RAPORT privind priorităţile politice în cadrul luptei împotriva imigrării ilegale a resortisanţilor din ţările terţe

17.9.2007 - (2006/2250(INI))

Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne
Raportor: Javier Moreno Sánchez

Erată/Addendum

• ERR01 (PDF - 77 KB)
• ERR01 (DOC - 33 KB)
• ERR02 (PDF - 101 KB)
• ERR02 (DOC - 38 KB)

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind priorităţile politice în cadrul luptei împotriva imigrării ilegale a resortisanţilor din ţările terţe

(2006/2250(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere comunicarea Comisiei privind priorităţile politice în lupta împotriva imigrării ilegale a resortisanţilor din ţările terţe (COM(2006)0402),

–   având în vedere comunicarea Comisiei referitoare la programul de acţiune privind imigrarea legală (COM(2005)0669), precum şi rezoluţia sa din ..septembrie 2007[1] privind acelaşi subiect,

–   având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 26 februarie 2007 referitor la „Programul de acţiune privind imigrarea legală, combaterea imigrării ilegale, viitorul reţelei europene de migraţie” (CdR 233/2006 final),

–   având în vedere concluziile preşedinţiei Consiliului European din 4-5 noiembrie 2004, precum şi Programul de la Haga inclus în aceste concluzii[2],

–   având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European întitulată „Abordarea globală privind migraţia la un an după adoptare: către o politică europeană globală în domeniul migraţiei” (COM(2006)0735),

–   având în vedere concluziile Consiliului European din 15-16 decembrie 2005 privind „Abordarea globală a migraţiei: acţiuni prioritare pentru Africa şi spaţiul mediteranean”, astfel cum au fost reiterate în cadrul concluziilor Preşedinţiei formulate în urma Consiliului European din 14-15 decembrie 2006,

–   având în vedere concluziile Consiliului European din 21-22 iunie 2007 şi mandatul CIG în domeniul justiţiei şi afacerilor interne,

- având în vedere rezoluţia sa din 9 iunie 2005 privind legătura existentă între imigraţia legală şi ilegală şi integrarea migranţilor[3],

- având în vedere rezoluţia sa din 28 septembrie 2006 privind politica comună în materie de migraţie[4], în cadrul căreia Parlamentul regreta faptul că „la şapte ani după adoptarea programului de la Tampere, Uniunea Europeană nu dispune încă de o politică coerentă în materie de imigraţie”,

- având în vedere rezoluţia sa din 15 februarie 2007 privind refugiaţii proveniţi din Irak[5],

- având în vedere Decizia nr. 2006/688/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind crearea unui mecanism de informare reciprocă cu privire la măsurile statelor membre în domeniul azilului şi imigraţiei[6],

- având în vedere Regulamentul CE nr. 862/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migraţiei şi protecţiei internaţionale şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.311/76 al Consiliului privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini[7],

- având în vedere rezultatul conferinţei ministeriale UE-Africa privind migraţia şi dezvoltarea, care a avut loc la Rabat în 10-11 iulie 2006,

- având în vedere declaraţia comună UE-Africa privind migraţia şi dezvoltarea, adoptată în cadrul conferinţei ministeriale UE-Africa, care s-a desfăşurat la Tripoli în 22-23 noiembrie 2006,

- având în vedere planul de acţiune pentru combaterea traficului de fiinţe umane, adoptat de Consiliu la 1-2 decembrie 2005,

- având în vedere recomandarea adresată Consiliului din 16 noiembrie 2006[8] prin care se solicită o nouă strategie a UE de combatere a traficului de fiinţe umane,

- având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, intitulată „Aplicarea abordării globale privind migraţia pentru regiunile care se învecinează cu Uniunea Europeană la est şi sud-est” (COM(2007)0247),

- având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor privind migraţia circulatorie şi parteneriatele pentru mobilitate încheiate de Uniunea Europeană cu ţări terţe (COM(2007)0248),

- având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului care prevede stabilirea sancţiunilor la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală (COM(2007)0249 - C6-0143/2007 - 2007/0094(COD)),

- având în vedere Regulamentul nr. 863/2007 al Parlamentului European şi al Consiliul din 11 iulie 2007 privind stabilirea unui mecanism de creare a echipelor de intervenţie rapidă la frontieră şi de modificare a regulamentului (CE) nr.2007/2004 al consiliului în ceea ce priveşte acest mecanism şi de reglementare a sarcinilor şi a competenţelor agenţilor invitaţi[9],

- având în vedere Tratatul de la Amsterdam, care conferă Comunităţii competenţe şi responsabilităţi în sectoarele imigraţiei şi azilului, precum şi articolul 63 din Tratatul CE,

- având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

- având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne precum şi avizul Comisiei pentru afaceri externe şi al Comisiei pentru dezvoltare (A6‑0323/2007),

A.  întrucât migraţia reprezintă un fenomen global în creştere care, prin urmare, afectează şi Uniunea Europeană;

B.   întrucât, conform unor estimări destul de contradictorii, numărul resortisanţilor din ţările terţe cu sejur ilegal pe teritoriul Uniunii Europene variază între 4,5 şi 8 milioane de persoane, şi întrucât este important să fie îmbunătăţite calitatea şi coerenţa informaţiilor statistice disponibile;

C.  întrucât multe persoane fără acte în regulă intră în mod legal în Uniunea Europeană, dar ulterior nu mai îndeplinesc condiţiile de intrare;

D.  întrucât amploarea fenomenului migraţiei depăşeşte capacitatea statelor membre de a-l gestiona la nivel individual, prin urmare fiind necesară o abordare globală şi coerentă a fenomenului migraţiei la nivel european; întrucât absenţa unei reacţii adecvate la fluxul de imigranţi fără acte în regulă care sosesc la frontierele Uniunii Europene scoate în evidenţă atât gradul insuficient de solidaritate între statele membre, cât şi lipsa unei coordonări a politicilor, în pofida declaraţiilor şi angajamentelor asumate;

E.   întrucât o politică comună a Uniunii Europene în materie de imigraţie impune respectarea de către statele membre a următoarelor principii: solidaritate, responsabilitate partajată, încredere reciprocă şi transparenţă;

F.   întrucât politica de imigraţie trebuie să fie o politică globală şi, prin urmare, trebuie să ţină cont de multiple aspecte, în special de lupta împotriva imigrării clandestine, de nevoia de a îmbunătăţi şi coordona căile de imigrare legală, de cauzele emigrării din ţările terţe (subdezvoltare, sărăcie, războaie, regimuri dictatoriale, instituţii ale statului ineficiente, consecinţele schimbărilor climatice şi ale calamităţilor naturale etc.), de factorii de atracţie ai UE (nivelul de trai, democraţia, pacea, posibilitatea de a găsi un loc de muncă, inclusiv muncă ilegală etc.), de necesităţile demografice şi economice ale statelor membre, de coerenţa acţiunilor desfăşurate la nivel local, naţional şi european, de aspectele privind integrarea şi diversitatea culturilor, de respectarea drepturilor fundamentale, în special a dreptului la azil şi la nereturnare, de lupta împotriva rasismului şi a xenofobiei;

G.  întrucât lupta împotriva traficului de fiinţe umane se află printre priorităţile UE, vizând în special reducerea traficului cu persoanele cele mai vulnerabile, de exemplu femeile şi copiii, precum şi în vederea desfiinţării reţelelor şi a organizaţiilor mafiote care extrag beneficii de pe urma acestui trafic;

H.  întrucât multe persoane fără acte în regulă intră în mod legal în Uniunea Europeană, dar ulterior nu mai îndeplinesc condiţiile de intrare;

I.    întrucât există o strânsă corelaţie între imigrarea ilegală şi cea legală, iar lupta împotriva imigrării ilegale este vitală pentru crearea unei politici de imigrare legală;

J.    întrucât extinderea posibilităţilor de imigrare legală ar reduce numărul intrărilor ilegale şi, implicit, numărul mare de imigranţi ilegali;

K.  întrucât reticenţa unor guverne de a recunoaşte creşterea nevoii de forţă de muncă imigrantă poate pune angajatorii într-o situaţie dificilă, atunci când aceştia încearcă să satisfacă necesităţile mediului de afaceri, respectând cerinţele legale în ceea ce priveşte documentele necesare;

L.   întrucât în acest domeniu este de o importanţă primordială cooperarea Uniunii Europene şi a statelor sale membre cu ţările terţe de origine şi de tranzit, şi întrucât este necesară o politică de co-dezvoltare eficientă şi practică, care să abordeze din timp cauzele imigraţiei din ţările terţe;

M.  întrucât atât cauzele imigraţiei cât şi aspectele pozitive ale ei (în special impactul asupra economiei şi asupra cadrului demografic, precum şi îmbogăţirea culturală a societăţilor noastre) lipsesc mult prea vădit din cadrul dezbaterilor publice, acestea din urmă axându-se mai curând pe dificultăţile şi problemele ce pot fi create de imigraţie;

