RAPORT privind raportul anual pe 2007 privind zona euro
28.6.2007 - (2007/2143(INI))
Comisia pentru afaceri economice şi monetare
Raportor: Dariusz Rosati
PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind raportul anual pe 2007 privind zona euro
Parlamentul European,
– având în vedere comunicarea Comisiei referitoare la Declaraţia anuală pentru 2007 privind zona euro (COM(2007)0231),
– având în vedere Previziunile economice de primăvară ale Comisiei din 7 mai 2007,
– având în vedere Rezoluţia sa din 26 aprilie 2007 privind finanţele publice în UEM 2006[1],
– având în vedere rezoluţia sa din 15 februarie 2007 privind situaţia economiei europene: raportul preliminar privind orientările generale ale politicii economice pentru 2007[2],
– având în vedere rezoluţia sa din 15 februarie 2007 privind impactul macroeconomic al creşterii preţului la energie[3],
– având în vedere rezoluţia sa din 1 iunie 2006 privind extinderea zonei euro[4],
– având în vedere rezoluţia sa din 14 martie 2006 privind revizuirea strategică a Fondului Monetar Internaţional[5],
– având în vedere Raportul anual pe 2006 al Băncii Centrale Europene (BCE),
– având în vedere rapoartele BCE din martie 2007 privind integrarea financiară în Europa,
– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A6-0264/2007),
A. întrucât PIB-ul zonei euro a crescut cu 2,7% în 2006, de la nivelul de creştere de 1,4% în 2005, ceea ce reprezintă cea mai bună performanţă începând cu anul 2000, în timp ce rata inflaţiei s-a stabilizat la nivelul din 2005, de 2,2%;
B. întrucât deficitul fiscal a scăzut în 2006 la 1,6% din PIB, de la nivelul de 2,5% înregistrat în 2005;
C. întrucât rata şomajului s-a redus la 7,6% la sfârşitul anului 2006, ceea ce reprezintă cel mai redus nivel din ultimii 15 ani al acestui indicator;
D. întrucât apartenenţa la zona euro consolidează gradul de interdependenţă economică dintre statele membre şi necesită o coordonare mai strânsă a politicilor economice, în vederea corectării punctelor structurale slabe, pentru a răspunde viitoarelor provocări şi pentru a alinia zona euro la o economie globalizată în creştere;
E. întrucât zona euro reprezintă un element-cheie de stabilitate în economia globală,
Evoluţii macroeconomice
1. salută evoluţiile economice pozitive înregistrate în 2006 în ceea ce priveşte creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, concretizate prin crearea a 2 milioane de noi locuri de muncă şi reducerea deficitelor bugetare; subliniază că nivelurile ridicate de şomaj şi participarea scăzută pe pieţele muncii nu fac posibilă o reacţie eficace a Europei la provocările actuale şi viitoare ale economiei globale;
2. constată că redresarea economică se datorează, parţial, îmbunătăţirilor structurale şi salută creşterea într-un ritm mai rapid a productivităţii muncii; consideră totuşi că este prematur să se stabilească, în mod categoric, dacă relansarea economică este de natură ciclică sau, mai degrabă, structurală; solicită adoptarea unei poziţii prudente în această privinţă;
3. salută faptul că membrii zonei euro au depus eforturi concertate pentru a-şi corecta deficitele bugetare excesive, în conformitate cu Pactul de stabilitate şi de creştere revizuit; subliniază faptul că Comisia consideră că în zona euro, luată ca întreg, calitatea ajustării bugetare a crescut, în timp ce recursul la măsuri punctuale a fost mai puţin frecvent, iar cheltuielile publice s-au diminuat; în special, subliniază faptul că eforturile de consolidare, îndeosebi în ţările cu deficite excesive, precum şi îmbunătăţirea contextului economic au dus la o reducere a deficitului bugetar din zona euro la 1,6 % din PIB în 2006, faţă de 2,5% din PIB în 2005;
