RAPORT privind obligaţiile prestatorilor de servicii transfrontaliere
23.7.2007 - (2006/2049(INI))
Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor
Raportor: Lasse Lehtinen
PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind obligaţiile prestatorilor de servicii transfrontaliere (2006/2049(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere articolele 95 şi 153 din Tratatul CE,
– având în vedere propunerea Comisiei de Directivă a Consiliului privind răspunderea prestatorilor de servicii (COM(1990)0482),
– având în vedere Comunicarea Comisiei privind noile orientări asupra răspunderii prestatorilor de servicii (COM(1994)0260),
– având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în piaţa internă[1] (Directiva privind serviciile),
– având în vedere Cartea Verde a Comisiei privind revizuirea acquis-ului în domeniul protecţiei consumatorilor (COM(2006)0744),
– având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European referitoare la strategia UE privind protecţia consumatorilor 2007-2013 (COM(2007)0099),
– având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind siguranţa serviciilor pentru consumatori (COM(2003)0313),
– având în vedere studiul privind obligaţiile prestatorilor de servicii transfrontaliere din martie 2007, cerut de Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor a Parlamentului European,
– având în vedere răspunsul Comisiei din 12 ianuarie 2006 la întrebarea cu solicitare de răspuns scris adresată de Diana Wallis, deputat în PE[2],
– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor şi avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6 0294/2007),
– având în vedere recomandările cuprinse în raportul Comisiei de anchetă privind criza companiei de asigurări „Equitable Life”,
A. întrucât dezvoltarea economică şi socială a UE depinde în mare măsură de sectorul serviciilor, care creşte constant şi reprezintă aproape 70 % din PIB-ul UE,
B. întrucât încrederea consumatorilor europeni în achiziţia de bunuri peste graniţă este scăzută, după cum arată faptul că numai 6% din consumatori au realizat o achiziţie transfrontalieră online în 2006,
C. întrucât cifrele privind comerţul transfrontalier cu servicii sunt extrem de scăzute în comparaţie cu cifrele privind comerţul cu bunuri,
D. întrucât în 1985 a fost adoptată o directivă privind răspunderea pentru produsele cu defect[3] , iar în 2001, o directivă privind siguranţa generală a produselor[4] ,
E. întrucât, în ceea ce priveşte prestarea de servicii transfrontaliere, gradul de siguranţă şi protecţie a consumatorilor diferă de la un stat membru la altul, în timp ce în sectorul bunurilor, atât legislaţia internaţională, cât şi cea comunitară asigură o protecţie satisfăcătoare,
F. întrucât un sondaj recent Eurobarometru a arătat că 33 % dintre consumatori semnalează că anumite societăţi au refuzat să vândă sau să presteze servicii deoarece consumatorul nu era rezident în ţara lor,
G. întrucât politica privind protecţia consumatorilor este la fel de importantă ca şi politica în domeniul concurenţei, în sensul că o bună informare a consumatorilor generează presiune concurenţială pe piaţă,
H. întrucât acquis-ul UE în domeniul protecţiei consumatorilor este actualmente fragmentat, deoarece, în acord cu atribuirea competenţelor prevăzută în tratate, UE a stabilit norme clare numai în anumite sectoare sau servicii, precum contractele la distanţă, practicile comerciale inechitabile, creditul de consum, pachetele de servicii turistice şi bunurile imobiliare în regim de multiproprietate,
I. întrucât există dovezi că fragmentarea actuală a cadrului legislativ îi poate descuraja pe consumatori să se implice în tranzacţii transfrontaliere, lăsând, în schimb, loc pentru înşelăciuni şi fraude transfrontaliere,
J. întrucât Cartea verde privind revizuirea acquis-ului în domeniul protecţiei consumatorilor nu abordează obligaţiile prestatorilor de servicii,
K. întrucât nici consumatorul, nici prestatorul de servicii nu sunt întotdeauna în măsură să stabilească în mod clar regimul juridic aplicabil fiecărui aspect al activităţilor lor, neştiind dacă se aplică legislaţia civilă ori cadrul de reglementare din ţara gazdă sau din ţara de origine,
L. întrucât, în anumite state membre, utilizatorii serviciilor prestate de entităţi private sunt mai bine protejaţi decât utilizatorii serviciilor prestate de entităţi publice,
M. întrucât legislaţia existentă, în general, nu reglementează obligaţiile materiale ale prestatorului, nici nu oferă consumatorului reparaţii specifice, spre deosebire de măsurile care au fost adoptate în ceea ce priveşte libera circulaţie a mărfurilor,
N. întrucât lipsa unei structuri juridice la nivel comunitar care să permită consumatorilor să se îndrepte prin acţiuni colective împotriva celor care comit fraude şi a prestatorilor necorespunzători constituie deopotrivă o deficienţă a cadrului de reglementare şi - mai important - un obstacol în calea obţinerii de către consumatori a unor reparaţii şi compensaţii legale echitabile la nivel transfrontalier,
