RAPORT privind eficienţa şi echitatea în sistemele europene de educaţie şi de formare
18.9.2007 - (2007/2113(INI))
Comisia pentru cultură şi educaţie
Raportor: Tomáš Zatloukal
PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind eficienţa şi echitatea în sistemele europene de educaţie şi de formare
Parlamentul European,
– având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European, intitulată „Eficienţa şi echitatea în sistemele europene de educaţie şi de formare” (COM(2006)0481),
– având în vedere propunerea de recomandare a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a Cadrului european de calificări pentru educaţia continuă (COM(2006)0479),
– având în vedere poziţia pe care a adoptat-o în a doua lectură la 25 octombrie 2006 în vederea adoptării deciziei Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui program de acţiune în domeniul educaţiei continue[1], şi având în vedere Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui program de acțiune în domeniul educaţiei continue[2],
– având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Educaţia pentru adulţi: nu este niciodată prea târziu să înveţi” (COM(2006)0614),
– având în vedere poziţia pe care a adoptat-o în primă lectură la 26 septembrie 2006 cu privire la propunerea de recomandare a Parlamentului European şi a Consiliului privind competenţele esenţiale pentru educaţia continuă[3] şi Recomandarea nr. 2006/962/EC a Parlamentului European şi Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competenţele esenţiale pentru educaţia continuă[4],
– având în vedere poziţia pe care a adoptat-o în primă lectură la 13 octombrie 2005 cu privire la propunerea de recomandare a Parlamentului European şi a Consiliului privind continuarea cooperării europene pentru garantarea calităţii în învăţământul superior[5], şi având în vedere Recomandarea nr. 2006/143/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 februarie 2006 privind continuarea cooperării europene pentru garantarea calităţii în învăţământul superior[6],
– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru cultură şi educaţie, precum şi avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6‑0326/2007),
A. întrucât, ca reacţie la reducerea bugetelor publice, la provocările globalizării, la schimbările demografice şi la inovaţiile tehnologice, pe întreg teritoriul Europei se pune un accent mai puternic pe sporirea eficacităţii în domeniul educaţiei şi al formării;
B. întrucât disparităţile considerabile existente între performanţele sistemelor educaţionale din UE, astfel cum s-a arătat în Raportul Pisa din 2003, reprezintă un motiv de îngrijorare;
C. întrucât acest factor s-ar putea traduce printr-o creştere a disparităţilor în dezvoltarea economică şi socială a statelor membre şi ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;
D. întrucât dreptul la educaţie reprezintă un principiu recunoscut atât la nivel internaţional, cât şi în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene;
E. întrucât majoritatea sistemelor actuale de educaţie şi de formare reproduc şi adâncesc inegalităţile existente;
F. întrucât inechitatea existentă în domeniul educaţiei şi al formării implică substanţiale costuri ascunse;
G. întrucât investiţiile în educaţie şi formare produc beneficii economice şi sociale pe termen lung şi este necesară o planificare pe termen lung a acestora;
H. întrucât trebuie creată o cultură a evaluării în sistemele de educaţie şi formare, pentru a garanta urmărirea eficientă şi pe termen lung a evoluţiei acestora;
I. întrucât politicile în domeniul educaţiei şi al formării trebuie asociate politicilor ocupaţionale, economice şi de integrare socială,
J. întrucât educaţia şi formarea joacă un rol fundamental în procesul de constituire a unei identităţi europene, care are la bază educaţia interculturală şi pacea;
K. întrucât femeile tinere sunt în continuare mai expuse şomajului decât bărbaţii tineri, cu, în 2006 în UE-27, o rată a şomajului de 18,1% faţă de 16,9% în cazul bărbaţilor tineri, şi întrucât femeile sunt mai slab reprezentate în funcţiile de conducere, în ciuda faptului că, în majoritatea statelor membre, numărul femeilor cu un nivel ridicat de educaţie este mai mare decât cel al bărbaţilor,