4. insistă asupra faptului că o politică fiscală stabilă constituie o condiţie fundamentală pentru a permite o creştere economică durabilă şi crearea de locuri de muncă, din moment ce deficitele bugetare mici şi o datorie publică redusă favorizează anticipări reduse şi stabile ale inflaţiei şi contribuie la menţinerea ratelor dobânzii la un nivel scăzut; avertizează asupra riscului repetării greşelilor politice din 1999-2001; solicită, prin urmare, ca actuala tendinţă ascendentă să fie valorificată în două direcţii, în vederea realizării următoarelor: eliminarea deficitelor şi acumularea excedentelor, urmarea fiind reducerea nivelurilor datoriilor, precum şi îmbunătăţirea calităţii finanţelor publice prin investiţii sporite în educaţie, formare profesională, infrastructură şi cercetare şi inovaţie, fapt ce ar putea contribui la răspunsul oferit provocării reprezentate de îmbătrânirea populaţiei; salută, în acest sens, faptul că, la 20 aprilie 2007, Eurogrupul a adoptat o serie de orientări de politică bugetară pentru statele membre din zona euro, prin care sunt reamintite angajamentele asumate, şi anume consolidarea activă a finanţelor publice în cursul perioadelor favorabile şi utilizarea veniturilor suplimentare neprevăzute pentru reducerea datoriei şi a deficitelor;
5. subliniază riscul pe care îl comportă politicile prociclice în unele state membre; constată efortul de consolidare bugetară înregistrat în zona euro ca întreg; subliniază, cu toate acestea, că obligaţia de a atinge obiectivul pe termen mediu specificat în Pactul de stabilitate şi de creştere impune statelor membre să constituie excedente în perioadele de conjunctură favorabilă; consideră că efortul de consolidare trebuie intensificat, având în vedere, printre altele, viitoarea provocare demografică; constată că Pactul de stabilitate şi de creştere reformat solicită în mod expres consolidarea fiscală pe parcursul ciclului economic; constată că normele fiscale de ordin procedural sau numeric şi instituţiile fiscale independente contribuie la consolidarea fiscală şi la evitarea politicilor fiscale prociclice;
6. constată noile creşteri ale ratei dobânzii decise de BCE în 2006; constată că, deşi inflaţia a rămas sub control, în ciuda unei creşteri substanţiale a preţurilor la energie electrică, rata de creştere a agregatului monetar M3 a depăşit cu mult şi în mod sistematic valoarea de referinţă de 4,5% încă din 2001, fără a provoca o accelerare a inflaţiei; solicită BCE să expună cu mai multă claritate cauzele acestei discrepanţe şi să stabilească dacă aceasta reflectă o creştere a lichidităţilor, cu riscul alimentării inflaţiei pe viitor, sau dacă este un rezultat al altor factori, cum ar fi consolidarea pieţelor financiare, inovaţiile financiare sau rolul tot mai important jucat de euro pe plan internaţional;
7. constată accelerarea creşterii preţurilor activelor, în special în sectorul imobiliar, ceea ce ar putea constitui un efect normal al funcţionării unei economii sănătoase, accentuând însă riscul unor ajustări brutale; apreciază că această tendinţă de creştere accelerată a preţurilor activelor accentuează necesitatea adoptării unei politici fiscale prudente în statele membre care se confruntă cu acest fenomen, precum şi a unor politici structurale naţionale vizând prevenirea unor dezechilibre de acest gen, inclusiv prin îmbunătăţirea reglementării prudenţiale; invită autorităţile naţionale legislative şi de reglementare să evalueze atent dezvoltarea pieţei imobiliare; sugerează o abordare diferenţiată, care să ia în considerare situaţiile specifice ale statelor membre în ceea ce priveşte creşterea economică şi bugetul;
8. constată că aprecierea nominală a cursului de schimb al monedei euro cu 11,4% în raport cu dolarul, cu 12,4% în raport cu yenul şi, respectiv, cu 8% în raport cu renminbi-ul chinez nu a provocat decât o apreciere limitată, de numai 3,5%, a cursului de schimb real efectiv în 2006 şi nu a avut, până în prezent, consecinţe negative asupra exporturilor şi a creşterii economice la nivelul zonei euro; constată totuşi că efectele resimţite la nivelul statelor membre diferă de la caz la caz, în funcţie de structurile lor economice şi de răspunsul mai mult sau mai puţin flexibil al sectorului lor real la variaţiile cursului de schimb; solicită statelor membre să ia măsuri în vederea îmbunătăţirii propriilor capacităţi de ajustare; subliniază necesitatea de a lua în considerare efectele pe care viitoarele creşteri ale ratelor dobânzii le pot avea asupra cursului de schimb al monedei euro şi asupra competitivităţii economiei europene;
