preconizate privind exercitarea drepturilor de vot ale acţionarilor societăţilor;

13.  îşi exprimă preocuparea faţă de numărul mare de societăţi de servicii financiare din noile state membre care se află în totalitate sau parţial în proprietate străină, deoarece, pe de o parte, aceasta îngreunează activitatea efectivă de supraveghere şi control a organismelor din domeniu ale acestor ţări şi, pe de altă parte, interesele şi nevoile economiilor naţionale ale noilor state membre joacă adesea un rol minor în strategiile societăţilor-mamă cu sediul central în străinătate;

14.  solicită Comisiei să evalueze funcţionarea nivelului superior al pieţei tranzacţiilor de fuziune şi achiziţie de mare valoare şi a operaţiunilor cu capital privat şi activităţile conexe de subscriere şi împrumut; salută cu satisfacţie vigilenţa organismelor de supraveghere în cazurile clare de manipulare a pieţei, utilizare abuzivă a informaţiilor confidenţiale sau „front-running”; îndeamnă Comisia să coopereze cu autorităţile de reglementare din SUA pentru a verifica dacă măsurile de siguranţă necesare, precum codurile interne de conduită şi procedurile de confidenţialitate a informaţiei („ziduri chinezeşti”) sunt adecvate pentru a atinge un nivel corespunzător de guvernare corporativă şi transparenţă a pieţei şi a preveni conflictele de interese;

15.  subliniază importanţa asigurării independenţei analiştilor financiari şi a furnizorilor de date privind piaţa financiară prin structuri transparente de finanţare; îndeamnă Comisia să abordeze problemele nerezolvate de Directiva 2004/72/CE a Comisiei (DAP) şi DPIF privind distincţia dintre „analiza financiară” şi „alte informaţii”;

Mijloace alternative de investiţii

16.  este pe deplin conştient de creşterea rapidă a instrumentelor alternative de investiţii (fonduri speculative şi fonduri de capital privat); recunoaşte că acestea asigură lichidităţi şi diversificare pe piaţă şi creează posibilitatea ameliorării gestiunii corporative, dar este preocupat, la fel ca unele bănci centrale şi organisme de supraveghere, de faptul că aceste instrumente pot genera riscuri sistemice şi niveluri ridicate de expunere a altor instituţii financiare;

17.  solicită Comisiei UE să iniţieze o dezbatere privind fondurile speculative pentru a fi pregătită pentru discuţii la nivel internaţional şi european;

18.  salută recentele studii ale Comisiei privind fondurile speculative şi fondurile de capital privat, dar regretă faptul că aceste studii s-au concentrat până acum numai asupra restricţiilor de dezvoltare a acestor fonduri; invită Comisia să monitorizeze orice posibile lacune din politica în materie; subliniază necesitatea unei activităţi specifice din partea autorităţilor de reglementare a acestor fonduri, în special CAERVM şi OICVM şi autorităţile competente de pe pieţele unde aceste fonduri sunt curente, introducând acest subiect în cadrul dialogului UE-SUA; solicită o abordare mai amplă şi mai critică privind riscurile de abuz de piaţă; invită Comisia să revizuiască diferenţele dintre regimurile statelor membre pentru accesul cu amănuntul la investiţiile alternative şi, în special, să determine calificările adecvate pentru furnizarea acestor produse investitorilor cu amănuntul;

19.  îndeamnă Comisia să analizeze calitatea supravegherii în locaţii off-shore şi să intensifice cooperarea cu organismele de supraveghere din aceste jurisdicţii; intenţionează să îşi unească eforturile cu Comisia pentru servicii financiare din Camera Reprezentanţilor a Congresului SUA pentru a analiza, printre altele, măsuri fiscale pentru a răspunde scurgerilor nedorite de capital către paradisuri fiscale;

20.  salută raportul actualizat al Forumului pentru stabilitate financiară din 19 mai 2007 privind sectorul fondurilor speculative; salută, în special, recomandările raportului care se referă la posibilele riscuri sistemice şi la riscurile operaţionale asociate activităţilor fondurilor speculative; solicită accentuarea cooperării şi schimbului de informaţii între organismele de supraveghere ale instituţiilor financiare pentru punerea în practică a acestor recomandări şi răspândirea bunelor practici în vederea consolidării rezistenţei la şocuri sistemice; îndeamnă, în plus, creditorii, investitorii şi autorităţile să rămână vigilente şi să evalueze în mod adecvat riscurile de contrapartidă reprezentate de fondurile speculative;

Accesul la finanţare în sectorul cu amănuntul

21.  observă că integrarea transfrontalieră a pieţelor financiare cu amănuntul ale UE este mai redusă decât cea a sectorului en gros; observă preferinţa consumatorilor pentru instituţii prezente fizic în detrimentul celor virtuale şi observă o structură financiară cu o orientare preponderent naţională; avertizează, totuşi, împotriva unei simple remanieri a tradiţiilor de protecţie a consumatorului şi a sistemelor juridice naţionale printr-o armonizare generalizată pentru toţi operatorii; consideră că tradiţiile naţionale de protecţie a consumatorului nu trebuie sa fie interpretate în aşa fel încât noii operatori să întâmpine piedici pe piaţa naţională; subliniază necesitatea unei pieţe interne funcţionale pentru servicii financiare: constată importanţa intermediarilor pentru a asigura concurenţa pe pieţele naţionale ale statelor membre; subliniază avantajele unor structuri deschise şi diversificate pe piaţa bancară europeană pentru satisfacerea nevoilor diferite şi în evoluţie ale consumatorilor;

22.  preferă o abordare concentrată asupra obstacolelor concrete care afectează utilizatorii transfrontalieri mobili; încurajează sectorul financiar să dezvolte produse financiare pan-europene pilot, precum pensii, ipoteci, asigurări sau credite de consum; invită Comisia să-şi asume realizarea unui cadru adecvat şi fezabil de reglementare şi control, în privinţa dreptului contractual, fiscalităţii, creditului de consum şi protecţiei consumatorului pentru ca astfel de produse să fie portabile şi recunoscute reciproc în Uniunea Europeană, în vederea creării unor condiţii favorabile pentru mobilitatea transfrontalieră a forţei de muncă într-o piaţă unică integrată;