EFICIENŢA ŞI ECHITATEA ÎN PROCESUL DE EDUCAŢIE CONTINUĂ
1. susţine procesul de planificare pe termen lung în domeniul educaţiei continue, întrucât investiţiile în acest domeniu produc beneficii economice şi sociale pe termen lung;
2. recunoaşte că investiţiile destinate unui anumit nivel de educaţie permit dezvoltarea capacităţilor şi aptitudinilor la nivelul respectiv şi, totodată, constituie o bază pentru dobândirea unor noi competenţe şi calificări la alte niveluri de educaţie;
3. susţine obiectivul creării unui cadru european al calificărilor pentru educaţia continuă, care să faciliteze recunoaşterea nivelului educaţional atins şi să permită trecerea transparentă şi clară între diferitele formule de formare;
4. consideră că trebuie introdusă o cultură a evaluării în sistemele de educaţie şi de formare - din acest motiv, bazele unor politici eficiente pe termen lung trebuie să fie constituite de estimări viabile;
5. salută eforturile Comisiei în direcţia includerii eficienţei şi echităţii în definirea cadrului indicatorilor şi criteriilor de referinţă pentru urmărirea progreselor realizate în atingerea obiectivelor de la Lisabona;
6. consideră că, pentru a realiza o analiză a eficacităţii/eficienţei şi a echităţii sistemelor de educaţie din Europa, ar trebui clarificată terminologia, atât în ceea ce priveşte eficacitatea/eficienţa, cât şi echitatea; pentru analizarea echităţii, trebuie incluse caracteristici specifice precum genul, originea etnică sau handicapul (de altă natură decât socio-economică);
7. recunoaşte că investiţiile în educaţia continuă, care au drept obiectiv îmbunătăţirea accesului şi a echităţii, favorizează coeziunea socială şi permit persoanelor să găsească soluţii pentru problemele cu care se confruntă, să se adapteze, să-şi consolideze încrederea în forţele proprii şi să facă faţă schimbărilor, ceea ce îmbunătăţeşte dezvoltarea lor personală şi le ajută să depăşească şi alte transformări din viaţa lor;
8. invită statele membre să pună în aplicare politici şi instrumente în materie de educaţie şi de formare, care să ţină seama de diferenţele de gen, în vederea eliminării inegalităţilor dintre femei şi bărbaţi în domeniul educaţiei şi al ocupării forţei de muncă şi a eradicării stereotipurilor legate de diferenţele dintre genuri; îndeamnă statele membre să promoveze, în rândul tinerilor, profesiile atipice în funcţie de gen (de exemplu, mai mulţi profesori bărbaţi în învăţământul primar şi mai multe femei în domeniul ştiinţific), inclusiv în rândul copiilor de vârstă mică înaintea vârstei la care se iau deciziile importante în materie de orientare şcolară şi profesională, astfel încât să se reducă segregarea ocupaţională în funcţie de gen; reiterează că colectarea unor date de o mai bună calitate, defalcate pe sex şi vârstă, reprezintă o premisă fundamentală pentru orice politică;
GARANTAREA EFICIENŢEI ŞI A ECHITĂŢII ÎN CADRUL POLITICILOR EDUCAŢIONALE ŞI DE FORMARE
Educaţia preşcolară: accentul pe educaţia de la vârstele cele mai mici
9. consideră că eficienţa şi echitatea pot fi obţinute în mod individual dacă investiţiile şi reformele se axează pe primele stadii ale educaţiei;
10. subliniază nevoia elaborării, încă din faza preşcolară, a unor măsuri menite să încurajeze integrarea copiilor din ţările terţe care îşi au reşedinţa pe teritoriul Uniunii Europene;
11. invită statele membre să-şi sporească, în mod semnificativ, investiţiile în educaţia preşcolară, inclusiv în grădiniţe, lucru care poate permite crearea, în mod eficient, a unei baze pentru etapele ulterioare ale educaţiei, dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale copiilor şi creşterea nivelului global al competenţelor şi poate determina o creştere notabilă a echităţii sistemului educaţional;
12. consideră totuşi că este necesară, la nivelul UE, o consolidare a cercetării privind educaţia preşcolară, în special pentru elaborarea unor acţiuni precoce şi precise, în vederea identificării practicilor care produc efectele scontate;
