Raport - A6-0278/2007Raport
A6-0278/2007

    RAPORT privind aplicarea Directivei 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică

    6.7.2007 - (2007/2094(INI))

    Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne
    Raportoare: Kathalijne Maria Buitenweg


    Procedură : 2007/2094(INI)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    A6-0278/2007
    Texte depuse :
    A6-0278/2007
    Texte adoptate :

    PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

    privind aplicarea Directivei 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică

    (2007/2094(INI))

    Parlamentul European,

    –   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

    –   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe şi avizul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (A6-0278/2007),

    Punerea în aplicare a directivei privind egalitatea rasială

    A. întrucât UE este un proiect politic bazat pe valori comune, precum protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum este prevăzut la articolul 6 din TUE şi în Carta drepturilor fundamentale, şi promovează egalitatea şi nediscriminarea prin politicile şi legislaţia sa, în temeiul articolului 13 din TCE;

    B.  întrucât este important ca declaraţiile politice privind lupta împotriva discriminării să fie însoţite de o dezvoltare progresivă şi o punere în aplicare corectă şi integrală a politicilor şi a legislaţiei, şi în special a directivelor privind lupta împotriva discriminării şi a proiectelor de promovare a egalităţii, precum Anul european al egalităţii de şanse pentru toţi;

    C.  întrucât raportul anual pe 2006 întocmit de Observatorul European al Fenomenelor Rasiste şi Xenofobe confirmă faptul că discriminarea rămâne o problemă gravă în statele membre;

    D.  întrucât un recent sondaj Eurobarometru[1] arată că 64% dintre cetăţenii din cele 25 de state membre care au participat la acest sondaj cred că discriminarea bazată pe originea etnică este încă des întâlnită;

    E.   întrucât adoptarea Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică[2] poate fi considerată o etapă importantă în vederea unei mai bune protecţii a victimelor discriminării bazate pe rasă sau origine etnică şi de a pune la dispoziţia acestora căi de atac mai bune;

    Sarcina probei

    F.   întrucât dispoziţia referitoare la sarcina probei este unul din aspectele principale ale directivei, deoarece contribuie la aplicarea efectivă a protecţiei pe care o oferă;

    G. întrucât jurisprudenţa în materie de sarcina probei arată că există încă divergenţe considerabile între statele membre cu privire la ceea ce este acceptat ca dovadă prima facie de către reclamanţi; întrucât statele membre ar trebui încurajate să schimbe opinii cu privire la acest subiect, pentru a vedea dacă este posibilă o armonizare a procedurilor judiciare;

    H.  întrucât extinderea dispoziţiilor privind sarcina probei în cauzele civile şi administrative, astfel încât să acopere şi dispoziţiile penale împotriva victimizării, ar ajuta la o punere în aplicare efectivă a principiului egalităţii;

    Organismele de promovare a egalităţii

    I.    întrucât aproape toate statele membre dispun, în prezent, de organisme de promovare a egalităţii sau au atribuit funcţiile unor astfel de organisme unor organisme deja existente;

    J.   întrucât toate statele membre ar trebui încurajate să ia iniţiativa extrem de pozitivă de a lărgi competenţele organismelor lor de promovare a egalităţii, astfel încât acestea să se ocupe de cazuri de discriminare bazate pe alte considerente decât rasa sau originea etnică;

    K.  întrucât organismele de promovare a egalităţii ar trebui să dispună de resurse adecvate, atât umane, cât şi financiare;

    L.   întrucât organismele de promovare a egalităţii ar trebui să poată funcţiona independent de guvern şi ar trebui să fie percepute astfel, adică nefăcând parte din guvern;

    M. întrucât, în ciuda existenţei unor organisme specializate de promovare a egalităţii şi a luptei împotriva discriminării, în anumite state membre numărul de reclamaţii înregistrate rămâne scăzut;

    N. întrucât, din nefericire, organismele de promovare a egalităţii nu sesizează instanţele decât într-un număr redus de cazuri, din cauza lipsei de resurse financiare şi umane; întrucât, de multe ori, ONG-urile sunt cele care oferă victimelor discriminării asistenţă completă în demersurile pe care le fac;

    O. întrucât este esenţial ca funcţionarii publici să fie formaţi cu privire la obiectivele directivei, deoarece ei sunt cei responsabili cu punerea ei în aplicare;

    Domeniul de aplicare

    P.   întrucât nu este întotdeauna posibil să se facă distincţia între discriminarea bazată pe rasă sau origine etnică şi discriminarea bazată pe religie, convingeri sau naţionalitate;

    Q. întrucât nu este întotdeauna uşor să se determine dacă discriminarea este bazată pe sex, origine etnică, rasă, condiţii sociale, orientare sexuală sau alţi factori;

    Diseminarea informaţiilor şi sensibilizarea opiniei publice

    R.   întrucât recentul sondaj Eurobarometru confirmă că percepţia existenţei legislaţiei privind lupta împotriva discriminării în Uniunea Europeană este destul de scăzută şi că, în medie, doar o treime dintre cetăţenii UE afirmă că ştiu ce drepturi au în cazul în care ar fi victime ale discriminării sau hărţuirii;

    S.   întrucât unele state membre au luat totuşi o gamă largă de iniţiative de informare şi sensibilizare a publicului (site-uri web, campanii, spoturi TV, anunţuri în ziare);

    T.   întrucât unele state membre au luat iniţiativa importantă de a încorpora în legislaţia naţională obligaţia angajatorilor de a-i informa pe angajaţi cu privire la legislaţia referitoare la discriminare;

    U.  întrucât unele organisme specializate din statele membre au înfiinţat linii telefonice directe („hotlines”) prin care acordă informaţii şi sprijin victimelor discriminării;

    V.  întrucât există şi un număr de state membre care au desfăşurat activităţi destul de limitate de informare şi sensibilizare a opiniei publice, iar în unele ţări nu s-a înregistrat nicio campanie de sensibilizare în acest sens;

    W. întrucât, mai ales în contextul Anului european al egalităţii de şanse pentru toţi, atât instituţiile Uniunii Europene, cât şi statele membre ar trebui să depună eforturi substanţiale pentru a informa cetăţenii cu privire la drepturile pe care le au; întrucât statele membre ar trebui să se asigure că măsurile începute în 2007 vor continua în 2008, Anul european al dialogului intercultural;

    Colectarea de date

    X. întrucât colectarea de date este esenţială în lupta împotriva discriminării, iar datele statistice defalcate pe etnii pot avea un rol esenţial în demonstrarea discriminării indirecte, şi întrucât colectarea de date poate oferi informaţii privind politicile de urmat şi poate permite elaborarea unor strategii pozitive de acţiune, dar, în acelaşi timp, ridică mai multe probleme de natură etică şi juridică;

    Y. întrucât colectarea unor astfel de date nu trebuie să aducă atingere vieţii private dezvăluind identităţi individuale sau să servească drept bază pentru determinarea etniei sau a originii etnice;

    Căi de atac

    Z.   întrucât procedurile de soluţionare alternativă a litigiilor nu ar trebui să împiedice a priori accesul în instanţă,

    Za. întrucât un număr mare de victime ale discriminării nu depun plângere în instanţă din diverse motive, printre care costurile şi frica de represalii;

    Zb. întrucât obiectivele luptei împotriva discriminării pot fi atinse doar dacă măsurile juridice sunt combinate cu acţiuni pozitive la nivel european şi la nivelul statelor membre;

    Zc. întrucât Agenţia Europeană pentru Drepturi Fundamentale are ca obiectiv colectarea şi analiza de informaţii şi date pertinente, fiabile şi comparabile referitoare la drepturile fundamentale,

    1.   reaminteşte importanţa Directivei 2000/43/CE;

    2.   reaminteşte că Directiva 2000/43/CE constituie un standard minim şi că, în consecinţă, ar trebui să servească drept punct de plecare pentru elaborarea unei politici globale împotriva discriminării;

