RAPORT privind uciderea femeilor (feminicidul) în America Centrală şi în Mexic şi rolul Uniunii Europene în combaterea acestui fenomen

20.9.2007 - (2007/2025(INI))

Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe
Raportor: Raül Romeva i Rueda

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind uciderea femeilor (feminicidul) în America Centrală şi în Mexic şi rolul Uniunii Europene în combaterea acestui fenomen

(2007/2025(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Declaraţia universală a drepturilor omului din 1948,

–   având în vedere acordurile internaţionale privind drepturile omului din 1966,

–   având în vedere Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei din 1979 (CEDEF) şi protocolul opţional la aceasta din 1999,

–   având în vedere Convenţia interamericană privind prevenirea, pedepsirea şi eradicarea violenţei împotriva femeii (Convenţia de la Belém do Pará) din 1994,

–   având în vedere Convenţia împotriva torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante din 1984 şi protocolul opţional la aceasta din 2002,

–   având în vedere recomandările din raportul din 12 mai 2005 privind dispariţia şi asasinarea a numeroase femei şi fete în Mexic, elaborat de Comisia pentru egalitatea şanselor între femei şi bărbaţi a Consiliului Europei, cât şi recomandările Comitetului de miniştri al Consiliului Europei, adoptate prin decizia 939/2.4 din acelaşi an,

–   având în vedere recomandările raportului „Integrarea drepturilor fundamentale ale femeilor şi o perspectivă de gen: violenţa împotriva femeilor” privind misiunea în Mexic din ianuarie 2006 a dnei Yakin Ertürk, raportoare specială a Organizaţiei Naţiunilor Unite pe probleme de violenţă împotriva femeilor, cauzele şi consecinţele acesteia,

–   având în vedere recomandările raportului „Integrarea drepturilor fundamentale ale femeilor şi a unei perspective centrate pe gen: violenţa împotriva femeilor” privind misiunea în Guatemala din februarie 2005 a dnei Yakin Ertürk, raportoare specială a Organizaţiei Naţiunilor Unite pe probleme de violenţă împotriva femeilor, cauzele şi consecinţele acesteia,

–   având în vedere recomandările raportului „Situaţia drepturilor fundamentale ale femeilor în Ciudad Juárez (Mexic): dreptul de a nu suferi violenţe sau discriminări”, elaborat de Comisia interamericană pentru drepturile omului în martie 2003,

–   având în vedere audierea publică privind feminicidele, care a avut loc în cadrul Parlamentului European în aprilie 2006, organizată în comun de Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe şi de Subcomisia pentru drepturile omului,

–   având în vedere al treilea raport anual al Comisiei federale mexicane pentru prevenirea şi eradicarea violenţei împotriva femeilor în Ciudad Juárez,

–   având în vedere Acordul de parteneriat economic, coordonare politică şi cooperare dintre Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Statele Unite Mexicane, pe de altă parte[1], Acordul de dialog politic şi de cooperare între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republicile Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua şi Panama, pe de altă parte[2], din 2003 (în curs de ratificare) şi Acordul-cadru de cooperare între Comunitatea Economică Europeană şi Republicile Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua şi Panama[3],

–  având în vedere documentele privind strategia regională a Uniunii Europene referitoare la perioadele 2001-2006 şi 2007-2013 pentru ţările Americii Centrale şi pentru Mexic,

–   având în vedere al treilea Obiectiv de Dezvoltare al Mileniului (ODM), privind egalitatea între sexe şi autonomia femeilor,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0338/2007),

A. întrucât termenul „feminicid” se bazează pe definiţia juridică a violenţei împotriva femeilor stabilită în articolul 1 din Convenţia de la Belém do Pará – „în sensul prezentei convenţii, prin violenţă împotriva femeii se înţelege orice act sau comportament ce decurge din apartenenţa la sexul feminin care cauzează decesul, prejudicii sau suferinţe fizice, sexuale sau psihice femeii, atât în viaţa publică cât şi în viaţa privată” – şi întrucât pedepsirea sau eradicarea acesteia reprezintă o obligaţie şi trebuie să constituie o prioritate pentru orice stat de drept;

B.  întrucât prezenta rezoluţie reprezintă o invitaţie de a îmbunătăţi în mod eficace situaţia nesatisfăcătoare din unele state şi constatările şi sugestiile emise în prezenta rezoluţie nu constituie, prin urmare, în niciun caz o acuzaţie sau un rechizitoriu la adresa guvernelor unor state suverane şi recunoscute drept parteneri egali în materie de politică internaţională;

C. întrucât violenţa împotriva femeilor are o dimensiune mondială, nu doar regională şi priveşte toate statele, inclusiv pe cele europene şi întrucât prezentul raport se înscrie într-o strategie globală care tinde spre realizarea comună, de către Uniunea Europeană şi ţările în cauză, de acţiuni şi eforturi în vederea eliminării şi prevenirii deceselor violente ale femeilor, oricare ar fi locul în care acestea ar surveni; întrucât există, de asemenea, necesitatea de a promova dialogul, cooperarea şi schimbul reciproc de bune practici între ţările latino-americane şi europene în acest sens;