13. consideră că de formarea adecvată a personalului didactic depinde, în parte, calitatea educaţiei preşcolare, fiind, astfel, necesară aplicarea unei strategii viabile din punct de vedere financiar, care să îi ofere acestuia o formare orientată către viitor şi de înaltă calitate şi să îi garanteze o carieră satisfăcătoare;
14. recunoaşte că diversitatea socială trebuie garantată, în clase şi în instituţii, încă din faza preşcolară, pentru a evita o diferenţiere la nivelul programelor de studii şi al perspectivelor;
15. consideră că pentru o educaţie preşcolară reuşită este importantă implicarea părinţilor, prin intermediul unor programe educaţionale şi de informare (în special în cazul copiilor defavorizaţi)
16. susţine toate formele de educaţie şi de intervenţie la copiii de vârstă mică (în stadiul în care abilităţile cognitive ale copiilor sunt în dezvoltare), întrucât aceste măsuri au, pe termen lung, rezultatele cele mai importante din întregul proces de educaţie continuă;
17. invită statele membre să crească numărul de locuri subvenţionate pentru educaţia preşcolară, mărind astfel şansele de acces la sistemul educaţional pentru copiii de vârstă preşcolară a căror situaţie financiară este precară;
Învăţământul primar şi secundar: îmbunătăţirea calităţii învăţământului elementar pentru toţi
18. subliniază că şcolaritatea obligatorie şi sistemul de formare ar trebui să ofere cunoştinţe de bază şi competenţe cheie; subliniază, în plus, că educaţia şi competenţele cheie adecvate contribuie la asigurarea accesului la valori sociale şi civice fundamentale, la consolidarea coeziunii sociale şi la îmbunătăţirea calificării persoanelor şi, prin urmare, a şanselor de angajare ale acestora;
19. observă, de asemenea, că rolul şcolii, în special în ceea ce priveşte ciclurile de învăţământ primar şi secundar, este acela de a lua în considerare în primul rând principiile interculturalităţii şi educaţiei pentru pace, valori care caracterizează o identitate europeană;
20. consideră că o împărţire prematură a elevilor pe categorii are efecte negative asupra eficienţei şi echităţii sistemelor educaţionale;
21. consideră că egalitatea accesului la o educaţie de calitate pentru persoanele defavorizate poate îmbunătăţi, de asemenea, eficacitatea şi echitatea sistemelor educaţionale europene;
22. sprijină, pe de altă parte, crearea unor opţiuni flexibile în materie de orientare şcolară la nivelul învăţământului secundar, ceea ce nu ar trebui să excludă alegerea unei filiere diferite în etape educaţionale ulterioare;
23. îndeamnă statele membre să supravegheze toate parcursurile şcolare, în special în momentele de alegere şi de orientare, şi să garanteze că sistemele lor educaţionale sprijină motivaţia şi eforturile elevilor şi ale studenţilor pentru a asigura dezvoltarea personală a acestora;
24. având în vedere diferenţele dintre nivelurile de sprijin de care fiecare elev poate beneficia acasă, de-a lungul parcursului său şcolar, precum şi natura uneori foarte inegală a educaţiei oferite, încurajează iniţiativele vizând implicarea părinţilor în procesul educaţional, în vederea reducerii semnificative a riscului unei viitoare excluderi sociale;
25. invită statele membre să susţină formarea, perfecţionarea şi motivarea cadrelor didactice, precum şi să îmbunătăţească condiţiile calitative ale mediului şcolar, întrucât aceştia sunt factori determinanţi pentru garantarea eficienţei şi a echităţii;
26. îndeamnă statele membre să promoveze multilingvismul în sistemele de învăţământ, la toate nivelurile, ceea ce ar avea ca efect creşterea mobilităţii pe teritoriul Uniunii Europene, atât a copiilor şi tinerilor, cât şi a adulţilor, crescând astfel eficienţa procesului educaţional în interiorul UE;
27. încurajează statele membre să sensibilizeze corpul profesoral şi specialiştii din domeniul educaţiei cu privire la egalitatea între sexe, pentru ca aceştia să poată promova respectarea acestui principiu în rândul generaţiei tinere;
Învăţământul universitar: creşterea investiţiilor şi extinderea accesului