23.  subliniază necesitatea ca aceleaşi riscuri să fie acoperite de aceleaşi garanţii într-o piaţă europeană comună a produselor financiare şi de a elabora în mod corespunzător cerinţele de capital; susţine, în interesul transparenţei şi al protecţiei consumatorilor, necesitatea evitării unei concurenţe bazate pe standarde scăzute de supraveghere şi siguranţă între statele membre;

24.  împărăţeşte îngrijorarea exprimată la punctul 1.2.3 din nota de informare generală ataşată la Cartea verde a Comisiei privind consolidarea cadrului european pentru fonduri de investiţii (SEC(2005)0947) privind apariţia de fonduri garantate neacoperite de cerinţe referitoare la adecvarea capitalului propriu, având în vedere că nivelul protecţiei consumatorului este insuficient în acest domeniu; invită Comisia, aşadar, în interesul unei protecţii eficace a consumatorului, să elimine lipsurile din reglementările europene prin stabilirea de cerinţe corespunzătoare referitoare la adecvarea capitalului propriu pentru fondurile garantate, respectând principiul conform căruia cerinţele de supraveghere trebuie să fie echilibrate atât din punct de vedere calitativ, în privinţa standardelor de gestionare a riscului, cât şi cantitativ, privind cerinţele de capital [„same risk, same capital” (acelaşi risc, acelaşi capital];

25.  ia act de ancheta sectorială în domeniul serviciilor bancare cu amănuntul şi sistemelor de plată prin card care dezvăluie mai multe sectoare care necesită ameliorări; salută viitoare directivă privind serviciile de plată, care este de aşteptat să ofere condiţii mai bune de concurenţă în aceste domenii, dar avertizează că deschiderea sistemelor imperfecte existente nu ar trebui să ducă la o situaţie în care nivelul ridicat al consolidării pieţei să poate genera noi imperfecţiuni şi constrângeri de preţuri, deteriorând structura globală a sistemului de finanţare al economiei europene, calitatea serviciilor locale şi şansele IMM-urilor de a obţine finanţare adecvată necesităţilor lor; ia act de necesitatea de a permite liberul acces la registrele de credit şi la sistemele de plată şi solicită clarificări suplimentare privind paşii concreţi de urmat în acest sens;

26.  invită Comisia să analizeze, având în vedere şi poziţia actuală privind SWIFT, dacă Uniunea Europeană poate fi în măsură să-şi creeze propriul sistem de carduri bancare;

27.  subliniază faptul că două elemente fundamentale ale Spaţiului unic european de plaţi (SUEP), mai precis transferurile de credite şi debitele directe, vor intra în vigoare în 2010; constată că al treilea pilon, cadrul privind cardurile, va fi pus în aplicare începând cu 2008; constată că viitoarea directivă privind serviciile de plată urmează să aducă noi furnizori de servicii în acest domeniu, precum comercianţii cu amănuntul, furnizorii de servicii de transfer de fonduri şi operatori mobili; observă, în consecinţă, că este probabilă o reducere semnificativă costului aferent tranzacţiilor transfrontaliere de plata cu amănuntul;

28.  este preocupat de faptul că alegerea consumatorului este adesea limitată la produsele cu amănuntul ale grupurilor financiare care operează pe piaţa naţională; subliniază nevoia de separare a diferitelor servicii furnizate consumatorilor şi solicită dezvăluirea costurilor lanţului de valoare clienţilor pentru a asigura o transparenţă ridicată şi un spaţiu de acţiune uniform pentru concurenţă;

29.  îndeamnă Comisia, în aceste condiţii, să relanseze iniţiativa care vizează dotarea societăţilor mutuale cu un statut european, aşa cum s-a solicitat în Rezoluţia din 16 mai 2006 privind rezultatul examinării propunerilor legislative înaintate legislatorului[12];

30.  recunoaşte provocarea îmbătrânirii populaţiei; subliniază importanţa sistemului colectiv de pensii ocupaţionale din al doilea pilon, pe lângă de sistemele specifice de pensii bazate pe solidaritate din primul pilon şi aprobă Directiva 2003/41/CE[13] privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, drept cadru de reglementare specific pentru fondurile de pensii; îndeamnă Comisia să analizeze posibilitatea, în cadrul unei mai bune legiferări, în vederea promovării unei convergenţe a controlului la nivelul Uniunii Europene şi prevenirii tratamentului inechitabil aplicat operatorilor şi denaturării concurenţei, posibilitatea de a completa directiva menţionată cu un cadru armonizat privind solvabilitatea pentru fondurile de pensii în conformitate cu abordarea Solvabilitate II, astfel încât să se prevadă tehnici avansate de gestionare a riscului, precum şi măsuri de descurajare a arbitrajului de reglementare prin stabilirea unor cerinţele de control echilibrate atât din punct de vedere calitativ, în privinţa standardelor de gestionare a riscului, cât şi cantitativ privind cerinţele de capital [„same risk, same capital” (acelaşi risc, acelaşi capital], având în vedere caracteristicile specifice regimurilor de pensii ocupaţionale; reiterează, de asemenea, că un astfel de cadru legislativ trebuie să fie sprijinit de coordonarea fiscalităţii, concentrată în special pe baza de impozitare;

31.  constată că prea mulţi cetăţeni ai UE nu au acces la servicii financiare de bază; ajunge la concluzia că serviciile financiare funcţionale de bază trebuie să fie disponibile şi accesibile fiecărui cetăţean al UE; solicită Comisiei să efectueze un studiu cu privire la accesibilitatea serviciilor precum conturile bancare, bancomatele, cardurile de plată şi împrumuturile la costuri reduse şi să promoveze cele mai bune practici şi experienţe ale instituţiilor financiare în furnizarea acestor servicii de bază;

32.  susţine constatările anchetei sectoriale privind serviciile bancare cu amănuntul care arată că utilizarea partajată a datelor despre credite tinde să aibă efecte pozitive, mărind concurenţa şi avantajând noii operatori, prin reducerea asimetriilor informaţionale dintre bănci şi clienţi, acţionând ca un dispozitiv de disciplinare a clienţilor care fac împrumuturi, reducând problemele selecţiei adverse şi promovând mobilitatea consumatorilor; consideră că acordarea accesului atât la datele pozitive, cât şi la datele negative privind creditele poate juca un rol cheie în ajutarea consumatorilor să obţină acces la credite şi în combaterea excluderii financiare;