N.  întrucât imigraţia a devenit, în câteva decenii, o chestiune centrală a dezbaterilor publice în întreaga Uniune Europeană, chestiune foarte sensibilă din punct de vedere politic care poate fi uşor exploatată în scopuri demagogice şi populiste şi întrucât politicienii şi reprezentanţii mass-mediei ar trebui să fie conştienţi de importanţa utilizării unui discurs corect pe această temă;

Abordare generală

1.  salută abordarea adoptată de Comisie, care joacă un rol esenţial în stimularea unei cooperări mai coerente şi mai eficace între statele membre;

2.  salută iniţiativa intitulată „Aplicarea abordării globale privind migraţia pentru regiunile care se învecinează cu Uniunea Europeană la est şi sud-est”(COM(2007)0247); invită statele membre şi Comisia să garanteze alocarea unor resurse umane şi financiare suficiente în vederea aplicării corespunzătoare a abordării globale privind migraţia;

3.  salută implicaţiile instituţionale ale proiectului de Tratat de reformă, în conformitate cu mandatul CIG, în special extinderea codeciziei şi a procedurii de vot cu majoritate calificată la toate politicile de imigraţie, clarificările cu privire la competenţele UE în materie de vize şi controale la frontieră, extinderea competenţelor UE în materie de azil, precum şi extinderea competenţelor UE în domeniul imigraţiei legale şi ilegale;

4.  consideră că este extrem de important să fie colectate şi armonizate datele statistice privind fenomenul migraţiei; invită statele membre şi Comisia, împreună cu Eurostat, să remedieze problema deficitului de date coerente şi fiabile, în cooperare cu Reţeaua europeană de migraţie (REM) şi organismele internaţionale, cum ar fi OCDE; salută adoptarea, de către Parlamentul European şi Consiliu, a Regulamentului (CE) nr. 862/2007; invită toate statele membre să întocmească statistici în conformitate cu definiţiile armonizate şi să furnizeze toate informaţiile solicitate în vederea interpretării acestor statistici;

5.  consideră că imigraţia este o provocare la nivel european şi mondial, care necesită un răspuns pe măsură; consideră că UE, în ansamblul său, trebuie să se doteze cu mijloacele necesare pentru a profita de această triplă oportunitate pe care imigraţia o poate oferi societăţilor noastre: economică, demografică şi socială;

6.  consideră că nu trebuie acţionat în grabă pentru rezolvarea problemei fluxurilor migratorii, dat fiind faptul că s-a înregistrat un flux constant de imigranţi de câţiva ani, ceea ce necesită o abordare pe termen mediu şi lung;

7.  consideră că, în cadrul politicii sale de imigraţie, Uniunea Europeană trebuie să desfăşoare acţiuni coerente atât în interiorul, cât şi în afara frontierelor sale (dublă dimensiune internă şi externă);

8.  subliniază faptul că, la nivel mondial, conflictele internaţionale provoacă fluxurile de migranţi;

9.  aşteaptă din partea Comisiei efectuarea unui studiu, împreună cu Naţiunile Unite, privind efectele schimbărilor climatice asupra migraţiei;

10.  subliniază că responsabilitatea transportatorilor şi a autorităţilor din ţările de origine, precum şi îmbunătăţirea cadrului juridic de combatere a reţelelor de traficanţi, combaterea angajărilor ilegale şi a traficului de fiinţe umane, precum şi demascarea corupţiei administrative reprezintă o parte esenţială a luptei împotriva imigrării ilegale, care trebuie, de asemenea, să se bazeze pe un înalt nivel al cooperării poliţieneşti şi judiciare;

11.  subliniază importanţa cooperării în domeniul dezvoltării, în vederea lansării unor acţiuni vizând cauzele profunde ale migraţiei; subliniază că această cooperare este un instrument care completează, nu înlocuieşte, politicile de integrare şi de migraţie legală ale Uniunii Europene;

12.  reaminteşte că în special vecinii din est şi din zona mediteraneană ai UE sunt cei care primesc majoritatea imigranţilor în drum spre Europa; consideră că este esenţial să se garanteze respectarea drepturilor omului în privinţa imigranţilor, acordând o atenţie specială drepturilor minorilor neînsoţiţi; subliniază necesitatea ca UE să-şi consolideze cooperarea cu toţi partenerii mediteraneeni în materie de gestionare a fluxurilor migratorii şi să le acorde sprijin în combaterea imigraţiei ilegale; atrage atenţia asupra importanţei consolidării legăturilor cu ţările din Africa de Nord şi cu cele din sudul Saharei, precum şi cu ţările asiatice de origine;

13.  subliniază faptul că imigranţii fără acte în regulă nu trebuie trataţi ca nişte infractori; reaminteşte faptul că mulţi dintre ei îşi riscă viaţa sosind în Europa în căutarea libertăţii sau a unor mijloace de existenţă; consideră că ţine de responsabilitatea oamenilor politici să pună în aplicare o politică coerentă şi eficace de combatere a imigraţiei clandestine, ţinând seama în acelaşi timp de drepturile fundamentale ale individului, amintindu-le totodată cetăţenilor despre contribuţia imigraţiei legale la creşterea economică în Europa şi la cadrul demografic al Europei;

14.  subliniază faptul că orice măsură de combatere a imigraţiei clandestine şi de control la frontierele externe trebuie să respecte garanţiile şi drepturile fundamentale ale persoanelor, conform dispoziţiilor din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, precum şi din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO), în special cele privind dreptul la azil şi la nereturnare;

15.  subliniază faptul că gestionarea centrelor de primire temporară pentru imigranţii fără acte în regulă, atât cele aflate înăuntrul, cât şi cele dinafara Uniunii, trebuie să respecte drepturile fundamentale, motiv pentru care se impune un schimb de bune practici între toate nivelurile şi organizaţiile implicate, precum autorităţile locale şi naţionale, instituţiile europene şi ONG-uri, în special cu privire la cazare, educaţie şi acces la asistenţa medicală, mijloace financiare şi normele de drept;

16.  este şocat de condiţiile inumane din centrele de detenţie pentru migranţi şi solicitanţii de azil vizitate de Comisia pentru libertăţi civile din Parlamentul European;

17.  îşi reafirmă dezacordul ferm privind înfiinţarea de centre de primire şi de detenţie pentru imigranţii ilegali sau solicitanţii de azil, în afara graniţelor Uniunii şi în regiunile de origine ale imigranţilor;

18.  ia act de revizuirea propusă de Comisie a Regulamentului 343/2003 („Dublin II”) ; reaminteşte necesitatea unei revizuiri a acestui regulament, precum şi faptul că această revizuire trebuie să vizeze, de asemenea, principiul de bază al regulamentului conform căruia statul membru responsabil cu gestionarea cererii de azil este ţara primei intrări, având în vedere că acest lucru constituie o povară disproporţionată şi greu de suportat pentru unele state membre,

19.  subliniază faptul că sunt necesare precauţii specifice vizând femeile, copiii şi, în mod special, minorii neînsoţiţi, precum şi persoanele cu dizabilităţi care necesită sprijin şi măsuri de protecţie adaptate, în special în cazul măsurilor de returnare;

20.  invită statele membre să includă în politicile lor din domeniul migraţiei asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii imigranţilor, prin furnizarea de îngrijiri preventive şi tratamente medicale;

21.  invită colectivităţile regionale şi locale, precum şi partenerii sociali, la o cooperare mai strânsă în vederea împărtăşirii celor mai bune practici privind, în special, cazarea, şcolarizarea şi accesul la asistenţa medicală;

22.  subliniază necesitatea acordării unei atenţii sporite limbajului utilizat pentru a descrie imigrarea ilegală, în vederea îmbunătăţirii percepţiei sociale; consideră că trebuie să se facă eforturi în domeniul educaţiei şi al informaţiilor oferite de mass-media, în scopul transmiterii valorilor de bază ale Uniunii cum ar fi toleranţa, solidaritatea, respectul reciproc şi necesitatea combaterii discriminării şi xenofobiei;

Priorităţile stabilite de Comisie

Cooperarea cu ţările terţe

23.  consideră că natura multidimensională a imigrării impune o cooperare strânsă cu toate ţările terţe vizate; consideră că, în cadrul conferinţelor ministeriale de la Rabat şi de la Tripoli din 2006 şi în cadrul Forumului ONU mondial pentru migraţie, organizat la Bruxelles în iulie 2007 (unde a fost reprezentat şi Parlamentul European), s-a decis iniţierea acestui dialog necesar între ţările de origine şi de tranzit şi statele europene destinatare ale emigrării; consideră, de asemenea, că acest dialog trebuie să pună bazele unui parteneriat global, întemeiat pe co-dezvoltare; consideră că, în ceea ce priveşte imigraţia ilegală, trebuie să vizeze introducerea acordurilor de readmisie sau îmbunătăţirea funcţionării acestor acorduri;