    3.   salută Comunicarea Comisiei privind aplicarea Directivei 2000/43/CE din 29 iunie 2000, de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (COM(2006)0643), al cărei obiectiv este stabilirea unui cadru de combatere a discriminării bazate pe criterii de rasă sau origine etnică, pentru a garanta consolidarea în statele membre a principiului egalităţii în faţa legii, al egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament, respectând, totodată, pe deplin, principiul subsidiarităţii şi diferitele tradiţii şi proceduri naţionale; deşi apreciază sinteza cuprinsă în comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a acestei directive, constată că ar fi fost util să dispună şi de o descriere detaliată a modului în care dispoziţiile Directivei 2000/43/CE au fost transpuse în legislaţiile naţionale, după cum prevede chiar directiva; constată, în acest sens, angajamentele Comisiei privind nu doar colectarea de informaţii detaliate, ci şi prezentarea de rapoarte în acest sens Parlamentului şi Consiliului şi faptul că Parlamentul, în Rezoluţia sa din 14 iunie 2006 intitulată „O strategie-cadru pentru nediscriminare şi egalitate de şanse pentru toţi[3] ”, a solicitat Comisiei să „examineze de urgenţă calitatea şi conţinutul legislaţiei de punere în aplicare a directivelor privind lupta împotriva discriminării“;

    4.   îndeamnă statele membre ca, în cel mai scurt timp, să transpună întreaga legislaţie comunitară referitoare la lupta împotriva discriminării şi să recurgă la toate instrumentele disponibile, inclusiv la acţiuni pozitive, pentru a asigura respectarea egalităţii în practică;

    5.  subliniază că directiva nu reglementează doar accesul la un loc de muncă, la o activitate independentă şi la profesie, ci se aplică şi unor domenii precum educaţia, protecţia socială, asigurările sociale şi asistenţa medicală, prestaţiile sociale, precum şi accesul la bunuri şi servicii şi la furnizarea acestora, în vederea protejării dezvoltării de societăţi democratice şi tolerante, care să permită participarea tuturor persoanelor, indiferent de rasă sau origine etnică;

    6.   constată cu satisfacţie că majoritatea statelor membre au luat măsuri de punere în aplicare a directivei, însă îşi exprimă dezamăgirea faţă de faptul că numai câteva au transpus integral şi în mod adecvat toate dispoziţiile acesteia;

    7.  subliniază în special faptul că în multe ţări nu au fost corect transpuse anumite dispoziţii din directivă, precum definirea discriminării directe şi a celei indirecte, a hărţuirii şi a sarcinii probei;

    8.   solicită, în special, un control strict al aplicării normei privind inversarea parţială a sarcinii probei, care este deosebit de eficientă în cazul litigiilor de muncă;

    9.   se declară preocupat de faptul că statele membre au exclus din domeniul de aplicare a directivei mai multe domenii de activitate decât ar fi de dorit sau s-ar justifica;

    10. reaminteşte că directiva a fost adoptată în iunie 2000 şi că statele membre erau obligate să o pună în aplicare înainte de iunie 2003, ceea ce înseamnă că au avut suficient timp pentru a adopta măsurile necesare de punere în aplicare; invită Comisia să adopte o poziţie mai proactivă, publicând, de exemplu, comunicări de interpretare şi orientări care să garanteze punerea în aplicare completă şi corectă a directivei de către statele membre; solicită Comisiei să continue să monitorizeze cu atenţie punerea corectă în aplicare a acestei directive, să publice studiul său de evaluare cât mai curând posibil şi, dacă este cazul, să iniţieze în cel mai scurt timp procedurile privind încălcarea dreptului comunitar, în orice caz până la sfârşitul anului 2007;

    11. reaminteşte că sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării dispoziţiilor naţionale adoptate în urma Directivei 2000/43/CE trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect disuasiv;

    12. solicită elaborarea de planuri de acţiune naţionale integrate, pentru a lupta eficient împotriva tuturor formelor de discriminare;

    13. solicită statelor membre care elaborează şi aplică planuri de acţiune naţionale pentru combaterea rasismului şi a discriminării să prevadă dispoziţii cu privire la colectarea, controlul şi monitorizarea datelor în domenii politice cheie, cum ar fi nediscriminarea şi egalitatea, incluziunea socială, coeziunea comunitară, integrarea, genul, educaţia şi ocuparea forţei de muncă;

    14. solicită Comisiei să prezinte Parlamentului şi Consiliului un plan de acţiune specific privind mecanismele şi metodele de observare şi descriere a impactului pe care îl au măsurile de punere în aplicare la nivel naţional; subliniază importanţa elaborării, în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor, a unor mecanisme de colectare a informaţiilor referitoare la discriminare, în special cu privire la relaţiile de muncă, acordând o atenţie deosebită muncii la negru, nedeclarate, prost remunerate şi care nu este acoperită de nici o formă de asigurare, mecanisme care să reprezinte un instrument eficient de identificare, monitorizare şi revizuire a politicilor şi procedurilor de combatere a discriminării, respectând, totodată, modelele naţionale de integrare; invită Comisia să elaboreze standarde comune în materie de date, astfel încât informaţiile transmise să poată fi comparate în mod eficient; solicită să se ţină seama de importanţa examinării nu doar a conţinutului legislaţiei de punere în aplicare, ci şi a eficienţei acesteia;

    15. invită Comisia să solicite statelor membre să analizeze, în rapoartele lor anuale privind punerea în aplicare a Directivei 2000/43/CE, eficienţa legislaţiei de luptă împotriva discriminării în combaterea practicilor de segregare sistematică a minorităţilor şi a femeilor, în special în domeniul educaţiei şi în ceea ce priveşte accesul la piaţa muncii, la asistenţa medicală şi la bunuri şi servicii, şi să includă în rapoarte o perspectivă de egalitate între sexe, ca mijloc de atenuare a discriminării multiple cu care se confruntă multe persoane;

    16. reaminteşte Comisiei că Parlamentul ar dori să primească un document care să cuprindă o listă a tuturor excepţiilor create în legislaţiile statelor membre, astfel încât să poată avea loc o dezbatere publică pe tema acestor excepţii;

    17. reaminteşte că statele membre ar trebui să realizeze o analiză independentă privind impactul termenelor impuse la nivel naţional şi eficacitatea protecţiei împotriva victimizării;

    18. se declară preocupat de nivelul scăzut de cunoaştere a legislaţiei privind lupta împotriva discriminării de către cetăţenii statelor membre şi invită Comisia şi statele membre să îşi intensifice eforturile pentru a îmbunătăţi acest nivel de cunoaştere;

    19. încurajează Comisia să favorizeze schimbul de bune practici între statele membre în domeniul luptei împotriva discriminării de pe piaţa muncii, inclusiv din domeniul cursurilor de formare, precum şi în ceea ce priveşte caracterul anonim al cererilor de angajare;

    20. consideră că rromii, împreună cu alte comunităţi etnice recunoscute, au nevoie de o protecţie socială specială, mai ales în urma extinderii Uniunii Europene , din cauza acutizării problemelor de exploatare, discriminare şi excludere a acestora;

    21. subliniază că legile sunt eficiente numai atunci când cetăţenii sunt conştienţi de propriile lor drepturi şi au un acces uşor la instanţele de judecată, deoarece în sistemul de protecţie prevăzut în directivă cetăţenii sunt cei care trebuie să aibă iniţiativa;

    22. reaminteşte că articolul 10 din directivă impune statelor membre obligaţia de a aduce la cunoştinţa publicului informaţii referitoare la dispoziţiile pertinente din directivă, prin toate mijloacele corespunzătoare;

    23. solicită insistent statelor membre să adopte, prin metoda deschisă de coordonare, o serie de standarde minime pentru a garanta accesul copiilor aparţinând minorităţilor etnice- în special a fetelor - la educaţie de calitate în condiţii egale, inclusiv măsuri legislative pozitive care să impună încetarea segregării în şcoli şi să elaboreze programe detaliate pentru a pune capăt educaţiei separate, de calitate inferioară, pentru copiii care aparţin minorităţilor etnice;

    24. reaminteşte statelor membre obligaţia de a comunica cetăţenilor informaţiile pertinente şi de a încuraja şi sprijini campaniile de sensibilizare privind legislaţia naţională existentă în domeniu şi organele angajate în lupta împotriva discriminării;

    25. îndeamnă statele membre să asigure accesul tuturor persoanelor - în special al femeilor - aparţinând minorităţilor etnice la serviciile de asistenţă medicală primară, preventivă şi de urgenţă, să elaboreze şi să pună în aplicare politici care să asigure accesul complet la sistemul de asistenţă medicală chiar şi al celor mai excluse comunităţi şi să organizeze cursuri de pregătire şi de sensibilizare pentru a elimina prejudecăţile din rândul lucrătorilor din domeniul medical;