28. recunoaşte că învăţământul universitar este un sector esenţial într-o economie şi o societate bazate pe cunoaştere;
29. se pronunţă în favoarea modernizării universităţilor, astfel încât învăţământul universitar să devină mai competitiv şi să permită o participare echitabilă a fiecăruia, rămânând, în continuare, eficace şi viabil din punct de vedere financiar;
30. invită statele membre să sporească eficienţa şi echitatea prin crearea unor condiţii şi stimulente adecvate, care să permită obţinerea unui volum mai mare de investiţii din surse publice şi private;
31. consideră că învăţământul universitar gratuit nu garantează în mod necesar şi suficient echitatea; solicită, în această privinţă, realizarea unor noi studii, plecând de la ipoteza că cheltuielile de şcolarizare nu reprezintă un aspect izolat, ci aparţin unui ansamblu de factori legaţi de stimulente financiare însoţite de măsuri complementare de susţinere financiară, care pot reduce inechitatea, în ceea ce priveşte accesul la învăţământul universitar, pentru grupurile defavorizate;
32. subliniază că universităţile trebuie să pună în practică politici globale de informare şi de admitere, pentru a răspunde nevoilor sociale şi economice în evoluţie rapidă;
Învăţământul şi formarea profesională: creşterea calităţii şi a pertinenţei
33. consideră, în contextul îmbătrânirii populaţiei, că persistenţa unei rate ridicate a şomajului în rândul tinerilor devine o problemă din ce în ce mai serioasă;
34. susţine, în contextul îmbătrânirii populaţiei, crearea unor mai bune oportunităţi pentru formarea adulţilor, care să le permită să se adapteze mai uşor la cerinţele pieţei forţei de muncă şi să permită, de asemenea, persoanelor mai puţin calificate să se încadreze în procesul educaţional;
35. subliniază că tinerii cei mai puţin calificaţi întâmpină dificultăţi considerabile la intrarea pe piaţa muncii, sunt cei mai vulnerabili în cazul unor fluctuaţii economice, se confruntă cu un risc sporit de şomaj şi sunt susceptibili de a desfăşura activităţi mai puţin calificate sau ocazionale;
36. invită statele membre să promoveze accesul femeilor tinere la educaţie şi la formare, în special al celor care provin din regiuni periferice şi categorii vulnerabile, cum ar fi femeile imigrante, femeile aparţinând minorităţilor etnice, femeile cu handicap şi femeile puţin calificate; invită statele membre să identifice cele mai bune practici în domeniu şi să realizeze un schimb al acestora şi îndeamnă partenerii sociali şi întreprinderile private şi publice să elimine orice formă de discriminare, să încurajeze activ formarea profesională la locul de muncă, eliminând toate barierele legate de vârstă, şi să susţină concediile de studii pentru categoriile defavorizate;
37. invită statele membre să promoveze accesul, în cazul femeilor fără un loc de muncă şi al celor care nu au promovat în cadrul sistemului obligatoriu de învăţământ, la programe de formare pentru adulţi, finanţate din fonduri publice;
38. invită statele membre să pună în aplicare politici care să faciliteze trecerea tinerilor de la şcoală către locul de muncă, acordând o atenţie specială femeilor tinere, care întâmpină, în general, mai multe dificultăţi; subliniază că îmbunătăţirea accesului la o educaţie şi o formare de bună calitate, precum şi la investiţii la o vârstă tânără au consecinţe asupra integrării tinerilor pe piaţa muncii în etapele ulterioare ale vieţii lor; constată că ar trebui pus în practică un mecanism de evaluare a eficienţei şi a impactului cheltuielilor publice pentru educaţie asupra tinerilor în şomaj, în special asupra femeilor tinere;
39. invită statele membre să susţină programele de excelenţă în universităţi, deoarece prin crearea de specialişti de înaltă calificare, în multiple domenii, necesarul de pe piaţa forţei de muncă ar fi mai bine acoperit;
40. atrage atenţia asupra necesităţii de a încuraja, în cadrul sistemelor educaţionale şi de formare, accesul egal al femeilor şi al bărbaţilor la noile tehnologii, pentru a elimina decalajul digital dintre sexe;