24.  ia act, ca exemplu de bună practică, de semnarea de către anumite state membre a unor acorduri de cooperare privind imigraţia cu diferite ţări africane, recunoscând legătura dintre migraţie şi dezvoltare; încurajează statele membre şi Comisia să-şi intensifice cooperarea şi să continue dezvoltarea programelor de acest fel;

25.  invită Comisia şi Consiliul să continue dezvoltarea programelor regionale de protecţie, în cooperare cu ţările de origine şi de tranzit, şi să informeze Parlamentul asupra experienţei dobândite în urma proiectelor-pilot concretizate până în prezent; salută lansarea Programului UE în domeniul migraţiei şi dezvoltării în Africa, dispunând de o sumă iniţială de 40 de milioane de euro şi având ca obiectiv crearea de noi locuri de muncă în Africa şi invită Comisia să furnizeze mai multe informaţii cu privire la modalităţile de punere în aplicare a acestuia; salută, în acest context, semnarea de către Comisie a acordului de cooperare cu Mali, încheiat cu sprijinul Spaniei şi Franţei, în vederea înfiinţării primului Centru de informare şi de gestionare a migraţiei, utilizând fonduri care provin din acel program;

26.  invită Comisia să adopte toate măsurile necesare pentru a extinde sursele de informare disponibile în statele de origine privind posibilităţile şi condiţiile imigraţiei legale în cadrul UE;

27.  invită Uniunea, guvernele ţărilor ACP şi guvernele altor ţări de origine să elaboreze şi să pună în aplicare politici vizând maximizarea impactului pozitiv al transferurilor de bani, asigurându-se că acestea au loc prin intermediul sistemelor oficiale de transfer, rezultând astfel fluxuri monetare mai importante, mai rapide, mai ieftine şi mai bine canalizate; consideră că este importat ca imigranţii să fie implicaţi în dezvoltarea propriilor ţări de origine;

28.  solicită Comisiei să studieze modalităţi adecvate de sprijinire şi dezvoltare a micro-creditelor;

29. invită UE să desfăşoare o politică externă coerentă, asigurând în special compatibilitatea şi convergenţa obiectivelor politicii comerciale comune cu obiectivele politicii de dezvoltare; trebuie avut în vedere „ Un plan de dezvoltare pentru Africa” al UE, în cadrul căruia sprijinul financiar şi acordurile comerciale sunt legate de democraţie, dezvoltarea drepturile omului şi migraţia, astfel încât să ofere o alternativă persoanelor care îşi părăsesc ţara de origine;

30.  solicită ca problemele privind imigraţia ilegală să aibă prioritate în relaţiile Uniunii Europene cu statele terţe, în mod special cu ţările de origine şi/sau cele de tranzit ale imigranţilor ilegali;

31.  invită Comisia să prezinte Parlamentului un raport privind situaţia anuală atât a fondurilor utilizate în combaterea imigrării ilegale, cât şi a legislaţiei în vigoare, a punerii sale în aplicare de către statele membre, precum şi a legislaţiei în pregătire;

32. reaminteşte că trebuie acordată o atenţie deosebită punerii în aplicare a articolului 13 din Acordul de la Cotonou, care priveşte atât readmisia, cât şi întărirea procedurilor de dialog prevăzute în acest acord; subliniază necesitatea de a sprijini, în ţările de origine şi de tranzit, dezvoltarea capacităţilor în materie de gestionare a imigrării, în scopul întăririi instituţiilor şi mijloacelor disponibile pentru controlul acesteia (administraţie publică şi cadru legal, formare, unităţi de pază a frontierelor, corpuri de securitate pentru combaterea traficului etc.); subliniază faptul că fiecare stat ACP trebuie să accepte returnarea şi readmisia cetăţenilor săi aflaţi în mod ilegal pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, la cererea acestuia din urmă; reaminteşte că ţările de origine şi de tranzit trebuie să îşi asume responsabilităţile şi să îşi îndeplinească obligaţiile de a controla imigrarea ilegală şi că sunt necesare campanii de informare privind riscurile implicate, politicile de returnare din statele membre, precum şi acordurile existente în domeniul imigrării legale şi a oportunităţilor oferite de acestea;

33.  consideră că ajutorul acordat ţărilor terţe, la solicitarea acestora, de către Uniunea Europeană, în scopul combaterii reţelelor de imigranţi şi transportatori clandestini activi pe teritoriul lor, ar trebui să depindă de colaborarea ţărilor respective şi de eforturile acestora în domeniu;

Securitatea şi gestionarea integrată a frontierelor externe

34. subliniază importanţa controlului frontierelor în lupta împotriva imigraţiei clandestine; reafirmă faptul că procesul de control al frontierelor trebuie să se desfăşoare în spiritul solidarităţii între statele membre şi al responsabilităţilor partajate, oferind în acelaşi timp condiţii de primire care să respecte în totalitate demnitatea persoanei, precum şi dreptul la azil şi protecţie internaţională, incluzând, între altele, principiul nereturnării;

35. consideră că FRONTEX trebuie să obţină resursele de care are nevoie în cadrul acţiunilor sale astfel cum este prevăzut la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene; regretă profund faptul că anumite state membre nu au reuşit să-şi onoreze obligaţia de a oferi suport uman şi logistic pentru operaţiunile sale; consideră că Inventarul centralizat al echipamentului tehnic disponibil (CRATE) sau aşa numita „ cutie de instrumente” au sens doar dacă statele membre îşi îndeplinesc angajamentele cu privire la echipamentul tehnic; încurajează FRONTEX să încheie acorduri de lucru cu ţările cărora li se adresează politica europeană de vecinătate şi cu alte ţări terţe;

36.  salută adoptarea regulamentului Parlamentul European şi Consiliului privind crearea unor echipe de intervenţie rapidă la frontiere, pe baza principiului solidarităţii între statele membre; observă că iniţiativa legislativă cu privire la aceste echipe de intervenţie rapidă la frontieră a făcut ca solidaritatea în domeniul imigrării să devină obligatorie, nu doar opţională; invită Comisia să înainteze o nouă propunere legislativă care să determine obligativitatea principiului solidarităţii cu privire la angajamentele statelor membre faţă de CRATE; reaminteşte că fiecare stat membre trebuie să asigure prezenţa unei rezerve de personal calificat şi de aceea invită statele membre să permită crearea unor adevărate echipe europene de intervenţie rapidă la frontieră;

37.  invită statele membre să înfiinţeze patrule comune de supraveghere permanentă, coordonate de FRONTEX, care să opereze de-a lungul anului în toate zonele cu risc ridicat şi, în special, la frontierele maritime;

38. invită Consiliul să înfiinţeze în cel mai scurt timp reţeaua de patrule europene şi să pună în aplicare sistemul european de monitorizare a frontierelor maritime meridionale;

39. consideră că principala sarcină a FRONTEX şi a forţelor de reacţie rapidă la frontierele maritime ale UE trebuie să fie salvarea imigranţilor şi a solicitanţilor de azil aflaţi în situaţii de urgenţă atunci când viaţa le este pusă în pericol;

40. Reaminteşte tuturor statelor membre şi ţărilor terţe să-şi respecte obligaţiile internaţionale şi cele în materie de drept internaţional privind căutarea şi salvarea persoanelor aflate pe mare; ia act de propunerea Maltei în Consiliul JAI pentru încheierea unui acord între statele membre ale UE, prin care imigranţii ilegali salvaţi pe mare de către nave înregistrate în UE, în zona de căutare şi salvare a unui stat care nu este membru al UE şi care refuză să-şi asume responsabilităţile în materie, trebuie repartizaţi între statele membre ale UE după criterii strict proporţionale şi în conformitate cu un sistem acceptat anterior;

41. consideră că, în faţa valului de emigrări dinspre continentul african către Europa, statele membre meridionale de la frontierele externe ale Uniunii, în special statele membre mai mici, precum Malta şi Cipru, îşi asumă, în prezent, o povară disproporţionată, fapt care solicită întărirea măsurilor în vederea unei gestionări comune a frontierelor externe ale Uniunii;

42. solicită Comisiei să sporească, în cadrul politicii europene de vecinătate, luarea unor măsuri concrete privind furnizarea de sprijin financiar şi tehnic ţărilor vecine, destinat atât securizării frontierelor acestor ţări cu UE cât şi a celorlalte frontiere ale acestora;

43. recomandă utilizarea tehnologiei în controlul frontierelor, folosirea sistematică a Sistemului de informaţii privind vizele şi, în viitor, punerea în aplicare a unui sistem de înregistrare automată a intrărilor şi ieşirilor;