    26. îndeamnă guvernele să se asigure că egalitatea de tratament şi de şanse fac parte din politicile din domeniul ocupării forţei de muncă şi al incluziunii sociale, să combată ratele extrem de ridicate ale şomajului înregistrate mai ales în rândul femeilor aparţinând minorităţilor etnice şi, în special, să combată barierele majore impuse de discriminarea directă în procedurile de recrutare;

    27. este convins că este deosebit de important ca funcţionarii publici să beneficieze de cursuri de pregătire pe tema obiectivelor şi dispoziţiilor din directivă, având în vedere responsabilitatea lor de a pune în aplicare directiva în cadrul societăţii în general şi în scopul de a înlătura orice risc de rasism instituţional chiar în cadrul organelor guvernamentale; invită statele membre să investească în astfel de cursuri de pregătire şi încurajează statele membre şi Comisia să organizeze programe europene pentru schimburi între diversele administraţii naţionale;

    28. solicită statelor membre să colecteze, să prelucreze şi să publice anual statistici complete, exacte, fiabile şi defalcate pe sexe privind următoarele aspecte: piaţa muncii, locuinţe, educaţie şi formare, sănătate şi avantaje sociale, accesul public la bunuri şi servicii, sistemul de justiţie penală, precum şi participarea la viaţa civică şi politică, şi să stabilească indicatori şi obiective cantitative clare în cadrul orientărilor privind ocuparea forţei de muncă şi incluziunea socială, care să le permită să evalueze progresele înregistrate în ceea ce priveşte situaţia migranţilor şi/sau a minorităţilor;

    29. recomandă statelor membre să atribuie resursele şi competenţele adecvate organelor de promovare a egalităţii, astfel încât acestea să-şi poată îndeplini eficient importanta funcţie ce le revine, iar atunci când aceste organe au competenţe substanţiale, să le poată exercita pe deplin;

    30. recomandă statelor membre să atribuie resursele şi competenţele necesare ONG-urilor care au rol activ în informarea cetăţenilor şi acordarea de asistenţă juridică în materie de discriminare;

    31. subliniază faptul că, în ceea ce priveşte informarea cetăţenilor şi acordarea de asistenţă juridică, ONG-urilor le revine o parte disproporţionat de mare din sarcini, fără ca acestea să beneficieze din partea autorităţilor statelor membre, de statutul şi finanţarea corespunzătoare acestei responsabilităţi;

    32. recomandă Comisiei să monitorizeze cu atenţie funcţionarea independentă a organelor de promovare a egalităţii, având drept referinţă Principiile privind statutul instituţiilor naţionale („Principiile de la Paris”), astfel cum au fost adoptate prin Rezoluţia 48/134 a Adunării Generale ONU din 20 decembrie 1993, care includ principii referitoare la finanţarea adecvată a unor astfel de organe[4];

    33. reaminteşte Comisiei poziţia Parlamentului conform căreia statele membre trebuie să garanteze că organele independente dispun de resurse financiare adecvate pentru a fi capabile să asigure cel puţin soluţionarea gratuită a plângerilor în cazul persoanelor care nu pot să contribuie financiar şi invită Comisia să discute cu statele membre despre modalităţile de atingere a acestui obiectiv;

    34. recomandă statelor membre să aplice cele mai bune practici din alte state membre, de exemplu să permită organelor de promovare a egalităţii să iniţieze proceduri judiciare în numele victimelor sau să participe, în calitate de amicus curiae, la procedurile judiciare;

    35. recomandă ca datele referitoare la plângeri şi rezultatele procedurilor relevante în instanţe, organisme specializate, alte organe sau tribunale să fie defalcate în funcţie de motivul discriminării, ceea ce ar îmbunătăţi procesul de evaluare a eficacităţii punerii în aplicare a legislaţiei, mai ales în ţări în care organismele şi/sau tribunalele specializate se confruntă cu toate tipurile de discriminare;

    36. recomandă ca statele membre să asigure organismelor naţionale de promovare a egalităţii resurse financiare şi umane suficiente, care să le permită acestora să îşi îndeplinească rolul în mod eficient, inclusiv furnizarea de asistenţă corespunzătoare victimelor discriminării; consideră că astfel de organisme ar trebui să dispună şi de competenţele necesare pentru a investiga cazurile de discriminare;

    37. încurajează statele membre să intensifice dialogul cu ONG-urile care combat orice formă de discriminare şi să le implice îndeaproape în politici care au ca scop promovarea principiului egalităţii de tratament;

    38. subliniază că victimelor discriminării ar trebui să li se acorde asistenţă în cursul procedurilor judiciare şi reaminteşte că , în această privinţă, organizaţiile statutare şi non-statutare pot fi de un real folos victimelor;

    39. invită statele membre să colecteze şi să furnizeze Agenţiei Europene pentru Drepturi Fundamentale informaţii şi date pertinente, fiabile şi comparabile;

    40. recomandă statelor membre să garanteze că astfel de organizaţii statutare şi non-statutare dispun de resurse adecvate;

    41. invită Comisia să studieze cu atenţie diversele probleme şi caracteristici juridice referitoare la colectarea de date şi să formuleze propuneri de îmbunătăţire a documentării cazurilor de discriminare; ar trebui să se ia măsuri ca cele 27 de state membre să furnizeze date comparabile; în prezent, aceste date nu sunt disponibile în toate statele membre, iar datele comparabile sunt esenţiale pentru a avea o bază solidă, în vederea creării unei politici;

    42. invită Comisia să studieze cu atenţie diversele probleme şi caracteristici juridice referitoare la colectarea de date, să formuleze propuneri de îmbunătăţire a documentării cazurilor de discriminare şi să asigure că colectarea de astfel de date nu aduce atingere vieţii private dezvăluind identităţi individuale şi nu serveşte drept bază pentru determinarea originii etnice sau a rasei;

    43. subliniază faptul că procesarea datelor referitoare la rasă şi origine etnică este un subiect sensibil şi reaminteşte că directivele privind protecţia datelor se aplică datelor procesate în cadrul aplicării directivei; subliniază faptul că ar trebui asigurate garanţii suplimentare în cazul datelor referitoare la rasă şi origine etnică, întrucât aceste date ar putea fi deturnate şi folosite în alte scopuri în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne, de exemplu, pentru determinarea originii etnice; îşi reiterează cererea de a se adopta o decizie-cadru privind protecţia datelor şi de a garanta că orice interacţiune între datele din primul şi din al treilea pilon respectă strict regulile de protecţie a datelor;

    44. recomandă statelor membre să ia în considerare colectarea de date statistice folosind garanţii corespunzătoare privind protecţia datelor personale, pentru a exclude determinarea originii etnice, privind reprezentarea grupurilor etnice şi rasiale în diferite sectoare ale societăţii, atât în sectorul public, cât şi în cel privat, şi, pe baza acestor date, să elaboreze politici în vederea asigurării accesului egal la un loc de muncă, la o activitate independentă şi la profesie, la educaţie, protecţie şi securitate socială, avantaje sociale, precum şi accesul la bunuri şi la furnizarea acestora;

    45. invită Comisia să facă un studiu care să examineze care state membre prevăd dispoziţii privind acţiuni pozitive, care sunt testele care trebuie făcute, care este modul în care au fost puse în practică aceste dispoziţii de către organismele guvernamentale sau neguvernamentale şi cât de eficiente au fost acestea;

    46. solicită statelor membre să facă publice statistici detaliate privind crimele rasiale şi să realizeze studii privind crimele şi/sau victimele crimelor, în vederea colectării de date cantitative comparabile privind victimele crimelor rasiste;

    47. invită Comisia să analizeze cazurile de discriminare multiplă şi să furnizeze date în acest sens;

    48. solicită Comisiei să monitorizeze cu atenţie discriminarea mascată bazată pe „cerinţe profesionale reale şi determinante”, pe interacţiunea între discriminarea bazată pe aplicarea acestei scutiri pe motive religioase în cadrul directivei privind ocuparea forţei de muncă şi consecinţele acesteia asupra rasei şi a originii etnice, şi să acorde o atenţie specială discriminării în domeniul educaţiei;