Funcţionarea UEM
9. apreciază că este posibil ca tendinţele divergente înregistrate la nivelul statelor membre în ceea ce priveşte creşterea economică, inflaţia şi ocuparea forţei de muncă să reflecte diversitatea evoluţiilor lor demografice, a ratelor de progres în ceea ce priveşte reformele structurale, a potenţialelor de creştere şi a proceselor de relansare; subliniază totuşi că deficitele importante de cont curent ale unor state membre reflectă decalajele de competitivitate dintre acestea şi că diferitele abordări de politică economică la nivelul statelor membre reprezintă cheia explicării acestor diferenţe;
10. constată că diferenţele în ceea ce priveşte competitivitatea pe plan internaţional a economiilor din zona euro sunt provocate, în special, de evoluţiile divergente ale costurilor unitare ale forţei de muncă, ce reflectă evoluţii diferite la nivelul dinamicii productivităţii şi a salariilor; constată că, în ultimii ani, creşterile salariale au rămas în urma nivelurilor de creştere a productivităţii; subliniază nevoia unei distribuţii mai echitabile a beneficiilor dezvoltării; solicită acţionarilor şi persoanelor din posturile de conducere menţinerea unei politici responsabile în raport cu pachetele salariale şi primele la nivel corporatist superior, care tind sa devină disproporţionale faţă de nivelurile salariale normale, dând astfel semnale greşite şi descurajând susţinerea unei politici salariale responsabile; constată că ratele reduse ale inflaţiei reprezintă de asemenea un factor important de influenţă în ceea ce priveşte evoluţia favorabilă a costurilor unitare ale forţei de muncă;
11. în acest context, solicită continuarea procesului de integrare a pieţelor de bunuri şi servicii, pentru a depăşi segmentarea actuală a pieţei Uniunii Economice şi Monetare în pieţe naţionale şi pentru a atinge un grad mai înalt de sincronizare a ciclurilor economice la nivelul economiilor naţionale participante;
12. subliniază faptul că moneda euro îşi poate menţine puterea şi credibilitatea pe termen lung pe pieţele financiare internaţionale numai dacă statele membre ale zonei euro continuă procesul de convergenţă în toate domeniile relevante pentru stabilitatea monetară; îndeamnă statele membre ale zonei euro şi, în special, partenerii sociali să-şi intensifice eforturile în acest sens, precum şi să potenţeze creşterile de productivitate, ceea ce este important şi pentru atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;
13. reaminteşte că politica monetară a BCE nu poate răspunde pe deplin nevoilor fiecărui stat membru în parte; constată că în ţările cu un ritm rapid de creştere, inflaţia este structural mai ridicată iar ratele reale ale dobânzilor sunt mai reduse, uneori chiar negative; apreciază aceste situaţii drept inerente funcţionării unei uniuni monetare şi solicită politici fiscale solide în scopul menţinerii stabilităţii, îndeosebi în ceea ce priveşte nevoia unei atitudini precaute în raport cu riscurile demografice;
14. constată că politicile fiscale suple, în combinaţie cu politici monetare restrictive, ale căror principale instrumente sunt creşterile ratelor dobânzii şi aprecierea cursului de schimb, conduc la o combinaţie neoptimală a politicilor economice, care poate atrage costuri macroeconomice excesive de stabilizare; apreciază că o mai mare rigoare bugetară ar permite o reducere a presiunii asupra politicii monetare şi obţinerea unei combinaţii mai eficiente de măsuri, care ar asigura o creştere economică mai rapidă în raport cu o rată dată a inflaţiei;
Reformele structurale şi piaţa internă