33.  atenţionează în legătura cu creşterea numărului de furnizori de servicii financiare specifice pentru grupurile de migranţi, care transferă fonduri şi dezvoltă servicii bancare, în special islamice; avertizează că cerinţele pentru aceşti operatori de nişă ar trebui să fie solide, dar ar trebui, în acelaşi timp, să evite dispariţia acestora într-o zonă gri, unde supravegherea nu este posibil; invită Uniunea, în special în cadrul relaţiilor acesteia cu ţările de provenienţă ale lucrătorilor migranţi, să colaboreze cu autorităţile economice şi monetare locale competente;

34.  salută atenţia sporită acordată sistemului de micro-credite ca o contribuţie la activităţile independente şi la crearea de noi întreprinderi, de exemplu, în activităţile întreprinse de Direcţia Generală Politică Regională a Comisiei şi în programul JEREMIE al Băncii Europene de Investiţii; solicită ca regulile de la Basel să fie adaptate scopurilor portofoliilor de micro-credite şi să limiteze costurile deseori excesive ale împrumuturilor mici; îndeamnă Comisia să elaboreze, în colaborare cu diferitele direcţii generale cu responsabilităţi în acest sector, un plan de acţiune pentru micro-finanţare, să coordoneze diversele măsuri privind politica în domeniu şi optimizeze utilizarea celor mai bune practici în interiorul şi în afara Uniunii Europene;

Cultura financiară şi contribuţia utilizatorilor la elaborarea politicii în domeniu

35.  consideră că crearea unei pieţe financiare europene integrate implică mai mult decât acordarea mai multor alternative consumatorilor; subliniază faptul că trebuie promovată mai activ cultura financiară şi că accesul la informaţii corecte şi la sfaturi nepărtinitoare despre investiţii este esenţial; este de părere că principii, precum asigurarea celei mai bune executări şi realizarea testelor de adecvare pentru furnizarea de servicii de investiţie, ar trebui să constituie baza reglementării privind furnizorii de servicii în acest domeniu;

36.  susţine cu hotărâre iniţiativele Comisiei de a actualiza capacitatea financiară şi invită Comisia şi statele membre să îşi intensifice eforturile pentru a crea programe şi pagini de internet specifice, în care trebuie să fie implicate şi societăţile interesate; le îndeamnă, totodată, să integreze aceste iniţiative în educaţia şcolară elementară;

37.  salută instituirea Grupului pentru consumatorii de servicii financiare şi încercările de a implica reprezentanţii utilizatorilor în grupuri de experţi şi consultări; observă, totuşi, că opinia consumatorilor şi a utilizatorilor finali, precum IMM-urile, rămâne totuşi cu mult în urma opiniei sectorului financiar; recomandă instituirea unei linii bugetare europene pentru finanţarea dobândirii de cunoştinţe despre piaţa financiară de către organizaţiile consumatorilor şi IMM-urilor în vederea alimentării procesului consultativ referitor la PASF;

38.  invită sectorul să îşi asume rolul ce îi revine privind protecţia consumatorilor prin produse uşor de înţeles şi de folosit, precum şi prin informaţii concise şi pe înţelesul consumatorilor;

O mai bună legiferare

39.  se angajează total faţă de obiectivele unei mai bune legiferări bazată pe rezultatele unor evaluări atente de impact realizate în mod independent şi profesional şi subliniază faptul că evaluările respective şi deciziile privind politica în domeniu nu ar trebui limitate la aspecte financiare, ci ar trebui să ia în considerare şi aspectele sociale, societale, de mediu şi culturale, precum şi alte aspecte de interes public;

40.  constată că una dintre priorităţile unei mai bune legiferări se referă la aspectul juridic, şi anume, la „punerea în aplicare, impunerea respectării şi evaluarea continuă a cadrului legislativ existent, precum şi la aplicarea cu rigurozitate a principiilor abordării «O mai bună legiferare» în faţa oricărei iniţiative viitoare”;

41.  consideră că un rol central trebuie să îl aibă în continuare consultările cu părţile interesate - în special, în ceea ce priveşte serviciile financiare - şi subliniază că acestea trebuie să aibă loc la un nivel decizional suficient de ridicat pentru ca opiniile să fie într-adevăr luate în considerare; invită Comisia să continue publicarea răspunsurilor la consultările sale, în aşa fel încât să asigure transparenţa procesului;

42.  constată că, în conformitate cu acordul referitor la „o mai bună legiferare”, orice nouă propunere a Comisiei ar trebui să conducă la o evaluare de impact asupra aspectelor importante; regretă faptul că, până în prezent, acest angajament nu a fost îndeplinit în mod satisfăcător şi subliniază că evaluările de impact nu ar trebui să aibă totuşi drept consecinţă paralizarea acţiunii legislative; reafirmă angajamentul Parlamentului pentru o mai bună legiferare şi pentru efectuarea unor evaluări de impact atunci când se aduc modificări substanţiale propunerilor legislative;

43.  reaminteşte că alegerea instrumentului corespunzător, şi anume o directivă sau un regulament, nu este neutră; solicită iniţierea unei dezbateri pe baza activităţii grupului interinstituţional de supraveghere;

44.  salută recentul acord privind comitologia şi se angajează să adapteze instrumentele implicate în sectorul serviciilor financiare; recomandă, în mod similar, modificarea instrumentelor premergătoare acţiunii Lamfalussy; insistă ca Parlamentului să i se permită să aibă observatori în comitetele de nivelul 2 (N2); constată nevoia de a elabora metode de lucru interinstituţionale bine stabilite, mai degrabă prin practică decât prin intermediul regulilor scrise sau acordurilor formale şi că, în această privinţă, elaborarea măsurilor de aplicare de nivelul 2 pentru DPIF poate servi drept exemplu util;