    49. reaminteşte că, din punct de vedere politic, social şi juridic, este de dorit să se pună capăt ierarhizării protecţiei în funcţie de diferitele motive de discriminare, şi, în acest sens, salută intenţia Comisiei de a prezenta o propunere de extindere a domeniului de aplicare a directivei, astfel încât să cuprindă toate celelalte motive de discriminare, aşa cum se menţionează în Programul legislativ anual pentru 2008; în consecinţă, se aşteaptă ca, în acest an, Comisia să înceapă deja lucrările pregătitoare, astfel încât să îşi prezinte propunerea în cel mai scurt timp, în orice caz până la sfârşitul anului 2008;

    50. salută interesul Comisiei faţă de chestiunea discriminării multiple, precum şi începerea unui studiu pe această temă; solicită Comisiei să adopte o definiţie extinsă a discriminării multiple, care să poată lua în considerare posibilitatea ca persoanele să fie expuse riscului de discriminare pe mai multe criterii în acelaşi timp;

    51. invită statele membre să acorde o mai mare importanţă dovezilor de discriminare; le recomandă acestora să respecte orientările privind dovezile de discriminare elaborate de Organizaţia Internaţională a Muncii, la propunerea Observatorului European al Fenomenelor Rasiste şi Xenofobe, şi să formeze personal pentru găsirea de dovezi în domeniile-cheie al ocupării forţei de muncă şi al muncii, educaţiei, locuinţelor şi cazării, sănătăţii, accesului la bunuri şi servicii şi al violenţei pe motive rasiste;

    52. invită Comisia să implice Agenţia pentru Drepturi Fundamentale în cadrul legislativ de luptă împotriva discriminării într-un mod care să corespundă mandatului acestui organ, astfel încât să permită acestuia să joace un rol important prin furnizarea de informaţii exacte şi actualizate pertinente pentru elaborarea legislaţiei viitoare;

    53. solicită instituţiilor UE să continue să folosească situaţia minorităţile etnice din ţările candidate, în special a femeilor şi a minorilor, drept un criteriu în vederea evaluării gradului de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană;

    0

    0        0

    54. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

    • [1]  http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_263_sum_en.pdf
    • [2]  JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
    • [3]  Texte adoptate, P6_TA(2006)0261.
    • [4]  http://www.ohchr.org/english/law/parisprinciples.htm

    EXPUNERE DE MOTIVE

    Introduction

    In 1997 the Amsterdam Treaty included article 13 on non-discrimination to the EC-Treaty. It serves as a basis for two directives, the Employment Equality Directive[1] and the so-called Racial Equality Directive[2]. The latter Directive had to be implemented by the Member States before the 19th of July 2003.

    The report of the European Commission[3] provides an analysis of the implementation of the Directive for equal treatment between persons irrespective of racial or ethnic origin. At a later stage this year, the European Commission is likely to provide information on possible infringement procedures.

    The Rapporteur is of the opinion that the Racial Equality Directive (2000/43/EC) forms an important piece of legislation. It was a major step forward in protecting people against discrimination and giving them possibilities for redress. Also important is the fact that the Directive applies to all persons, regardless of citizenship or residence status.

    There is still much work to be done for a correct implementation of the Directive. The Rapporteur calls on the Commission to not only look into the correct legal transposition of the Directives, but also to consider the obstacles on the ground. Many people are unaware of their rights or find it difficult to pursue a claim. Information about the anti-discrimination laws and access to the right of redress should get more priority.

    Despite progress in the transposition of the anti-discrimination directives, racism has not decreased. On the contrary. Within the European Union, the amount of registered racial acts has dramatically increased. This is accompanied by evidence of increased tolerance for discriminatory behaviour particularly against immigrants and Muslims. Racism is contrary to the principles of the European Union. It undermines social cohesion and hampers emancipation of people. It is important that the European Parliament gives an impetus to increase the political will to address racism.

    For the implementation of the Directive, the Rapporteur has looked into scope, legal redress, burden of proof, the equality bodies, dissemination of information and awareness.

    1. Scope

    The Racial Equality Directive was revolutionary at the time of its adoption, because it did not limit the protection against discrimination to the area of employment. Article 3 includes in the material scope amongst others social security, education and the access to goods and services, including housing.

    The broad scope of Directive 2000/43/EC was not mirrored in the Employment Directive (2000/78/EC), which prohibits discrimination on grounds of religion or belief, disability, age or sexual orientation, but only in the area of employment and occupation. The Rapporteur welcomes the fact that a number of Member States have adopted the broad scope of the Racial Equality Directive for all grounds of discrimination, thereby going beyond the Directive.

    The Rapporteur is of the opinion that the Employment Directive should be amended, to have the same scope as the Racial Equality Directive. This is necessary in order not to create a hierarchy in forms of discrimination and also to avoid problems in case of multiple discrimination.

    Moreover, since racism is interlinked with discrimination on the grounds of nationality and/or religion or belief, adjustment of the scope of the Directive might be necessary to increase access to effective redress.

    While most countries seem to meet the material scope of the Racial Equality Directive, there are still some significant gaps that need to be addressed. Five Member States, for example, still have to adequately transpose the Directive in the fields outside employment.[4]

    Moreover, in some Member States the transposition has been limited to the private sector. In two countries military service is excluded from the scope of transposing legislation.[5] While the public sector is not adequately covered in many Member States, one Member State has limited the application of the Directive in the private sector.[6] Since all public and private bodies fall within the material scope of the Directive, it is necessary to find out why certain sectors have been left out.

    The Rapporteur also wants to hear from the Commission if the Directive also covers activities of the police authorities in the Member States, such as ethnic profiling.

    2. Legal redress

    All states combine judicial proceedings with non judicial proceedings. This is important because in civil proceedings the burden of proof is not only on the side of the victim, and because he or she is not dependent on the state prosecutor to file a complaint.

    Generally speaking there is a low number of case law on discrimination. Some might conclude that racism is not too big a problem, but research shows otherwise. A more realistic argument is that there are still many barriers to justice. The length and complexity of the procedures may act as deterrent to victims.[7]

    On the contrary when it comes to filing a complaint the time is sometimes too short. For example, victims have only 30 days in Hungary or 2 months in the Netherlands and Ireland to bring their case forward.

    In a number of Member States insufficient financial means to pursue a case may be a real obstacle.[8]

    Associations can be of real help to victims. However, many Member States do not foresee special rules on the engagement of associations in discrimination proceedings.[9] Few States allow associations to engage in proceedings 'on behalf of' victims of discrimination. There are some positive examples like in Spain or Latvia where legal entities legally authorised to defend legitimate collective rights and interests may engage on behalf of the complainant, with his or her approval, in any judicial procedure in order to give effect to the principle on equal treatment based on racial or ethnic origin.

    Infringement of anti-discrimination laws must be met with effective, proportionate and dissuasive sanctions. Yet at this stage few countries are considered to have appropriate sanctions in place.

    3. Burden of proof

    Proving discrimination is notoriously difficult. Particularly in the employment sector the employer has a much stronger position than the employee, because information concerning the allegedly discriminatory decision is usually held by the employer and witnesses are often reluctant to testify against their employer. For this reason, article 8 provides for a so-called two-staged test. Stage one requires persons who consider themselves to have been discriminated to establish facts from which it may be presumed that there has been direct or indirect discrimination. The burden of proof will then shift to the respondent to prove that there has been no breach of the principle of equal treatment. This does not apply to criminal cases.

    Several Member States have not (adequately) transposed the provision on the burden of proof.[10] Moreover, in many Member States the burden of proof provisions following transposition remain untested due to lack of case law.

    The first indications from the case law appear to suggest that even proof of a prima facie case remains a difficult obstacle for claimants to overcome. Statistics are difficult to obtain and situation tests often have to comply with strict conditions.

    The collecting of sensitive data, which could be necessary to establish indirect discrimination or to assess the extent of discrimination in society, continues to raise concerns and fears in many Member States.

    4. Equality bodies

    Almost all Member States[11] now have equality bodies or have given the functions to be carried out by such bodies to an existing body such as a national human rights institute. A high proportion of the bodies are competent not only for discrimination based on racial and ethnic origin but also on other grounds. The respective bodies provide assistance to victims of discriminations in a variety of ways, like in taking legal action[12] or by means of giving non-binding opinions on complaints submitted to them[13]. A number of specialised bodies can investigate complaints of discrimination and usually can force compliance with their findings by all persons involved.[14]

    It remains to be seen whether all bodies will be able to carry out their functions independently as required by the Directive.[15] For instance both in Italy and in Spain the equality bodies are located within ministries.