15. reaminteşte că o piaţă financiară europeană integrată este esenţială pentru a asigura buna funcţionare a UEM; prin urmare, insistă asupra necesităţii de a realiza integrarea pieţelor financiare şi de a elimina obstacolele rămase în calea integrării financiare, pentru a crea un sistem financiar eficient şi pentru a îmbunătăţi capacitatea zonei euro de a face faţă şocurilor economice; atrage atenţia asupra faptului că integrarea financiară ar putea comporta, de asemenea, un risc pentru stabilitatea financiară, în cazul în care procedurile de prevenire, gestionare şi soluţionare a crizelor rămân segmentate la nivel naţional, făcând mai dificile răspunsurile la nivel de zonă; prin urmare, reafirmă, în acest context, necesitatea instituirii unui sistem european integrat de autorităţi de supraveghere care cooperează, ca element esenţial în ceea ce priveşte realizarea integrării pieţelor financiare;
16. consideră că ritmul reformelor structurale pe care le traversează piaţa produselor, a serviciilor, a forţei de muncă şi a capitalurilor ar trebui accelerat şi că realizarea pieţei interne prezintă o importanţă fundamentală pentru încurajarea creşterii economice şi a creării de locuri de muncă;
17. constată că serviciile reprezintă 70% din PIB-ul zonei euro şi oferă cele mai bune posibilităţi pentru crearea de noi locuri de muncă; constată că inflaţia serviciilor alimentează în mod constant inflaţia de bază; subliniază, prin urmare, că o concurenţă sporită în domeniul serviciilor ar contribui la o scădere a inflaţiei; solicită, în consecinţă, ca piaţa internă a serviciilor să fie pe deplin funcţională, precum şi aplicarea fără întârziere a Directivei 2006/123/CE a Parlamentului şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile pe piaţa internă[6];
18. consideră că aplicarea efectivă şi integrală a Strategiei de la Lisabona are un rol fundamental pentru sporirea potenţialului de creştere; regretă faptul că performanţa zonei euro în domeniul inovaţiei, în cazul cheltuielilor pentru C&D în domeniul corporatist, este inferioară celei din SUA şi Japonia; de asemenea, regretă faptul că totalul cheltuielilor pentru C&D din sectorul public şi privat în zona euro a stagnat la aproximativ 2 % din PIB, ceea ce reprezintă o nerespectare a obiectivului Consiliului European de la Barcelona din 15 şi 16 martie 2002, conform căruia aceste cheltuieli ar trebui să atingă 3 % din PIB până în 2010; solicită, prin urmare, aplicarea unei politici mai coerente de promovare a creşterii bazate pe inovare; reaminteşte că o astfel de politică necesită investiţii sporite în infrastructură, cercetare, inovare, învăţare pe întreg parcursul vieţii şi educaţie, o mai mare concurenţă pe pieţele produselor şi serviciilor, sectoare financiare mai dezvoltate şi pieţe ale forţei de muncă mai flexibile, asigurând totodată nivelul necesar de securitate socială (flexisecuritate) în conformitate cu Strategia de la Lisabona revizuită, precum şi politici complementare care să vizeze corectarea inegalităţilor excesive cauzate de reforme;
Extinderea zonei euro
19. salută aderarea Sloveniei la zona euro începând cu 1 ianuarie 2007 şi trecerea fără probleme de la dolar la euro;
20. încurajează şi alte state membre care au aderat recent la UE să-şi continue eforturile de pregătire pentru intrarea în zona euro; subliniază efectele benefice ale procesului de convergenţă şi ale adoptării definitive a monedei euro, atât pentru noile state membre, cât şi pentru zona euro în ansamblu; consideră că aspectele referitoare la zona euro nu ar trebui să privească numai noile state membre şi atrage atenţia asupra chestiunii opţiunilor;
21. subliniază necesitatea unui acord între Parlament, Consiliu şi Comisie referitor la întocmirea unei foi de parcurs clare pentru procedura de aderare la zona euro cu scopul de a asigura o perioadă suficientă de evaluare şi pregătire pentru toate instituţiile implicate, ceea ce ar duce la o sporire a încrederii în procesul de tranziţie în rândul cetăţenilor şi al statelor membre;
