RAPORT referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe în şedere ilegală

20.9.2007 - (COM(2005)0391 – C6‑0266/2005 – 2005/0167(COD)) - ***I

Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne
Raportor: Manfred Weber

Procedură : 2005/0167(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A6-0339/2007

PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe în şedere ilegală

(COM(2005)0391 – C6‑0266/2005 – 2005/0167(COD))

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2005)0391)[1],

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 63 alineatul (3) litera (b) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0266/2005),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi avizele Comisiei pentru afaceri externe şi al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală (A6‑0339/2007),

1.  aprobă propunerea Comisiei cum a fost modificată;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Text propus de ComisieAmendamentele Parlamentului

Amendamentul 1

Referirea 1a (nouă)

.

- având în vedere cele 20 de orientări privind returnarea forţată adoptate de Comitetul de miniştri al Consiliului Europei la 4 mai 2005 [CM(2005)40],

Amendamentul 2

Considerentul -1 (nou)

 

(-1) Consiliul European de la Tampere din 15-16 octombrie 1999 a instituit o abordare coerentă în domeniul imigrării şi al azilului, care se referă, în egală măsură, la crearea unui sistem comun în domeniul azilului, la o politică de imigrare legală şi la combaterea imigrării ilegale,

Amendamentul 3

Considerentul -1a (nou)

 

(-1a) pentru a facilita procesul de returnare, se subliniază necesitatea stabilirii unor acorduri de readmisie multilaterale şi bilaterale între UE şi ţările terţe,

Amendamentul 4

Considerentul 1a (nou)

 

 

(1a) returnarea de persoane este un drept legitim recunoscut al statelor membre. O astfel de situaţie implică, în prealabil, funcţionarea unor sisteme eficiente şi echitabile în domeniul azilului, care să respecte integral principiul nereturnării,

Amendamentul 5

Considerentul 1b (nou)

 

(1b) în conformitate cu articolul 33 din Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaţilor, statele membre nu vor expulza sau returna, în niciun fel, un refugiat peste frontierele statelor sau teritoriilor unde viaţa sau libertatea sa ar fi ameninţate. Principiul nereturnării se aplică şi persoanelor aflate în zone de tranzit,

Amendamentul 6

Considerentul 2a (nou)

 

(2a) cooperarea internaţională cu ţările de origine în toate etapele procesului de returnare reprezintă o condiţie prealabilă în realizarea unei returnări durabile,

Amendamentul 7

Considerentul 2b (nou)

 

(2b) cooperarea între instituţiile implicate la toate nivelurile procesului de returnare, precum şi schimbul de cele mai bune practici şi promovarea acestora ar trebui să susţină transpunerea prezentei directive şi să acorde valoare adăugată cu dimensiune europeană,

Amendamentul 8

Considerentul 4

(4) statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt şederii ilegale printr-o procedură transparentă şi echitabilă.

(4) statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt, printr-o procedură transparentă şi echitabilă, şederii ilegale în UE a resortisanţilor din ţări terţe; în virtutea principiilor generale ale legislaţiei UE, se recomandă ca deciziile luate în temeiul prezentei directive să se adopte de la caz la caz, luând în considerare criterii individuale şi obiective,

Amendamentul 9

Considerentul 6

(6) în cazul în care nu există nici o temere că scopul unei decizii de returnare este compromis, returnarea voluntară ar trebui să prevaleze în raport cu returnarea forţată, impunându-se prevederea, în acest sens, a unei perioade de plecare deliberată;

 

(6) returnarea voluntară ar trebui să prevaleze în raport cu returnarea forţată, impunându-se prevederea, în acest sens, a unei perioade de plecare deliberată,

Justificare

The text is unclear and should mainly foresee voluntary return.

Amendamentul 10

Considerentul 11

(11) măsura de reţinere temporară ar trebui să facă obiectul unei utilizări limitate şi ar trebui să respecte principiul proporţionalităţii. Nu ar trebui să se recurgă la reţinerea temporară decât în cazul în care aceasta este necesară pentru a preveni un risc grav de ascundere în vederea sustragerii şi aplicarea măsurilor mai puţin coercitive nu ar fi suficientă;

(11) măsura de reţinere ar trebui să facă obiectul unei utilizări limitate şi ar trebui să respecte principiul proporţionalităţii. Nu ar trebui să se recurgă la reţinere decât în cazul în care aceasta este necesară pentru a preveni un risc grav de ascundere în vederea sustragerii şi aplicarea măsurilor mai puţin coercitive nu ar fi suficientă;

 

(Această modificare se aplică întregului text legislativ).

Justification

La "garde temporaire" devrait être appelée par ce qu'elle est dans la réalité, en toute honnêteté, à savoir une "rétention", étant donné la dimension de privation de liberté qui la caractérise et la durée qui lui est attachée, jusqu'à 6 mois, d'où un caractère loin d'être temporaire. Cette proposition de changement de vocabulaire concerne également tout le chapitre IV.

Amendamentul 11

Considerentul 11a (nou)

 

(11a) trebuie avute în vedere toate posibilităţile de a deschide perspective resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în reţinere temporară sau de a le oferi o ocupaţie utilă,

Justificare

It is considered in the best interest of the returnee to have the possibility to use the time in tenmporary custody for education, useful occupation or any other kind of activity. This provision is also important in order to decrease the level of agression and to enahce the chance of a succesful return.

Amendamentul 12

Articolul 1

Prezenta directivă stabileşte standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe în regim de şedere ilegală, în conformitate cu drepturile fundamentale considerate principii generale ale legislaţiei comunitare, precum şi cu legislaţia internaţională, îndeosebi cu privire la obligaţiile în materie de protecţie a refugiaţilor şi de drepturi ale omului.

Prezenta directivă stabileşte standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe care nu respectă sau care nu mai respectă condiţiile de şedere legală, în conformitate cu drepturile fundamentale considerate principii generale ale legislaţiei comunitare, precum şi cu legislaţia internaţională, îndeosebi cu privire la obligaţiile în materie de protecţie a refugiaţilor şi de drepturi ale omului.

Amendamentul 13

Articolul 2 alineatul (1) litera (b)

(b) a căror şedere pe teritoriul unui stat membru este ilegală din alte motive.

(b) a căror şedere pe teritoriul unui stat membru nu respectă sau nu mai respectă, din alte motive, condiţiile de şedere legală.

Amendamentul 14

Articolul 2 alineatul (2)

(2) Statele membre pot decide să nu aplice prezenta directivă resortisanţilor ţărilor terţe cărora le-a fost refuzată intrarea într-o zonă de tranzit a unui stat membru. Ele se asigură, totuşi, ca tratamentul aplicat resortisanţilor ţărilor terţe şi nivelul de protecţie asigurat acestora să nu fie mai puţin favorabile decât cele prevăzute în articolele 8, 10, 13 şi 15.

(2) Statele membre pot decide să nu aplice prezenta directivă resortisanţilor ţărilor terţe cărora le-a fost refuzată intrarea sau într-o zonă de tranzit sau la frontiera unui stat membru, în conformitate cu articolul 35 din Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat1. Ele se asigură, totuşi, ca tratamentul aplicat resortisanţilor ţărilor terţe şi nivelul de protecţie asigurat acestora să nu fie mai puţin favorabile decât cele prevăzute în articolele 8, 10, 13 şi 15 din prezenta directivă.

_______________________

1 JO L 326, 13.12.2005, p. 13.

Amendamentul 15

Articolul 2 alineatul (3a) (nou)

 

(3a) Prezenta directivă nu aduce atingere interdicţiilor de readmisie care au fost instituite anterior intrării sale în vigoare.