45.  se declară în favoarea procedurilor legislative accelerate, atunci când este posibil, dacă acestea şi-au demonstrat eficienţa practică, dar avertizează că orientarea spre acordurile de la prima lectură nu trebuie să afecteze calitatea procesului de luare a deciziilor sau să împiedice procesul democratic; sugerează o evaluare a acestor procese şi elaborarea unui regulament de procedură pentru garantarea responsabilităţii colective, transparenţei şi controlului democratic;

46.  consideră că o varietate de cerinţe informaţionale şi/ sau dublarea dispoziţiilor existente generează costuri inutile, sarcini administrative excesive şi poate avea, de asemenea, consecinţe negative în privinţa certitudinii juridice şi, prin urmare, asupra integrităţii pieţei; subliniază faptul că se pot obţine beneficii prin raţionalizarea, simplificarea şi, unde este cazul, revocarea dispoziţiilor ineficiente existente;

47.  consideră că PASF a contribuit la acoperirea multor lacune de reglementare în domeniul serviciilor financiare; este convins, cu toate acestea, că o mai bună coordonare a aplicării regulilor de concurenţă ar putea avea un efect multiplicator asupra funcţionării şi eficienţei globale a cadrului de reglementare; subliniază faptul că noua legislaţie ar trebui să asigure un mediu echitabil şi competitiv, în conformitate cu politica din domeniul concurenţei;

Riscuri sistemice

48.  ia act de o serie de inovaţii, care prezintă atât avantaje potenţiale, cât şi eventuale dezavantaje, inclusiv tehnicile inovatoare de reducere a riscurilor, creşterea substanţială a pieţelor derivatelor de credite, importanţa sistemică sporită a marilor grupuri financiare pan-europene, şi de rolul din ce în ce mai important al instituţiilor financiare nebancare, cum ar fi fondurile speculative şi de capital privat;

49.  subliniază că aceste schimbări ale pieţei modifică de asemenea natura, sursa şi transferul riscului sistemic şi, astfel, eficacitatea instrumentelor existente de reducere ex-ante a riscurilor; solicită, prin urmare, identificarea şi evaluarea surselor riscurilor sistemice şi dinamica de la baza crizelor financiare în contextul schimbărilor descrise;

50.  este preocupat de faptul că prezentul cadru de control naţional şi sectorial nu ar putea ţine pasul cu dinamica pieţei financiare şi subliniază că acesta trebuie să beneficieze de resurse suficiente şi de o coordonare corespunzătoare pentru a garanta reacţii adecvate şi rapide în cazul unor crize sistemice majore care afectează mai mult de un stat membru;

51.  salută decizia Consiliului pentru afaceri economice şi financiare de a iniţia un exerciţiu de criză pentru a testa adecvarea reacţiei supraveghetorilor prudenţiali, a ministerelor de finanţe şi a băncilor centrale, şi încurajează grupul de lucru comun constituit ulterior să formuleze concluzii curajoase, chiar şi în cazul în care acestea sunt sensibile din punct de vedere politic;

52.  salută raportul recent al Comisiei Europene care evaluează Directiva privind contractele de garanţie financiară (2002/47/CE[14]) (CGF), ia act de comentariile Comisiei în ceea ce priveşte importanţa compensării cu exigibilitate imediată cu privire la reducerea riscului de creditare şi creşterea eficienţei pe pieţele financiare, cât şi repartizarea eficientă a capitalului propriu şi încurajează Comisia să formuleze o propunere pentru îmbunătăţirea coerenţei acquis-ului cu privire la diverse instrumente comunitare, inclusiv directiva privind contractele de garanţie financiară, care conţine dispoziţii privind compensarea, posibil prin dezvoltarea unui singur instrument care stabileşte un set de principii fundamentale pentru fiecare regim juridic naţional cu privire la compensarea cu exigibilitate imediată;

Arhitectura legiferării şi a supravegherii

53.  salută activitatea comitetelor europene de legiferare (CEIB - Comitetul european al inspectorilor bancari şi CEIAPO - Comitetul european al inspectorilor de asigurări şi pensii ocupaţionale) în domeniul consultării pieţelor, al consultanţei oferite Consiliului şi comitetelor de nivelul 2 ale Comisiei, şi, mai presus de orice, în vederea promovării convergenţei practicilor de reglementare şi supraveghere, fără, însă, a-şi depăşi mandatul sau a încerca să înlocuiască organele legislative; este convins că aceste eforturi trebuie încurajate şi că aceste comitete trebuie să fie utilizate în mod adecvat, alocându-li-se resursele necesare pentru realizarea sarcinilor care le-au fost atribuite;

54.  îndeamnă comitetele de nivelul 3 să amelioreze coerenţa la nivel trans-sectorial în domeniul reglementării prudenţiale şi a normelor de supraveghere colectivă pentru mari grupuri financiare care comercializează produse identice sau asemănătoare, şi , după consultarea părţilor interesate şi îndeplinirea procedurilor necesare, să ofere consultanţă organelor legislative cu privire la necesitatea revizuirii normelor; de asemenea, le îndeamnă să se asigure că toate instituţiile financiare sunt supravegheate în mod egal şi funcţional în toate statele membre;

55.  invită comitetele de nivelul 2 şi 3 să restricţioneze puterea discreţionară la nivel naţional şi completările normative, în conformitate cu legislaţia de bază de nivelul 1, dar să ia în considerare caracteristicile naţionale şi, în special, caracteristicile structurale ale fiecărei pieţe; sugerează, în contextul activităţii GMII, să se examineze oportunitatea funcţionării sporite a comitetelor de nivelul 3 în cadrul unui proces decizional bazat pe votul cu majoritate calificată, ale cărui principii urmează să fie definite; sugerează ca Parlamentul European şi Consiliul să acorde comitetelor de nivelul 3 un mandat anual în vederea elaborării unor planuri concrete de cooperare şi aplicare a măsurilor convenite, eventual pe baza resurselor bugetare ale UE; recomandă ca mandatele şi competenţele comitetelor Lamfalussy de nivelul 2 şi 3 să fie definite mai precis, pentru a reflecta necesitatea evoluţiei în direcţia unei convergenţe sporite a practicilor lor şi să li se permită, în limita mandatului lor, să ia decizii cu caracter obligatoriu pentru membrii lor şi ca întreprinderile mici şi mijlocii şi investitorii să contribuie mai mult în procesul de consultare al sectoarelor economice;