22. regretă faptul că definiţia stabilităţii preţurilor, utilizată pentru evaluarea criteriilor de convergenţă, nu corespunde întotdeauna definiţiei adoptate de BCE în cadrul politicii sale monetare; 23. solicită acţiuni mai eficiente de combatere a spălării banilor şi a fraudei şi pune la îndoială lipsa de informaţii din rapoartele periodice, realizate de Comisie, cu privire la companiile offshore şi la rolul şi importanţa acestora, şi solicită informaţii pe această temă;
24. consideră că noile state membre ar putea întâmpina dificultăţi în aderarea la zona euro, mai ales în ceea ce priveşte criteriul de stabilitate a preţurilor, în condiţiile în care inflaţia ar putea face parte din procesul de relansare; invită, prin urmare, Consiliul şi Comisia să examineze criteriile de convergenţă printr-o analiză detaliată şi o dezbatere publică privind aplicarea criteriilor de convergenţă la potenţialele noi state membre ale zonei euro, în perspectiva acestei noi situaţii şi a decalajelor în dezvoltarea economică; subliniază că criteriile de convergenţă trebuie aplicate conform Tratatului, iar competitivitatea zonei euro nu ar trebui, sub nicio formă, pusă la îndoială;
25. reaminteşte necesitatea iniţierii din timp a unor campanii cuprinzătoare de informare a cetăţenilor în statele membre candidate, astfel încât să se creeze încredere în procesul de tranziţie, şi a garantării unei gestionări echitabile a fazei de tranziţie de către toate părţile implicate, cu scopul de a asigura succesul monedei euro; consideră că deficitul de informare a cetăţenilor trebuie redus şi că mijloacele de informare în masă trebuie implicate din timp în campanii de informare;
Guvernarea
26. apreciază drept esenţială îmbunătăţirea coordonării politicilor bugetare ale statelor membre pe durata unui ciclu şi, în special, pe baza unui calendar şi a unor ipoteze macroeconomice comune; solicită aplicarea riguroasă şi efectivă a Pactului de stabilitate şi de creştere;
27. consideră că dimensiunea specifică zonei euro din cadrul supravegherii structurale prevăzute de Strategia de la Lisabona ar trebui consolidată prin includerea unor măsuri vizând o mai bună funcţionare a UEM; salută, considerând-o drept un prim pas în această direcţie, atenţia specială acordată zonei euro în cadrul raportului anual de activitate al Comisiei privind aplicarea Strategiei de Lisabona;
28. subliniază necesitatea de a consolida guvernarea şi procesul de integrare europeană, mai ales în cadrul zonei euro, deoarece acesta este singurul mod de a face faţă provocărilor economiei globale; invită, prin urmare, Consiliul şi Comisia să se asigure că, pe viitor, raportul anual privind zona euro conţine un set de recomandări politice care să ofere instrumentele pentru un dialog detaliat între diferitele organisme comunitare implicate în consolidarea guvernării economice a Uniunii;
29. reaminteşte necesitatea de a spori eficienţa Strategiei de la Lisabona prin consolidarea conţinutului şi calendarului instrumentelor de politică economică, care sunt încă dezvoltate separat, scopul fiind acela al unei strategii de dezvoltare inteligente, care continuă să concentreze munca de raportare şi evaluare în sfera programelor naţionale de reformă, luând în considerare, în acelaşi timp, programele naţionale de convergenţă şi stabilitate;
30. consideră că Eurogrupul ar trebui să se pună de acord asupra unei foi de parcurs referitoare la ceea ce ar trebui realizat în următorii doi ani în zona euro; consideră că, în interesul consolidării coordonării economice, Eurogrupul ar trebui să treacă de la un cadru instituţional informal la unul mai formal, care să includă infrastructurile necesare;
Reprezentarea externă