Amendamentul 16

Articolul 3 litera (aa) (nouă)

 

(aa) „zonă de tranzit” înseamnă un spaţiu indicat în mod clar şi bine delimitat, situat într-un aeroport, într-un port sau la frontierele terestre externe ale teritoriului unui stat membru, în perimetrul căruia sunt plasaţi temporar resortisanţii din ţări terţe care nu au fost supuşi unui control la frontieră şi care nu au trecut încă printr-un punct de control, în aşteptarea unei decizii prin care autoritatea competentă din statul membru în cauză aprobă sau respinge intrarea acestora pe teritoriul statului membru respectiv;

Amendamentul 17

Articolul 3 litera (b)

(b) „şedere ilegală” înseamnă prezenţa, pe teritoriul unui stat membru, a unui resortisant al unei ţări terţe care nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte condiţiile de şedere sau reşedinţă în acel stat membru;

(b) „şedere ilegală” înseamnă prezenţa, pe teritoriul unui stat membru, a unor resortisanţi ai unor ţări terţe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condiţiile de şedere legală în acel stat membru;

Amendamentul 18

Articolul 3 litera (c)

(c) „returnare” înseamnă întoarcerea, deliberată sau forţată, în ţara de origine, de tranzit sau în altă ţară terţă;

(c) „returnare” înseamnă întoarcerea în ţara de origine sau într-o ţară de tranzit în care resortisantul unei ţări terţe are legături solide;

Amendamentul 19

Articolul 3 litera (ga) (nouă)

 

(ga) „riscul de ascundere” înseamnă existenţa unor motive grave, definite pe baza unor criterii individuale şi obiective, de a presupune că resortisantul unei ţări terţe împotriva căruia s-a emis o decizie de returnare sau de îndepărtare s-ar putea sustrage de la aceste măsuri prin ascundere;

 

riscul de ascundere nu este dedus în mod automat doar pe baza caracterului ilegal al şederii unui resortisant al unei ţări terţe pe teritoriul unui stat membru;

Amendamentul 20

Articolul 3 litera (gb) (nouă)

 

(gb) „reţinere temporară” înseamnă deţinerea temporară, în locuri amenajate special în acest scop, a unui resortisant al unei ţări terţe, împotriva căruia s-a emis sau se va emite o decizie de îndepărtare, în scopul de a-l împiedica să se sustragă prin ascundere de la această decizie, pe durata pregătirilor pentru îndepărtarea sa;

Amendamentul 21

Articolul 3 litera (gc) (nouă)

 

(gc) „persoane vulnerabile” înseamnă minori, minori neînsoţiţi, persoane cu handicap, persoane vârstnice, femei însărcinate, părinţi singuri cu copii minori şi persoane care au fost supuse torturilor, violurilor sau altor forme grave de violenţă psihologică, fizică sau sexuală.

Justificare

A definition of what is meant by 'vulnerable persons' should be added to the provisions of this proposal. The definition is taken from Article 17(1) of Council Directive 2003/9/CE laying down minimum standards for the reception of asylum seekers.

Amendamentul 22

Articolul 5 titlu

Relaţiile familiale şi interesul superior al copilului

Nereturnarea, relaţiile familiale, interesul superior al copilului şi starea de sănătate

Amendamentul 23

Articolul 5

La transpunerea prezentei directive, statele membre acordă atenţia cuvenită naturii şi solidităţii relaţiilor familiale ale resortisantului unei ţări terţe, duratei de şedere a acestuia în statul membru respectiv şi existenţei unor legături familiale, culturale şi sociale cu ţara sa de origine. Acestea ţin, de asemenea, seama de interesul superior al copilului, în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului (1989).

La transpunerea prezentei directive, statele membre acordă atenţia cuvenită:

 

(a) principiului nereturnării;

 

(b) relaţiilor familiale, în conformitate cu articolul 8 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în ceea ce priveşte natura şi soliditatea relaţiilor familiale ale resortisantului unei ţări terţe, existenţa unor legături de familie cu ţara sa de origine, precum şi durata şederii sale pe teritoriul statului membru respectiv; familiile însoţite de unul sau mai mulţi minori care nu pot face obiectul nici unei măsuri coercitive, preferându-se reţinerea temporară în locul detenţiei;

 

(c) interesului superior al copilului: interesul copilului trebuie apărat de către serviciile sociale competente sau de către un avocat numit cel târziu în momentul emiterii deciziei de reţinere temporară sau de îndepărtare; minorii neînsoţiţi nu pot fi îndepărtaţi sau deţinuţi; prezenta literă nu se aplică persoanelor cu condamnări penale;

 

(d) starea de sănătate: statele membre acordă unei persoane grav bolnave un permis de şedere autonom sau o altă autorizaţie care îi acordă dreptul de şedere astfel încât aceasta să beneficieze de un acces corespunzător la îngrijiri medicale, cu excepţia cazului în care se poate demonstra că persoana respectivă poate beneficia de tratament şi de îngrijiri medicale corespunzătoare în ţara sa de origine.

Amendamentul 24

Articolul 6 alineatul (1)

(1) Statele membre emit o decizie de returnare împotriva oricărui resortisant al unei ţări terţe care se află ilegal pe teritoriul lor.

(1) Fără a aduce atingere excepţiilor prevăzute la alineatele (1a), (4) şi (5), statele membre emit o decizie de returnare împotriva oricărui resortisant al unei ţări terţe care se află ilegal pe teritoriul lor.

Amendamentul 25

Articolul 6 alineatul (1a) (nou)

 

(1a) Resortisantul unei ţări terţe cu şedere ilegală pe teritoriul unui stat membru, care deţine un permis de şedere valabil sau o altă autorizaţie prin care i se acordă dreptul de şedere, eliberate de un alt stat membru, are obligaţia de a se întoarce fără întârziere pe teritoriul statului membru respectiv. În acest caz, statele membre au posibilitatea de a renunţa să mai emită o decizie de returnare împotriva resortisantului respectiv.

Amendamentul 26

Articolul 6 alineatul (2)

(2) Decizia de returnare prevede o perioadă adecvată de plecare voluntară de până la maximum patru săptămâni, cu excepţia cazului în care există motive pentru a crede că persoana în cauză ar putea să se ascundă, în cursul acestei perioade, pentru a se sustrage măsurii respective. În cursul acestei perioade, pot fi impuse o serie de obligaţii în scopul de a evita orice risc de ascundere în vederea sustragerii de la măsura de returnare, cum ar fi aceea de a se prezenta, la anumite intervale de timp, autorităţilor, de a depune o garanţie financiară, de a prezenta documente sau de a rămâne într-un anumit loc.

(2) Decizia de returnare prevede, în principiu, o perioadă adecvată de plecare voluntară de cel puţin patru săptămâni, cu excepţia cazului în care o autoritate administrativă sau judiciară competentă dispune de motive obiective pentru a crede că persoana în cauză ar putea să se ascundă, în cursul acestei perioade, pentru a se sustrage măsurii respective sau reprezintă un risc la adresa siguranţei şi ordinii publice sau a securităţii naţionale.

 

Statele membre pot prelungi perioada de plecare voluntară cu un interval corespunzător sau se pot abţine de la stabilirea unui termen precis, luând în considerare circumstanţele specifice cazului respectiv.

 

În cursul acestei perioade, pot fi impuse o serie de obligaţii în scopul de a evita orice risc de ascundere în vederea sustragerii de la măsura de returnare, cum ar fi aceea de a se prezenta, la anumite intervale de timp, autorităţilor, de a depune o garanţie financiară, de a prezenta documente sau de a rămâne într-un anumit loc. Pentru a garanta o returnare eficientă, statele membre trebuie să acorde asistenţă materială şi consultanţă, în conformitate cu o decizie luată în temeiul legislaţiei naţionale şi adoptată de la caz la caz.

Amendamentul 27

Articolul 6 alineatul (2a) (nou)

 

(2a) Persoanele care beneficiau de dispoziţiile directivei 2003/9/CE înainte de decizia de returnare ar trebui să beneficieze, în continuare, de toate condiţiile de primire la care au dreptul în temeiul directivei respective.

Justificare

This amendment is similar to Amendments 112 and 113, aimed at facilitating voluntary return.

Amendamentul 28

Articolul 6 alineatul (4)

(4) În cazul în care statele membre sunt supuse unor obligaţii care decurg din drepturile fundamentale, astfel cum rezultă acestea îndeosebi din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, printre care obligaţiile legate de dreptul la nereturnare, de dreptul la educaţie şi de dreptul la reîntregirea familiei, nu este emisă nicio decizie de returnare. În cazul în care o decizie de returnare a fost deja emisă, aceasta este anulată.

(4) Statele membre pot decide în orice moment să emită un permis de şedere autonom sau orice altă autorizaţie prin care se acordă dreptul de şedere, din motive umanitare sau de altă natură, unui resortisant al unei ţări terţe a cărui şedere pe teritoriul lor are un caracter ilegal. În acest caz, nu este emisă nicio decizie de returnare, iar, dacă o astfel de decizie a fost deja emisă, se anulează. Statele membre trebuie să comunice orice astfel de anulare prin intermediul unui mecanism de informare reciprocă înfiinţat prin Decizia Consiliului nr.2006/688/CE din 5 octombrie 2006 privind instituirea unui mecanism de informare reciprocă cu privire la măsurile statelor membre în domeniul azilului și imigrației1.

__________________

1 JO L 283, 14.10.2006, p. 40.

Amendamentul 29

Articolul 6 alineatul (5)

(5) Statele membre pot decide în orice moment să acorde un permis de şedere autonomă sau orice altă autorizaţie prin care se conferă dreptul de şedere, din motive umanitare sau de altă natură, unui resortisant al unei ţări terţe în regim de şedere ilegală pe teritoriul lor. În acest caz, nu este emisă nicio decizie de returnare, iar, dacă o astfel de decizie a fost deja emisă, se anulează.

(5) În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe cu şedere ilegală pe teritoriul său face obiectul unei proceduri de reînnoire a permisului său de şedere sau a oricărei alte autorizaţii prin care i se acordă dreptul de şedere, statul membru respectiv se abţine de la emiterea unei decizii de returnare până la încheierea procedurii în curs.