D. întrucât asasinatele comise împotriva femeilor din Ciudad Juárez şi Guatemala s-au caracterizat printr-o brutalitate ieşită din comun şi numeroase victime au fost supuse la violenţe sexuale, ceea ce în sine reprezintă un tratament plin de cruzime, inuman şi degradant; întrucât, în cazul Ciudad Juárez, factori ce ţin de creşterea demografică şi de fluxul migraţiilor coincid cu prezenţa criminalităţii organizate şi întrucât o parte importantă a acestor asasinate a avut loc în zonele unde funcţionează „maquiladoras” (întreprinderi de subantreprenoriat), care nu dispun de dispozitivele de securitate necesare protecţiei femeilor;

E.  întrucât un procent ridicat al asasinatelor sunt comise în zonele unde funcţionează întreprinderile denumite maquiladoras şi întrucât, după cum indică raportul dnei Yakin Ertürk, raportoare specială a ONU pe probleme de violenţă împotriva femeilor, cauzele şi consecinţele acesteia, este necesară dotarea acestor zone cu infrastructurile necesare pentru ca deplasările lucrătorilor să se desfăşoare în condiţii mai sigure;

F.  întrucât, din 1999, Mexicul se bucură de statutul de observator pe lângă Consiliul Europei şi participă la reuniunile Comitetului de miniştri şi ambasadori în virtutea acestui statut; întrucât Mexicul a ratificat, de asemenea, Protocolul de la Palermo al Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de persoane;

G. întrucât feminicidele nu se pot explica în mod exclusiv printr-un „climat de violenţă generalizată”, ci trebuie să se ţină seama în aceeaşi măsură de discriminare şi de contextul socio-economic local, defavorabil femeilor – chiar mai defavorabil femeilor indigene –, precum şi de nivelul ridicat al sărăciei, de dependenţa economică a femeilor, de bandele de infractori şi de neanihilarea forţelor ilegale şi a aparatelor clandestine de securitate[4];

H. întrucât în Rezoluţia 1454 (2005) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, intitulată „Dispariţia şi asasinarea a numeroase femei şi fete în Mexic“, se precizează faptul că „autorităţile mexicane realizează în prezent eforturi considerabile la toate nivelurile [...] pentru repararea reţelei sociale a acestor oraşe şi pentru a lupta împotriva violenţei faţă de femei [...], cât şi pentru efectuarea de anchete privind asasinările şi dispariţiile femeilor [...] şi pentru a aduce în faţa justiţiei atât autorii crimelor, cât şi funcţionarii care, la început, au închis anchetele şi au obstrucţionat cursul justiţiei“;

I.   având în vedere impunitatea în materie, adică inexistenţa – de fapt sau de drept – a responsabilităţii penale, administrative, disciplinare sau civile a celor care comit aceste acte, nefinalizarea anchetelor sau a condamnărilor, lipsa de resurse bugetare sau frecventa împiedicare a accesului la justiţie a victimelor sau familiilor acestora;

J.   întrucât Mexicul a ratificat statutul Curţii Penale Internaţionale, stabilit la Roma;

K. întrucât un stat de drept este obligat să promoveze politicile care garantează femeilor în general – şi celor mai defavorizate dintre ele în special – o protecţie adecvată împotriva discriminărilor, violenţei şi, în fine, împotriva feminicidelor, iar primul pas este sensibilizarea funcţionarilor statului în legătură cu seriozitatea acestei probleme;

L.  întrucât Mexicul a fost, de asemenea, ales pentru preşedinţia Consiliului drepturilor omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite;

M. întrucât lupta împotriva feminicidelor şi a impunităţii trebuie să urmărească consolidarea măsurilor de prevenire, eliminarea oricărei discriminări pe planul legislativ, proceduri de denunţare şi măsuri de protecţie mai accesibile pentru denunţători, cât şi consolidarea sistemului şi procedurilor judiciare (în special a celor ce ţin de lupta împotriva criminalităţii organizate), începând de la anchetele judiciare şi până la punerea în aplicare a deciziilor;

N. întrucât reconstrucţia instituţiilor, în unele cazuri, şi consolidarea lor, în altele, sunt esenţiale pentru lupta eficace împotriva violenţei faţă de femei şi întrucât, şi într-un caz şi în celălalt, sunt necesare resurse umane şi financiare;

O. întrucât punctul 9 al programului de acţiune al celei de-a 4-a Conferinţe mondiale a femeilor, care a avut loc la Beijing în 1995, care este, de asemenea, un principiu fundamental, enunţat la toate conferinţele internaţionale ale deceniului precedent, menţionează faptul că „punerea în aplicare a prezentului program de acţiune, inclusiv în cadrul legislaţiei diferitelor state şi graţie elaborării de strategii, politici, programe şi priorităţi de dezvoltare, ţine de responsabilitatea suverană a fiecărui stat, acţionând în conformitate cu toate drepturile omului şi libertăţile fundamentale şi atenţia şi respectul pentru valorile religioase şi etnice diverse, patrimoniul cultural şi convingerile filozofice ale indivizilor şi ale comunităţilor ar trebui să le ajute pe femei să se bucure pe deplin de drepturile lor fundamentale, în scopul egalităţii, dezvoltării şi păcii“;