Siguranţa documentelor de călătorie şi de identitate

44.  subliniază necesitatea de a promova eliberarea documentelor de identitate sigure în ţările de origine pentru a facilita identificarea imigranţilor ilegali care intră pe teritoriul Uniunii;

45.  salută acordul dintre Parlament şi Consiliu referitor la Sistemul de informaţii privind vizele, care facilitează punerea eficientă în aplicare a politicii comunitare în domeniul vizelor şi care contribuie la întărirea luptei împotriva imigrării ilegale;

46.  reaminteşte că dezvoltarea instrumentelor biometrice, în vederea întăririi gradului de securitate a documentelor, esenţial pentru a combate fraudele, imigrarea ilegală şi traficul de persoane, facilitează trecerea frontierei pentru călătorii de bună credinţă şi trebuie să se desfăşoare cu respectarea principiului protecţiei datelor, în conformitate cu Directiva 95/46/CE în cazul activităţilor cuprinse în primul pilon; în ceea ce priveşte activităţile cuprinse în cel de-al treilea pilon, aşteaptă adoptarea unei decizii-cadru specifice şi sprijină acţiunile Preşedinţiei germane în acest sens;

47.  reafirmă faptul că fără o protecţie adecvată a datelor cu caracter personal, va fi inoportună crearea unui sistem automatizat care să gestioneze intrările pe teritoriul Uniunii Europene şi ieşirile de pe acest teritoriu; consideră că acest sistem ar facilita verificarea statutului cetăţenilor din ţările terţe care intră pe teritoriul Uniunii Europene şi ar îmbunătăţi capacitatea statelor membre de a verifica dacă un cetăţean al unei ţări terţe şi-a depăşit perioada de şedere legală;

Lupta împotriva traficului de fiinţe umane

48. este convins că trebuie acordată o atenţie deosebită luptei împotriva traficului de fiinţe umane, precum şi celor care sunt victime ale traficului, în special persoanelor vulnerabile, femeilor şi minorilor, iar lupta împotriva celor care organizează acest trafic trebuie să devină o prioritate a UE; salută planul de acţiune al Comisiei în acest domeniu şi subliniază că acesta trebuie să ia în considerare necesitatea colaborării cu ţările de origine şi de tranzit;

49. subliniază faptul că lupta împotriva traficului de fiinţe umane, în special a traficului de femei şi copii, constituie o prioritate a UE, de aceea este necesară alocarea unor resurse financiare corespunzătoare pentru aceasta;

50. reaminteşte faptul că este momentul potrivit de a se stabili obiective clare şi concrete, ca de exemplu reducerea la jumătate a numărului victimelor traficului de persoane în următorii zece ani; consideră, totuşi, că scopul primordial trebuie să fie, bineînţeles, eradicarea totală a acestei forme de criminalitate cât mai curând posibil;

51. recunoaşte faptul că multe dintre femeile care sunt victime ale traficului cu fiinţe umane se află pe teritoriul UE ca imigranţi fără acte în regulă şi că majoritatea acestor femei nu au acces la protecţie juridică sau socială; invită statele membre să aibă în vedere situaţia acestor persoane şi, în conformitate cu legislaţia naţională, să o remedieze sau să le acorde asistenţă pentru întoarcerea acasă;

52. subliniază că, prin aceste acţiuni, trebuie să se evite urmărirea sau prejudicierea intereselor victimelor traficului de fiinţe umane;

53. reaminteşte că imigrarea ilegală implică transferul unor importante sume de bani către mafiile care controlează reţelele de trafic de fiinţe umane, promovează corupţia, frauda şi exploatarea muncii imigranţilor şi că acest lucru constituie un obstacol în lupta împotriva imigrării ilegale;

54. se declară profund şocat de organizarea eficientă a unor reţele criminale de transport cu ambarcaţiuni din Africa spre Europa, precum şi de incapacitatea Europei de a le anihila; aceste ambarcaţiuni spre Europa au aceleaşi dimensiuni, transportă de obicei treizeci de persoane, au aceeaşi culoare, sunt acţionate de motoare identice şi sunt aprovizionate cu alimente, băuturi şi alte provizii de aceeaşi marcă şi provenind de la acelaşi fabricant, toate acestea reprezentând factori care demonstrează pe larg cât de eficientă s-a dovedit a fi criminalitatea, până în prezent, în comparaţie cu acţiunea comună a Europei; este convins că această reţea cinică este responsabilă de pierderea a sute de vieţi omeneşti pe mare; invită Comisia şi Consiliul să-şi dubleze eforturile de combatere a traficului de fiinţe umane;

55. îndeamnă instituţiile UE, statele membre şi Europol să se mobilizeze în vederea aplicării programului de acţiune pe termen mediu privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, vizând în cadrul său traficanţii, călăuzele şi organizaţiile mafiote;

56. ia în considerare Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de şedere eliberat resortisanţilor ţărilor terţe care sunt victime ale traficului de fiinţe umane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigraţiei ilegale si care cooperează cu autorităţile competente , Planul UE cu privire la cele mai bune practici, norme şi proceduri pentru combaterea şi prevenirea traficului de fiinţe umane , adoptat în decembrie 2005, şi salută Declaraţia comună a Conferinţei ministeriale UE-Africa privind migraţia şi dezvoltarea, găzduită de Libia, în perioada 22-23 noiembrie 2006;

57. reaminteşte contribuţia importantă a grupului de experţi în domeniul traficului de fiinţe umane, înfiinţat în 2003 de către Comisie, privind monitorizarea şi recomandările politice şi speră în continuarea acesteia;

Aspectul legalizărilor

58.  reaminteşte că un număr mare de state membre au aplicat sau şi-au anunţat intenţia de a aplica măsuri de legalizare şi că, în contextul juridic actual, aceste decizii ţin de puterea discreţionară a statelor membre, dar evidenţiază deseori lipsa unor măsuri adecvate pentru a aborda acest fenomen, frecvent întâlnit în majoritatea statelor membre, şi consideră că legalizarea la scară largă a situaţiei imigranţilor ilegali ar trebui să constituie un eveniment izolat, având în vedere faptul că o astfel de măsură nu rezolvă probleme reale ale acestui fenomen;

59.  este conştient de faptul că modificarea politicii de imigrare într-un stat membru poate influenţa fluxurile de migraţie şi evoluţiile din alte state membre; consideră că, în conformitate cu principiile unei cooperări loiale şi ale solidarităţii reciproce, statele membre trebuie să recurgă la sistemul de informare reciprocă (privind măsurile adoptate în domeniul migraţiei şi azilului la nivel naţional, susceptibile de a influenţa situaţia din alte state membre sau din Comunitate), şi ia act de faptul că un astfel de sistem a devenit operaţional în 2007, aşa cum demonstrează cele mai recente Consilii JAI pentru a face schimb de informaţii şi de experienţe privind cele mai bune practici;

Lupta împotriva unui factor de atracţie esenţial: munca ilegală

60.  salută prezentarea de către Comisie a unei propuneri de directivă care prevede stabilirea sancţiunilor la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală (COM(2007)0249), în special a unor sancţiuni administrative, neacordarea unor contracte publice şi, în cazul unor infracţiuni de gravitate maximă, sancţiuni penale;

61.  invită Uniunea şi statele membre să ia măsuri ferme de combatere a angajărilor ilegale a imigranţilor, prin instituirea de sancţiuni împotriva angajatorilor, întărirea controalelor la locul de muncă prin asigurarea resurselor umane şi materiale necesare pentru combaterea angajărilor ilegale, precum şi promovarea măsurilor de protecţie a imigranţilor;

62.  subliniază faptul că măsurile împotriva imigrării ilegale au şi o dimensiune psihologică, pe lângă cea economico-socială: eliminarea anumitor factori de atracţie pe care îi are Europa (posibilitatea de a găsi o slujbă, deşi în condiţii care nu respectă în mod flagrant drepturile fundamentale), vizează reducerea motivaţiei de a emigra în Uniunea Europeană şi a rolului pe care îl joacă economia subterană;

63.  consideră că adoptarea unor măsuri de combatere a muncii ilegale întârzie mult prea mult, deşi acesta este unul dintre factorii de atracţie principali ai imigranţilor ilegali şi aduce după sine exploatarea lor;

64.  îndeamnă diferitele configuraţii ale Consiliului, competente în materie, să îşi dubleze eforturile de coordonare în discuţiile privind prezenta directivă;

65.  invită statele membre să aplice cu stricteţe dispoziţiile legale naţionale cu privire la munca nedeclarată, care în curând vor trebui să fie conforme cu viitoarea directivă;