Amendamentul 30

Articolul 6 alineatul (5) paragraful (1a) (nou)

 

În cazul în care un stat membru acordă un permis de şedere unui resortisant al unei ţări terţe, acesta este valabil exclusiv pe teritoriul statului membru respectiv.

Amendamentul 31

Articolul 6 alineatul (6)

(6) În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe în regim de şedere ilegală pe teritoriul unui stat membru deţine un permis de şedere valabil, eliberat de un alt stat membru, primul stat membru se abţine de la emiterea unei decizii de repatriere dacă persoana în cauză acceptă să se întoarcă de bună voie pe teritoriul statului membru care a emis permisul de şedere.

eliminat

Amendamentul 32

Articolul 6 alineatul (8)

(8) În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe în regim de şedere ilegală pe teritoriul său face obiectul unei proceduri de solicitare a unui permis de şedere sau a unei alte autorizaţii prin care i se acordă dreptul de şedere, statul membru respectiv se poate abţine de la emiterea unei decizii de returnare până la încheierea procedurii în curs.

(8) În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe în regim de şedere ilegală pe teritoriul său face obiectul unei proceduri de solicitare a unui permis de şedere sau a unei alte autorizaţii prin care i se acordă dreptul de şedere, statul membru respectiv se abţine de la emiterea unei decizii de returnare până la încheierea procedurii în curs.

Justificare

It would seem normal - and common sense - not to take a return decision so long as consideration of an application for residence or asylum has not been completed. This should not constitute an option for the state concerned, but an obligation.

Amendamentul 33

Articolul 7 alineatul (1)

(1) Statele membre emit o decizie de îndepărtare împotriva unui resortisant al unei ţări terţe care face obiectul unei decizii de returnare, în cazul în care există riscul ca persoana în cauză să se ascundă pentru a se sustrage măsurii respective sau în care obligaţia de returnare nu a fost respectată în limitele perioadei de plecare deliberată, acordată în conformitate cu articolul 6 alineatul (2).

(1) Statele membre emit o decizie de îndepărtare împotriva unui resortisant al unei ţări terţe care face obiectul unei decizii de returnare în cazul în care nu a fost instituită nicio perioadă de plecare voluntară întrucât persoana vizată se poate ascunde pentru a se sustrage măsurii sau reprezintă un risc la adresa siguranţei şi ordinii publice sau a securităţii naţionale sau dacă obligaţia de returnare nu a fost respectată în limitele perioadei de plecare deliberată, acordată în conformitate cu articolul 6 alineatul (2).

Amendamentul 34

Articolul 7 alineatul (2)

(2) În decizia de îndepărtare se precizează termenul de execuţie a returnării, precum şi ţara de returnare.

(2) Statele membre pot emite, pe lângă decizia de returnare, şi o decizie de îndepărtare împotriva unui resortisant al unei ţări terţe care face obiectul unei decizii de returnare. Dacă statul membru a acordat o perioadă de plecare voluntară în conformitate cu articolul 6 alineatul (2), decizia de îndepărtare nu poate fi aplicată înainte de expirarea perioadei respective.

Amendamentul 35

Articolul 7 alineatul (3)

(3) Decizia de îndepărtare este emisă printr-un act sau o decizie distinctă sau odată cu decizia de îndepărtare.

(3) Statul membru care nu urmează procedura menţionată la alineatul (2) emite o decizie de îndepărtare printr-un act sau o decizie distinctă.

Amendamentul 36

Articolul 8 alineatul (2) litera (a)

(a) incapacitatea resortisantului ţării terţe de a călători sau de a fi transferat către ţara de returnare din cauza stării sale fizice sau mentale;

(a) incapacitatea resortisantului ţării terţe de a călători sau de a fi transferat către ţara de returnare din cauza stării sale fizice sau mentale, în urma unui raport medical;

Justificare

Only an authorised doctor should be authorised to establish the inability of a third-country national to travel or be transported owing to his or her physical state or mental. Such a decision cannot be purely administrative.

Amendamentul 37

Articolul 8 alineatul (2) litera (ca) (nouă)

 

(ca) existenţa unor motive întemeiate să se considere că îndepărtarea ar duce la o expulzare colectivă, prin încălcarea articolului 4 din Protocolul nr. 4 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care interzice expulzarea colectivă a străinilor.

Justificare

This amendment seeks to prevent any violation of human rights, as defined in the ECHR, in the case of joint removals. As the European Court of Human Rights stipulated in its ruling of 5 February 2002 on the Conka case, the fact that the person's circumstances were considered individually is not sufficient. The manner in which the removal is organised (publicity. large number of persons of the same nationality, stereotyped decisions, etc.) should be taken into account in order to be sure that the removal will not lead to a collective expulsion. If any doubts remain, the removal should be postponed.

Amendamentul 38

Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf

(1) Deciziile de îndepărtare includ o interdicţie de readmisie de maximum 5 ani.

(1) Deciziile de îndepărtare pot include o interdicţie de readmisie de maximum 5 ani.

Amendamentul 39

Articolul 9 alineatul (2) primul paragraf litera (d) şi al doilea paragraf

(d) să reprezinte o ameninţare la adresa ordinii publice sau a securităţii naţionale.

(d) să reprezinte o ameninţare dovedită la adresa ordinii publice sau a securităţii naţionale.

Interdicţia de readmisie poate fi emisă pentru o perioadă mai mare de cinci ani în cazul în care resortisantul ţării terţe vizat de aceasta reprezintă o ameninţare gravă la adresa ordinii publice sau a securităţii naţionale.

Interdicţia de readmisie poate fi emisă pentru o perioadă mai mare de cinci ani în cazul în care s-a dovedit că resortisantul ţării terţe vizat de aceasta reprezintă o ameninţare dovedită gravă la adresa ordinii publice sau a securităţii naţionale.

Amendamentul 40

Articolul 9 alineatul (3) teza introductivă

(3) Interdicţia de readmisie poate fi anulată, îndeosebi în situaţia în care resortisantul unei ţări terţe vizat de aceasta:

(3) Interdicţia de readmisie poate fi oricând anulată, îndeosebi în situaţia în care resortisantul unei ţări terţe vizat de aceasta:

Amendamentul 41

Articolul 9 alineatul (3) litera (ba) (nouă)

 

(ba) consideră că viaţa sa se află în pericol din cauza schimbărilor intervenite în ţara sa de returnare care implică riscul de a fi persecutat;

decizia de anulare emisă de un stat membru se aplică în întreaga Uniune.

Justificare

Explicitly linking the withdrawal of the re-entry ban to reimbursement of costs of the return procedure could lead to unjustified positive discrimination in favour of more well-to-do persons, or even well-off smugglers' networks.

It should be possible to request withdrawal of the re-entry ban at border posts and in consulates abroad and to take account of developments in the person's circumstances in his or her country of return.

Amendamentul 42

Articolul 9 alineatul (3) litera (c)

(c) a rambursat integral cheltuielile aferente procedurii sale anterioare de returnare.

eliminat

Amendamentul 43

Articolul 9 alineatul (3) paragraful (1a) (nou)

 

Interdicţia de readmisie poate fi anulată şi în cazul în care există motive solide care justifică această decizie.

Amendamentul 44

Articolul 9 alineatul (4)

(4) Interdicţia de readmisie poate fi suspendată, în mod excepţional şi temporar, în anumite situaţii care impun acest lucru.

(4) Interdicţia de readmisie poate fi suspendată, în mod excepţional şi temporar, sau anulată în întregime, în anumite situaţii care impun acest lucru.

Amendamentul 45

Articolul 9 alineatul (5)

(5) Alineatele (1) - (4) se aplică fără a aduce atingere dreptului de a solicita azil într-un stat membru.

(5) Alineatele (1) - (4) se aplică fără a aduce atingere dreptului de a solicita azil sau protecţie internaţională într-un stat membru.

Amendamentul 46

Articolul 9 alineatul (5a) (nou)

 

(5a) În situaţia unei catastrofe umanitare, interdicţia de readmisie poate fi anulată pentru un grup de persoane sau pentru o regiune în temeiul unei decizii a Consiliului în acest sens.

Justificare

In case of a human calamity it is clear that the application of a withdrawal of the re-entry ban takes too long and is not feasible. Therefore if it is stated by the Council that it is the case of a human calamity, the re-entry ban is automatically withdrawn.

Amendamentul 47

Articolul 10 alineatul (1)

(1) În cazul în care statele membre fac apel la măsuri coercitive pentru a proceda la îndepărtarea unui resortisant al unei ţări terţe care se opune îndepărtării, aceste măsuri sunt proporţionale, iar recurgerea la forţă nu trebuie să depăşească limitele rezonabile. Se va ţine cont, la aplicarea acestor măsuri, de conformitatea cu drepturile fundamentale şi de respectarea demnităţii resortisantului ţării terţe vizat de acestea.