    In some countries the bodies have insufficient financial means to carry out their functions.

    5. Dissemination of information and awareness raising

    Rights are generally of little use if people are unaware of them. Therefore, Article 10 of the Directive imposes an obligation on Member States to disseminate information to the public on the relevant provisions of the Directive by all appropriate means.

    Both the European Commission and the Network of Independent Legal Experts observe that many Member States have failed here. Also the recent Eurobarometer confirms that the awareness of the existence of anti-discrimination legislation is low. Only 35% of the respondents think that their country has a law to prohibit discrimination based on ethnic origin. And only a third of EU citizens claim to know what to do when they are victim of discrimination or harassment. Particularly in the ten new Member States awareness levels are lower.

    Nonetheless, the Directive has boosted public debate on anti-discrimination and has led to many important initiatives. A number of Member States, including Malta, Poland and Portugal, have incorporated in their national law an obligation on employers to inform their employees on discrimination laws. Finland has been particularly successful at making available a leaflet on the Non-Discrimination Act in Braille and both in print and on internet in Finnish, Swedish, English, Sami, Russian, Arabic and Spanish.

    It is imperative, however, that in the context of the European Year for Equal Opportunities both the EU institutions and Member States make sure that everyone in Europe is aware of their rights.

    • [1]  Directive 2000/78 of 27 November 2000 establishing a general framework for equal treatment in employment and occupation.
    • [2]  Aplicarea Directivei 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică
    • [3]  COM(2006) 643 final/2 of 15 December 2006.
    • [4]  Malta, Latvia, Estonia, Poland, Czech Republic.
    • [5]  Latvia, Malta.
    • [6]  Ungaria
    • [7]  as is the case in Portugal and in Slovenia there are concerns that some judicial proceedings may take five years or more.
    • [8]  i.e; in the Czech Republic, Lithuania and Slovakia.
    • [9]  i.e. Denmark, Finland, Lithuania, Sweden or the UK.
    • [10]  Austria, Italy, Latvia, Poland, Estonia, Lithuania, Luxemburg, Germany. See Network of Independent Experts, p.73.
    • [11]  The exceptions are the Czech Republic, Luxembourg, Malta and Germany.
    • [12]  i.e. the Finnish, Belgian, Hungarian, Irish, British and Swedish bodies.
    • [13]  This is the situation in Austria, The Netherlands, Danmark, Cyprus, Hungary, Latvia, Lithuania, Greece and Slovenia.
    • [14]  i.e. in Austria, Cyprus, France, Hungary, Ireland, Lithuania and Sweden.
    • [15]  See report 'developing anti-discrimination law in Europe' the 25 Member States compared, European Network of Independent Experts in the non-discrimination field, november 2006.

    OPINIE MINORITARĂ

    Schriftelijke verklaring conform artikel 48 Reglement

    inzake minderheidsstandpunt bij verslag BUITENWEG in commissie LIBE

    van Dhr. Koenraad DILLEN

    De verdragsrechtelijke basis voor Richtlijn 2000/43/EG is twijfelachtig, het subsidiariteitsbeginsel wordt niet gerespecteerd.

    De geringe hoeveelheid veroordelingen voor de rechtbank wijst niet op een 'gebrek aan kennis', wel op het feit dat het probleem van 'discriminatie' in Europa fel overroepen wordt.

    Pleidooien voor 'meer geld' zijn af te keuren, nu de EU elk jaar 9 miljoen euro besteedt aan een waarnemingscentrum, en 1 miljoen euro aan een ENAR-netwerk dat hetzelfde werk doet.

    De omkering van de bewijslast is verwerpelijk, nu in de democratische rechtsstaat eenieder geacht wordt onschuldig te zijn tot het tegendeel bewezen is.

    Deze richtlijn creëert verwarring tussen daden van discriminatie en kritische meningsuitingen. De vrije meningsuiting moet in ere hersteld worden. De recente gevaarlijke uitspraken van het Europees Waarnemingscentrum, als zou 'islamofobie' een nieuwe vorm van discriminatie zijn en de Deense cartoonrel moeten aangepakt worden met een wet tegen godslastering, moeten verworpen worden.

    Dat allerlei verenigingen zelf vervolgingen mogen opstarten vormt een onaanvaardbare privatisering van de rechtspraak.

    Het is onwenselijk dat gepleit wordt voor meer verboden discriminatiegronden, om Europees mogelijk te maken dat net zoals in België katholieke hoogwaardigheidsbekleders worden aangeklaagd door militante homogroepen.

    AVIZ AL COMISIEI PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ ŞI AFACERI SOCIALE (11.5.2007)

    destinat Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne

    privind aplicarea Directivei 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică

    (2007/2094(INI))

    Raportoare pentru aviz: Patrizia Toia

    SUGESTII

    Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale recomandă Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

    A. întrucât, potrivit unui sondaj de tip Eurobarometru recent efectuat, 51% din europeni consideră insuficiente eforturile depuse pentru combaterea discriminării în ţările lor,

    B.  întrucât concluziile respectivului sondaj de tip Eurobarometru referitoare la lipsa strategiilor de informare şi, în consecinţă, necunoaşterea de către cetăţeni a legislaţiei comunitare sau naţionale privind combaterea discriminărilor, reflectă îngrijorarea opiniei publice,

    1.  salută comunicarea Comisiei privind aplicarea Directivei 2000/43/CE din 29 iunie 2000, de aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, care urmăreşte stabilirea unui cadru de combatere a discriminării bazate pe criterii de rasă sau origine etnică, pentru a garanta consolidarea, în statele membre, a principiului egalităţii în faţa legii, a şanselor egale şi a egalităţii de tratament, respectând, totodată, pe deplin, principiul subsidiarităţii şi diferitele tradiţii şi proceduri naţionale; deşi îşi exprimă aprecierea pentru sinteza cuprinsă în raportul Comisiei privind punerea în aplicare a prezentei directive, constată că ar fi fost util să dispună şi de o descriere detaliată a modului în care dispoziţiile Directivei 2000/43/CE au fost transpuse în legislaţia naţională, după cum prevede chiar directiva; ia act şi de angajamentele Comisiei privind nu doar colectarea de informaţii detaliate, ci şi prezentarea de rapoarte în acest sens către Parlament şi Consiliu şi de faptul că Parlamentul, în rezoluţia adoptată la 14 iunie 2006, intitulată „Nediscriminarea şi egalitatea de şanse pentru toţi - o strategie-cadru”[1], a solicitat Comisiei să „examineze de urgenţă calitatea şi conţinutul legilor de punere în aplicare a directivelor împotriva discriminării“;

    2.  recunoaşte că discriminarea pe criterii de rasă sau origine etnică şi diferitele forme de exploatare a forţei de muncă migrante, în principal a lucrătorilor clandestini şi nedeclaraţi, subminează obiectivul de atingere a unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi protecţie socială, precum şi coeziunea economică şi socială, creşterea şi eficienţa economică şi solidaritatea;

    3.  recunoaşte că agenda politicii sociale pentru perioada 2005-2010, care completează şi consolidează Strategia de la Lisabona, stă la baza dimensiunii comunitare a dezvoltării economice şi promovează şanse egale pentru toţi, aducându-şi aportul la crearea unei societăţi ce oferă posibilităţi sporite pentru integrarea socială;

    4.  subliniază faptul că trebuie să se acorde aceeaşi importanţă tuturor criteriilor de discriminare, inclusiv discriminărilor pe criterii de naţionalitate;

    5.  în ceea ce priveşte, în special, ocuparea forţei de muncă, solicită să se acorde atenţie, în oricare dintre statele membre, anumitor domenii specifice a ocupării forţei de muncă, precum locurile de muncă din domeniile serviciilor destinate familiilor şi celor de îngrijiri şi asistenţă la domiciliu, care sunt insuficient reglementate şi protejate, şi din domeniul serviciilor de sănătate, unde apar, de asemenea, probleme legate de legislaţia naţională privind accesul la ocuparea forţei de muncă din sectorul public;

    6.  îndeamnă statele membre şi partenerii sociali care nu au realizat încă acest lucru să ofere Comisiei informaţiile necesare privind mijloacele utilizate şi rezultatele obţinute în combaterea discriminării bazate pe criterii de rasă sau origine etnică;