56.  subliniază importanţa unui sistem integrat european de autorităţi de supraveghere cooperante, la nivel naţional şi sectorial, capabile să asigure supravegherea eficientă atât a marilor actori financiari, cât şi a entităţilor locale înrădăcinate în tradiţii naţionale; pune accentul pe faptul că toate autorităţile de supraveghere trebuie să ţină seama de aceste tradiţii în activitatea lor de supraveghere a afacerilor la sediul societăţilor; salută cooperarea sporită a comitetelor de nivelul 3, CEIB, CAERVM şi CEIAPO şi publicarea, de către acestea, de programe de lucru anuale comune;

57.  ia act de faptul că, pentru o supraveghere eficientă a riscurilor sistemice şi prudenţiale a actorilor de vârf de pe piaţă, actualul sistem de cooperare ar avea nevoie de consolidare, pe baza sistemului de cooperare care există între autorităţile de supraveghere şi încurajează realizarea unei mai bune coordonări, în special în privinţa supravegherii riscului prudenţial al entităţilor multijurisdicţionale şi trans-sectoriale şi al conglomeratelor financiare; încurajează acordurile şi codurile de conduită dintre statele membre şi băncile centrale privind susţinerea financiară a acestui sistem de supraveghere, cu privire la obligaţiile de „salvare financiară” şi „împrumutător în ultimă instanţă”, în care sunt implicate mai multe autorităţi de supraveghere şi state membre; constată că, pentru a putea aprecia dacă actualul sistem oferă o imagine globală reală a riscurilor sistemice şi prudenţiale ale actorilor de vârf de pe piaţă, este necesar să se acorde timp recentelor acorduri de nivelul 2 şi 3 să se sedimenteze;

58.  înţelege de ce statele membre doresc să aştepte ca noile acorduri să fie aplicate şi testate înainte de a examina posibilitatea unor măsuri suplimentare în direcţia convergenţei; subliniază că, dacă nu se fac progrese în acest sens, ar putea creşte presiunea în privinţa stabilirii unei structuri de supraveghere centralizate; prin urmare, propune ca, în aceste condiţii, sporirea convergenţei la nivelul supravegherii şi cooperării între autorităţile de supraveghere din ţara de origine şi, respectiv, de primire să dobândească o importanţă mai mare;

59.  salută cooperarea dintre autorităţile de supraveghere naţionale care vizează utilizarea mai eficientă a resurselor, dezvoltarea practicilor de supraveghere şi uşurarea sarcinii impuse de supraveghere pe piaţă; este de acord cu înfiinţarea colegiilor de supraveghere responsabile de conglomeratele financiare multijurisdicţionale, precum şi cu proiectul reţelei operaţionale iniţiat recent de CEIB; face apel la colegiile de supraveghere să promoveze o cultură de supraveghere europeană comună şi să stabilească exact limitele unei astfel de cooperări voluntare în cazul apariţiei unor situaţii de criză reale; constată, totuşi, că aceste colegii nu posedă mandate naţionale pentru transferul competenţelor, pentru acceptarea deciziilor cu majoritate sau pur şi simplu pentru alocarea de expertiză şi resurse suficiente în vederea desfăşurării activităţii lor; prin urmare, subliniază necesitatea definirii unui cadru şi a unor mandate naţionale de cooperare şi se aşteaptă ca proiectul reţelei operaţionale şi colegiile de supraveghere să furnizeze, în scurt timp, soluţiile practice necesare (memorandumuri de acord) pentru supravegherea grupurilor transfrontaliere;

60.  subliniază faptul că o cooperare între autorităţile de supraveghere din ţara de origine şi din ţara de primire reprezintă cea mai importantă bază de înfiinţare a unei pieţe financiare unice; în special, în ceea ce priveşte procesul de aprobare a activităţilor de supraveghere a fuziunilor şi achiziţiilor, trebuie luate mai multe măsuri pentru a facilita crearea unor conglomerate financiare funcţionale eficiente, care să dispună de economii la scară mai mari; remarcă faptul că trebuie să se acorde atenţia corespunzătoare mediului pieţei bancare din ţara în care are sediul entitatea financiară achiziţionată;

61.  consideră că o repartizare mai precisă a rolurilor este de dorit între Consiliu, Comisie şi comitetele de nivelul 3; consideră, de asemenea, că pentru o supraveghere riguroasă (în special acolo unde există o legătură clară cu aspectele concurenţiale) se impune un nivel ridicat de independenţă şi neutralitate care nu poate fi bine combinat cu un profil prea politic; subliniază faptul că statele membre ar trebuie să fie încurajate să orienteze în aceeaşi direcţie competenţele autorităţilor naţionale de supraveghere, în special în privinţa sancţiunilor; consideră că o convergenţă sporită între autorităţile de supraveghere ar trebui să faciliteze activitatea societăţilor care, în prezent, sunt supuse mai multor autorităţi de legiferare; subliniază faptul că cea mai mare provocare în materie de cooperare practică o reprezintă comitetele de nivelul 3; sugerează, în acest scop, crearea unor programe de formare pentru autorităţile de supraveghere a pieţei financiare şi invită Comisia să examineze în ce măsură ar putea fi stabilite standarde la nivelul UE pentru formarea supraveghetorilor naţionali conform culturii europene de supraveghere comună şi pentru promovarea acesteia;

62.  salută decizia Consiliului pentru afaceri economice şi financiare de a institui un subgrup al Comitetului pentru servicii financiare pe probleme de supraveghere pe termen lung, care are ca termen de raportare luna octombrie 2007; se aşteaptă ca grupul să realizeze o analiză corectă a situaţiei actuale; împreună cu raportul final al Grupului de monitorizare interinstituţional (GMI), aşteptat de asemenea în toamna anului 2007, raportul Parlamentului European şi raportul de monitorizare al Comisiei Europene, poate crea momentul propice pentru o evaluare a celorlalte provocări cu care se confruntă integrarea şi eficacitatea arhitecturii de reglementare şi supraveghere în domeniul financiar şi poate oferi angajamentul pentru eventuale recomandări în vederea unor măsuri ulterioare;