31. subliniază faptul că euro a devenit a doua monedă ca importanţă la nivel internaţional, după dolarul american; în special, consideră că larga folosire a monedei euro pe pieţele internaţionale de obligaţiuni este o caracteristică esenţială a rolului internaţional al monedei euro; regretă faptul că preşedintele Eurogrupului, Comisia şi BCE continuă să fie reprezentaţi foarte diferit în cadrul diferitelor instituţii şi foruri internaţionale; ia act cu interes de faptul că Eurogrupul şi Consiliul ECOFIN au luat în considerare propunerile vizând o mai bună reprezentare externă a zonei euro şi îmbunătăţirea coordonării acţiunilor pe plan internaţional; consideră necesară adoptarea de noi măsuri pentru ca reprezentarea externă a zonei euro să fie pe măsura importanţei crescânde a acesteia în cadrul economiei globale; consideră că existenţa unei autentice politici economice comune a zonei euro constituie o condiţie esenţială pentru reprezentarea externă comună; reafirmă faptul că cea mai bună opţiune pentru reprezentarea zonei euro în cadrul principalelor foruri şi instituţii financiare internaţionale rămâne înfiinţarea unei preşedinţii unice a zonei euro;
0 0
0
32 încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Preşedintelui Eurogrupului, Consiliului, Comisiei şi Băncii Centrale Europene.
- [1] Texte adoptate, P6_TA(2007)0168.
- [2] Texte adoptate, P6_TA(2007)0051.
- [3] Texte adoptate, P6_TA(2007)0054.
- [4] JO C 298 E, 8.12.2006, p. 249.
- [5] JO C 291 E, 30.11.2006, p. 118.
- [6] JO L 376, 27.12.2006, p. 36.
EXPUNERE DE MOTIVE
The Annual Report on the Euro Area 2007 is the second such report prepared by the European Commission. Last year report was well received by the Council and the European Parliament as an important document providing an in-depth analytical assessment of the economic conditions in the Euro zone. This year report provides an overview of the economic situation in 2006 and explores economic challenges facing Euro area Member states.
In 2006, economic recovery of the Euro zone strengthened considerably, with GDP growth accelerating to 2.7% from 1.4% in the previous year, and the unemployment rate falling to 7.6% at the end of 2006, its lowest level in fifteen years. Two million new jobs have been created in 2006 which demonstrates that labour market reforms undertaken in some Member states begin to bear fruits. Economic growth was broadly based, supported by robust export expansion and strong recovery of domestic demand, reflecting better situation in the labour market and improved sentiments of consumers and investors. Strong up-turn in the real sector was paralleled by improved macroeconomic stability, with inflation remaining stable at 2.2%, unchanged from 2005, and fiscal deficit reduced to 1.6%, down from 2.5% in the previous year.
Against this generally positive picture of the overall situation of the Euro area there are some less favourable tendencies. First, the fiscal consolidation, though substantial, falls short of what is needed to permanently strengthen sustainability of public finances. In time of recovery, countries should accumulate surpluses in their fiscal balance to create cushion for less favourable fiscal performance in time of recession and to meet the medium term objective of budgets to be balanced or in surplus. Meanwhile, deficits in the largest economies of the Euro zone are still substantial in cyclically-adjusted terms. The Member states should use the current cyclical upswing to improve their overall fiscal position and to get prepared for "bad times".
Second, pro-cyclical fiscal policies in times of economic recovery result in a suboptimal policy mix when they entail more restrictive monetary policy to control inflationary tendencies. Continued fiscal stimulus requires higher interest rates to keep inflation at low level, which may increase macroeconomic costs of maintaining prices stability. Lack of sufficient fiscal discipline may induce more monetary tightening, with adverse effects for growth and employment.
Third, it should be noted, that the average values of macroeconomic indicators for the whole Euro area mask growing divergences between individual Member states in terms of economic growth, productivity and competitiveness. These differences result from a number of factors, including uneven pace of structural reforms, catching-up processes and different national policies, including wage formation and taxation. Member states where losses in relative competitiveness reflect rapidly increasing unit labour costs should take steps to reverse these negative tendencies.