P.  întrucât este inacceptabil ca anumiţi funcţionari ai statului să recurgă la tortură în vederea obţinerii de mărturii din partea persoanelor suspectate de feminicide;

Q. întrucât atât Mexicul, cât şi ansamblul statelor din America Centrală au semnat şi ratificat Declaraţia universală a drepturilor omului a Organizaţiei Naţiunilor Unite;

R.  întrucât două cetăţene olandeze au fost victime ale feminicidelor: Hester Van Nierop (asasinată în 1998) şi Brenda Susana Margaret Searle (asasinată în 2001)[5];

S.  întrucât problematica feminicidelor şi a impunităţii autorilor de acte criminale împotriva femeilor a fost ridicată de mai mult de 15 ani în Mexic;

T.  întrucât caracterul recurent al violenţei în ţări în care stereotipurile sociale fac din femei primele victime ale diverselor forme de astfel de violenţă;

U. salutând măsurile legislative care au fost adoptate în Mexic, în special legea generală referitoare la dreptul femeilor la o viaţă fără violenţă din februarie 2007, precum şi crearea de instituţii specializate la nivel federal şi local, cum ar fi procurorul special responsabil pentru infracţiunile legate de actele de violenţă împotriva femeilor, creat în 2006, Comisia pentru Juárez şi Institutul naţional al femeilor;

V. întrucât recunoaşte eforturile depuse pe plan legislativ de ţările din America Centrală în domeniul recunoaşterii drepturilor femeilor în ordinea juridică, dar îşi exprimă totuşi îngrijorarea faţă de dificultăţile şi întârzierile în aplicarea acestora;

W. întrucât ţine seama de Alianţa interparlamentară pentru dialog şi cooperare, care reuneşte membri ai parlamentelor din Spania, Mexic şi Guatemala şi care vizează promovarea adoptării de măsuri legislative pentru eradicarea violenţei împotriva femeilor;

X. întrucât dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept, precum şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale trebuie să facă parte integrantă din acţiunea externă a Uniunii Europene;

Y. întrucât clauza privind drepturile omului şi democraţia din Acordul de parteneriat economic, de coordonare politică şi de cooperare încheiat între Comunitatea Europeană şi Mexic are un caracter reciproc şi obligatoriu din punct de vedere juridic;

Z.  întrucât Uniunea Europeană şi partenerii săi au responsabilitatea, atunci când semnează cu o ţară terţă un acord, care conţine o clauză privind drepturile omului şi democraţia, de a veghea la respectarea de către ţara terţă în cauză a normelor internaţionale în domeniul drepturilor omului din momentul semnăturii acestui acord [6]şi întrucât această clauză are un caracter reciproc;

1.  solicită punerea în aplicare aprofundată a recomandărilor formulate în diferitele rapoarte şi instrumente internaţionale privind protejarea drepturilor omului şi în special cele menţionate mai sus, care vizează în mod specific drepturile fundamentale ale femeilor; recunoaşte, în acest sens, progresele realizate în Mexic în domeniul egalităţii dintre femei şi bărbaţi, salută legea federală privind prevenirea şi eradicarea discriminării şi invită Mexicul să continue să urmeze această cale;

2.  îndeamnă guvernele din Mexic şi din America Centrală să adopte toate măsurile necesare pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite;

3.  invită guvernele naţionale, în cadrul relaţiilor lor bilaterale cu ţările din America latină, cât şi instituţiile europene, în cadrul parteneriatului strategic, să susţină, prin programe de cooperare şi resurse financiare şi tehnice, politicile de prevenire şi de protecţie în materie de violenţă împotriva femeilor, precum crearea sau consolidarea de programe de sensibilizare şi de formare privind problemele de gen, să mărească bugetul organismelor responsabile pentru anchetele privind asasinările, să creeze sisteme de protecţie eficace pentru martori, victime şi familiile acestora, să consolideze capacitatea instanţelor judecătoreşti, ale organelor de securitate şi ale procurorilor generali în vederea facilitării urmăririi şi condamnării celor responsabili, precum şi a luptei împotriva traficului de droguri şi a criminalităţii organizate; solicită, de asemenea, promovarea unei mai bune coordonări instituţionale în aceste domenii între toate nivelurile guvernamentale;

4.  solicită instituţiilor europene să promoveze cooperarea şi dialogul între Uniunea Europeană, statele membre, ţările din America Centrală şi Mexicul sprijinind iniţiativele la toate nivelurile ce vizează eradicarea violenţei faţă de femei şi încurajând măsuri de protecţie adecvate pentru victime şi familiile acestora;

5.  solicită Uniunii Europene să încurajeze coordonarea instituţională cu Mexicul şi statele din America Centrală, sprijinind crearea unui program de schimb şi de cooperare în domeniul luptei împotriva violenţei faţă de femei şi promovând cooperarea între administraţiile publice ale statelor membre şi ale partenerilor lor în scopul realizării de proiecte de asistenţă şi de învăţare reciprocă în acest sens;