63.  este convins că această convergenţă a practicilor de supraveghere poate favoriza crearea unei pieţe financiare cu amănuntul la nivel european;

64.  invită grupul de monitorizare interinstituţional să adopte o perspectivă mai largă asupra provocărilor şi oportunităţilor sistemului european de supraveghere şi să contribuie la o dezbatere de perspectivă în concluziile sale finale;

Impactul la nivel mondial

65.  crede că o contrabalansare mai puternică a Uniunii Europene în raport cu dominaţia Statelor Unite ar consolida influenţa Uniunii Europene şi a statelor membre la nivel mondial faţă de autoritatea Securities and Exchange Commission a SUA; este convins că modelul de finanţare şi cadrul de răspundere al organismelor de auto-reglementare precum Consiliul pentru Standardele de Contabilitate Internaţionale ar trebui clarificate; speră în posibilitatea ca FMI să se stabilizeze din nou ca o autoritate monetară mondială reală şi ca actor în prevenirea crizelor, garantarea stabilităţii financiare şi remedierea dezechilibrelor mondiale;

66.  consideră că parteneriatul transatlantic ar trebui dezvoltat şi consolidat prin sporirea coordonării în materie de reglementare; subliniază importanţa aplicării acordului Basel II de către autorităţile SUA, precum şi recunoaşterea reciprocă a standardelor de contabilitate ale UE şi SUA şi lansează un apel pentru o cooperare controlată mai democratică între Uniunea Europeană şi Statele Unite în supravegherea activităţii specifice a autorităţilor de legiferare a instrumentelor de investiţii alternative, precum fondurile speculative, inclusiv cu Organizaţia Internaţională a Comisiilor de supraveghere a operaţiunilor bursiere şi autorităţile competente, pe pieţe în care aceste fonduri sunt comune şi, ca parte a dialogului UE-SUA, sprijină iniţiativa privind Parteneriatul economic transatlantic a Preşedinţiei germane a Consiliului, care vizează favorizarea coordonării transatlantice în materie de reglementare şi evitarea suprapunerilor inutile şi, eventual, a inconsecvenţelor în domeniul normelor care se aplică actorilor de pe piaţa financiară;

67.  consideră că măsurile de reglementare comparabile pe pieţele financiare cele mai importante sunt potrivite în contextului noilor riscuri şi provocări la nivel mondial; este conştient că reglementările UE influenţează relaţiile cu ţările terţe; îndeamnă Comisia să menţină un dialog intens şi o cooperare tehnică între UE şi ţările în curs de dezvoltare, pentru a asigura eficienţa şi calitatea cadrului legal şi de reglementare în domeniul serviciilor financiare, la nivel mondial;

68.  accentuează rolul marcant al Uniunii Europene în activitatea sa curentă în cadrul iniţiativei Solvabilitate II şi se aşteaptă ca acest rol să influenţeze arhitectura de reglementare mondială şi activităţile de dezvoltare a standardelor Asociaţiei Internaţionale a Autorităţilor de Supraveghere a Asigurărilor;

69.  consideră că Uniunea Europeană ar trebui să privească în mod constructiv şi deschis dezvoltarea economică a Asiei de Sud-Est, în special din India, China şi Coreea de Sud şi să evite luarea unor măsuri protecţioniste la nivel european şi naţional; susţine iniţiativele pentru definirea unor standarde mondiale comune pentru serviciile financiare, cum ar fi întâlnirile anuale din cadrul Mesei rotunde dintre Uniunea Europeană şi China privind serviciile financiare şi reglementarea acestora;

o o

o

70.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, Comitetului autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare, Comitetului european al inspectorilor bancari şi Comitetului european al inspectorilor de asigurări şi pensii ocupaţionale.

  • [1]  JO L 96, 12.4.2003, p. 16.
  • [2]  JO L 145, 30.4.2004, p. 1.
  • [3]  JO L 390, 31.12.2004, p. 38.
  • [4]  JO L 177, 30.6.2006, p. 1.
  • [5]  JO L 177, 30.6.2006, p. 201.
  • [6]  JO C 92 E, 16.4.2004, p. 204.
  • [7]  JO C 45 E, 23.2.2006, p. 140.
  • [8]  P6_TA(2006)0294.
  • [9]  COD 2006/0166                                                 
  • [10]  Texte adoptate, P6_TA(2006)0294
  • [11]  JO L 145, 30.4.2004, p. 1.
  • [12]  JO C 297 E, 7.12.2006, p. 140.
  • [13]  JO L 235, 23.9.2003, p. 10.
  • [14]  JO L 168, 27.6.2002, p. 43.

EXPUNERE DE MOTIVE

The Financial Services Action Plan has contributed to delivering an integrated and well functioning European capital market that is taking the lead in the world not least because of the quality and solidity of its regulations. The question is now: who is profiting from this success? Are end users profiting to the same extent as the large multinational players that strengthened their international position in a consolidation that led to pretty dominant positions in the top of the financial markets?

Consolidation at the top of the market is strong, with 30 - 40 major cross border financial players and a high concentration in several member states. Merger and acquisition activity have been high and national markets in new member states are dominated by foreign players. The borders between the sectors are becoming increasingly blurred, with the aid of directives such as MIFID, which has led to initiatives such as project Turquoise in the area of alternative trading platforms, and the CRD and Solvabilitate 2 which offer the possibility of convergence of banking and insurance activity through advanced risk management systems.

The high level of consolidation may lead to issues of competition law and market failure. Can a big listed company (listed on one of the bigger stock exchanges fully involved in such a consolidation process) survive without a rating of one or more of the 3 major rating agencies, without the services of top investment banks accompanying a major acquisition or merger, or without one of the 4 big audit firms for their financial statements?

What happens behind and between the Chinese walls of the City of London and other financial centres? Is there sufficient competition at the top end of the market? That is a first question raised in this report, leading up to suggestions for more in depth economic impact studies and DG Competition sector inquiries, where possible in cooperation with authorities in the US and elsewhere in the world.