The report points out that sustained growth requires more structural reforms, including completion of the internal market in products, services and labour. In particular, measures aimed at establishing more competition and openness in the services sector are likely to stimulate growth and job creation in future. Similarly, a more vigorous implementation of the Lisbon strategy would help to speed up development of innovations and knowledge and make the Euro zone economies more competitive and more dynamic.
Enlarging the Euro zone is a process that should bring important economic benefits to the individual Members states and to the Euro area as a whole. The report takes note of the successful accession of Slovenia to the Euro area and encourages other new Member states to take steps to adopt the Euro at an early date. However, the accession process may be complicated by lack of consistency and transparency in the process of assessing the degree of nominal convergence in candidate countries. In particular, the report recalls that the definition of price stability used for assessment of convergence criteria (the average inflation rate of three EU member states with lowest inflation rates) is inconsistent with the definition of price stability adopted by the ECB in its monetary policy (the inflation rate below 2%, but close to 2%), and insists that this inconsistency should be corrected. Moreover, the report observes that with their economies growing rapidly, some new Member States may face difficulties in meeting the inflation criterion and joining the Euro zone without slowing down their economic growth since inflation may reflect strong productivity gains and thus be part of the catching-up process. Therefore the report calls on the Commission and the Council to examine the convergence criteria in light of the new reality and differences in economic developments.
To exploit fully the potential benefits of the single currency there is a need for more policy coordination among Member states, in particular through a common timetable and common macroeconomic assumptions for national budget preparations. Also, surveillance at the EU level over fiscal performance and reform agendas in individual Member states should be reinforced. In the external sphere, there is a clear rationale for joint representation of the Euro area in international financial institutions, provided that economic policies of individual states are coordinated to a sufficient degree.
The Commission's Annual Report on the Euro Area 2007 provides a good basis for a comprehensive discussion of the overall economic situation in the Euro zone and challenges ahead. It also allows the European Parliament to express its views and formulate priorities on economic policies and governance in the Union.
PROCEDURĂ
|
Titlu |
Raportul anual pe 2007 privind zona euro |
|||||||||||
|
Numărul procedurii |
||||||||||||
|
Comisia competentă în fond Data anunţării în plen a autorizării |
ECON |
|||||||||||
|
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare Data anunţului în plen |
|
|
|
|
|
|||||||
|
Avize care nu au fost emise |
|
|
|
|
|
|||||||
|
Cooperare consolidată |
|
|
|
|
|
|||||||
|
Raportor(i) Data numirii |
Dariusz Rosati |
|
||||||||||
|
Raportor(i) substituit (substituiţi) |
|
|
||||||||||
|
Examinare în comisie |
7.5.2007 |
21.5.2007 |
26.6.2007 |
|
|
|||||||
|
Data adoptării |
27.6.2007 |
|||||||||||
|
Rezultatul votului final |
+ - 0 |
38 0 1 |
||||||||||
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Mariela Velichkova Baeva; Zsolt László Becsey, Pervenche Berès, Sharon Bowles, Ieke van den Burg, David Casa, Jonathan Evans, Elisa Ferreira, Jean-Paul Gauzès, Donata Gottardi, Benoît Hamon, Gunnar Hökmark, Sophia in 't Veld, Othmar Karas, Christoph Konrad, Guntars Krasts, Kurt Joachim Lauk, Andrea Losco, Astrid Lulling, Cristobal Montoro Romero, Joseph Muscat, Lapo Pistelli, John Purvis, Alexander Radwan, Bernhard Rapkay, Heide Rühle, Eoin Ryan, Antolín Sánchez Presedo, Olle Schmidt, Margarita Starkevičiūtė |
|||||||||||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Katerina Batzeli, Harald Ettl, Werner Langen, Maria Petre, Gianni Pittella, Gilles Savary, Kristian Vigenin, Corien Wortmann-Kool |
|||||||||||
|
Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final |
Slavi Binev |
|||||||||||
|
Data depunerii |
28.6.2007 |
|||||||||||
|
Observaţii (date disponibile într-o singură limbă) |
|
|||||||||||