6.  recunoaşte voinţa fermă de a lupta împotriva impunităţii de care au dat dovadă partidele politice reprezentate în Congresul din Guatemala, voinţă manifestată prin crearea Comisiei internaţionale de luptă împotriva impunităţii din Guatemala; îndeamnă guvernul care va fi ales în această ţară să continue eforturile în acest sens, asigurând condiţiile instituţionale necesare pentru realizarea mandatului acestei comisii internaţionale şi lansează un apel comunităţii internaţionale să vegheze la punerea în aplicare a acestei întreprinderi comune de luptă împotriva impunităţii;

7.  solicită insistent statelor din America Centrală să ia toate măsurile necesare pentru a combate în mod eficient violenţa împotriva femeilor; solicită ca aceste măsuri să garanteze respectarea deplină a drepturilor omului, definite în Declaraţia universală a drepturilor omului şi în Declaraţia americană a drepturilor şi îndatoririlor omului, cum ar fi dreptul la asistenţă gratuită din partea unui avocat pentru femeile victime şi familiile acestora; invită guvernul federal mexican să continue acţiunile energice întreprinse în acest sens de administraţiile care s-au succedat;

8.  invită statele să elimine orice discriminare împotriva femeilor din legile naţionale; recunoaşte progresele realizate de Mexic în acest sens prin adoptarea legii federale pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi a legii generale pentru egalitatea între femei şi bărbaţi şi invită autorităţile acestor ţări atât să promoveze iniţiative legislative în vederea încadrării violenţelor domestice şi a hărţuirii sexuale, la locul de muncă şi în toate celelalte domenii ale vieţii publice, ca infracţiuni grave, cât şi să elaboreze politici şi norme de combatere a impunităţii şi de promovare a egalităţii între sexe, bazându-se pe concluziile şi recomandările formulate de reprezentanţi ai societăţii civile care activează printre victimele feminicidelor ;

9.  invită guvernele ţărilor din America Centrală şi Mexicului să respecte şi să faciliteze acţiunea ONG-urilor şi a organizaţiilor societăţii civile care acordă asistenţă victimelor feminicidelor, să respecte familiile victimelor şi apărătorii drepturilor omului, creând un sistem de protecţie eficace pentru martori şi promovând mecanisme de despăgubire pentru familiile victimelor, cărora, dincolo de compensaţia financiară, să le asigure sprijinul psihologic şi accesul la justiţie şi să stabilească un dialog cu aceşti interlocutori, precum şi să le recunoască rolul esenţial în societate;

10. solicită insistent statelor Americii Centrale şi Mexicului să garanteze drepturile fundamentale ale lucrătoarelor în legislaţiile naţionale şi la toate nivelurile guvernamentale şi să exercite un control asupra întreprinderilor, pentru ca acestea să respecte, în cadrul responsabilităţii sociale a întreprinderilor (RSI), integritatea, siguranţa, confortul fizic şi mental şi drepturile fundamentale ale angajatelor lor;

11. îndeamnă guvernele din Belize, Honduras şi Nicaragua să ratifice protocolul opţional la Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor;

12. invită Comisia să promoveze, în cadrul acordurilor în vigoare sau în curs de negociere, înscrierea unei obligaţii reciproce vizând crearea de mecanisme de aplicare a clauzei privind drepturile omului şi democraţia, a căror formulare ar trebui să insiste pe obligaţiile care decurg din pactele internaţionale semnate de statele membre ale Uniunii Europene, Mexic şi statele Americii Centrale, acordându-se o atenţie deosebită respectării drepturilor femeii şi egalităţii între femei şi bărbaţi, astfel cum sunt prevăzute în Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei şi în protocolul opţional la aceasta, cât şi în Declaraţia interamericană a drepturilor omului;

13. solicită Uniunii Europene ca, în cadrul colaborării sale cu Mexicul şi America Centrală, să acorde prioritate restructurării şi consolidării sistemelor judiciare şi penitenciare ale regiunii, promovând schimbul de bune practici, realizarea de campanii de sensibilizare şi mecanisme de protecţie a victimelor, martorilor şi membrilor familiei, în special în cazul denunţării de feminicide; consideră că această cooperare ar trebui să implice alţi participanţi, cum ar fi Biroul internaţional al muncii şi, în special, punctul de contact al OCDE în Mexic, în vederea elaborării, la cel mai înalt nivel, de programe şi mecanisme permiţând garantarea siguranţei, condiţiilor de lucru demne şi egalităţii în muncă pentru femei;

14. solicită Comisiei să facă o propunere metodologică, care să fie discutată, prin altele, de Adunarea parlamentară mixtă EuroLat şi la reuniunea la nivel înalt EURLAT de la Lima din iulie 2008, în ceea ce priveşte modul de coordonare a diferitelor iniţiative europene destinate luptei împotriva feminicidelor şi impunităţii acestora, în cooperare cu instituţiile şi organizaţiile locale şi să pună în aplicare acţiuni de sensibilizare a personalului lor faţă de dimensiunea de gen şi de violenţa împotriva femeilor; solicită, de asemenea, ca aceste iniţiative să fie prezentate în mod regulat şi discutate de comisia sa responsabilă de drepturile femeii şi egalitatea între sexe, în colaborarea cu delegaţia sa pentru relaţiile cu ţările Americii Centrale şi comisia parlamentară mixtă UE-Mexic;