O. întrucât în unele state membre nu există un organism competent pentru soluţionarea extrajudiciară a litigiilor, iar structurile existente la nivel comunitar - ECC-Net (reţeaua de centre europene ale consumatorilor) şi FIN-NET (Reţeaua extrajudiciară de reclamaţii privind serviciile financiare din Spaţiul Economic European) - sunt prea puţin cunoscute şi dispun de resurse limitate,
Piaţa internă a serviciilor
1. încurajează elaborarea unor măsuri în vederea finalizării pieţei interne a serviciilor;
2. este convins de necesitatea uniformizării sistemului de obligaţii ale prestatorilor de servicii, având în vedere faptul că piaţa serviciilor capătă un caracter tot mai pronunţat transnaţional, pentru a încuraja în continuare dezvoltarea unei pieţe interne omogene a serviciilor;
3. este conştient de faptul că Directiva privind serviciile, care urmează să fie transpusă în legislaţia naţională a tuturor statelor membre până la 28 decembrie 2009, ar trebui să aibă un efect considerabil în domeniul prestărilor de servicii transfrontaliere, dar ia act de faptul că directiva nu abordează obligaţiile materiale ale prestatorilor de servicii;
4. consideră că o clarificare a sistemului juridic privind obligaţiile prestatorilor de servicii din UE va duce la creşterea concurenţei şi la diversificarea ofertei adresate consumatorilor, dar, pe de altă parte, aceasta nu ar trebui să creeze obstacole nejustificate în calea liberei circulaţii a serviciilor pe piaţa internă;
5. consideră că diferenţele dintre legile, reglementările şi practicile administrative din statele membre conduc la nesiguranţă şi lipsă de transparenţă atât pentru prestatorii de servicii, cât şi pentru consumatori şi îngreunează utilizarea resurselor comune ale UE să fie mai dificilă, deşi, pe de altă parte, favorizează concurenţa în materie de protecţie a consumatorilor;
6. regretă faptul că actualul amestec de instrumente legislative între normele privind conflictul de legi şi instrumentele pieţei interne, precum şi faptul că nu s-a reuşit o clarificare a interacţiunii între acestea, înseamnă că nici consumatorul, nici prestatorul de servicii nu este întotdeauna în măsură să determine în mod clar care este regimul juridic aplicabil fiecărui aspect al activităţilor acestora, cu alte cuvinte, dacă se aplică dreptul civil ori sistemul de reglementare al ţării gazdă sau al ţării de origine;
7. îşi exprimă convingerea că, atunci când are îndoieli asupra siguranţei şi calităţii unui serviciu, consumatorul tinde să dezvolte o aversiune faţă de prestatorii străini şi să evite serviciile transfrontaliere şi că adesea în urma unei singure experienţe negative rezultă o atitudine generală negativă faţă de prestatorii străini;
8. subliniază că, în materie de servicii, consumatorii sunt protejaţi într-o mai mică măsură decât în cazul achiziţiei de bunuri;
9. îşi exprimă rezerva, totuşi, până la implementarea integrală a Directivei privind serviciile, cu privire la noile instrumente orizontale, cu o aplicabilitate largă, care vizează finalizarea pieţei interne a serviciilor;
10. este conştient că serviciile presupun deseori structuri complexe, care implică relaţii interumane şi discreţie;
11. îşi exprimă convingerea că un plus de siguranţă juridică, de simplitate şi o reducere a costurilor ar fi benefică nu doar pentru consumatori, ci şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM), atât în calitate de clienţi, cât şi de prestatori de servicii transfrontaliere;
12. reaminteşte faptul că, aşa cum se menţionează în Acordul general privind comerţul cu servicii, serviciile transfrontaliere sunt prestate sunt foarte diverse (precum vânzările online, deplasarea în altă ţară pentru servicii sau vizitarea de către prestatorul de servicii a ţării de domiciliu a clientului), ceea ce ar trebui luat în considerare;
13. observă existenţa mai multor iniţiative legislative destinate garantării siguranţei juridice cu privire la drepturile şi, în special, obligaţiile prestatorilor de servicii transfrontaliere, şi anume propunerea de regulament privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I), propunerea de regulament privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (Roma II) şi Cartea verde a Comisiei privind revizuirea acquis-ului în domeniul protecţiei consumatorilor;
14. subliniază că articolul 5 din propunerea de regulament privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale este esenţial pentru a se determina dacă se aplică legislaţia în domeniul protecţiei consumatorilor din ţara de origine (a prestatorului de servicii) sau din ţara clientului; subliniază că este important să se aştepte finalizarea procedurii legislative;
15. este convins că instituirea unei pieţe interne a serviciilor, al cărei cadru legal se bazează pe principiul ţării de origine, depinde de claritatea măsurilor în cauză atât din punct de vedere legal, cât şi practic.