(1) În cazul în care statele membre sunt obligate, în ultimă instanţă, să facă apel la măsuri coercitive pentru a proceda la îndepărtarea unui resortisant al unei ţări terţe care se opune îndepărtării, aceste măsuri sunt proporţionale, iar recurgerea la forţă nu trebuie să depăşească limitele rezonabile. În interesul superior al resortisantului dintr-o ţară terţă care face obiectul unei proceduri de îndepărtare şi al agenţilor de securitate care execută ordinul de îndepărtare, se va ţine cont, la aplicarea acestor măsuri coercitive, de conformitatea cu drepturile fundamentale şi de respectarea demnităţii resortisantului ţării terţe vizat de acestea, precum şi de cele 20 de orientări privind returnarea forţată adoptate de Comitetul de miniştri al Consiliului Europei la 4 mai 2005. Se recomandă ca aceste măsuri să poată fi supuse unui control independent. Măsurile coercitive ar trebui evitate în cazul îndepărtării unor persoane vulnerabile.

Amendamentul 48

Articolul 10 alineatul (2a) (nou)

 

(2a) statele membre se asigură de implicarea organizaţiilor internaţionale şi neguvernamentale internaţionale în cadrul procesului de îndepărtare, pentru a garanta respectarea procedurii legale corecte.

Justificare

It is necessary to involve non governmental organisations in the whole process of the return procedure. In order to guarantee a proper procedure and for the best interest of the returnee.

Amendamentul 49

Articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf

Statele membre garantează că motivele de fapt şi de drept figurează în decizia de returnare şi/sau de îndepărtare şi că resortisantul ţării terţe vizat de aceasta (acestea) este informat în scris în legătură cu soluţiile legale pe care le are la dispoziţie.

Statele membre garantează că motivele de fapt şi de drept figurează în decizia de returnare şi/sau de îndepărtare şi că resortisantul ţării terţe vizat de aceasta (acestea) este informat în scris în legătură cu soluţiile legale pe care le are la dispoziţie, într-o limbă pe care o înţelege sau se presupune, în mod rezonabil, că o înţelege.

Amendamentul 50

Articolul 11 alineatul (2)

(2) Statele membre asigură, la cerere, traducerea scrisă sau orală a principalelor elemente ale deciziei de returnare şi/sau de îndepărtare, într-o limbă pe care este rezonabil de presupus resortisantul ţării terţe o înţelege.

(2) Statele membre asigură traducerea scrisă sau orală a principalelor elemente ale deciziei de returnare şi/sau de îndepărtare, într-o limbă pe care resortisantul ţării terţe o înţelege sau este rezonabil de presupus că o înţelege.

Amendamentul 51

Articolul 12 alineatul (1)

(1) Statele membre garantează dreptul resortisantului ţării terţe vizat la un recurs jurisdicţional efectiv în faţa unei curţi sau a unui tribunal împotriva deciziei de returnare şi/sau de îndepărtare.

(1) Statele membre garantează dreptul resortisantului ţării terţe vizat la un recurs jurisdicţional efectiv în faţa unei curţi sau a unui tribunal împotriva deciziei de returnare, de îndepărtare, de reţinere temporară sau de interzicere a readmisiei.

Justificare

Any person held in detention should be authorised to lodge an appeal, on the basis of which a court should determine whether his or her detention is legal and order his release if it is illegal. Similarly, it should be possible to appeal against a re-entry ban in view of the dramatic implications it can have.

Amendamentul 52

Articolul 12 alineatul (3)

(3) Statele membre garantează că resortisantul ţării terţe vizat are posibilitatea de a obţine consiliere juridică, reprezentare şi, dacă este cazul, asistenţă lingvistică. Persoanele care nu dispun de resurse suficiente beneficiază de un ajutor jurisdicţional, în măsura în care acest ajutor ar fi necesar pentru a garanta un acces efectiv la justiţie.

(3) Statele membre garantează că resortisantul ţării terţe vizat are posibilitatea de a obţine consiliere juridică, reprezentare şi asistenţă lingvistică. Persoanele care nu dispun de resurse suficiente beneficiază de un ajutor jurisdicţional în conformitate cu articolul 3 din Directiva nr. 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii1.

_______________________

1OJ L 26, 31.1.2003, p. 41.

Amendamentul 53

Articolul 13 alineatul (1)

(1) În privinţa condiţiilor de şedere ale resortisanţilor ţărilor terţe pentru care executarea unei decizii de returnare a fost amânată sau care nu pot fi îndepărtaţi din motivele prevăzute la articolul 8 din prezenta directivă, statele membre garantează că acestea nu sunt mai puţin favorabile decât cele menţionate în articolele 7 - 10, în articolul 15 şi în articolele 17 - 20 din Directiva 2003/9/CE.

(1) În privinţa condiţiilor de şedere ale resortisanţilor ţărilor terţe pentru care executarea unei decizii de returnare a fost amânată sau care nu pot fi îndepărtaţi din motivele prevăzute la articolul 8 din prezenta directivă, statele membre garantează că acestea nu sunt mai puţin favorabile decât cele menţionate în articolele 7 - 10, în articolul 15 şi în articolele 17 - 20 din Directiva 2003/9/CE. Condiţii identice le vor fi acordate resortisanţilor din ţări terţe pe durata plecării voluntare şi resortisanţilor din ţări terţe aflaţi în aşteptarea rezultatului unor proceduri de atac.

Amendamentul 54

Articolul 13 alineatul (2)

(2) Statele membre confirmă în scris persoanelor vizate la alineatul (1) amânarea executării deciziei de returnare pe o durată nedeterminată sau neexecutarea temporară a deciziei de îndepărtare.

(2) Statele membre confirmă în scris persoanelor vizate la alineatul (1), într-o limbă pe care acestea o înţeleg sau este rezonabil de presupus că o înţeleg, amânarea executării deciziei de returnare pe o durată nedeterminată sau neexecutarea temporară a deciziei de îndepărtare.

Amendamentul 55

Articolul 14 alineatul (1)

(1) În cazul în care există motive serioase pentru a presupune existenţa unui risc de ascundere în vederea sustragerii de la măsura de returnare sau de îndepărtare şi în care nu ar fi suficientă aplicarea unor măsuri mai puţin coercitive, cum ar fi aceea de a se prezenta, la anumite intervale de timp, autorităţilor, de a depune o garanţie financiară, de a prezenta documente sau de a rămâne într-un anumit loc, sau a altor măsuri de prevenire a acestui risc, statele membre reţin temporar resortisantul unei ţări terţe care face sau va face obiectul unei decizii de îndepărtare sau de returnare.

(1) În cazul în care o autoritate judiciară sau o altă autoritate competentă dispune de motive serioase pentru a presupune existenţa unui risc de ascundere în vederea sustragerii de la măsura de returnare sau de îndepărtare, a unei ameninţări dovedite la adresa ordinii publice, siguranţei publice sau siguranţei naţionale şi în care nu ar fi suficientă aplicarea unor măsuri mai puţin coercitive, cum ar fi aceea de a se prezenta, la anumite intervale de timp, autorităţilor, de a depune o garanţie financiară, de a prezenta documente sau de a rămâne într-un anumit loc, sau a altor măsuri de prevenire a acestui risc, statele membre pot reţine temporar resortisantul unei ţări terţe care face sau va face obiectul unei decizii de returnare sau de îndepărtare.

Amendamentul 56

Articolul 14 alineatul (2)

(2) Deciziile de reţinere temporară sunt luate de autorităţile judiciare. În situaţii de urgenţă, acestea pot fi luate de autorităţile administrative, decizia de reţinere temporară fiind confirmată, în acest caz, de autorităţile judiciare în termen de 72 de ore de la începutul reţinerii temporare.

(2) Deciziile de reţinere temporară sunt luate de autorităţile administrative sau judiciare. Dacă acestea au fost luate de autorităţile administrative, deciziile de reţinere temporară sunt supuse controlului autorităţilor judiciare în termen de 48 de ore de la începutul reţinerii temporare

Amendamentul 57

Articolul 14 alineatul (2a) (nou)

 

(2a) Deciziile de reţinere temporară prezintă temeiul de fapt şi de drept şi sunt emise ca acte distincte faţă de decizia de îndepărtare şi de returnare.

Justificare

This is a general standard in public administrative law and it prevents arbitrary orders and automatic issuing.

Amendamentul 58

Articolul 14 alineatul (4)

(4) Reţinerea temporară poate fi prelungită de autorităţile judiciare, durata acesteia putând ajunge până la maximum şase luni.

eliminat

Amendamentul 59

Articolul 14 alineatul (4a) (nou)

 

(4a) Reţinerea temporară este menţinută pe durata necesară garantării ducerii la bun sfârşit a deciziei de îndepărtare. Reţinerea temporară se justifică doar pe durata pregătirilor pentru executarea deciziei de îndepărtare. Dacă se consideră că perioada stabilită pentru îndepărtare nu este rezonabilă din punct de vedere juridic sau pe baza altor argumente, reţinerea temporară nu se mai justifică.