15. solicită delegaţiei la Comisia pentru Mexic să realizeze, în cel mai scurt timp, un nou program în domeniul drepturilor omului, în vederea continuării lucrărilor efectuate în cursul ultimilor ani, în jurul a trei axe: a) armonizarea legislaţiei mexicane, în conformitate cu angajamentele luate la nivel internaţional în domeniul drepturilor omului şi, în special, punerea în aplicare a protocolului de la Istambul (protocol opţional privind convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante); b) eradicarea violenţei împotriva femeilor; c) reforma sistemului judiciar;

16. solicită Comisiei să atribuie programelor privind drepturile omului în Mexic şi în America Centrală un capitol independent în bugetul destinat cooperării bilaterale pentru a nu afecta resursele financiare limitate care le sunt consacrate;

17. îndeamnă Uniunea Europeană să se asigure că dialogul politic cu guvernul federal din Mexic şi cu guvernele statelor din America Centrală, precum şi dialogul cu societatea civilă, includ problema violenţei împotriva femeilor – şi în special feminicidele – şi a accesului la justiţie al familiilor victimelor şi al organizaţiilor de sprijin;

18. salută eforturile depuse în direcţia egalităţii între sexe şi îndeamnă instanţele comunitare în cauză să sprijine realizarea unui dialog constant şi a unui schimb de experienţe pozitive în acest domeniu şi să contribuie la acestea; solicită totuşi Comisiei să acorde o şi mai mare atenţie feminicidelor, violenţei şi discriminării împotriva femeilor în documentele de strategie pentru fiecare ţară pentru perioada 2007-2013 şi să propună un plan de acţiune;

19. invită statele membre să sprijine demersurile realizate în materie de combaterea discriminării între femei şi bărbaţi şi să contribuie la stabilirea unui dialog structurat care să vizeze schimbul de bune practici în acest domeniu;

20. solicită ca evaluarea impactului asupra dezvoltării durabile să fie, pe cât de repede posibil şi în cadrul negocierilor Acordului de asociere între statele Americii Centrale şi CE, completată cu o evaluare a impactului asupra egalităţii între sexe, ale cărei rezultate vor fi luate în considerare în cursul negocierilor;

21. solicită Comisiei să ofere informaţii asupra progreselor realizate în materie în cadrul negocierilor Acordului de asociere între statele Americii Centrale şi CE, şi aceasta înainte de încheierea negocierilor sau, în orice caz, înaintea Reuniunii la nivel înalt America Latină şi Caraibe - Uniunea Europeană, care va avea loc la Lima în mai 2008;

22. solicită insistent reprezentanţelor Uniunii Europene şi ambasadelor statelor membre să organizeze o masă rotundă pe tema violenţei împotriva femeilor sub diversele sale forme, în special feminicidele în context global şi impunitatea, la care vor participa diferite reţele şi iniţiative parlamentare, centre de cercetare, asociaţii de apărare a drepturilor omului, a egalităţii între sexe şi a familiilor victimelor;

23. solicită Comisiei parlamentare mixte UE-Mexic şi delegaţiei sale pentru relaţiile cu ţările din America Centrală să includă în mod sistematic punctul „Violenţa pe criterii de sex, feminicidele şi impunitatea în Mexic, America Centrală şi Europa“ în programul misiunilor lor parlamentare respective, cât şi cu ocazia vizitelor în Europa ale delegaţiilor parlamentare din Mexic şi America Centrală, în vederea asigurării continuităţii situaţiei drepturilor omului, astfel cum se prevede în normele aprobate de Conferinţa preşedinţilor de delegaţii din Parlamentul European în 2006;

24. propune organizarea unei audieri comune între Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe, Subcomisia pentru drepturile omului şi delegaţiile competente, înainte de Reuniunea la nivel înalt UE-ALC de la Lima din 2008, în scopul realizării unui bilanţ al măsurilor adoptate, inclusiv al experienţei instanţelor create în acest domeniu, în cadrul luptei împotriva violenţei faţă de femei atât în Uniunea Europeană, cât şi în America latină;

25. solicită includerea în acest bilanţ a tuturor cazurilor de victime cu cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene;

26. invită, în virtutea tuturor acestor motive, Consiliul şi preşedinţiile viitoare ale Uniunii Europene să adopte orientări privind drepturile femeilor, care să contribuie, în mod esenţial, la consolidarea conţinutului şi coerenţei politicii Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului;

27. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi statelor membre, precum şi Consiliului Europei şi guvernelor Mexicului şi ale ţărilor din America Centrală.

• [1]  JO L 276, 28.10.2000, p. 44.
• [2]  JO C 103 E, 29.4.2004, p. 542.
• [3]  JO L 63, 12.3.1999, p. 39.
• [4]  Terminologie utilizată de Organizaţia Naţiunilor Unite (a se vedea Acordul dintre Organizaţia Naţiunilor Unite şi Guatemala din noiembrie 2006 de instituire a unei comisii internaţionale de anchetă împotriva impunităţii din Guatemala).
• [5]  În cazul Brenda Searle, procesul penal al celor responsabili a durat cinci ani şi s-a finalizat în 2007.
• [6]  Considerentele W, X, Y din rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2006 privind clauza referitoare la drepturile omului şi la democraţie din acordurile Uniunii Europene (JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107).