66.  consideră că statele membre trebuie să depună eforturi pentru a aduce lumină în problema muncii clandestine, în special în sectoarele unde sunt angajaţi imigranţii; invită Comisia să ia măsuri ferme împotriva exploatării; observă că una dintre modalităţile de acţiune ar putea fi organizarea de campanii de informare adresate angajatorilor şi angajaţilor, pentru a atrage atenţia asupra consecinţelor negative pe care angajările clandestine le au asupra sistemelor naţionale de asigurări sociale, finanţelor publice, concurenţei loiale, rezultatelor economice şi asupra angajaţilor înşişi; reaminteşte importanţa de a include într-un astfel de proces reprezentanţi ai ambilor parteneri sociali;

Politica returnării

67.  reaminteşte că ţările de origine şi de tranzit au o responsabilitate în materie de readmisie, şi încurajează o politică europeană a returnării care să fie în acelaşi timp eficace şi să respecte demnitatea şi integritatea fizică a persoanelor, în conformitate cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi cu Convenţia de la Geneva;

68.  solicită adoptarea, pe durata Preşedinţiei portugheze, a propunerii de directivă în materie de returnare, deoarece este necesar să fie definite, la nivel european, regulile şi condiţiile politicii de returnare; subliniază importanţa unei politici eficiente de returnare drept unul dintre factorii meniţi a descuraja imigrarea ilegală;

69.  solicită Comisiei să desfăşoare o evaluare a politicii de returnare (eficacitatea acordurilor în vigoare din toate statele membre, analiza cauzelor care stau la baza întârzierilor în negocieri privind acordurile de parteneriat cu ţările terţe implicate, practicile din ţările de origine şi de tranzit, aplicarea practică a acordurilor de readmisie, inclusiv compatibilitatea acestora cu drepturile fundamentale etc);

70.  invită Consiliul şi Comisia să elaboreze acorduri europene cu ţările terţe implicate, în materie de readmisie a imigranţilor fără acte în regulă;

Îmbunătăţirea schimburilor de informaţii prin instrumentele existente

71.  invită toţi actorii implicaţi să-şi intensifice schimburile de informaţii, incluzând în acest proces Frontex şi Europol de fiecare dată când acest lucru este necesar; consideră că, în materie de imigraţie, cooperarea între ofiţerii de legătură reprezintă o prioritate; consideră că Parlamentul trebuie să fie informat în mod periodic despre evoluţia şi rezultatele reţelei ICONet;

Responsabilitatea transportatorilor

72.  consideră că este necesară o evaluare a măsurilor aplicate în acest domeniu, în special a punerii în aplicare a Directivei 2001/51/CE a Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a dispoziţiilor prevăzute la articolul 26 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985[10] şi a forumului înfiinţat în 2001, compus din reprezentanţi ai statelor membre, ai sectorului transporturilor şi ai organizaţiilor umanitare;

* *

73.  invită Comisia şi Consiliul să participe, împreună cu Parlamentul, la o dezbatere anuală privind politica de imigraţie a Uniunii Europene; solicită Comisiei să prezinte, cu această ocazie, starea actuală a imigraţiei în Europa în integralitatea sa, în special datele statistice pertinente;

74.  invită comisia sa competentă să întreţină un dialog strâns şi permanent cu omologii săi din parlamentele naţionale, responsabili de domeniul imigraţiei, şi să continue cooperarea cu Comisia pentru imigraţie, refugiaţi şi populaţie a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei;

75.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite şi Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie.

• [1]  P6_TA-PROV(2007)0xxx.
• [2]  Concluziile Consiliului European, anexa I, punctul III
• [3]  JO C 124 E, 25.5.2006, p. 535.
• [4]  Texte adoptate la această dată, P6_TA(2006)0386.
• [5]  Texte adoptate la această dată, P6_TA(2007)0056.
• [6]  JO L 283, 14.10.2006, p. 40.
• [7]  JO L 199, 31.7.2007, p. 23.
• [8]  Texte adoptate în această dată, P6_TA(2006)0498.
• [9]  JO L 191 , 31.7.2007, p. 30.
• [10]  JO L 187, 10.7.2001, p. 45.

EXPUNERE DE MOTIVE

But he cut me off and asked me what kind of other life I wanted. Then I cried to him: 'A life where I could remember this one'.

Albert Camus, The Outsider

Thousands of clandestine migrants will never remember either their life at home or the better life they aspired to. They were drowned before reaching Europe's soil. Their deaths, whose images incessantly reach our homes, month after month, certainly represent the most visible and dramatic face of clandestine immigration, reminding us that the Union needs to act fast indeed: its credibility and legitimacy are at stake.

Other immigrants succeed in crossing the Union's air, sea or land frontiers by their own efforts. Others again fall victim to mafia networks and enter our societies' black economy, accepting inhumane working conditions and outrageously low wages and deprived of all rights.

Handling and combating these clandestine migratory movements is certainly the most delicate aspect of the common global immigration policy which the Union has to develop.

Clandestine immigration is a challenge that raises major political, economic, demographic and social issues and poses the Union with a test of its capacity to carry out coherent actions both within and outside its borders.

The different aspects of this fight against clandestine immigration pose numerous questions to which the Commission, in its communication on policy priorities in the fight against illegal immigration of third-country nationals, proposes a number of responses and measures which form the subject of the present own-initiative report.

Parliament has recalled the need for a global immigration strategy covering a considerable range of aspects, as mentioned in the motion for a resolution above.

The conclusions of the Finnish presidency following the European Council of 14-15 December 2006 represent an attempt to respond to this concern, bringing together the diverse elements of a global European policy on migration, to be translated in 2007 into measures concerning: international cooperation and dialogue with third countries; cooperation between Member States in the fight against illegal immigration; managing the Union's borders; legal migration; integration of legal immigrants; introduction by the end of 2010 of common European rules on asylum; and an adequate level of funding.

The decision-making procedures are at this stage still different for illegal immigration (codecision and QMV since the activation of the passerelle under Article 67 of the EC Treaty on 1 January 2005) and legal immigration (still largely a matter for the Member States). Parliament has several times expressed its position in favour of an extension of codecision, since this would make for a more consistent immigration policy. The resolution adopted by Parliament on 7 June 2007 on the roadmap for the European Union's constitutional process (on the basis of the report by Mr Barón Crespo and Mr Brok for the Committee on Constitutional Affairs) again underlined the need for the Union to have the powers enabling it to pursue a consistent policy on migration.

The interaction between legal and illegal immigration are particularly numerous. A restrictive legal immigration policy can end up encouraging clandestine immigration, while the latter, exploited by rings of 'people smugglers' and traffickers, follows routes to Europe which vary over time depending on Member States' policies.

Assessment of the content of the Commission communication

Taking into account the lessons of the hearing of 30 January 2007, current trends and the measures envisaged or adopted over the first half of the year, your rapporteur now submits a number of comments on the priorities set out in the Commission communication, with a view to complementing the working document submitted to the hearing.

- Cooperation with third countries 

The multidimensional nature of immigration means, among other things, that close cooperation is needed with all the third countries involved.

The ministerial conferences held in 2006 in Rabat and Tripoli (at which Parliament was represented, respectively, by Mr Cavada and your rapporteur) marked the beginning of the dialogue which is needed between the countries of origin and the EU Member States receiving immigrants. This dialogue should be aimed at creating a fully-fledged partnership with those countries while also laying the foundations for co-development.

With regard to the fight against illegal immigration, it should make it possible to implement or organisationally improve readmission agreements. Particular attention should be paid to the implementation of Article 13 of the Cotonou Agreement, as regards both readmission and the strengthening of the dialogue procedures under it. Also important is to develop the emigration management capacities of the countries of origin and transit, with a view to their acquiring the necessary institutions and means of control (suitable forms of public administration, appropriate legislation, training and equipment of border guards and police corps in order to combat traffickers, etc)

The dialogue must continue and must lead to concrete results. July 2007 will see a World Forum on Migration and Development, to be held in Belgium, at which Parliament should be represented.

- Border security - integrated management of the external borders

Border controls are, obviously, the cornerstone of the fight against illegal immigration: without them, there can be no credible policy. FRONTEX needs a suitable level of resources for its actions, and the Member States should honour their commitments in terms of supporting the operations with logistic and human resources. FRONTEX should be in a position to coordinate the deployment of joint surveillance patrols, operating throughout the year in high-risk zones. Your rapporteur is highly favourable to the creation of Rapid Border Intervention Teams, which he hopes will be in place as soon as possible.

Border controls must take place in a context that offers conditions of detention that ensure the dignity of those for whom such measures are necessary, on a basis of full respect for the right to asylum and the right of non-refoulement.