Amendamentul 60

Articolul 14 alineatul (4b) (nou)

 

(4b) Statele membre prevăd o perioadă de trei luni, la expirarea căreia reţinerea temporară nu se mai justifică. Statele membre pot reduce sau prelungi această perioadă până la 18 luni, în situaţiile în care, în pofida tuturor eforturilor rezonabile care au fost depuse, procedura de îndepărtare riscă să dureze mai mult, din cauza necooperării resortisantului dintr-o ţară terţă vizat sau a întârzierilor survenite în obţinerea documentaţiei necesare din partea ţărilor terţe sau dacă s-a dovedit că persoana vizată constituie o ameninţare vădită la adresa siguranţei publice.

Amendamentul 61

Articolul 14 alineatul (4c) (nou)

 

(4c) Reţinerea temporară încetează în cazul în care îndepărtarea devine imposibilă. Prezentul paragraf nu se aplică persoanelor cu condamnări penale.

Amendamentul 62

Articolul 15 alineatul (1)

(1) Statele membre garantează că resortisanţii ţărilor terţe reţinuţi temporar beneficiază de un tratament uman şi demn, care respectă drepturile lor fundamentale şi dispoziţiile relevante din cadrul legislaţiei naţionale şi internaţionale. Acestea sunt autorizate să intre, la cerere şi în cel mai scurt timp, în contact cu reprezentanţii lor legali, cu membrii familiei lor şi cu autorităţile consulare competente, precum şi cu organizaţiile internaţionale şi nonguvernamentale competente.

(1) Statele membre garantează că resortisanţii ţărilor terţe reţinuţi temporar beneficiază de un tratament uman şi demn, care respectă drepturile lor fundamentale şi dispoziţiile relevante din cadrul legislaţiei naţionale şi internaţionale. Încă de la sosire în centrele de reţinere temporară, acestea sunt informate că pot să intre, în cel mai scurt timp, în contact cu reprezentanţii lor legali, cu membrii familiei lor şi cu autorităţile consulare competente, precum şi cu organizaţiile internaţionale şi nonguvernamentale competente. Condiţiile de reţinere temporară sunt supravegheate de autorităţile judiciare.

Amendamentul 63

Articolul 15 alineatul (1a) (nou)

 

(1a) Statele membre garantează că, pentru resortisanţii ţărilor terţe aflaţi în reţinere temporară, condiţiile de şedere nu sunt mai puţin favorabile decât cele prevăzute la articolele 8-10, 15 şi 17-20 din directiva 2003/9/CE.

Justificare

This is an additional safeguard providing besides others the right of family unity. The right to medical assistance is guaranteed, as well as the right to education for children. The right to schooling and education is granted and enumerated in detail in the directive referred to. Safeguards for vulnerable persons are granted and elaborated on in this directive. The Rapporteur considers it necessary to add these detailed guarantees in order to ensure and provide clear safeguards and rights to the third country national who is to be returned. It is also included that victims of torture are cared for and treated properly. In order to make sure that the best interest of the returnee is considered and guaranteed the Rapporteur considers it necessary to enumerate these articles in detail.

Amendamentul 64

Articolul 15 alineatul (2)

(2) Reţinerea temporară are loc în centre specializate de reţinere temporară. În cazul în care un stat membru nu poate plasa persoana în cauză într-un centru specializat de reţinere temporară şi trebuie să o plaseze într-o instituţie de tip penitenciar, acesta garantează că resortisanţii ţărilor terţe reţinuţi temporar sunt în permanenţă separaţi fizic de prizonierii de drept comun.

(2) Reţinerea are loc în centre specializate de reţinere. În cazul în care un stat membru nu poate plasa persoana în cauză într-un centru specializat de reţinere şi trebuie să o plaseze într-o instituţie de tip penitenciar, acesta garantează că resortisanţii ţărilor terţe reţinuţi sunt în permanenţă separaţi fizic de prizonierii de drept comun.

Justificare

S'il y a recours aux établissements pénitentiaires, cela ne peut être fait qu'en s'assurant de la séparation stricte des personnes retenues et des prisonniers de droit commun.

Amendamentul 65

Articolul 15 alineatul (4)

(4) Statele membre garantează că organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale au posibilitatea de a vizita centrele de reţinere temporară, în vederea evaluării caracterului adecvat al condiţiilor specifice acesteia. Aceste vizite pot fi supuse unei autorizări.

(4) Statele membre garantează accesul organizaţiilor naţionale, internaţionale şi neguvernamentale, precum Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiaţi (UNCHR) şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM,) la centrele de reţinere temporară, în vederea evaluării caracterului adecvat al condiţiilor specifice acesteia şi pentru a acorda asistenţă persoanelor aflate în reţinere temporară, în temeiul normelor naţionale şi internaţionale.

Amendamentul 66

Articolul 15 alineatul (4a) (nou)

 

(4a) Statele membre stabilesc şi publică, la nivel naţional, standardele minime referitoare la codul comun de conduită privind procedurile aplicabile în centrele de reţinere temporară.

Amendamentul 67

Articolul 15a (nou)

 

Articolul 15a

 

Condiţii de reţinere temporară a copiilor şi a familiilor

 

(1) Copiii însoţiţi de familiile lor nu pot fi reţinuţi temporar decât ca o măsură de ultimă instanţă şi doar pe durata minimă corespunzătoare.

 

(2) Copiilor însoţiţi de familiile lor, aflaţi în reţinere temporară în aşteptarea îndepărtării, li se oferă cazare separată care le garantează intimitatea.

 

(3) Copiii, indiferent dacă se află sau nu în centre destinate reţinerii temporare, beneficiază de dreptul la educaţie şi recreere, precum şi de dreptul la activităţi ludice sau recreative în raport cu vârsta lor. Accesul lor la educaţie depinde de durata şederii.

 

(4) Este recomandabil să li se asigure copiilor despărţiţi de familiile lor cazare în instituţii care dispun de personalul şi echipamentele necesare satisfacerii nevoilor specifice persoanelor din această categorie de vârstă.

 

(5) Interesul superior al copilului constituie argumentul primordial în contextul reţinerii temporare a copiilor în aşteptarea îndepărtării.

Amendamentul 68

Capitolul Va, titlu (nou)

 

Capitolul Va

MEDIATORUL PARLAMENTULUI EUROPEAN PENTRU RETURNARE

Amendamentul 69

Articolul 16a (nou)

 

Articolul 16a

 

Instituirea funcţiei de Mediator al Parlamentului European pentru returnare

 

(1) Pentru a garanta eficienţa procedurii de returnare, respectându-se, totodată, pe deplin drepturile omului, se instituie funcţia de Mediator al Parlamentului European pentru returnare.

 

(2) Mediatorul Parlamentului European pentru returnare are următoarele drepturi şi sarcini:

 

(a) de a efectua, în orice moment, inspecţii neanunţate;

 

(b) de a colecta informaţii şi rapoarte privind operaţiunile comune de îndepărtare şi, dacă este cazul, de a face recomandări;

 

(c) de a solicita statelor membre, în orice moment, informaţii şi precizări privind procesul de returnare.

Amendamentul 70

Articolul 17 al doilea paragraf

În termen de cel mult patru ani de la data prevăzută la articolul 18 alineatul (1), Comisia prezintă primul său raport.

În termen de cel mult doi ani de la data prevăzută la articolul 18 alineatul (1), Comisia prezintă primul său raport şi apoi la interval de doi ani.

Justificare

Given the significance of this directive and its impact on a large number of people, it is important for assessments to be made more regularly.

Amendamentul 71

Articolul 17 alineatul (2a) (nou)

 

Agenţia Europeană pentru Drepturi Fundamentale trebuie să acorde o atenţie deosebită respectării dispoziţiilor prezentei directive în momentul transpunerii acesteia de către statele membre.

Justificare

Compliance with human rights and several international conventions is an issue of major importance in connection with this directive and should therefore be given the full attention of the future European Agency for Fundamental Rights.

Amendamentul 72

Articolul 17 paragraful (2b) (nou)

 

În vederea evaluării impactului politicii de returnare asupra persoanelor vizate, precum şi asupra ţării sau societăţii în care acestea sunt returnate, toate returnările sunt înregistrate şi monitorizate în scopul de a întocmi statistici în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale1

___________________

1 JO L 199, 31.07.2007, p. 23.

Amendamentul 73

Articolul 18 alineatul (1) primul paragraf

(1) Statele membre pun în aplicare dispoziţiile legislative, de reglementare şi administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de maximum (24 luni de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene). Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziţii şi un tabel de concordanţă între respectivele dispoziţii şi prezenta directivă.

(1) Statele membre pun în aplicare dispoziţiile legislative, de reglementare şi administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de maximum (18 luni de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene). Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziţii şi un tabel de concordanţă între respectivele dispoziţii şi prezenta directivă.

  • [1]  Nepublicată încă în JO.