Prestatori de servicii publici şi privaţi
16. invită Comisia să ia în considerare, atunci când este vorba de obligaţiile prestatorilor de servicii, faptul că nu ar trebui făcută nicio diferenţă între prestatorii publici şi privaţi, aspect care ar trebui integrat, de asemenea, în domeniul de aplicare a directivelor privind protecţia consumatorilor;
17. recunoaşte că, deşi legislaţia existentă în UE, cum ar fi Directiva privind serviciile şi Directiva privind practicile comerciale inechitabile[5], nu conţine nicio dispoziţie specifică având ca scop reglementarea răspunderii transfrontaliere a prestatorilor de servicii, aceasta ar putea avea un efect indirect asupra legislaţiei statelor membre în acest domeniu;
18. invită Comisia să supravegheze cu atenţie transpunerea şi punerea în aplicare a legislaţiei orizontale şi sectoriale existente şi viitoare privind răspunderea prestatorilor de servicii transfrontaliere;
19. invită Comisia să ia în considerare o serie de măsuri, cum ar fi introducerea unor standarde europene, ca mijloc de promovare a siguranţei serviciilor furnizate şi de garantare a drepturilor consumatorilor în cazul serviciilor transfrontaliere prestate de statele membre;
20. invită Comisia să elaboreze un cod de conduită facultativ pentru prestatorii de servicii, având ca scop creşterea încrederii consumatorilor, care să prevadă un mecanism de certificare a calităţii şi un dispozitiv coerent care să tindă spre o soluţionare simplificată a litigiilor, cu implicarea organismelor competente;
21. recunoaşte că în toate statele membre există dispoziţii privind răspunderea prestatorilor de servicii, deşi acestea diferă de la un stat la altul, însă consideră că, pentru claritate şi pentru a câştiga încrederea consumatorilor, trebuie să existe o anumită convergenţă, în special în sectoarele transfrontaliere majore; consideră că este necesară, de asemenea, în unele situaţii, o cooperare mai strânsă între organismele de reglementare şi organizaţiile profesionale,
Solicitare de propunere a unui instrument orizontal privind obligaţiile prestatorilor de servicii
22. solicită Comisiei ca, fără să-şi întrerupă activitatea sectorială în domeniile cheie, să prezinte în termen de 12 luni un program de lucru în vederea evaluării corespunzătoare a impactului legislaţiei din domeniul pieţei interne - existente sau în pregătire - asupra prestatorilor de servicii transfrontaliere, precum şi a necesităţii unui instrument general orizontal de aliniere a normelor privind prestarea de servicii transfrontaliere în scopul asigurării unui nivel mai ridicat de protecţie a consumatorilor;
23. consideră că în cadrul evaluării ar trebui să se examineze posibilitatea unui instrument general care să cuprindă cel puţin normele de bază prevăzând o informare adecvată privind preţurile, condiţiile contractuale şi reparaţii în caz de servicii defectuoase sau întârziate;
24. invită Comisia să definească în mod clar interacţiunea dintre instrumentele de drept internaţional privat şi instrumentele pieţei interne, în vederea eliminării tuturor incertitudinilor cu privire la cazurile în care se aplică legislaţia sau reglementările din ţara de origine sau din ţara gazdă şi astfel, în măsura posibilului, să elimine toate deficienţele reglementărilor privind răspunderea prestatorilor de servicii;
25. consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare impactul oricărei iniţiative asupra întreprinderilor mici şi mijlocii;
26. invită toate direcţiile generale ale Comisiei, implicate în legislaţia privind sectorul serviciilor, să participe activ la continuarea activităţii privind Cadrul Comun de Referinţă, în vederea includerii secţiunilor referitoare la contractele de prestări servicii, în special în acele domenii în care activitatea transfrontalieră este deja sau poate deveni intensă, cum ar fi, de exemplu, serviciile financiare şi sectorul sănătăţii;
27. invită Comisia să dezvolte în continuare, să aloce resursele necesare şi să promoveze activitatea EEJ-Net şi FIN-NET, iar în cazul în care, în principalele sectoare ale serviciilor din statele membre, continuă să nu existe căi alternative de soluţionare a litigiilor, să ia în considerare cel puţin o recomandare cu privire la acest subiect;
o
o o
28. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.