- Security of travel and identity documents

The Commission trusts that biometric techniques will result in more secure documents. These developments are useful, but must respect the principles of data protection (for first-pillar activities, pursuant to Directive 95/46/EC; for third-pillar activities, Parliament has on numerous occasions underlined the need for a specific framework decision - cf. the report adopted on a proposal by Mrs Roure). Appropriate data protection is a sine qua non if there are to be automated controls over those entering and leaving Union territory: this point was made in the Presidency conclusions of December. Your rapporteur expects that the Commission will provide all relevant information on its plans in this area.

- The fight against trafficking in people

The implementation of the medium-term action programme to fight trafficking in people must be led by the EU institutions and the Member States, with all necessary resources. Here the contribution of Europol and of all judicial and police cooperation instruments existing in Europe is vital.

The fight against trafficking in people must be targeted on traffickers, 'people smugglers' and the mafias that profit from trafficking: under no circumstances must the victims be targeted or their interests damaged.

- The regularisation issue

As the Commission reminds us, decisions on this issue are, in the current state of law, a discretionary matter for the Member States. Regularisations have occurred, are occurring or will occur in numerous Member States. The Spanish case has been much discussed throughout Europe, both favourably (e.g. at the OECD) and unfavourably. Your rapporteur believes that clarification is needed here: the Spanish government had clearly announced that this was a once-and-for-all measure and there would be no knock-on effect. This regularisation - selective, one-off, and, as it happened, very generous - was aimed at providing a concrete and effective response to the existence of thousands of undocumented immigrants on Spanish territory, giving them rights and obligations, and taking on the black economy. Thus, regularisation was offered only to those having a contract of employment, the keynote being to respond to the economy's needs in terms of labour. This policy, which had been previously agreed with employers, trade unions and representatives of civil society, has resulted in an injection of some 700 000 new legal workers into the Spanish economy. The Spanish government's action has been complemented by a comprehensive plan for the integration of immigrants into Spanish society, funded to the tune of over EUR 2 bn for 2007-2010.

In addition and in line with the principles of loyal cooperation and mutual solidarity, your rapporteur welcomes the fact that the mutual information system (concerning national immigration and asylum measures liable to affect other Member States or the Community) has been put in place in 2007, with the Netherlands and Germany informing the other Member States at the recent JHA Councils of their intention to embark on large-scale regularisations. The Commission could here provide more detailed information on the study it intends to initiate on the subject.

- Combating a key factor of attraction: illegal employment

Your rapporteur endorses the major stress on this point in the Commission communication. Action is only now being taken on what is one of the main causes of illegal immigration and of the knock-on effect mentioned above. The Commission's proposed sanctions, harmonised between the Member States, on those who employ illegal immigrants (exclusion from public contrasts, criminal penalties, payment of the costs of return, etc) mark a step in the right direction.

Despite the populist tendency to link immigration and unemployment, the reality is that migrant workers tend to do the jobs that Europeans reject, notably in construction, agriculture and domestic service. Accepting substandard working conditions and wages, they contribute significantly to certain (especially seasonal) economic activities, outside the framework of the law.

The fight against illegal employment includes an important psychological dimension: by seeking to reduce the attractiveness of Europe (i.e. a job, even in conditions that fail to respect fundamental rights), it aims to reduce incentives to emigrate to the EU while also combating the black economy.

- Policy on return

Parliament must adopt, as soon as possible, its position at first reading on the Commission's proposal for a directive. Your rapporteur regrets the apparent impasse on the matter in Council and the absence of the directive on return from the German presidency's priorities.

As Parliament has stressed, there is a need to define the rules and conditions for policy on return at European level, while ensuring respect for the law. The adoption of this directive, on the basis of the Weber report, is necessary if the fund is to be created.

The Commission could usefully make an assessment of policy on return (effectiveness of the agreements in force, analysis of the causes of delay in the negotiations, etc).

- Improving the exchange of information using the existing instruments

It is clear that the numerous players concerned need to improve their exchanges of information, including FRONTEX and Europol wherever relevant. Cooperation between immigration liaison officers should be a priority. Parliament should be kept regularly informed of developments (e.g. concerning the ICONet network) and their results.

- Transporters' responsibilities

It appears necessary to evaluate the measures taken, especially the implementation of Directive 2001/51/EC. The Commission refers to the forum set up in 2001, consisting of representatives of the Member States, the transport sector and humanitarian organisations.

Conclusion

In addition to the comments made above, your rapporteur wishes to stress the following points:

- illegal immigration is a Europe-wide challenge which needs to be dealt with at European level, in a coordinated fashion and in a spirit of solidarity, shared responsibility, transparency and mutual trust between Member States. Solidarity is particularly important with the southern and eastern areas of the EU, which are, in present conditions, those having to handle the largest numbers of illegal immigrants;

- the passerelle under Article 67 of the EC Treaty must be activated if the Union is to have a more coherent and more effective immigration policy;

- the issues at stake are, as the Commission communication makes it clear, extremely diverse. In order to respond to this diversity, we need a global approach highlighting the following:

· effective border controls, balanced by humane conditions of detention in conformity with the law;

· close cooperation with the countries of origin and transit, including those countries' border controls and the implementation of readmission agreements;

· a co-development policy aimed at acting on the causes of emigration from the source countries via funding and support for concrete projects, building on recent best practice;

· firm action to combat illegal employment in the Union;

· a detailed study of the factors that cause illegal immigration, including the impact of climate change on migration patterns;

· a much higher execution rate than in recent years for the relevant budget appropriations.

Finally, your rapporteur stresses (should it be necessary) that illegal immigrants must not be treated like criminals: they risk their lives seeking freedom or the means of subsistence in Europe. It is the responsibility of politicians to remind the public of this, while at the same time implementing a global, coherent and effective policy to fight illegal immigration.

OPINIE MINORITARĂ

We reject the proposal for the following reasons:

- Before undertaking actions to combat illegal migration, the EU should implement an effective European policy on legal migration which provides legal channels of entry in the EU. The measures implemented by Member States until now, and in line with the Commission communication, are based on a repressive approach and reported unsuccessful outcomes in relation to their original objectives.

- The proposal encourages the activities of FRONTEX, which are very unsatisfactory both in relation to its effects and to its financial cost. For this reason, we believe FRONTEX strategy was implemented on the basis of mere propaganda.

- We strongly oppose EU readmission policy as it institutionalized by the Cotonu Agreement and encouraged by the proposal, since no sufficient legal safeguards are guaranteed to migrants.

- The proposal recognizes implicitly administrative detention for migrants. We strongly oppose detention as a mean to combat illegal migration. As experienced by MEPs during their visits to several holding centres, these are structures where human rights and fundamental freedoms are often violated.

AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe (17.4.2007)

destinat Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne

privind priorităţile politice din domeniul luptei împotriva imigraţiei ilegale a resortisanţilor din ţările terţe

(2006/2250(INI))

Raportor pentru aviz: Ioannis Kasoulides

SUGESTII

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1.  este preocupat de faptul că Uniunea Europeană (UE) se află sub presiunea constantă a imigraţiei ilegale, fapt ce conduce la crize umanitare şi pierderea de vieţi şi favorizează traficul de fiinţe umane şi exploatarea acestora;

2.  îşi exprimă convingerea că combaterea eficientă a emigraţiei ilegale poate fi realizată doar în cadrul unei politici europene comune privind migraţia, care să includă o politică europeană privind migraţia şi dezvoltarea; salută comunicarea Comisiei privind priorităţile politice din domeniul luptei împotriva imigraţiei ilegale a resortisanţilor din ţări terţe;

3.  reaminteşte că imigraţia ilegală priveşte toate statele membre şi că statele membre care primesc un număr disproporţionat de mare de imigranţi ilegali ar trebui să beneficieze de solidaritatea UE;

4.   consideră că strategia privind dimensiunea externă ar trebui să vizeze consolidarea influenţei UE asupra proceselor de migraţie la nivel global, combinând securizarea graniţelor externe şi lupta împotriva traficului de fiinţe umane cu o colaborare mai strânsă cu ţările terţe în ceea ce priveşte gestionarea migraţiei, în scopul reducerii factorilor favorizanţi în ţările de origine şi a coordonării imigraţiei prin intermediul canalelor legale; este în favoarea unei aplicări ferme a Perspectivei globale asupra migraţiei, adoptate la Consiliul European din decembrie 2005, precum şi a măsurilor adoptate la Consiliul European din decembrie 2006;

5.  subliniază faptul că orice măsură de combatere a imigraţiei ilegale, adoptată de UE sau în colaborare cu ţări terţe, trebuie să fie compatibilă cu drepturile fundamentale ale omului şi nu ar trebui să refuze, în caz de nevoie, accesul refugiaţilor la protecţia internaţională;

6.  solicită statelor membre să pună la dispoziţie toate mijloacele necesare, tehnice, logistice, umane şi financiare pentru a consolida capacitatea operaţională a FRONTEX şi a intensifica cooperarea dintre statele membre în materie de gestionare a frontierelor, având drept scop salvarea de vieţi pe mare, controlul imigraţiei ilegale, combaterea traficului de fiinţe umane şi furnizarea de asistenţă rapidă statelor membre aflate în situaţii critice datorită fluxurilor importante de imigranţi;