EXPUNERE DE MOTIVE

The Commission has submitted to the EP a proposal on common European procedures for the return of third-country national staying in the EU illegally. This is the first time that the codecision procedure has applied to Parliament's consideration of a draft common return procedure directive. Your rapporteur is fully aware of the sensitive nature of this issue and the difficulty of finding a common legal framework for the return of illegal immigrants.

It is a fact that millions of illegal immigrants are living in Europe. Life as an illegal is a modern form of slavery and must therefore be abolished. Illegal immigrants have no access to health services and cannot enforce their rights in the courts, as an illustration, they have to put up with working conditions that are not decent. Illegal immigrants are tacitly tolerated because they are needed on the labour market, but they are not entitled to any pension at the end of their working lives which, on the one hand, is inhuman for the individuals concerned and, on the other, can represent a major financial challenge to the relevant Member State. European policy-makers have to decide either to grant illegal immigrants residence permits or send them back to their home countries. It is primarily in the interests of illegal immigrants themselves that their illegal status should be resolved.

The directive makes it clear that illegal immigrants have to leave Europe. It is not the task of this directive to establish illegality but merely to ensure a transparent return procedure. On the other hand, the return procedure is linked for the first time to minimum standards in order to ensure humane treatment. Cooperation at all levels of the return procedure between the national authorities and between Member States is improved. Among other things, a European added value is created. The proposal introduces a ban on re-entry which is valid throughout Europe. This adds value to a strong Europe acting with one voice. However, the key focus is on voluntary return. Member States must establish structures to support voluntary town.

One of the objectives of the amendments tabled by your rapporteur is to strengthen Parliament's role as a champion of human rights and humanity. An effort has therefore been made to shape the return procedure in a humanitarian way, but going beyond the standards set in the Commission's proposal. In his amendments, your rapporteur therefore proposes a definition of transit zones; this should prevent any arbitrary definitions creating areas with a legal vacuum.

The maximum period of temporary custody is restricted to 12 months. However, Member States can apply shorter periods. In dealing with illegal immigrants, in the case of both temporary custody and return, Member States must establish the mandatory minimum standards of a humanitarian code of conduct. This is in the interests of both the individuals to be returned and at the same time provides legal certainty for the officials involved, thus removing the lack of legal certainty for both sides in the Commission's text.

The monitoring role of non-governmental organisations has also been stepped up. They are seen as partners in the return process and appropriately involved. Their position is strengthened significantly compared with the Commission's proposal. In the event of a humanitarian disaster, the re-entry ban can be lifted for certain regions or groups.

Illegal immigrants who are not responsible for any failed return measures, for example if their country of origin does not cooperate, should not be detained.

The conditions for removal have been improved significantly. Removal centres are clearly distinguished from traditional prisons.

A further important point for the rapporteur was to rule out collective removal measures. It is stipulated clearly that removal measures must always be conducted on an individual basis.

A European Parliament Ombudsman for return has been established. His duties are clearly defined and he is given powers making him a full partner in the return process.

In order to achieve the objectives of the draft directive, practical implementation must remain a matter for the national authorities. The rapporteur therefore considers the following amendments to be a substantial improvement on the existing situation.

The risk of absconding, which gives rise to temporary custody, has been clearly defined. If there is a threat to public security, there must be the possibility of temporary custody. The European re-entry ban can be extended if the threat to public security continues to exist. A European re-entry ban only makes sense if the authorities concerned are aware of it. Consequently, it must be recorded in the SIS and VIS. This not only provides mutual information for Member States but also eases the workload and is a practical improvement for the authorities involved.

The objective and title of the Directive is the return of illegal residents. Consequently, it is proposed that existing border procedures should be excluded from the directive. Border procedures involve establishing whether or not a person may enter and the outcome of a negative decision is non-admission, which has nothing to do with return policy.

For the reasons outlined above, and because the rapporteur feels that a common harmonised return process provides added value to Europe as a whole and for all those involved, he supports the Commission proposal for the introduction of the directive. It is sensible to create a common legal framework in order to achieve the proposed objectives.12.9.2007

MINORITY OPINION

pursuant to Rule 48(3) of the Rules of Procedure

Giusto Catania

We reject Mr. Weber's report because the third-country nationals, as communitarian citizens, shouldn't undergo a privation of their personal freedom or a prison punishment because of an administrative breach.

The third-country nationals might undergo a temporary custody only if they go through a judicial process for crimes committed within the borders of the European Union and, in any case, with the same judicial and procedural guaranties provided to the EU citizens.

Furthermore, we believe that 18 months of detention for migrants are useless, excessive and strongly affect the right to personal freedom, defended in the European Convention of Human Rights. 18 months of detention for people who have not committed a crime means, de facto, the legitimation of a legal paradox.

A prolonged unjustified detention of people in terrible conditions such as those in some EU detention centres, visited by LIBE itself, should never been authorized by our EU legislation.

Moreover, we consider extremely urgent a deep evaluation of the utility and the consequences of the detention of migrants in those centres.

AVIZ AL ComisiEI pentru afaceri externe (28.4.2006)

destinat Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe în şedere ilegală

(COM(2005)0391 – C6‑0266/2005 – 2005/0167(COD))

Raportor pentru aviz: Panagiotis Beglitis

SHORT JUSTIFICATION

The European Parliament has consistently and vigorously supported the full respect of human rights in all aspects of EU affairs. It therefore expects the present proposal to be in line with the established principles and guidelines applying to EU legislation. The main focus of the present Opinion is to example its provisions in this light and where necessary to propose amendments which will strengthen the defence of human rights.

The stated objective of the proposal at hand is "to provide for clear, transparent and fair common rules concerning return, removal, use of coercive measures, temporary custody and re-entry, which take into full account the respect for human rights and fundamental freedoms of the persons concerned."

As the Commission's Communication sets out, the proposal is based on extensive preparatory work over some years. However, the Communication gives no indication whatsoever of the dimensions of the issue. It is important to put this measure in its proper context, by giving relevant statistics on the numbers returned in 2005 and on trends in recent years.

In view of the European Parliament's longstanding support of international human rights norms, the integration of human rights and humanitarian considerations in the proposal is welcome. It is particularly gratifying that special attention is given to the situation of children, and that the crucial legal principle of the best interest of the child is explicitly mentioned (Recital 18; Art. 5). The provision for a prior assessment of the conditions to which a child is likely to be returned is also an important innovation. The proposal is further to commended for providing that States may exercise discretion not to proceed with a forced return. The reference to the principle of non discrimination (Recital 17) is also welcome.

The established position of the Parliament is also to support the principle that no one is to be returned to situation of danger. The principle of non-refoulement is indeed codified in international human rights law, and is a binding requirement on the EU and its Member States. It is important that the present proposal does not allow a forced return to a country where there is a credible possibility that the individual's life or physical integrity is at risk (Art. 6 & 7).

It is important to bear in mind the wider political context. Our foreign policy relations should incorporate strategies which reduce the incentive for illegal migration into the EU.

Each individual forced returns entails contacts with the third country concerned; care must be taken to ensure that each case is handled in a cooperative spirit.

The fact that this proposal affects the Schengen Agreement also means that the views of the states which are parties to Schengen but are not EU members should be duly taken into account.

A number of aspects of the present proposal are relevant to internal policies rather than foreign policy; these include the provisions about judicial appeals procedures (Art. 9); the question of release and re-arrest as a way to evade term limits (cf. Art. 14); and the question of appeal procedures for a re-entry ban.

The frequency of reporting back to the European Parliament is left open; there is a case for including a specific frequency, such as two or three years (Art. 17).

Arrangements for consular and legal assistance and for translation facilities also merit close attention.

Finally, consideration should be given to enhancing the existing references in the proposal to international legal standards.

AMENDAMENTE

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Text propus de Comisie[1]Amendamentele Parlamentului

Amendamentul 1

Considerentul -1 (nou)

 

(-1) Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (1950), Convenţia ONU privind statutul refugiaţilor (1951), modificată prin Protocolul din 1967, precum şi Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului (1989), subliniază importanţa fundamentală a standardelor internaţionale în materie de drepturi ale omului.

Justification

These references are added in order to emphasise the fundamental importance of international human rights standards.

Amendamentul 2

Considerentul 18

(18) în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului (1989), „interesul superior al copilului” ar trebui să primeze în aplicarea prezentei directive de către statele membre. În conformitate cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectarea vieţii de familie ar trebui să primeze în aplicarea prezentei directive de către statele membre;

(18) în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului (1989), „interesul superior al copilului” trebuie să primeze în aplicarea prezentei directive de către statele membre. În conformitate cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectarea vieţii de familie trebuie să primeze în aplicarea prezentei directive de către statele membre;

Justificare

This is intended to emphasise the importance of the best interests of the child.