41. îndeamnă statele membre să majoreze numărul şi să consolideze poziţia femeilor în domeniul ştiinţei, ingineriei şi tehnologiei; invită guvernele naţionale să sporească numărul femeilor în funcţii de conducere şi să evalueze progresul prin adoptarea unor obiective calitative şi cantitative;
42. recomandă îmbunătăţirea accesului la învăţământul universitar şi crearea unor posibilităţi de continuare a studiilor şi de ridicare a nivelului educaţional concomitent cu activitatea profesională;
43. insistă asupra necesarei flexibilităţi a programelor de formare profesională propuse, care trebuie să ţină seama de cererea de pe piaţa muncii, aceasta fiind o metodă deosebit de eficace de lărgire a posibilităţilor de angajare pentru persoanele defavorizate; consideră, în această privinţă, că investiţiile publice trebuie să se concentreze pe grupurile ţintă cele mai defavorizate, deoarece ele sunt cele care beneficiază cel mai puţin de o formare continuă;
44. invită statele membre să propună, în cooperare cu instituţiile de învăţământ superior sau profesional, o organizare flexibilă a studiilor, pentru a răspunde mai eficient necesităţilor tinerilor, bărbaţi şi femei, care desfăşoară în paralel o activitate sau îşi asumă responsabilităţi familiale şi pentru a-i împiedica astfel să abandoneze studiile prematur;
45. invită statele membre să unească într-un parteneriat comun instituţiile de învăţământ, societăţile comerciale, partenerii sociali şi alţi actori, precum şi sectorul public, în vederea realizării unor programe performante de formare profesională,
Acţiunea Uniunii Europene
46. subliniază că scopul fundamental al acţiunii UE este acela de a promova convergenţa sistemelor de educaţie în Uniune către niveluri de performanţă mai ridicate;
47. consideră că, pentru a direcţiona mai bine acţiunea UE, ar fi necesar să se elaboreze o procedură, pe baza unor rapoarte prezentate în mod periodic de statele membre, precum şi pe baza unui control independent, pentru a evalua performanţa sistemelor de educaţie şi de formare în UE, acordând o atenţie deosebită dobândirii de competenţe de bază de către elevi şi realizării obiectivelor de echitate;
48. solicită Comisiei să publice rapoarte periodice privind eficienţa şi echitatea sistemelor europene de educaţie şi de formare, pentru a monitoriza evoluţia spre niveluri de performanţă mai ridicate;
49. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.
EXPUNERE DE MOTIVE
In the March 2000 Lisbon Council conclusions it was stressed that education is a key to the development of Europe's economy. In 2001 the Stockholm European Council agreed upon a work programme for Europe in the fields of education and training, with emphasis on the quality, effectiveness and equity thereof.
Equitable systems ensure that the results of education and training are unrelated to socio-economic background and to other factors which disadvantage individuals. Education systems are efficient as long as inputs generate maximum outputs. The efficiency of education systems is usually measured on the basis of test and examination results. In November 2006 we had an opportunity to acquaint ourselves with such results in the course of the hearing on education systems in the EU which our committee organised.
The task is thus to support individual education systems by involving pupils, students and adults from all social groups. The current state of affairs as regards the efficiency and equity of education systems is unsatisfactory. If significant improvements are not made in bringing children from disadvantaged social groups into pre-school education, no reduction will be achieved in the number of children who drop out from school prematurely and we shall not succeed in raising the standard achieved by those completing their secondary education and in teaching key skills. An increasing number of people will be vulnerable to the risk of social exclusion, unemployment and other socially undesirable activities which place a burden on them, on the economy and on society.
What specific social and economic benefits may we expect if we increase the efficiency and the equity of European education systems?