Another important topical phenomenon is the rapid rise of the alternative investment business, often based in exotic places outside the EU. Do private equity firms and hedge funds bring the real economy the desired investments in innovation, in sustainable growth, in a higher quality of jobs and social cohesion? Or have they brought a much higher leverage on companies’ debt burdens, degrading of their bonds’ status, and higher complexity and interdependency of risks involved in complex financial products like credit risk derivatives? Are hedging techniques that diminish the risks for individual investors, also able to spread and diminish risks at the macro level or do they only lead to herd behaviour?

Commissioner McCreevy so far seems only to promote these alternative investors as providers of liquidity and as activist shareholders. His main concern is to take away barriers for private placement and he resists any discussion about further regulation. Prudential supervisors, Central Banks and the ECB, like their counterparts in the USA are becoming more aware of the financial stability and systemic risks involved. Some inquiries have started on market manipulation and insider dealing. The increasing leverage and debt ratios imposed on companies, the growing risks for underwriting banks, and the increasingly complex architecture of financial techniques meant to diversify and spread risks (such as credit risk derivatives) have led to warnings and investigations. The obverse of greater diversification and liquidity is a greater interdependency between investments and risks, which in case of a major default might lead to unforeseen domino effects in the whole global financial market. Besides individual screening and monitoring of the regulated parts of the system, and better registering and monitoring of the unregulated parts, an overall macro-prudential assessment of systemic and operational risks is what is needed in cooperation between all supervisors and political actors.

A third theme of the report is the much lower degree of integration in the retail financial markets. The answer to the persistent prevalence of traditional domestic structures of retail financing is not simply to open up the national markets by forcing acceptance of foreign products and sales methods on the basis of supervisory and consumer protection regimes of their country of origin. Traditions of consumer protection and conduct of business supervision are firmly rooted in the context of the different legal and social-economic systems and should not be simply overhauled into a one-size-fits-all harmonisation. Focus here should be more on the concrete cross border demands of mobile users than on ambitions to promote cross border shopping amongst domestic users to create more competition and more choice. The rapporteur rather likes to see financial industry developing pilots for pan-European financial products, such as pensions, mortgages or specific insurance products. An appropriate framework of supervision, contractual law and consumer protection should be developed for these products to be portable across borders within the EU, mutually recognised by all involved regulators.

The demand for micro credit from self employed and previously informal sector individuals that endeavour to start their own business is only recently acknowledged and reluctantly met by traditional credit providers. Your rapporteur suggests that, based on best practices in terms of legal and regulatory environment in and outside Europe, the Commission should present an action plan for micro financing.

In this chapter also the sustainable financing of further demographic imbalances via funded pension systems is mentioned. Besides first pillar pay-as-you-go income provision for pensioners, second pillar occupational pensions have a role to play. The big challenge is to make them accessible not just for the happy few. Particularly solidarity based 2nd pillar DB systems should be developed further and not counteracted and endangered by regulations or provisions that tend to lead to qualitatively deteriorated (DC) systems that put all the investment risks on the individual participant. For prudential supervision the specific IORP directive should be distinguished from the overall Solvabilitate II approach.

Access to basic services is another major issue. A bank account, access to cash machines, card or other safe payment systems, the possibility to make financial transfers at low cost, to save or to borrow money, these are basic needs that should be available for every citizen. This is not evident everywhere though. A low income, previous registration of indebtedness, living in the wrong neighbourhood or even having the wrong name, is denying large numbers of European citizens' acceptance as a bank client and excluding them from the use of basic financial services. The Commission is asked to initiate a European study to assess the accessibility to basic financial services and to consider whether and in how far it is desirable and feasible to enforce universal service obligations on financial institutions to provide these basis services.

A fourth set of recommendations is devoted to strengthening financial literacy and input of users in the policymaking process. In a financial environment of proliferation of new and complex products and clever sales and marketing techniques, it is not enough to simply state that consumers are better off with more choice. Besides transparency requirements and protective frameworks, and also promotion of financial knowledge and education of consumers is a public responsibility. The OECD recommended in 2005 to increase efforts for financial education and capability. Recent studies show an uncomfortable picture, in which one of the striking evidences is that younger generations perform even worse than their parents. It is evident that increasing financial capability and improving financial education via specific programmes and websites, but also as an integral part of basic school education is a must, although it should not be seen as a replacement of prudent protection and supervision.

Compared to the huge input of financial service providers into the preparation of legislation and policymaking at European level, the voice of consumers and users such as SMEs is practically absent. In 2004 the Commission established FIN-USE, in which 14 independent experts provide input at an individual basis into the many financial markets dossiers that DG Market is working at. Its relevance and effectiveness will be evaluated this spring. Besides this academic forum in summer 2006 a Financial Services Consumer Group was set up, which – as a subgroup of DG SANCO’s dialogue with consumers – intends to have stronger relations with the organisations of consumers. Our own experience in the EP shows that in lobbies on the different FSAP dossiers the input of consumers and end users is heavily underrepresented. The rapporteur recommends the Commission to consider facilitating and financing experts clearly linked or even assigned to European organisations of consumers and users of financial market products and services that will be able to keep track with all the consultative and regulatory activities in the FSAP field.

In the institutional sphere the rapporteur reiterates the line followed by the EP’s Economic and Monetary Affairs Committee focused on better regulation by a.o. thorough impact assessments and consistent implementation an enforcement. The comitology agreement is endorsed and the demand for EP observers in the level 2 committees is repeated.

Ample attention is devoted to the architecture of regulation and supervision. The rapporteur warns that the current fragmented supervisory framework may not be able to keep up pace with the dynamics of the financial markets, particularly in overseeing complex new products and their interactions and effects at macro level. While the present system can be considered to be able to secure efficient conduct of business supervision in the context of national traditions and practices of supervision on the spot , the rapporteur makes the case for a system of supervision based on the existing domestic structures and traditions of supervision and enforcement, that includes also a well equipped European level executive level with a mandate for prudential and systemic risk supervision of the large cross border and cross sector financial conglomerates.