Amendamentul 3

Articolul 1

Prezenta directivă stabileşte standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru repatrierea resortisanţilor ţărilor terţe în regim de şedere ilegală, în conformitate cu drepturile fundamentale considerate principii generale ale legislaţiei comunitare, precum şi cu legislaţia internaţională, îndeosebi cu privire la obligaţiile în materie de protecţie a refugiaţilor şi de drepturi ale omului.

Prezenta directivă stabileşte standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru repatrierea resortisanţilor ţărilor terţe care nu respectă sau care nu mai respectă condiţiile de şedere legală, în conformitate cu drepturile fundamentale considerate principii generale ale legislaţiei comunitare, precum şi cu legislaţia internaţională, îndeosebi cu privire la obligaţiile în materie de protecţie a refugiaţilor şi de drepturi ale omului.

Amendamentul 4

Articolul 2 alineatul (1) litera (b)

(b) a căror şedere pe teritoriul unui stat membru este ilegală din alte motive.

(b) a căror şedere pe teritoriul unui stat membru nu respectă sau nu mai respectă, din alte motive, condiţiile de şedere legale.

Amendamentul 5

Articolul 3 litera (b)

(b) „şedere ilegală” înseamnă prezenţa, pe teritoriul unui stat membru, a unui resortisant al unei ţări terţe care nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte condiţiile de şedere sau reşedinţă în acel stat membru;

(b) „şedere ilegală” înseamnă prezenţa, pe teritoriul unui stat membru, a unor resortisanţi ai unor ţări terţe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condiţiile de şedere legală în acel stat membru;

Amendamentul 6

Articolul 5

La transpunerea prezentei directive, statele membre acordă atenţia cuvenită naturii şi solidităţii relaţiilor familiale ale resortisantului unei ţări terţe, duratei de şedere a acestuia în statul membru respectiv şi existenţei unor legături familiale, culturale şi sociale cu ţara sa de origine. Acestea ţin, de asemenea, seama de interesul superior al copilului, în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului (1989).

La transpunerea prezentei directive, statele membre acordă atenţia cuvenită naturii şi solidităţii relaţiilor familiale ale resortisantului unei ţări terţe, duratei de şedere a acestuia în statul membru respectiv şi existenţei unor legături familiale, culturale şi sociale cu ţara sa de origine. Trebuie avut în vedere, în primul rând, interesul superior al copilului, în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului (1989).

Justificare

This is intended to emphasise the importance of the best interests of the child.

Amendamentul 7

Articolul 8 alineatul (2) litera (ca) (nouă)

 

(ca) ţara spre care resortisantul ţării terţe urmează a fi transportat refuză să-l primească;

Amendamentul 8

Articolul 11 alineatul (2)

Statele membre asigură, la cerere, traducerea scrisă sau orală a principalelor elemente ale deciziei de returnare şi/sau de îndepărtare într-o limbă pe care este rezonabil de presupus că resortisantul ţării terţe o înţelege.

Statele membre asigură, la cerere, traducerea scrisă sau orală a principalelor elemente ale deciziei de returnare şi/sau de îndepărtare într-o limbă pe care resortisantul ţării terţe o înţelege.

Justificare

This is intended to ensure that relevant information and decisions are communicated in a language that the individual concerned understands.

Amendamentul 9

Articolul 15 alineatul (1)

Statele membre garantează că resortisanţii ţărilor terţe reţinuţi temporar beneficiază de un tratament uman şi demn, care respectă drepturile lor fundamentale şi dispoziţiile relevante din cadrul legislaţiei naţionale şi internaţionale. Acestea sunt autorizate să intre, la cerere şi în cel mai scurt timp, în contact cu reprezentanţii lor legali, cu membrii familiei lor şi cu autorităţile consulare competente, precum şi cu organizaţiile internaţionale şi nonguvernamentale competente.

Statele membre garantează că resortisanţii ţărilor terţe reţinuţi temporar beneficiază de un tratament uman şi demn, care respectă drepturile lor fundamentale şi dispoziţiile relevante din cadrul legislaţiei naţionale şi internaţionale. Acestea sunt sfătuite cu privire la drepturile care le revin privind contactul cu reprezentanţii lor legali, cu membrii familiei lor şi cu autorităţile consulare competente şi, la cerere, sunt autorizate să intre în cel mai scurt timp în contact cu persoanele respective, precum şi cu organizaţiile internaţionale şi nonguvernamentale competente.

Justificare

The requirement to advise individuals of entitlements to consular and legal assistance should be specified.

Amendamentul 10

Articolul 15 alineatul (3)

(3) O atenţie deosebită trebuie acordată situaţiei persoanelor vulnerabile. Statele membre garantează că minorii nu sunt reţinuţi temporar în instituţii obişnuite de tip penitenciar. Minorii neînsoţiţi sunt separaţi de adulţi, cu excepţia cazului în care această separare este considerată contrară interesului superior al copilului.

(3) O atenţie deosebită trebuie acordată situaţiei persoanelor vulnerabile. Statele membre garantează că minorii nu sunt reţinuţi temporar în instituţii obişnuite de tip penitenciar. Minorii neînsoţiţi sunt separaţi de adulţi, cu excepţia cazului în care această separare este considerată contrară interesului superior al copilului. Reţinerea trebuie considerată exclusiv ca o măsură de ultimă instanţă şi trebuie aplicată, pe cât posibil, pe o perioadă minimă.

Justificare

This is to emphasise an important legal principle. In keeping with the recognition of the best interests of the child, the principle should be underlined that children should not be held in detention unless there are compelling reasons to do so.

Amendamentul 11

Articolul 17 alineatul (1)

Comisia prezintă periodic Parlamentului European şi Consiliului rapoarte privind aplicarea prezentei directive în statele membre şi, dacă este cazul, propune modificări.

Comisia prezintă periodic Parlamentului European şi Consiliului rapoarte privind aplicarea prezentei directive în statele membre şi, dacă este cazul, propune modificări. Aceste rapoarte trebuie să furnizeze detalii privind numărul şi naţionalitatea persoanelor care fac obiectul returnărilor forţate.

Justificare

Detailed statistical information on both the current dimensions of the problem and the trends seen in recent years is necessary to allow assessment of the effectiveness of policy measures in this area, and can also be used towards cost-benefit analyses.

  • [1]  Nepublicată încă în JO.

PROCEDURĂ

Titlu

Propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor din ţări terţe cu şedere ilegală

Referinţe

COM(2005)0391 – C6-0266/2005 – 2005/0167(COD)

Comisia competentă în fond

LIBE

Aviz emis de către
  Data anunţului în plen

AFET
29.9.2005

Cooperare consolidată - data anunţului în plen

 

Raportor pentru aviz :
  Data numirii

Panagiotis Beglitis
19.10.2005

Examinare în comisie

20.3.2006

25.4.2006

 

 

 

Data adoptării

25.4.2006

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

41

4

3

Membri titulari prezenţi la votul final

Panagiotis Beglitis, André Brie, Elmar Brok, Simon Coveney, Véronique De Keyser, Giorgos Dimitrakopoulos, Camiel Eurlings, Maciej Marian Giertych, Ana Maria Gomes, Alfred Gomolka, Richard Howitt, Toomas Hendrik Ilves, Ioannis Kasoulides, Joost Lagendijk, Vytautas Landsbergis, Cecilia Malmström, Francisco José Millán Mon, Pasqualina Napoletano, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Baroness Nicholson of Winterbourne, Justas Vincas Paleckis, Alojz Peterle, Tobias Pflüger, João de Deus Pinheiro, Mirosław Mariusz Piotrowski, Hubert Pirker, Paweł Bartłomiej Piskorski, Michel Rocard, Raül Romeva i Rueda, Libor Rouček, György Schöpflin, Gitte Seeberg, István Szent-Iványi, Konrad Szymański, Charles Tannock, Inese Vaidere, Ari Vatanen, Karl von Wogau, Luis Yañez-Barnuevo García

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Laima Liucija Andrikienė, Árpád Duka-Zólyomi, Glyn Ford, Milan Horáček, Tunne Kelam, Jaromír Kohlíček, Janusz Onyszkiewicz, Rihards Pīks, Aloyzas Sakalas

Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

 

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (22.6.2007)

destinat Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe în şedere ilegală

(COM(2005)0391 – C6‑0266/2005 – 2005/0167(COD))

Raportoare pentru aviz: Marie-Arlette Carlotti

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

In this directive, the Commission proposes the gradual implementation of a common return policy for illegally staying third-country nationals. The European Union must effectively contribute to the creation of a balanced and fair return policy, as there is a need for common return standards which ensure the safe and dignified return of illegally staying third-country nationals. A gradually harmonised return policy must therefore be based on clear, transparent and fair rules that are compatible with the fundamental freedoms of the persons concerned and with human rights. Although the Commission recognises this, certain provisions of the proposal for a directive do not appear to be fully in line with the principle of proportionality and respect for fundamental rights. 