Education influences economic growth by increasing human capital and innovative capability and it enables technology to be disseminated. Each additional year of average school attendance raises productivity in an average EU country selectively by 6.2% and in the long-term by a further 3.1%, thanks to its contribution to more rapid technological development. Increasing the efficiency of education and training brings both individuals and society as a whole a return on investment of up to 8% per year. A further benefit is a reduction in unemployment: in today's EU the average unemployment rate is 12.6% amongst people who have completed primary or secondary education, as against 5% in the case of people who have completed higher education. Furthermore, recent research has shown that 75 million EU citizens - i.e. 32% of the workforce - has received insufficient education. In 2010 only 15% of new jobs will be available for that group of people - most of whom come from socially disadvantaged sectors of society.
Education and training policies must have a significant positive impact on social and economic results, sustainable development and social cohesion, whereas inefficiency and inequity entail huge costs: loss of tax revenue, a greater requirement for healthcare and support from public funds, and also the costs associated with a higher level of anti-social behaviour.
Education and training are basic factors contributing to long-term European economic growth, to competitiveness and to social cohesion.
For these reasons the rapporteur proposes that increased financial resources should be invested in pre-school education, where they pay the greatest dividends. He also believes that premature categorisation has a detrimental effect on efficiency and equity in education systems, whereas differentiation is effective at secondary-school level. He supports the idea of modernising universities in order to ensure that university education becomes more competitive, is accessible to all on an equitable basis and remains financially feasible and effective.
17.7.2007
AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe
destinat Comisiei pentru cultură şi educaţie
privind eficienţa şi echitatea în sistemele europene de învăţământ şi de formare profesională
Raportoare pentru aviz: Christa Prets
SUGESTII
Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe recomandă Comisiei pentru cultură şi educaţie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:
A. întrucât femeile tinere sunt mai expuse şomajului decât bărbaţii tineri, rata şomajului în 2006 în UE-27 fiind de 18,1% în cazul femeilor tinere, comparativ cu 16,9% în cazul bărbaţilor tineri; întrucât femeile sunt mai slab reprezentate în funcţiile de conducere, în ciuda faptului că, în majoritatea statelor membre, numărul femeilor cu un nivel ridicat de educaţie este mai mare decât cel al bărbaţilor,
1. invită statele membre să pună în aplicare politici şi materiale educaţionale şi de formare profesională diferenţiate în funcţie de sex, ca instrument de eliminare a inegalităţii între sexe în învăţământ şi în domeniul ocupării forţei de muncă şi de eradicare a stereotipurilor privind sexele; îndeamnă statele membre să promoveze în rândul tinerilor exercitarea unor profesii atipice pentru un anumit sex (de exemplu, mai mulţi profesori bărbaţi în şcolile primare şi mai multe femei în domeniul ştiinţei), inclusiv în rândul copiilor care nu au împlinit vârsta la care se iau deciziile importante privind educaţia şi cariera, în aşa fel încât să reducă segregarea ocupaţională în funcţie de sexe; reafirmă faptul că datele de o calitate superioară, defalcate în funcţie de sex şi vârstă, reprezintă o premisă fundamentală pentru orice politică;
2. încurajează statele membre să sensibilizeze corpul profesoral şi specialiştii din domeniul educaţiei cu privire la egalitatea dintre sexe, pentru ca aceştia să poată promova respectarea acestui principiu în rândul generaţiei tinere;