    7.  încurajează Comisia să întreprindă toate acţiunile necesare pentru a garanta aplicarea deplină şi corectă a directivei; susţine şi încurajează Comisia să iniţieze procedurile privind încălcarea dreptului comunitar, în conformitate cu articolul 226 din Tratatul CE, împotriva acelor state membre ale căror măsuri de punere în aplicare la nivel naţional nu sunt conforme Directivei 2000/43/CE, în special în ceea ce priveşte cerinţa de independenţă şi competenţele organismelor de promovare a egalităţii de tratament, aşa cum sunt definite în articolul 13 din respectiva directivă şi să informeze pe larg cetăţenii europeni cu privire la evoluţia acestei situaţii;

    8.  solicită Comisiei să prezinte Parlamentului şi Consiliului un plan de acţiune specific privind mecanismele şi metodele de observare şi descriere a impactului pe care îl au măsurile de punere în aplicare la nivel naţional; subliniază importanţa elaborării, în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor, a unor mecanisme de colectare a informaţiilor referitoare la discriminare, cu privire, în special la relaţiile de muncă, acordând o atenţie deosebită muncii clandestine, nedeclarate, prost remunerate şi care nu este acoperită de nici o formă de asigurare, mecanisme care să reprezinte un instrument eficient de identificare, monitorizare şi revizuire a politicilor şi procedurilor de combatere a discriminării, respectând, totodată, modelele naţionale de integrare; invită Comisia să adopte standarde comune în domeniul datelor, astfel încât informaţiile transmise să poată fi comparate în mod eficient; solicită să se ţină seama de nu doar de importanţa examinării nu doar a conţinutului legislaţiei de punere în aplicare, ci şi de eficienţa acesteia;

    9.  recunoaşte faptul că serviciile de interes general (SIG) pot juca un rol esenţial în combaterea discriminării şi a excluderii pe criterii rasiale sau etnice; îndeamnă, prin urmare, statele membre să se asigure că prestatorii acestor tipuri de servicii, recurg, în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor şi a libertăţilor civile, la monitorizarea etnică, pentru a garanta egalitatea de tratament şi integrarea, consolidând, astfel, rolul esenţial al furnizorilor de SIG în acest domeniu; subliniază faptul că furnizorii de SIG, în calitate de organisme care aplică cele mai bune practici în ceea ce priveşte tratamentul egal al minorităţilor rasiale şi etnice, ar putea servi drept exemple, atât în calitatea lor de angajatori, cât şi de furnizori de servicii;

    10. solicită, în special, un control strict al aplicării regulii privind inversarea parţială a sarcinii probei, care este deosebit de eficientă în cazul litigiilor de muncă;

    11. încurajează Comisia să analizeze acele dispoziţii naţionale care depăşesc exigenţele comunitare şi să întocmească un bilanţ al avantajelor şi dezavantajelor aduse de măsurile naţionale prezentate, precum şi să coopereze la definirea unor posibile soluţii de îmbunătăţire a situaţiei victimelor discriminării;

    12. evidenţiază faptul că interzicerea tratamentului discriminatoriu nu trebuie să pericliteze menţinerea sau aplicarea unor măsuri de prevenire sau compensare a efectelor unei situaţii dezavantajoase în care se află persoanele de anumite origini etnice sau rasiale, în cazul în care obiectivul de bază al unor astfel de măsuri este de a răspunde nevoilor specifice ale grupurilor respective; invită Comisia să încurajeze procesul de reflecţie asupra tematicii discriminării pozitive, în scopul definirii mai clare a poziţiei sale faţă de acest concept;

    13. susţine măsurile promovate de Fondul Social European (precum iniţiativa EQUAL) şi programul PROGRESS pentru perioada 2007-2013, care urmăresc, printre altele, o mai bună integrare socială a persoanelor cu handicap, precum şi promovarea luptei împotriva discriminării; invită statele membre şi instituţiile comunitare să depună toate eforturile pentru promovarea acelor obiectivelor strategice care răspund într-un mod mai eficient preocupărilor cetăţenilor de toate vârstele şi să aloce fonduri corespunzătoare pentru a consolida solidaritatea în cadrul Uniunii Europene şi în afara graniţelor acesteia, în special cu ocazia reexaminării structurii cheltuielilor comunitare din perioada 2008-2009;

    14. salută interesul Comisiei faţă de chestiunea discriminării multiple, precum şi lansarea unui studiu pe această temă; solicită Comisiei să adopte o definiţie extinsă a discriminării multiple, care să poată lua în considerare posibilitatea ca persoanele fizice să fie expuse riscului de discriminare pe mai multe criterii în acelaşi timp;

    15. solicită angajatorilor să participe în mai mare măsură la promovarea, susţinerea şi consolidarea procesului de nediscriminare la locul de muncă; subliniază importanţa implicării constructive a angajatorilor şi efectele pozitive ale politicii diversităţii asupra locului de muncă; salută faptul că negocierile dintre partenerii sociali europeni s-au concretizat printr-un acord-cadru privind hărţuirea şi violenţa la locul de muncă, precum şi procesul de aplicare a legislaţiei în vigoare în acest domeniu, considerându-l drept o modalitate exemplară de promovare a muncii decente în Europa; invită Comisia să verifice respectarea şi aplicarea efectivă a acestui acord; îndeamnă angajatorii, în virtutea principiului responsabilităţii sociale a întreprinderilor, să susţină egalitatea şi să combată discriminarea pe criterii rasiale şi etnice şi excluderea lucrătorilor de la procesul de educaţie şi formare profesională;

    16. evidenţiază importanţa cooperării dintre diferitele niveluri ale administraţiei publice – local, naţional şi european – în lupta împotriva discriminării;

    17. salută progresul înregistrat de conştientizarea importanţei diversităţii şi faptul că recurgerea la gestionarea diversităţii figurează printre bunele practici antreprenoriale; subliniază efectele pozitive resimţite de întreprinderi datorită gestionării diversităţii; recunoaşte că diversitatea poate reprezenta o provocare în procesul de gestionarea şi recrutare a forţei de muncă; îndeamnă asociaţiile de IMM-uri să le acorde asistenţă de profil membrilor, astfel încât aceştia să poată beneficia de plusvaloarea reprezentat de o forţă de muncă diversificată;

    18. reaminteşte rezoluţia sa din 13 martie 2007 privind „responsabilitatea socială a întreprinderilor:un nou parteneriat”[2], în care se acordă o atenţie deosebită combaterii discriminării, considerată drept parte integrantă a acestei responsabilităţi; reiterează solicitarea adresată Comisiei de a încuraja transmiterea bunelor practici la originea cărora se află iniţiative voluntare din domeniul responsabilităţii sociale a întreprinderilor, solicitând, totodată, Comisiei să includă egalitatea de tratament şi promovarea diversităţii pe lista de criterii pe care întreprinderile vor fi obligate să le respecte;

    19. încurajează Comisia să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre în domeniul combaterii discriminării de pe piaţa muncii, inclusiv din domeniul cursurilor de formare, precum şi în ceea ce priveşte caracterul anonim al cererilor de angajare;

    20. subliniază preocuparea sindicatelor europene cu privire la prioritatea acordată de către statele membre, în cadrul dialogului privind discriminarea, ONG-urilor faţă de partenerii sociali; insistă asupra rolului esenţial pe care îl joacă partenerii sociali în promovarea egalităţii de tratament în cadrul întreprinderilor, în aplicarea principiului responsabilităţii sociale a întreprinderilor şi prin ajutorul acordat lucrătorilor care sunt victime ale discriminării;

    21. salută Decizia 771/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2006 de instituire a Anului european al egalităţii de şanse pentru toţi „(2007) - Către o societate dreaptă”[3]; atrage atenţia asupra necesităţii de a asocia anul 2007 cu 2008, Anul european al dialogului intercultural; salută iniţiativele întreprinse în cadrul Anului european al egalităţii de şanse pentru toţi şi eforturile depuse pentru punerea în valoare a diferenţelor, în paralel cu lupta împotriva discriminării; subliniază importanţa drepturilor prevăzute de legislaţia în vigoare; îndeamnă statele membre să ia măsuri, în cadrul Anului european al egalităţii de şanse pentru toţi, pentru sensibilizarea cetăţenilor cu privire la drepturile lor legale; constată că aceştia devin, în cele din urmă, din ce în ce mai conştienţi de faptul că societăţile care promovează integrarea, cu alte cuvinte, cele care acceptă provocările şi posibilităţile oferite de diversitate, se dovedesc a fi şi cele mai competitive;