She welcomes the activities of the joint Council ECB working group that draws the lessons of the crisis exercise held in April 2006 and the setting up of a FSC subgroup that will be dealing with the problems in the supervisory architecture for the longer term. The EP proposal for the establishment of a new High Level advisory group of wise persons is reiterated and the interinstitutional monitoring group (IIMG) is encouraged to draw some further lines on the future of the Lamfalussy procedure. In the autumn there will be different reports to assess the state of affairs and to create the basis for further going steps in the regulatory and supervisory structure. Further progress and success of the FSAP requires a reliable professional well equipped European supervisory structure that is well matched against the 30-ish - or via further consolidation even less - big European level players an that also externally could reinforce European influence on the global rules and their enforcement on players acting on the European markets, but based outside the European Union.

AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (11.4.2007)

destinat Comisiei pentru afaceri economice şi monetare

privind serviciile financiare în perioada 2005-2010 – Cartea albă

(2006/2270(INI))

Raportor pentru aviz: Jean-Paul Gauzès

SUGESTII

Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1.  salută priorităţile de natură economică pe care le conţine Cartea albă a Comisiei, şi anume: consolidarea pieţei financiare europene, eliminarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a capitalurilor, îmbunătăţirea controlului serviciilor financiare;

2.  constată că o prioritate se referă la aspectul juridic, şi anume, la „punerea în aplicare, impunerea respectării şi evaluarea în mod continuu a cadrului legislativ existent, precum şi la aplicarea cu rigurozitate a principiilor abordării «O mai bună legiferare» în faţa oricărei iniţiative viitoare”;

3.  consideră că un rol central trebuie să îl aibă în continuare consultările părţilor interesate - în special, în ceea ce priveşte serviciile financiare ale „grupului interinstituţional de supraveghere” - şi subliniază că acestea trebuie organizate cu suficient timp înaintea procesului decizional, în aşa fel încât avizele să poată fi într-adevăr luate în considerare; invită Comisia să continue publicarea răspunsurilor la consultările sale, în aşa fel încât să asigure transparenţa procesului;

4.  constată că, în conformitate cu acordul referitor la „o mai bună legiferare”, orice nouă propunere a Comisiei ar trebui să genereze o analiză de impact asupra aspectelor importante; regretă faptul că, până în prezent, acest angajament nu a fost îndeplinit în mod satisfăcător şi subliniază că analizele de impact nu ar trebui să aibă totuşi drept consecinţă paralizarea acţiunii legislative; reafirmă angajamentul Parlamentului pentru o mai bună legiferare şi pentru efectuarea unor analize de impact atunci când se aduc modificări substanţiale propunerilor legislative;

5.  reaminteşte că alegerea instrumentului corespunzător, şi anume, o directivă sau un regulament, nu este neutră; solicită iniţierea unei reflecţii pornind de la lucrările grupului interinstituţional de supraveghere;

6.  salută angajamentul Comisiei de a efectua o interpretare coerentă a terminologiei în toate statele membre; îndeamnă Comisia să asigure compatibilitatea noilor propuneri elaborate cu terminologia existentă atât la nivel european, cât şi mondial;

7.  este preocupată de faptul că indicele de transpunere a legislaţiei comunitare de către statele membre în limita de timp stabilită este încă slab şi face apel la consolidarea cooperării între organismele de supraveghere din statele membre;

8.  consideră că, în cazurile în care evaluarea ex-post scoate la iveală faptul că anumite texte nu au dat rezultate bune, acestea trebuie modificate sau abrogate în cadrul procedurii legislative.

PROCEDURĂ

Titlu

Serviciile financiare în perioada 2005-2010 - Cartea albă

Numărul procedurii

2006/2270(INI)

Comisia competentă în fond

ECON

Aviz emis de către
  Data anunţului în plen

JURI

29.11.2006

Cooperare consolidată – Data anunţului în plen

 

Raportor pentru aviz
  Data numirii

Jean-Paul Gauzès

24.10.2006

Raportorul pentru aviz substituit

 

Examinare în comisie

29.1.2007

11.4.2007

 

 

 

Data adoptării

11.4.2007

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

17

0

0

Membri titulari prezenţi la votul final

Marek Aleksander Czarnecki, Bert Doorn, Cristian Dumitrescu, Monica Frassoni, Giuseppe Gargani, Klaus-Heiner Lehne, Hans-Peter Mayer, Hartmut Nassauer, Aloyzas Sakalas, Francesco Enrico Speroni, Gary Titley, Jaroslav Zvěřina, Tadeusz Zwiefka

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Sharon Bowles, Jean-Paul Gauzès, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Jacques Toubon

Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final

 

Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)

 

PROCEDURĂ

Titlu

Politica serviciilor financiare (2005-2010) – Cartea albă

Numărul procedurii

2006/2270(INI)

Comisia competentă în fond             

        Data anunţării în plen a autorizării

ECON
29.11.2006

Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare  

        Data anunţului în plen

JURI
29.11.2006

 

 

 

 

Avize care nu au fost emise
  Data deciziei

 

 

 

 

 

Cooperare consolidată
  Data anunţului în plen

 

 

 

 

 

Raportor(i)           

        Data numirii

Ieke van den Burg
13.12.2005

 

Raportor(i) substituit (substituiţi)

 

 

Examinare în comisie

30.1.2007

27.3.2007

8.5.2007

 

 

Data adoptării

18.6.2007

Rezultatul votului final

+

-

0

31

2

4

Membri titulari prezenţi la votul final

Mariela Velichkova Baeva, Pervenche Berès, Sharon Bowles, Ieke van den Burg, David Casa, Jan Christian Ehler, José Manuel García-Margallo y Marfil, Jean-Paul Gauzès, Gunnar Hökmark, Karsten Friedrich Hoppenstedt, Sophia in 't Veld, Othmar Karas, Piia-Noora Kauppi, Wolf Klinz, Christoph Konrad, Kurt Joachim Lauk, Andrea Losco, Astrid Lulling, Cristobal Montoro Romero, Joseph Muscat, Lapo Pistelli, Joop Post, John Purvis, Alexander Radwan, Bernhard Rapkay, Heide Rühle, Eoin Ryan, Antolín Sánchez Presedo, Margarita Starkevičiūtė, Ivo Strejček, Sahra Wagenknecht

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Katerina Batzeli, Werner Langen, Vladimír Maňka, Donato Tommaso Veraldi, Kristian Vigenin

Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final

Wolfgang Bulfon

Data depunerii

25.6.2007

Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)