EXPUNERE DE MOTIVE

Une audition sur les féminicides au Mexique et en Amérique centrale ("Ni una muerta más" - pas une morte de plus), organisée par la commission des droits de la femme et de l'égalité des genres et par la sous-commission "droits de l'homme", s'est tenue en avril 2006 au Parlement européen.

Cette audition a réuni des députés européens, des représentants des gouvernements du Mexique et du Guatemala, M^me Yakin Ertük, rapporteur spécial des Nations unies, M^me Ruth-Gaby Vermot-Mangold, rapporteur du Conseil de l'Europe, ainsi que des experts de la société civile organisée.

La rédaction du présent texte est le résultat des travaux réalisés pendant et après l'audition, qui ont ainsi permis de créer une base de données utile pour échanger des communications urgentes et unir les efforts.

Le présent rapport s'inscrit dans une stratégie globale de la commission des droits de la femme et de l'égalité des genres concernant l'éradication, au niveau mondial, de la violence à l'encontre des femmes. Le Mexique et les pays d'Amérique centrale ne sont pas les seuls pays où existe ce phénomène de "féminicide". Le présent rapport a pour but de concrétiser les actions et les efforts conjoints pour l'éradication et la prévention des morts violentes de femmes.

Le terme "féminicide" se base sur la définition juridique de la violence faite à la femme, précisée à l'article 1^er de la Convention de Belém do Pará: "on entend par violence contre la femme tout acte ou comportement fondé sur la condition féminine qui cause la mort, des torts ou des souffrances physiques, sexuelles ou psychiques à la femme, aussi bien dans sa vie publique que dans sa vie privée".

Le phénomène du féminicide a été défini en tant que tel pour la première fois au Mexique comme étant "l'ensemble des crimes de lèse-humanité comprenant les assassinats, les séquestrations et les disparitions de fillettes et de femmes dans un contexte de défaillance institutionnelle. Il s'agit d'une fracture de l'État de droit qui favorise l'impunité. Le féminicide est un crime d'État."[1] Le phénomène du féminicide est à replacer dans un contexte social influencé par la mentalité patriarcale, dans lequel les femmes supportent la majeure partie du travail domestique et procréatif, ce qui les empêche de devenir socialement autonomes. S'y ajoutent l'insécurité, les inégalités, la pauvreté et le contexte de modernisation de l'économie par le biais des maquiladoras (usines de sous-traitance).

En Amérique centrale et au Mexique, le nombre de morts violentes a considérablement augmenté ces dernières années. Un intérêt croissant du public et une meilleure organisation des parents et amis des victimes ont permis de dénoncer les crimes et de rendre le phénomène de plus en plus visible, même si la lutte n'a pas progressé de façon satisfaisante.

Selon les chiffres officiels mexicains, 6 000 fillettes et femmes ont été assassinées dans le pays entre 1999 et 2006 et, pour la seule année 2004, 1 205 petites filles ont été victimes d'assassinat[2]. Au Guatemala, 1 188 femmes ont été assassinées entre 2001 et août 2004. Au Salvador, le nombre d'assassinats qui s'élevait à 2 374 en 2001 est passé à 2 933 en 2004. Au Honduras, 442 femmes, jeunes filles et fillettes ont perdu la vie entre 2002 et 2005. Au Nicaragua, 203 femmes ont été assassinées et victimes d'homicide entre 2003 et 2005[3].

Les États concernés ont fini par mettre en place des mesures législatives pour faire face au problème, sans toutefois réussir à s'attaquer suffisamment aux causes profondes des féminicides. En conséquence, les mesures préventives sont peu nombreuses, les enquêtes continuent à être insuffisantes et la majorité des auteurs des crimes n'ont pas été jugés.

Les assassinats de deux Européennes, Hester Van Nierop[4] en 1998, à Ciudad Juárez, et Brenda Susana Margaret Searle en 2001, à Chichen Itzá, au Yucatán, sont des cas emblématiques. L'absence d'éclaircissements quant au meurtre de Hester Van Nierop et la lenteur des poursuites pénales à l'encontre des assassins de Brenda Searle mettent en valeur les insuffisances considérables de l'appareil judiciaire.[5]

Le contexte général dans lequel se déroulent les féminicides est marqué par:[6]

–  les inégalités sociales: le Mexique et l'Amérique centrale[7] se caractérisent par de profondes inégalités économiques dans la société et la dépendance financière de la femme par rapport à l'homme;

–  la mentalité patriarcale: la structure sociale mexicaine et centraméricaine est basée sur une mentalité patriarcale où la violence à l'encontre des femmes est extrêmement courante. Non seulement le patriarcat banalise la violence envers les femmes, mais il entraîne une importante segmentation du marché du travail et freine la reconnaissance de la contribution politique des femmes;