    22. consideră drept necesare coeziunea şi complementaritatea cu alte măsuri comunitare, precum, în special, politicile care urmăresc combaterea discriminării şi a excluderii sociale şi îmbunătăţirea situaţiei drepturilor fundamentale, a educaţiei, a formării profesionale, a dialogului intercultural şi a chestiunilor legate de tineret, naţionalitate, migraţie, azil şi egalitatea între femei şi bărbaţi; invită Comisia să consolideze coordonarea între programele menţionate anterior;

    23. în cadrul strategiei europene pentru ocuparea forţei de muncă, invită statele membre să definească, în planurile de acţiune naţionale, o serie de măsuri şi metode de o amploare sporită, destinate facilitării integrării tuturor minorităţilor, în special etnice şi rasiale, pe piaţa muncii; pentru a putea aborda acest obiectiv într-un mod mai coerent, solicită Comisiei să ia în considerare, în cadrul următoarelor orientări pentru politicile de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre, principalele recomandări cu privire la politicile care trebuie puse în aplicare în acest domeniu, recomandări ce urmează a fi prezentate în ultima perioadă a anului 2007 de către grupul consultativ de experţi la nivel înalt în domeniul integrării sociale a minorităţilor etnice şi participării lor depline pe piaţa muncii, înfiinţat prin Decizia 2006/33/CE a Comisiei[4];

    24. consideră că participarea, fără deosebire de rasă sau origine etnică, trebuie să cuprindă şi domenii precum educaţia şi formarea profesională, inclusiv dreptul de a învăţa şi de a stăpâni în continuare limba ţării de origine;

    25. consideră că romii, împreună cu alte comunităţi etnice recunoscute, au nevoie de o protecţie socială specială, mai ales în urma extinderii Uniunii Europene şi a acutizării problemelor de exploatare, discriminare şi excludere;

    26. recunoaşte dificultăţile cu care se confruntă, în Uniunea Europeană, imigranţii de dată recentă şi, în special, femeile, care sunt supuse unei duble discriminări, atât pe criterii de sex, cât şi din cauza originii lor etnice; solicită statelor membre să sporească resursele şi serviciile sociale pentru a le asigura imigranţilor o integrare armonioasă, informându-i în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce le revin, în conformitate cu principiile şi legislaţia în vigoare în statele membre;

    27. constată că este necesar să se adopte o abordare integrată a interzicerii discriminărilor pe criterii de rasă sau origine etnică care să ţină seama de legăturile strânse existente între recunoaşterea şi protecţia drepturilor minorităţilor la nivelul statelor membre, pe de o parte, şi măsurile de combatere a xenofobiei, pe de altă parte; consideră că este necesară o abordare integrată şi în cazul interconexiunilor cu problemele legate de imigrare, cu privire, în special, la planul de acţiune în domeniul imigrării legale, combaterea imigraţiei ilegale, viitorul Reţelei europene de migraţie şi la reglementarea reîntregirii familiei şi a intrării pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene; o astfel de coordonare ar permite o mai bună informare şi cunoaştere a legislaţiei, precum şi clarificarea şi simplificarea cadrului juridic, evitându-se, astfel, înmulţirea cazurilor de suprapunere între norme din domenii diferite, care au un efect negativ asupra ocupării forţei de muncă;

    28. solicită organizaţiilor neguvernamentale să acţioneze în apărarea drepturilor victimelor traficului de fiinţe umane şi să joace un rol mai important în facilitarea acordării de permise de şedere; solicită statelor membre să promoveze reglementările necesare pentru creşterea numărului de organisme guvernamentale care acordă sprijin victimelor exploatării şi să extindă reţelele de asistenţă medicală şi psihologică, în măsura în care aceasta este necesară; solicită, de asemenea, promovarea acţiunilor de inspecţie a muncii, în vederea eradicării oricărei forme de exploatare şi de muncă forţată;

    29. solicită statelor membre să se asigure că toţi lucrătorii, inclusiv cei care se află în curs de regularizare, au acces la tribunalele de muncă şi la autorităţile responsabile cu asigurarea egalităţii de tratament, pentru a-şi putea apăra drepturile, indiferent de munca prestată, chiar dacă respectivele activităţi au fost desfăşurate în perioade pentru care aceştia nu au acoperirea unui permis de şedere; solicită statelor membre să introducă cerinţe legale, acolo unde este necesar, pentru a le garanta şi lucrătorilor imigranţi care nu au fost încă regularizaţi accesul la autorităţile judiciare corespunzătoare şi să garanteze că toţi lucrătorii beneficiază de o asistenţă adecvată, înainte, pe durata şi după procedurile legale;

    30. solicită Comisiei să analizeze dacă este necesar să verifice aplicarea principiului egalităţii de tratament în domeniul securităţii sociale, în special în cazul lucrătorilor care locuiesc sau lucrează într-unul din statele membre doar pe o perioadă limitată de timp;

    31. solicită Comisiei să ia măsuri imediate pentru promovarea legislaţiei europene de interzicere a discriminării de toate tipurile, inclusiv a discriminării bazate pe convingeri religioase sau de alt fel, handicap, vârstă sau orientare sexuală, asigurându-se că se ţine suficient seama de prevederile noii Convenţii a Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;

    32. solicită Comisiei şi statelor membre să recunoască existenţa multiplelor forme de discriminare şi să se asigure că aceasta va fi luată în considerare în programele şi politicile viitoare.

    PROCEDURĂ

    Titlu

    Aplicarea Directivei 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică

    Numărul procedurii

    2007/2094(INI)

    Comisia competentă în fond

    LIBE

    Aviz emis de către              

            Data anunţului în plen

    EMPL
    26.4.2007

    Cooperare consolidată - data anunţului în plen

    nu

    Raportor pentru aviz :       

            Data numirii

    Patrizia Toia
    22.11.2006

    Raportorul pentru aviz substituit

    ---

    Examinare în comisie

    21.3.2007

    7.5.2007

     

     

     

    Data adoptării

    8.5.2007

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    33

    0

    2

    Membri titulari prezenţi la votul final

    Jan Andersson, Alexandru Athanasiu, Edit Bauer, Iles Braghetto, Philip Bushill-Matthews, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Luigi Cocilovo, Harlem Désir, Harald Ettl, Richard Falbr, Ilda Figueiredo, Roger Helmer, Stephen Hughes, Karin Jöns, Ona Juknevičienė, Jan Jerzy Kułakowski, Jean Lambert, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Csaba Őry, Siiri Oviir, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Pier Antonio Panzeri, Elisabeth Schroedter, José Albino Silva Peneda, Jean Spautz, Gabriele Stauner

    Membri supleanţi prezenţi la votul final

    Françoise Castex, Donata Gottardi, Richard Howitt, Jamila Madeira, Mario Mantovani, Agnes Schierhuber, Patrizia Toia

    Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final

    ---

    Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)

    ---

    • [1]  P6_TA (2006)0261.
    • [2]  P6_TA (2007)0062.
    • [3]  JO L 146, 31.5.2006, p. 1.
    • [4]  JO L 21, 25.1.2006, p. 20.

    AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (26.6.2007)

    destinat Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne

    privind aplicarea Directivei 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică

    (2007/2094(INI))

    Raportoare pentru aviz: Lívia Járóka

    SUGESTII

    Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe recomandă Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

    A. întrucât, în pofida existenţei unor organisme specializate în domeniul egalităţii şi nediscriminării, numărul de reclamaţii înregistrate rămâne scăzut în mai multe state membre,

    B.  întrucât nu este întotdeauna uşor să se determine dacă discriminarea este bazată pe gen, etnie, rasă, condiţii sociale, orientare sexuală sau alţi factori,

    C. întrucât se constată cu mare îngrijorare că, uneori, comportamentul discriminatoriu se produce şi la cel mai ridicat nivel politic,

    1.  solicită statelor membre să transpună în mod corespunzător Directiva 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, ca mijloc de combatere a discriminării multiple la care sunt supuse femeile; subliniază că Directiva 2000/43/CE prezintă lacune importante în ceea ce priveşte protecţia juridică a minorităţilor; atrage, de asemenea, atenţia asupra impactului limitat pe care l-au avut aplicarea şi punerea în executare a acestei legislaţii asupra situaţiei femeilor care aparţin minorităţilor etnice, în special minorităţii rrome care continuă să sufere discriminări atât pe bază de sex, cât şi legate de rasismul „antiţigani”;

    2.  recomandă Comisiei să iniţieze acţiuni în justiţie, şi, în ultimă instanţă, să aplice amenzi disuasive tuturor statelor membre care nu au transpus directivele privind antidiscriminarea în legislaţia lor naţională şi/sau nu le aplică în întregime, şi să monitorizeze punerea în aplicare a hotărârilor privind neîndeplinirea obligaţiilor, pronunţate de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene;

    3.  solicită Comisiei să ceară statelor membre să analizeze în rapoartele lor anuale privind punerea în aplicare a Directivei 2000/43/CE eficienţa legislaţiei antidiscriminare în combaterea practicilor de segregare sistematică a minorităţilor şi a femeilor, în special în domeniul educaţiei şi în ceea ce priveşte accesul la piaţa muncii, la asistenţa medicală şi la bunuri şi servicii, şi să includă în rapoarte o perspectivă a egalităţii între sexe, ca mijloc de atenuare a multiplei discriminări cu care mulţi sunt confruntaţi;

    4.  solicită Institutului european pentru egalitatea între sexe să abordeze în mod sistematic discriminarea pe bază de sex luând în considerare şi alte motive de discriminare, menţionate în Directiva 2000/43/CE, pentru a asigura nu numai o coordonare juridică, ci şi acorduri între instituţiile europene privind tratarea discriminării multiple;

    5.  solicită stabilirea de planuri de acţiune naţionale integrate, pentru a aborda în mod eficient toate formele de discriminare;

    6.  încurajează statele membre să facă schimburi de bune practici privind elaborarea de instrumente de integrare a perspectivei egalităţii între sexe - instrumente care pot fi folosite de administraţiile naţionale, autorităţile locale, instanţele judecătoreşti şi de alte organe administrative în realizarea de programe de consolidare a capacităţii şi de formare, în vederea punerii în aplicare a Directivei 2000/43/CE;

    7.  solicită statelor membre să asigure organismelor naţionale responsabile cu promovarea tratamentului egal resurse financiare şi umane suficiente, pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile prevăzute în Directiva 2000/43/CE, inclusiv furnizarea de asistenţă corespunzătoare pentru victimele discriminării;

    8.  solicită Comisiei şi statelor membre să promoveze iniţiative care să aibă drept obiectiv difuzarea de informaţii privind drepturile femeilor, precum şi normele privind antidiscriminarea, referitoare, în special, la accesul la ocuparea forţei de muncă şi la serviciile medicale; accentuează rolul media în consolidarea stereotipurilor dăunătoare, dar şi potenţialul acestora de a ajuta în combaterea acestor stereotipuri;

    9.  solicită statelor membre să se asigure că asociaţiile interesate pot ajuta femeile victime ale discriminării, care trăiesc din venituri scăzute, să se adreseze justiţiei;

    10. solicită statelor membre să menţină sau să adopte măsuri specifice pentru a preveni sau compensa dezavantajele legate de sex, rasă sau origine etnică;

    11. solicită Comisiei să dezvolte un format standardizat de colectare de informaţii diferenţiate pe sexe privind discriminarea rasială în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă, educaţia, cazarea şi violenţa rasială, şi subliniază că programele naţionale de consolidare a capacităţii trebuie să se concentreze în continuare pe colectarea şi monitorizarea de informaţii diferenţiate pe sexe;

    12. reaminteşte statelor membre obligaţia de a distribui cetăţenilor informaţiile relevante şi de a încuraja şi sprijini campaniile de sensibilizare privind legislaţia naţională existentă şi organele angajate în lupta împotriva discriminării;

    13. solicită statelor membre să colecteze, să compileze şi să publice anual statistici complete, exacte, fiabile şi diferenţiate pe sexe privind următoarele: piaţa muncii, locuinţele, educaţia şi formarea, beneficiile sociale şi de sănătate, accesul public la bunuri şi servicii, sistemul judiciar penal, precum şi participarea civică şi politică, şi să stabilească obiective clare, cantitative şi indicatori în cadrul orientărilor privind ocuparea forţei de muncă şi includerea socială, care să le permită să evalueze evoluţia situaţiei imigranţilor şi/sau a minorităţilor;

    14. solicită insistent statelor membre să adopte, prin metoda deschisă de coordonare, un set de standarde minime pentru a garanta accesul femeilor şi al copiilor la educaţie de calitate în condiţii egale, inclusiv măsuri legislative care să impună încetarea segregării în şcoli şi să elaboreze programe detaliate pentru a pune capăt educaţiei separate, de calitate inferioară, pentru băieţii şi fetele care aparţin minorităţilor etnice.

    PROCEDURĂ

    Titlu

    Aplicarea Directivei 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică

    Numărul procedurii

    2007/2094(INI)

    Comisia competentă în fond

    LIBE

    Aviz emis de către
      Data anunţului în plen

    FEMM
    26.4.2007

    Cooperare consolidată - data anunţului în plen

     

    Raportor pentru aviz :
      Data numirii

    Lívia Járóka
    22.3.2007

    Raportorul pentru aviz substituit

     

    Examinare în comisie

    5.6.2007

    25.6.2007

     

     

     

    Data adoptării

    25.6.2007

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    19

    0

    1

    Membri titulari prezenţi la votul final

    Edit Bauer, Emine Bozkurt, Esther De Lange, Edite Estrela, Věra Flasarová, Esther Herranz García, Urszula Krupa, Pia Elda Locatelli, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Zita Pleštinská, Christa Prets, Raül Romeva i Rueda, Eva-Britt Svensson, Anna Záborská

    Membri supleanţi prezenţi la votul final

    Gabriela Creţu, Anna Hedh, Mary Honeyball, Elisabeth Jeggle, Maria Petre, Corien Wortmann-Kool

    Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

     

    Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)

    ...

    PROCEDURĂ

    Titlu

    Aplicarea Directivei 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică

    Numărul procedurii

    2007/2094(INI)

    Comisia competentă în fond             

            Data anunţării în plen a autorizării

    LIBE
    26.4.2007

    Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare  

            Data anunţului în plen

    EMPL
    26.4.2007

    FEMM

    26.4.2007

     

     

     

    Avize care nu au fost emise
      Data deciziei

     

     

     

     

     

    Cooperare consolidată
      Data anunţului în plen

     

     

     

     

     

    Raportor(i)           

            Data numirii

    Kathalijne Maria Buitenweg
    19.12.2006

     

    Raportor(i) substituit (substituiţi)

     

    Examinare în comisie

    20.3.2007

    5.6.2007

    27.6.2007

     

     

    Data adoptării

    27.6.2007

    Rezultatul votului final

    +

    -

    0

    48

    2

    1

    Membri titulari prezenţi la votul final

    Alexander Alvaro, Alfredo Antoniozzi, Kathalijne Maria Buitenweg, Giuseppe Castiglione, Giusto Catania, Carlos Coelho, Fausto Correia, Esther de Lange, Panayiotis Demetriou, Bárbara Dührkop Dührkop, Kinga Gál, Patrick Gaubert, Roland Gewalt, Elly de Groen-Kouwenhoven, Lilli Gruber, Adeline Hazan, Jeanine Hennis-Plasschaert, Lívia Járóka, Ewa Klamt, Roger Knapman, Magda Kósáné Kovács, Wolfgang Kreissl-Dörfler, Barbara Kudrycka, Stavros Lambrinidis, Henrik Lax, Dan Mihalache, Viktória Mohácsi, Claude Moraes, Javier Moreno Sánchez, Athanasios Pafilis, Luciana Sbarbati, Inger Segelström, Károly Ferenc Szabó, Vladimir Andreev Urutchev, Ioannis Varvitsiotis, Manfred Weber, Tatjana Ždanoka

    Membri supleanţi prezenţi la votul final

    Adamos Adamou, Edit Bauer, Simon Busuttil, Gérard Deprez, Koenraad Dillen, Maria da Assunção Esteves, Iratxe García Pérez, Ignasi Guardans Cambó, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Tchetin Kazak, Jörg Leichtfried, Marianne Mikko, Herbert Reul, Rainer Wieland

    Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final

    Data depunerii

    6.7.2007

    Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)