- [1] OJ L 376, 27.12.2006, p. 36.
- [2] P-4797/05.
- [3] Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 privind de apropiere a actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (JO L 210, 7.8.1985, p. 29).
- [4] Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranţa generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4).
- [5] Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori (Directiva privind practicile comerciale neloiale) (JO L 149, 11.06.2005, p. 22).
EXPUNERE DE MOTIVE
The March 2007 study on Obligations of Cross-Border Service Providers, requested by the European Parliament's Committee on the Internal Market and Consumer Protection, deals with the vital issue of consumer confidence among the EU-citizens, as summarised below.
Freedom Of Services And The Internal Market
The free provision of services is one the four basic Internal Market freedoms of the EC Treaty: Article 49 EC. Today it is recognized - in accordance with the immense economic and social significance of the service sectors in the Internal Market - as an autonomous basic freedom. Its essential function is to enable the provision or use of services across borders without the provider or the user having to relocate.
The services sector, contributing to nearly 70 % of European GDP, is of immense significance for the economic and social development of the EU. To better exploit the potential of the Internal Market for this sector, the EU and the EC in recent years have both taken a number of measures in certain areas as well as created a new overarching framework with the new Directive on Services in the Internal Market 2006/123/EC.
Confidence Of The Consumer
In comparison with the measures to promote the Internal Market and consumer protection for the cross-border supply of goods, a considerable deficit remains for services, in particular regarding common standards for the obligations of the services provider and the remedies of the customer. This concerns the cases in which the service provider does not perform a service or performs it badly, as well as the additional cases in which the safety of the customer in connection with the service is compromised. In contrast to the harmonization of laws for the supply of goods (inter alia by the Consumer Sales Directive and the Product
Liability Directive) there is a lack of instruments with comparable aims and breadth of application for services.
The varied nature of the structures and individual provisions in the laws of the Member States therefore currently produces a great lack of transparency and uncertainty for cross-border services for the customer as well as for the provider. The study for the Committee on the Internal Market and Consumer Protection of March 2007 mentions five areas of particular significance for the Internal Market (entertainment, telecommunication, rail transport, legal advice and health). There are considerable differences in terms of the obligations of the service providers particularly in the following respects:
- under what conditions obligations exist at all,
- remedies available to consumers when these obligations are breached,
- sometimes in respect of the permissibility and the limits of exclusions of liability by individual arrangements or standard terms; in respect of possible upper limits on damages; in respect of the burden of proof for the existence of an obligation of the service provider, for the breach of an obligation and for damages, and
- in respect of the legal terminology and the systematic structure of the provisions on the obligations of providers.
Measures to harmonize the law relating to the obligations of service providers could better enable small and medium sized businesses to appreciate their obligations and associated risks and chances in cross-border transactions. At the same time the confidence of the consumer to avail himself of cross-border services and thereby to make increased use of the Internal Market would be strengthened (corresponding to the increased technological possibilities above all due to the internet). To be completely effective in this respect, these measures should strengthen the already existing tendency that the rules for the obligations of service providers apply to private and public sector providers alike.
Obligations Of Service Providers Towards Customers
Community law guarantees the freedom of services via the aforementioned provision of the EC Treaty, without thereby providing any further general regulation of the legal relationship between providers of services and customers through provisions of secondary law.
Most rules which are relevant for the relationship between service provider and customer are to be found within the laws of the Member States and they vary considerably. In 1990 the Commission made a proposal for a directive which would establish a body of rules for the regulation of an important chapter of the obligations of the service provider (COM(90) 482 final). The planned provisions concerned liability for damages caused by the fault of the service provider to health and bodily integrity as well as to moveable and immovable property including those which were the subject of the service.