–  la modernisation économique à partir des années 1990, avec l'implantation croissante de maquiladoras (usines de sous-traitance), dont beaucoup sont à capital européen: la main-d'œuvre de ces entreprises est en grande partie (parfois en majorité) féminine et très jeune. Les plaintes sont nombreuses quant aux conditions de travail déplorables: absence de contrats permanents, conditions dégradantes, irrégularité et insécurité des possibilités de transport vers le lieu de travail et infrastructures publiques déficientes. Le non-respect des droits du travail des ouvrières et, par conséquent, de leurs droits humains renforce l'image culturelle de la femme en tant qu'être inférieur, voire méprisable[8];

–  un État de droit défaillant: de toute évidence, les États ne parviennent à garantir ni l'efficacité de l'appareil judiciaire, ni l'accès à la justice, ni la sécurité, ni la pleine jouissance des droits humains pour leurs ressortissants;

–  l'impunité: l'impunité est le fruit de la corruption et de l'inefficacité du pouvoir judiciaire, et elle implique la complicité avec les coupables et leur protection (directe et indirecte). Elle contribue à encourager la criminalité et crée un climat d'insécurité collective. Les crimes commis en particulier envers les femmes bénéficient généralement d'une plus grande impunité que les autres crimes, comme l'a fait remarquer le Secrétaire général des Nations unies dans le contexte de la campagne visant à éradiquer la violence à l'encontre des femmes, lancée à l'occasion de la célébration du 8 mars (Journée internationale de la femme) en 2007;

–  la violence sociale: on constate une présence accrue de gangs de malfaiteurs au Mexique et l'existence de corps illégaux et d'appareils clandestins de sécurité[9] qui ont vu le jour dans les conflits armés d'Amérique centrale;

–  des structures institutionnelles inefficaces: les pays d'Amérique centrale continuent à subir les séquelles des conflits armés dans la région. Leurs systèmes judiciaires et pénaux sont trop fragiles pour empêcher les violations des droits humains;

–  la stigmatisation des victimes de la part des autorités: de nombreuses plaintes dénoncent l'attitude des fonctionnaires de la police et de la justice qui dénigrent les personnes en raison de leur façon de s'habiller, de leurs activités professionnelles ou de leurs relations personnelles. Le but est de discréditer les victimes, qualifier les affaires de cas isolés et détourner l'attention de ce qui est réellement important: la sécurité, le droit à la vie et la dignité des femmes et des jeunes filles assassinées. En Amérique centrale, on a tendance à imputer les assassinats de femmes aux maras (bandes de jeunes délinquants) ou au contexte de la prostitution afin de minimiser le problème;

–  la violence des assassinats: les assassinats sont caractérisés par la haine et la misogynie. Les femmes sont séquestrées, abusées sexuellement, torturées, assassinées, mutilées et abandonnées dans le désert, au bord des routes, sur les marchés ou dans des terrains vagues;

–  le manque de ressources financières des institutions créées pour lutter contre le féminicide: les institutions créées par les États sont confrontées principalement à un manque de ressources financières et humaines[10];

–  des déficiences des législations nationales et de la ratification des instruments internationaux: au Mexique et en Amérique centrale, il existe des lois et des plans nationaux visant à la prévention et l'éradication de la violence faite aux femmes, y compris la lutte contre les féminicides, mais la majorité de ces mesures ne sont pas appliquées efficacement pour des raisons diverses, telles que le manque de ressources humaines et financières.[11] Le Nicaragua, par exemple, n'a pas ratifié le protocole facultatif de la CEDEF[12], qui instaure une procédure de signalement des violations des droits humains et qui permet au Comité pour l'élimination de la discrimination à l'égard des femmes de lancer une enquête sur des violations graves des droits de la femme.

Votre rapporteur considère que le caractère des relations qui unissent l'Union européenne au Mexique et à l'Amérique centrale, ainsi que l'engagement de toutes les parties concernées de respecter pleinement les droits humains, obligent l'Union européenne à agir et à proposer un soutien total pour que les féminicides ne restent pas impunis, par le recours à tous les instruments dont elle dispose, depuis les programmes préventifs jusqu'à une aide au rétablissement et au renforcement des institutions.

Les accords qui lient les parties représentent une base suffisante pour agir. L'instauration (ou la réinstauration) d'un État de droit, où l'appareil judiciaire serait restructuré pour pouvoir fonctionner à l'abri de la corruption et permettre un accès à tous les citoyens, doit être la priorité de la coopération et du dialogue politique, à l'initiative de l'Union européenne.

De la même façon, cet objectif doit marquer l'orientation du troisième pilier des relations de l'Union européenne, à savoir le chapitre commercial, en particulier lorsque sont impliquées des entreprises à capital européen. La responsabilité sociale des entreprises (RSE), qui est ici engagée, implique la prise en compte d'aspects liés à l'égalité entre hommes et femmes: un salaire digne et équitable pour les employées, leur protection contre les discriminations de type sexiste sur le lieu de travail et, enfin, la question de la sécurité pendant les trajets.