7.  subliniază faptul că lupta împotriva traficului de fiinţe umane, în special de femei şi copii, constituie o prioritate a UE, de aceea este necesară alocarea unor resurse financiare corespunzătoare pentru aceasta;

8.  solicită ca problemele privind imigraţia ilegală să aibă prioritate în relaţiile Uniunii Europene cu statele terţe, în mod special cu ţările de origine şi/sau cele de tranzit ale imigranţilor ilegali;

9.  solicită Comisiei şi Consiliului să dezvolte parteneriate cu ţările de origine şi tranzit în domeniul gestionării migraţiei, având ca obiect consolidarea instituţiilor şi a capacităţilor acestora, asistenţa tehnică, garantarea respectării dreptului internaţional, obligaţiile în materie de readmisie, combaterea mafiei specializate în traficul de persoane, campaniile de informare şi cotele de imigraţie legală; invită Comisia să intensifice eforturile pentru încheierea acordurilor de readmisie cu ţările de origine şi de tranzit ale fluxurilor de imigranţi ilegali;

10. îşi exprimă regretul că UE încă se confruntă cu obstacole care împiedică returnarea eficientă a imigranţilor ilegali şi îndeamnă Comisia şi Consiliul să creeze un sistem operaţional în cadrul căruia documentele de călătorie UE să fie obţinute în timp util şi să fie acceptate de statele terţe;

11. invită Comisia să adopte toate măsurile necesare pentru a extinde sursele de informare disponibile în statele de origine privind posibilităţile şi condiţiile imigraţiei legale în cadrul UE;

12. invită acele state membre ale UE care nu au semnat încă acordurile de readmisie, să întreprindă toate demersurile necesare în acest sens, cât mai curând posibil;

13. sprijină planul Comisiei de a consolida aspectul gestionării migraţiei din cadrul politicii europene de vecinătate şi solicită consolidarea cooperării la nivel regional în ceea ce priveşte migraţia în vecinătatea sudică şi estică a UE;

14. reaminteşte că în special vecinii UE din Est şi din zona mediteraneană sunt cei care primesc majoritatea imigranţilor plecaţi iniţial spre Europa; consideră că este esenţial să se garanteze respectarea drepturilor omului în privinţa imigranţilor, acordând o atenţie specială drepturilor minorilor neînsoţiţi; subliniază necesitatea ca UE să-şi consolideze cooperarea cu toţi partenerii mediteraneeni în materie de gestionare a fluxurilor migratorii şi să le acorde sprijin în combaterea imigraţiei ilegale; atrage atenţia asupra importanţei consolidării legăturilor cu ţările din Nordul Africii şi cu cele din Sudul Saharei, precum şi cu ţările asiatice de origine;

15. invită Comisia şi Consiliul să continue dezvoltarea programelor regionale de protecţie, în cooperare cu ţările de origine şi de tranzit, şi să informeze Parlamentul asupra experienţei dobândite în urma proiectelor-pilot concretizate până în prezent; salută, în acest sens, semnarea de către Comisie a Acordului de cooperare cu Mali, cu susţinerea Franţei şi Spaniei, având ca obiect deschiderea Centrului pentru Informare şi Gestionare a Migraţiei în această ţară;

16. îşi exprimă convingerea că una dintre cheile reuşitei controlului imigraţiei ilegale constă în a acţiona asupra factorilor care determină oamenii să-şi părăsească ţara de origine, ceea ce implică, printre altele, un angajament important al UE în soluţionarea conflictelor, în acordarea unui ajutor efectiv pentru dezvoltare prin investiţii masive în domeniul sănătăţii şi educaţiei, precum şi îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului; îşi exprimă convingerea că statele membre nu ar trebui să adopte măsuri naţionale de regularizare a situaţiei imigranţilor ilegali, pentru că aceasta ar crea un efect de atragere şi canalizare a imigraţiei; solicită Comisiei să intensifice dialogul dintre UE şi Africa privind dezvoltarea şi migraţia, inclusiv politicile comerciale şi agricole;

17. invită statele membre ale UE să adopte toate măsurile necesare în cadrul noii strategii pentru Africa adoptată de Comisie în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în conformitate cu programul stabilit de ONU;

18. sprijină deschiderea canalelor legale pentru imigrare; subliniază faptul că trebuie intensificate eforturile de a încuraja migraţia circulară, pentru a elimina efectele negative ale migraţiei persoanelor cu înaltă pregătire profesională asupra ţării de origine; consideră că asemenea eforturi constituie o parte esenţială a relaţiilor bilaterale cu ţările de origine;

19. subliniază importanţa introducerii unor standarde speciale pentru protejarea femeilor, a copiilor şi a persoanelor cu handicap;

20. susţine promovarea unor legături financiare mai strânse cu ţările de origine, inclusiv un sistem de transfer mai transparent, mai sigur şi mai puţin costisitor pe pieţele financiare internaţionale; consideră că un astfel de sistem reprezintă un pas esenţial în direcţia facilitării unei investiţii productive în ţările de origine, precum şi un element esenţial al luptei împotriva finanţării crimei organizate;

21. solicită Comisiei şi Consiliului să verifice periodic, cu atenţie, cooperarea ţărilor terţe cu UE în domeniul imigraţiei ilegale şi subliniază, în acest sens, importanţa mecanismului de monitorizare şi evaluare a ţărilor terţe în materie de combatere a imigraţiei ilegale, instituit în 2003 de către Consiliu în urma recomandării Consiliului European de la Salonic;

22. cere Comisiei să examineze posibilitatea de eficientizare a cooperării cu Înaltul Comisar al ONU pentru refugiaţi şi cu Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, precum şi cu principalele ONG-uri; salută hotărârea Consiliului European din decembrie 2006 de a-şi aduce contribuţia la prima întâlnire a Forumului Mondial privind migraţia internaţională şi dezvoltarea, care va avea loc la Bruxelles în iulie 2007 şi solicită ca Parlamentul European să se implice în preparativele forumului şi să participe la acesta.

PROCEDURĂ

Titlu	Priorităţile politice în cadrul luptei împotriva imigrării ilegale a resortisanţilor din ţările terţe
Numărul procedurii	2006/2250 (INI)
Comisia competentă în fond	LIBE
Aviz emis de către   Data anunţului în plen	AFET 26.10.2006
Cooperare consolidată
Raportor pentru aviz :   Data numirii	Ioannis Kasoulides 28.11.2006
Examinare în comisie	27.2.2007		12.4.2007
Data adoptării	12.4.2007
Rezultatul votului final	+: –: 0:	28 1 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Christopher Beazley, Panagiotis Beglitis, Michael Gahler, Ana Maria Gomes, Alfred Gomolka, Richard Howitt, Georgios Karatzaferis, Bogdan Klich, Eugen Mihăescu, Francisco José Millán Mon, Cem Özdemir, Ioan Mircea Paşcu, Tobias Pflüger, Bernd Posselt, Jacek Saryusz-Wolski, Gitte Seeberg, Marek Siwiec, Konrad Szymański, Antonio Tajani, Jan Marinus Wiersma
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Laima Liucija Andrikienė, Alexandra Dobolyi, Árpád Duka-Zólyomi, Glyn Ford, Tunne Kelam, Evgeni Kirilov, Aloyzas Sakalas
Membri supleanţi [(articolul 178 alineatul (2)]prezenţi la votul final	Wiesław Stefan Kuc, Marcin Libicki
Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (1.3.2007)

destinat Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne

privind priorităţile politice în cadrul luptei împotriva imigrării ilegale a resortisanţilor din ţări terţe

(2006/2250(INI))

Raportor pentru aviz: Manolis Mavrommatis

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1.   salută comunicarea Comisiei privind priorităţile de acţiune în domeniul luptei împotriva imigraţiei ilegale a resortisanţilor din ţările terţe, ca un pas în direcţia potrivită spre stabilirea unei strategii UE, în colaborare cu ţările învecinate, în vederea gestionării eficiente a fluxurilor migratorii, cu obiectivul, pe termen lung, de elaborare a unei politici comunitare comune în acest domeniu;

2.   salută faptul că Consiliul European din 14-15 decembrie 2006 a recunoscut încă o dată necesitatea unei politici europene globale în domeniul migraţiei, bazată pe solidaritatea între statele membre, pe parteneriatul cu ţările terţe şi pe respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ale migranţilor şi a convenit asupra luării unor măsuri concrete în acest sens, în cursul anului 2007;