3. invită statele membre să promoveze accesul tinerelor femei la educaţie şi formare profesională, în special a celor provenind din regiuni periferice şi grupuri vulnerabile, cum ar fi femeile imigrante, femeile aparţinând minorităţilor naţionale, femeile cu handicap şi femeile necalificate; invită statele membre să identifice şi să facă schimb de cele mai bune practici în domeniu şi îndeamnă partenerii sociali şi întreprinderile private şi publice să elimine orice formă de discriminare, să încurajeze activ furnizarea formării profesionale la locul de muncă, eliminând toate barierele legate de vârstă şi să susţină concediile de studii pentru categoriile defavorizate;
4. invită statele membre să promoveze accesul femeilor fără loc de muncă şi al celor care nu au reuşit să absolve cursurile din cadrul sistemului de învăţământ obligatoriu la programe de formare profesională pentru adulţi, finanţate din fonduri publice;
5. invită statele membre să pună în aplicare politici care ar facilita tranziţia tinerilor de la şcoală către locul de muncă, acordând o atenţie specială femeilor tinere, care tind să fie confruntate cu mai multe dificultăţi; subliniază faptul că o calitate mai ridicată a educaţiei, a formării profesionale şi a investiţiilor, precum şi un mai acces mai larg la acestea la o vârstă tânără se răsfrâng asupra pieţei muncii în etapele ulterioare ale vieţii; constată că ar trebui pus în practică un mecanism de evaluare a eficienţei şi a impactului cheltuielilor publice pentru educaţie asupra tinerilor în şomaj, în special asupra tinerelor femei;
6. invită statele membre să propună, în cooperare cu instituţiile de învăţământ superior sau profesional, o organizare flexibilă a studiilor, pentru a răspunde mai eficient necesităţilor tinerilor, bărbaţi şi femei, care au în paralel un loc de muncă sau responsabilităţi familiale şi pentru a-i împiedica astfel să abandoneze studiile prematur;
7. atrage atenţia asupra necesităţii de a încuraja, în cadrul sistemelor educaţionale şi de formare profesională, accesul egal al femeilor şi bărbaţilor la noile tehnologii, pentru a elimina decalajul digital dintre sexe;
8. îndeamnă statele membre să majoreze numărul şi să consolideze poziţia femeilor în domeniul ştiinţei, ingineriei şi tehnologiei; invită guvernele naţionale să sporească numărul femeilor în funcţii de conducere şi să evalueze progresul prin adoptarea unor obiective calitative şi cantitative.
PROCEDURĂ
|
Titlu |
Eficienţa şi echitatea în sistemele europene de învăţământ şi de formare profesională |
||||||
|
Numărul procedurii |
|||||||
|
Comisia competentă în fond |
CULT |
||||||
|
Aviz emis de către Data anunţului în plen |
FEMM 6.6.2007 |
||||||
|
Cooperare consolidată - data anunţului în plen |
|
||||||
|
Raportor pentru aviz : Data numirii |
Christa Prets 11.4.2007 |
||||||
|
Raportorul pentru aviz substituit |
|
||||||
|
Examinare în comisie |
4.6.2007 |
16.7.2007 |
|
|
|
||
|
Data adoptării |
16.7.2007 |
||||||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
27 0 0 |
|||||
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Edit Bauer, Hiltrud Breyer, Věra Flasarová, Nicole Fontaine, Claire Gibault, Lissy Gröner, Zita Gurmai, Esther Herranz García, Anneli Jäätteenmäki, Urszula Krupa, Roselyne Lefrancois, Siiri Oviir, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Zita Pleštinská, Christa Prets, Karin Resetarits, Teresa Riera Madurell, Amalia Sartori, Eva-Britt Svensson, Anna Záborská |
||||||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Gabriela Creţu, Jill Evans, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Anna Hedh, Marusya Ivanova Lyubcheva, |
||||||
|
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final |
Ján Hudacký, Peter Šťastný |
||||||
|
Observaţii (date disponibile într-o singură limbă) |
... |
||||||
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
10.9.2007 |
||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
20 1 0 |
|
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Ivo Belet, Giovanni Berlinguer, Marie-Hélène Descamps, Milan Gaľa, Ovidiu Victor Ganţ, Vasco Graça Moura, Luis Herrero-Tejedor, Ruth Hieronymi, Manolis Mavrommatis, Ljudmila Novak, Doris Pack, Pál Schmitt, Hannu Takkula, Helga Trüpel, Henri Weber, Thomas Wise, Tomáš Zatloukal |
||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Erna Hennicot-Schoepges, Elisabeth Morin, Christel Schaldemose, Ewa Tomaszewska |
||
|
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final |
|
||