Concrètement, votre rapporteur fait à l'Union européenne les suggestions suivantes:

–  disposer d'un personnel spécialisé dans les questions d'égalité entre hommes et femmes, au sein des représentations de l'Union européenne dans les pays concernés;

–  prévoir des compétences concrètes, comme un poste de coordinateur sur les questions d'égalité entre hommes et femmes et le féminicide; produire des rapports, à transmettre à la Commission, au Conseil et au Parlement européen, sur les progrès et les difficultés dans ce domaine;

–  faire de la question des féminicides et de l'impunité un point obligatoire des ordres du jour des enceintes des différents niveaux du dialogue politique, tels que le comité mixte et le comité conjoint;

–  créer une table ronde permanente sur les féminicides et, dans le cas du Mexique, en coopération au niveau de l'OCDE, en particulier au sein du point de contact national de l'OCDE qui est chargé de veiller au respect des principes directeurs à l'intention des entreprises multinationales;

–  inclure le thème de la lutte contre le féminicide et l'impunité dans les documents de stratégie par pays 2007-2013, au plus tard au moment de leur révision à mi-parcours;

–  réserver une place privilégiée à cette question dans la négociation d'un accord d'association avec l'Amérique centrale;

–  de la même façon, l'inscrire à l'"agenda incorporé" (inbuilt agenda) de l'accord de partenariat avec le Mexique, en particulier dans l'accord bilatéral sur les investissements.

En ce qui concerne la question des féminicides et de l'impunité au Mexique et en Amérique centrale, le rôle du Parlement européen est surtout de surveiller la Commission et les États membres dans leurs efforts pour éradiquer le problème dans la région. Il est donc important que le Parlement européen se réunisse sur le thème des féminicides avant le prochain sommet Union européenne - Amérique latine, qui se tiendra à Lima en mai 2008, avec l'appui de toutes les institutions et personnes susmentionnées, afin de faire un bilan et d'adapter la stratégie future aux résultats obtenus.

• [1]  Violence féminicide dans la République mexicaine. Chambre des députés du Congrès de l'Union. 59^e législature. Commission spéciale pour instruire et poursuivre les cas de féminicides dans la République mexicaine. Mexico, 2006.
• [2]  Le chiffre global comprend les morts violentes ayant des causes diverses telles que les accidents de la route, les incendies, la violence intrafamiliale et les féminicides. Voir le rapport de la commission spéciale sur les féminicides de la 59^e législature de la Chambre des députés, ainsi que les rapports de gestion de la commission chargée de prévenir et d'éradiquer la violence contre les femmes à Ciudad Juárez.
• [3]  Données de la police nationale, voir le rapport CLADEM 2007.
• [4]  Le crime est toujours impuni.
• [5]  Les assassins de Brenda Searle n'ont été condamnés qu'en 2007.
• [6]  N'oublions pas les caractéristiques locales très spécifiques; ainsi, Ciudad Juárez est une ville frontalière avec les États-Unis, point de passage de la drogue, ayant connu un développement rapide et ne disposant pas de services adaptés.
• [7]  Par exemple, au Honduras, troisième pays le plus pauvre d'Amérique latine, 80 % de la population vit dans la pauvreté; au Nicaragua, 50 % des habitants se situent sous le seuil de pauvreté.
• [8]  Le féminicide dans le secteur des maquiladoras, Francesca Gargallo, FIDH.
• [9]  Terminologie utilisée par les Nations unies. Voir l'"Accord entre l'Organisation des Nations unies et le gouvernement du Guatemala relatif à la création d'une commission internationale contre l'impunité au Guatemala" (Comisión Internacional Contra la Impunidad en Guatemala - CICIG), novembre 2006.
• [10]  Tel est le cas du Plan Nacional de Prevención y Erradicación de la Violencia Intrafamiliar contre la Mujeres (Plan national de prévention et d'éradication des violences intrafamiliales contre les femmes - PLANOVI) au Guatemala.
• [11]  Voir les annexes fournies par les parlements nationaux.
• [12]  Convention sur l'élimination de toutes les formes de discrimination à l'égard des femmes (CEDEF).

PROCEDURĂ

Titlu	Uciderea femeilor (feminicidul) în America Centrală şi în Mexic şi rolul Uniunii Europene în combaterea acestui fenomen
Numărul procedurii	2007/2025(INI)
Comisia competentă în fond   Data anunţului în plen al autorizării	FEMM 15.2.2007
Raportor(i)   Data numirii	Raül Romeva i Rueda 10.9.2007
Examinare în comisie	25.6.2007	11.9.2007
Data adoptării	11.9.2007
Rezultatul votului final	+: –: 0:	31 0 1
Membri titulari prezenţi la votul final	Edit Bauer, Emine Bozkurt, Hiltrud Breyer, Edite Estrela, Ilda Figueiredo, Věra Flasarová, Lissy Gröner, Zita Gurmai, Esther Herranz García, Lívia Járóka, Urszula Krupa, Esther De Lange, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Zita Pleštinská, Karin Resetarits, Teresa Riera Madurell, Raül Romeva i Rueda, Amalia Sartori, Eva-Britt Svensson, Konrad Szymański, Britta Thomsen, Anne Van Lancker, Anna Záborská
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Gabriela Creţu, Anna Hedh, Christa Klaß, Marusya Ivanova Lyubcheva, Maria Petre, Zuzana Roithová
Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final	Luis de Grandes Pascual, José Javier Pomés Ruiz, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra
Data depunerii	20.9.2007