The Commission however withdrew this proposal in 1994, thus a horizontal regulation of the area does not exist in Community law. More generally, furthermore, most rules which are relevant for the relationship between service providers and customers belong to the laws of Member States and differ from Member State to Member State. Where a service provider wants to provide services across the Community, by relying on the free provision of services, it will have to comply with different legal rules governing its business transactions in each Member State. The same applies correspondingly if a customer uses services from another Member State or wishes to compare offers from service providers in several Member States.
In all these cases use of the (legally unlimited) freedom of services in practice places the additional burden upon the provider and the customer of informing himself of the diverging legal conditions in other Member States (and the related costs of doing so) or of accepting an incalculable risk with respect to the legal framework for the relevant transaction.
This is particularly burdensome not only for consumers, but also for small and medium sized enterprises when they are recipients of services, since in comparison to the provider they are often in an economically weaker position and less experienced. They will mostly not be in the position to prevent, on the basis of the existing rules of private international law, the application of the domestic law of the Member State where the provider of the service is established.
Although these circumstances alone indicate a particular need for legal instruments to facilitate cross border business transactions, until now - neither within nor without Community law - no starting points for facilitating cross border services comparable with those in respect of cross border supply of goods have been developed.
Consumer Protection
Systematic abuses of EU consumer protection rules hurt millions of consumers every year. Fraudsters take advantage of different legal systems across the EU to target vulnerable people in scams such as phoney lotteries or bogus holiday clubs.
A 2005 study by the European Consumer Network (EU consumer advice centres) on cross border complaints showed that:
- The most common complaint (46 %) related to problems with delivery - non delivery, partial delivery, late delivery.
- The second largest area (25 %) related to defects with the goods or that they were not what was expected when first ordered.
- 8 % of queries were related to problems with price and payment with most cases involving the web trader withdrawing more money than agreed or adding additional charges.
- Contract terms were also a problem with 9 % of queries concerning problems with being unable to cancel an order and having "cooling off periods" respected.
- 5 % of enquiries were about shoppers being unable to seek redress, with the majority of queries about web traders not honouring their guarantees.
- There was an increase of 74 % in the total number of complaints received by those ECC's which featured in the 2004 report (also due to increased online activity overall).
From the perspective of consumer protection deficits are evident in particularly large measure in the present state of the law regarding cross border services. Increasing the confidence of consumers to partake in cross border transactions serves both the further development of the Internal Market as a main objective of the European Community as well as to ensure a high level of consumer protection, as well as to promoting their right to information, education and to organise themselves in order to safeguard their interests.
As with the provisions on the realization of the Internal Market, also the fundamental provisions of the EC Treaty on consumer protection relate in principle to all economic activity and activities of consumers. They apply in the same way for protection of consumers in the context of the supply of goods as in the context of provision of services.
For the supply of goods the consumer is protected both against non-performance and deficiencies in product safety to a large extent and at a relatively high level, through secondary legislation. The level of protection can in some Member States of course be higher than this standard; the consumer can nevertheless rest assured that the standard prescribed by these directives, both for transactions within his own country as well as cross-border, is ensured. This far-reaching protection as a basis for confidence in cross border consumer transactions in the Internal Market is nevertheless ensured by directives which relate to the supply of goods and the safety of products (i.e. essentially of moveable goods).
This protection does not exist thus far to the same extent for services, not even closely, even though services have a similarly great significance for the Internal Market as the movement of goods.
Public Sector Entities as Providers of Services
In a number of Member States public bodies play a special role in the provision of services in a series of significant branches of the economy. This can affect the free movement of services within the Internal Market as well as the level of consumer protection. For instance public bodies providing utilities will not necessarily be subject to the rules on e.g. unfair contract terms and/or will benefit from protection against competition.
AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (27.6.2007)
destinat Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor
privind obligaţiile prestatorilor de servicii transfrontaliere
Raportoare pentru aviz: Piia-Noora Kauppi
SUGESTII
Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:
1. încurajează dezvoltarea unor măsuri de completare a pieţei interne a serviciilor;
2. îşi exprimă rezervele totuşi până la aplicarea integrală a Directivei 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne, în legătură cu noile instrumente orizontale de mare anvergură, în acest sens;
3. observă existenţa mai multor iniţiative legislative destinate asigurării certitudinii juridice cu privire la drepturile şi, în special, obligaţiile prestatorilor de servicii transfrontaliere, şi anume propunerea de regulament privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I), propunerea de regulament privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (Roma II) şi Cartea verde a Comisiei privind revizuirea acquis-ului în domeniul protecţiei consumatorilor;
4. subliniază că articolul 5 din propunerea de regulament privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale este esenţial pentru a se determina dacă se aplică legislaţia în domeniul protecţiei consumatorilor din ţara de origine (a prestatorului de servicii) sau din ţara clientului (clientul serviciilor); subliniază că este important să se aştepte rezultatul acestei proceduri legislative;
5. regretă faptul că actuala combinaţie de instrumente legislative între normele privind conflictul de legi şi instrumentele pieţei interne, precum şi faptul că nu s-a reuşit o determinare clară a interacţiunii între acestea, înseamnă că nici consumatorul, nici prestatorul de servicii nu este întotdeauna în măsură să determine în mod clar care este regimul juridic aplicabil fiecărui aspect al activităţilor acestora, cu alte cuvinte, dacă se aplică dreptul civil al ţării gazdă sau al ţării de origine sau dacă se aplică regimul de reglementare al ţării gazdă sau al ţării de origine;
6. reaminteşte faptul că, astfel cum prevede Acordul general privind comerţul cu servicii, serviciile transfrontaliere sunt prestate în moduri diferite (precum vânzările on-line, deplasarea în altă ţară pentru servicii sau vizitarea de către prestatorul de servicii a ţării de domiciliu a clientului), care ar trebui luate în considerare;
7. este convins că instituirea unei pieţe interne a serviciilor, al cărei cadru legal se bazează pe principiul ţării de origine, depinde de claritatea măsurilor relevante atât din punct de vedere legal, cât şi practic.
PROCEDURĂ
|
Titlu |
Obligaţiile prestatorilor de servicii transfrontaliere |
||||||
|
Numărul procedurii |
|||||||
|
Comisia competentă în fond |
IMCO |
||||||
|
Aviz emis de către |
JURI |
||||||
|
Cooperare consolidată - data anunţului în plen |
|
||||||
|
Raportor pentru aviz : |
Piia-Noora Kauppi 30.5.2006 |
||||||
|
Raportorul pentru aviz substituit |
|
||||||
|
Examinare în comisie |
13.7.2006 |
20.3.2007 |
|
|
|
||
|
Data adoptării |
25.6.2007 |
||||||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
17 0 0 |
|||||
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Bert Doorn, Cristian Dumitrescu, Giuseppe Gargani, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Othmar Karas, Piia-Noora Kauppi, Klaus-Heiner Lehne, Manuel Medina Ortega, Hartmut Nassauer, Francesco Enrico Speroni |
||||||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Sharon Bowles, Luis de Grandes Pascual, Kurt Lechner, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Gabriele Stauner, József Szájer, Jacques Toubon |
||||||
|
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final |
|
||||||
|
Observaţii (date disponibile într-o singură limbă) |
|
||||||
PROCEDURĂ
|
Titlu |
Obligaţiile prestatorilor de servicii transfrontaliere |
|||||||||||
|
Numărul procedurii |
||||||||||||
|
Comisia competentă în fond |
IMCO |
|||||||||||
|
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare |
JURI |
|
|
|
|
|||||||
|
Raportor(i) |
Lasse Lehtinen |
|
||||||||||
|
Examinare în comisie |
13.9.2006 |
19.12.2006 |
8.5.2007 |
27.6.2007 |
|
|||||||
|
Data adoptării |
17.7.2007 |
|||||||||||
|
Rezultatul votului final |
+ - 0 |
33 0 0 |
||||||||||
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Charlotte Cederschiöld, Gabriela Creţu, Mia De Vits, Rosa Díez González, Małgorzata Handzlik, Malcolm Harbour, Anna Hedh, Iliana Malinova Iotova, Kurt Lechner, Lasse Lehtinen, Toine Manders, Nickolay Mladenov, Zita Pleštinská, Guido Podestà, Zuzana Roithová, Luisa Fernanda Rudi Ubeda, Heide Rühle, Leopold Józef Rutowicz, Marianne Thyssen, Horia-Victor Toma, Jacques Toubon, Barbara Weiler |
|||||||||||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
André Brie, Wolfgang Bulfon, Konstantinos Hatzidakis, Othmar Karas, Manuel Medina Ortega, Joseph Muscat, Pier Antonio Panzeri, Béatrice Patrie, Anja Weisgerber |
|||||||||||
|
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final |
Holger Krahmer, Riitta Myller |
|||||||||||
|
Data depunerii |
23.7.2007 |
|||||||||||
|
Observaţii |
|
|||||||||||