3.   consideră totuşi că o politică europeană globală în domeniul migraţiei presupune extinderea puterii de codecizie a Parlamentului şi a votului cu majoritate calificată în Consiliu pentru a acoperi şi alte domenii, precum imigraţia legală sau integrarea resortisanţilor din ţările terţe, în conformitate cu articolul 67 din Tratatul CE, astfel cum a fost prevăzut de preşedinţia olandeză a Consiliului, în 2004, şi invită Consiliul să acţioneze în consecinţă;

4.   invită Uniunea Europeană să lupte împotriva imigraţiei ilegale prin abordarea cauzelor profunde ale imigraţiei în masă, prin combaterea sărăciei şi prin consolidarea dezvoltării, a creşterii economice, a bunei guvernări şi a coeziunii sociale în ţările de origine;

5.   ia act, ca exemplu de bună practică, de semnarea de către anumite state membre a unor acorduri de cooperare privind imigraţia cu diferite ţări africane, recunoscând legătura dintre migraţie şi dezvoltare; încurajează statele membre şi Comisia să-şi intensifice cooperarea şi să continue dezvoltarea programelor de acest fel;

6.   invită statele membre ale UE să îşi pună în aplicare politicile privind imigraţia ilegală în deplină conformitate cu drepturile fundamentale ale omului, în special cu Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;

7.   subliniază că lupta împotriva traficului de fiinţe umane, în special minori neînsoţiţi, şi a oricărei forme de sclavie legată de migraţia ilegală trebuie considerată o prioritate a UE şi că trebuie alocate resursele financiare şi politice adecvate în acest sens; consideră că statele membre ar trebui să semneze şi să respecte convenţiile internaţionale pertinente, inclusiv Protocolul ONU privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de fiinţe umane, Convenţia Consiliului Europei cu privire la lupta împotriva traficului de fiinţe umane, Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi Convenţia ONU privind drepturile copilului;

8.   invită statele membre şi ţările africane să pună în aplicare Planul de acţiune comun Africa-UE pentru combaterea traficului de fiinţe umane, în special femei şi copii, încurajând în special cooperarea între ţările de origine, de tranzit şi de destinaţie în ceea ce priveşte identificarea, asistenţa, protecţia, repatrierea şi reintegrarea victimelor, precum şi să promoveze organizarea de campanii de sensibilizare în legătură cu riscurile imigraţiei ilegale şi ale traficului de fiinţe umane în ţările implicate;

9.   salută lansarea Programului UE în domeniul migraţiei şi dezvoltării în Africa, dispunând de o sumă iniţială de 40 de milioane de euro şi având ca obiectiv crearea de noi locuri de muncă în Africa şi invită Comisia să furnizeze mai multe informaţii cu privire la modalităţile de punere în aplicare a acestuia; salută, în acest context, semnarea de către Comisie a acordului de cooperare cu Mali, încheiat cu sprijinul Spaniei şi Franţei, în vederea înfiinţării primului centru de informare şi de gestionare a migraţiilor, utilizând fonduri care provin din acel program;

10. subliniază necesitatea cooperării între ţările de origine şi de destinaţie pentru combaterea migraţiei ilegale şi consideră că parteneriatul ACP-UE oferă un cadru deosebit de propice pentru prezentarea unor răspunsuri comune la problema migraţiei, în temeiul articolului 13 din Acordul de la Cotonou;

11. solicită Comisiei şi statelor membre ca, în colaborare cu ţările de origine, să investească în campanii de informare în ţările de origine ale imigranţilor ilegali, pentru a-i avertiza în legătură cu riscurile fizice şi pericolele imigrării ilegale şi cu marginalizarea ulterioară din ţările de destinaţie; consideră că asemenea campanii de informare ar trebui să folosească toate canalele de comunicare disponibile, precum mass-media, radiourile locale şi programele TV;

12. salută faptul că Consiliul European din 14-15 decembrie 2006 a convenit să asigure continuarea coerentă a Dialogului ONU la nivel înalt cu privire la migraţiile internaţionale şi la dezvoltare, care a avut loc în septembrie 2006 şi în cadrul căruia prima întâlnire a Forumului mondial privind migraţia internaţională şi dezvoltarea, prevăzută pentru iulie 2007, în Belgia, va constitui o etapă vitală, şi invită UE să asigure o largă participare la acest forum, unde aceasta va lua iniţiativa de a introduce aspectele legate de migraţie şi dezvoltare pe ordinea de zi; consideră că Parlamentul trebuie să fie implicat în pregătirea contribuţiei UE la forumul mondial, la care trebuie să fie reprezentat în mod corespunzător;

13. reaminteşte Comisiei că cel puţin 90% din cheltuielile prevăzute în programe tematice sunt concepute astfel încât să îndeplinească criteriile Ajutorului oficial pentru dezvoltare (AOD) stabilite de OCDE/CAD, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de înfiinţare a unui instrument de finanţare pentru cooperarea pentru dezvoltare[1];

14. ia în considerare Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de şedere eliberat resortisanţilor ţărilor terţe care sunt victime ale traficului de fiinţe umane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigraţiei ilegale si care cooperează cu autorităţile competente[2], Planul UE cu privire la cele mai bune practici, norme şi proceduri pentru combaterea şi prevenirea traficului de fiinţe umane[3] , adoptat în decembrie 2005, şi salută Declaraţia comună a Conferinţei ministeriale UE-Africa privind migraţia şi dezvoltarea, găzduită de Libia, în perioada 22-23 noiembrie 2006;

15. invită UE şi statele membre să semneze Protocolul ONU împotriva traficului ilegal de migranţi pe cale terestră, pe calea aerului şi pe mare, şi Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de fiinţe umane;

16. invită statele membre să includă în politicile lor din domeniul migraţiei asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii imigranţilor, prin furnizarea de îngrijiri preventive şi tratamente medicale.

PROCEDURĂ

Titlu	Priorităţile politice în cadrul luptei luptei împotriva imigrării ilegale a resortisanţilor din ţări terţe
Numărul procedurii	2006/2250(INI)
Comisia competentă în fond	LIBE
Aviz emis de către   Data anunţului în plen	DEVE 26.10.2006
Cooperare consolidată - data anunţului în plen
Raportor pentru aviz :   Data numirii	Manolis Mavrommatis 6.11.2006
Raportorul pentru aviz substituit
Examinare în comisie	30.1.2007		28.2.2007
Data adoptării	28.2.2007
Rezultatul votului final	+: –: 0:	30 1 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Margrietus van den Berg, Josep Borrell Fontelles, Danutė Budreikaitė, Marie-Arlette Carlotti, Corina Creţu, Nirj Deva, Koenraad Dillen, Hélène Goudin, Filip Kaczmarek, Glenys Kinnock, Maria Martens, Luisa Morgantini, José Javier Pomés Ruiz, Miguel Portas, Horst Posdorf, Toomas Savi, Pierre Schapira, Frithjof Schmidt, Jürgen Schröder, Feleknas Uca, Luis Yañez-Barnuevo García, Anna Záborská
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Fiona Hall, Alain Hutchinson, Jan Jerzy Kułakowski, Miguel Angel Martínez Martínez, Manolis Mavrommatis, Atanas Paparizov, Anne Van Lancker, Ralf Walter
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final	Elena Valenciano Martínez-Orozco
Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)

• [1]  JO L 378, 27.12.2006, p. 41.
• [2]  JO L 261, 6.8.2004, p. 19.
• [3]  JO C 311, 9.12.2005, p. 1

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	12.9.2007
Rezultatul votului final	+: –: 0:	[51] [2] [0]
Membri titulari prezenţi la votul final	Alexander Alvaro, Alfredo Antoniozzi, Mihael Brejc, Kathalijne Maria Buitenweg, Michael Cashman, Giuseppe Castiglione, Giusto Catania, Carlos Coelho, Fausto Correia, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Bárbara Dührkop Dührkop, Claudio Fava, Patrick Gaubert, Roland Gewalt, Lilli Gruber, Adeline Hazan, Jeanine Hennis-Plasschaert, Lívia Járóka, Ewa Klamt, Roger Knapman, Magda Kósáné Kovács, Barbara Kudrycka, Esther De Lange, Henrik Lax, Roselyne Lefrancois, Sarah Ludford, Jaime Mayor Oreja, Dan Mihalache, Claude Moraes, Javier Moreno Sánchez, Martine Roure, Luciana Sbarbati, Inger Segelström, Søren Bo Søndergaard, Károly Ferenc Szabó, Vladimir Urutchev, Manfred Weber, Tatjana Ždanoka
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Inés Ayala Sender, Edit Bauer, Simon Busuttil, Gérard Deprez, Iratxe García Pérez, Ignasi Guardans Cambó, Sophia in 't Veld, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Metin Kazak, Jean Lambert, Antonio Masip Hidalgo, Hubert Pirker, Antonio Tajani
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final	Iles Braghetto, Kyriacos Triantaphyllides