Moreover, a return policy of this type must be flanked with measures facilitating migrants' access to legal residence. The combating of illegal immigration must by necessity be supplemented by the opening of legal migration channels, and the positive role of migrants for the host country must be recognised and highlighted. Above all, the rights of migrants must be upheld, since freedom of movement is a fundamental freedom. Among those rights, participation in the life of the host society and a genuine chance of integration must effectively be taken into account and promoted.

It is also essential to recognise and promote the role of migrants in the combating of poverty and in development. That is why migration must be factored into national and international strategies for the eradication of poverty with a view to achievement of the Millennium Goals. That entails tackling the underlying causes of migration, based on a principle of solidarity and close cooperation with third countries and regional organisations. Assistance to developing countries must not be tied to respect for re-entry clauses or the effective management of migratory flows. Responsibility for migration cannot be placed solely on the countries of origin and transit, especially in the case of developing countries.

The European Union must adopt a suitable joint response to migration that includes flanking measures and measures for the integration of migrants. More specifically, with regard to return, it is essential not to overlook the psychological effects of migration and expulsion.

To ensure that such return is dignified, there is a need, inter alia, to:

- award priority to voluntary return – by allowing migrants a reasonable time to plan a smooth return, which involves providing a number of guarantees over that period – and avoid removal measures;

- provide third-country nationals with accurate, transparent, up-to-date and accessible information;

- establish effective procedural safeguards that enable migrants to reveal their personal circumstances and the authorities to adopt an individual-level approach; the officials and judges responsible must be provided with training in this area;

- only use detention measures in the last resort and ensure that periods of detention are short, objectively justified and subject to judicial controls; ensure dignified detention conditions and respect for migrants' rights;

- promote the integration of migrants into the country of origin and support their plans for return;

- assess the impact European return policy has in developing countries.

The European Union ought to have a return policy that is based on the principle of solidarity and shared responsibility with developing countries. It must be mindful of the effects of its policy in developing countries and of the risk of refoulement, and adopt a cohesive and horizontal migration policy in which development aspects are taken into account in all areas of activity. It must also ensure that migrants who return do so within the framework of a tenable scheme that will enable them to reintegrate into their country of origin and participate in society there.

AMENDAMENTE

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Text propus de Comisie[1]Amendamentele Parlamentului

Amendamentul 1

Titlu

Propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe în şedere ilegală.

Propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe în şedere neregulamentară.

 

În cazul în care prezentul amendament este adoptat, prevederile sale se aplică întregului text şi tuturor versiunilor lingvistice care folosesc cuvântul „ilegal” sau unul echivalent.

Justificare

The aim of this amendment is to replace the word 'illegal' in the text of the proposed directive with the word 'irregular'.

Amendamentul 2

Referirea 1a (nouă)

.

- având în vedere orientările Consiliului Europei privind returnarea forţată [COM(2005)0040],

Amendamentul 3

Considerentul 4

(4) statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt şederii ilegale printr-o procedură transparentă şi echitabilă.

(4) statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt şederii ilegale printr-o procedură transparentă şi echitabilă, însă ar trebui să pornească de la sursă, pentru a se evita intrările ilegale prin forţa împrejurărilor (în absenţa filierelor de intrare legală),

Justificare

Regularisation is only an ad hoc measure taken in response to emergency situations as part of national immigration policies. It is not a long-term solution to a broader problem, namely that of migration policies viewed from a European perspective. The above addition stems from the need to identify more clearly the realities of the Member States' current approach to immigration.

Amendamentul 4

Considerentul 5

(5) ca principiu general, ar trebui aplicată o procedură armonizată în două etape, prima fiind reprezentată de decizia de returnare, iar, dacă este cazul, a doua fiind reprezentată de decizia de îndepărtare. Totuşi, pentru a evita eventuale întârzieri procedurale, statele membre ar trebui să poată lua decizia de returnare şi decizia de îndepărtare sub forma unui singur act sau a unei singure decizii.

(5) ca principiu general, ar trebui aplicată o procedură armonizată în două etape, prima fiind reprezentată de decizia de returnare, iar, dacă este cazul, a doua fiind reprezentată de decizia de îndepărtare. Totuşi, pentru a evita eventuale întârzieri procedurale, statele membre ar trebui să poată lua decizia de returnare şi decizia de îndepărtare în acelaşi timp, însă sub forma a două acte sau decizii distincte, aplicarea actului sau a deciziei de îndepărtare fiind supusă condiţiei suspensive de expirare a termenului de returnare voluntară,

Justificare

While it is understandable that for practical reasons the act/decision concerning removal should be taken at the same time as the act/decision concerning return, it is essential to stress the difference between them, and the subsidiary nature of removal in relation to voluntary return. An easy and workable way of making that separation is to have, at least formally, two acts/decisions, one of which is subject to a contingent condition - i.e. expiry of the deadline for voluntary return.

Amendamentul 5

Considerentul 6

(6) în cazul în care nu există nici o temere că scopul unei decizii de returnare este compromis, returnarea voluntară ar trebui să prevaleze în raport cu returnarea forţată, impunându-se prevederea, în acest sens, a unei perioade de plecare deliberată;

(6) Returnarea voluntară ar trebui să prevaleze în raport cu returnarea forţată, impunându-se prevederea, în acest sens, a unei perioade de plecare deliberată,

Justificare

The first part of the recital is very vague, and emphasis should be placed on the fact that voluntary return is indeed the priority.

Amendamentul 6

Considerentul 10

(10) consecinţelor măsurilor naţionale de returnare ar trebui să li se confere o dimensiune europeană prin instaurarea unei interdicţii de readmisie prin care să se interzică orice readmisie pe teritoriul ansamblului statelor membre.

(10) consecinţelor măsurilor naţionale de returnare ar trebui să li se confere o dimensiune europeană prin instaurarea unei interdicţii de readmisie.

 

Durata interdicţiei de readmisie ar trebui fixată ţinând cont, în mod adecvat, de toate circumstanţele specifice fiecărui caz şi nu ar trebui, în mod normal, să fie mai mare de 5 ani. În cazul unei grave ameninţări la adresa ordinii publice sau a siguranţei naţionale, statele membre ar trebui să poată emite o interdicţie de readmisie de o durată mai lungă;

 

În cazul unei grave ameninţări la adresa ordinii publice sau a siguranţei naţionale, statele membre pot emite o interdicţie de readmisie,

 

Justificare

The return decision and subsidiary removal order are a sufficient penalty in response to irregularly-staying third-country nationals. Apart from exceptional cases, supplementing that decision with a re-entry ban would seem to be out of proportion.

Amendamentul 7

Considerentul 11

(11) măsura de reţinere temporară ar trebui să facă obiectul unei utilizări limitate şi ar trebui să respecte principiul proporţionalităţii. Nu ar trebui să se recurgă la reţinerea temporară decât în cazul în care aceasta este necesară pentru a preveni un risc de fugă şi aplicarea măsurilor mai puţin coercitive nu ar fi suficientă;

 

(11) măsura de reţinere temporară ar trebui să facă obiectul unei utilizări limitate şi ar trebui să respecte principiul proporţionalităţii. Nu ar trebui să se recurgă la reţinerea temporară decât în cazul în care aceasta este necesară pentru a preveni un risc grav de ascundere în vederea sustragerii şi aplicarea măsurilor mai puţin coercitive nu ar fi suficientă,

 

Amendamentul 8

Considerentul 15

(15) statele membre ar trebui să dispună de un acces rapid la informaţiile referitoare la deciziile de repatriere şi de îndepărtare, precum şi la interdicţiile de readmisie emise de celelalte state membre. Acest schimb de informaţii ar trebui să se desfăşoare în conformitate cu [Decizia/Regulamentul ... privind stabilirea, funcţionarea şi utilizarea sistemului de informaţii Schengen de a doua generaţie (SIS II)];

(15) statele membre ar trebui să dispună de un acces rapid la informaţiile referitoare la deciziile de repatriere şi de îndepărtare, precum şi la interdicţiile de readmisie emise de celelalte state membre. Acest schimb de informaţii, bazat pe respectarea strictă a dreptului la viaţă privată şi protecţia datelor cu caracter personal, ar trebui să se desfăşoare în conformitate cu [Decizia/Regulamentul ... privind stabilirea, funcţionarea şi utilizarea sistemului de informaţii Schengen de a doua generaţie (SIS II)]. Accesul şi utilizarea acestor informaţii ar trebui să facă obiectul unei autorizaţii din partea autorităţilor judiciare şi să fie limitate la scopurile prezentei directive,

 

Amendamentul 9

Considerentul 17

(17) statele membre ar trebui să pună în aplicare dispoziţiile prezentei directive fără a face discriminări în funcţie de sex, rasă, culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau orice altă opinie, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

(17) statele membre ar trebui să pună în aplicare dispoziţiile prezentei directive fără a face discriminări în funcţie de sex, rasă, culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau orice altă opinie, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală, cu respectarea deplină a convenţiilor internaţionale, evitarea tratamentelor inumane şi degradante şi într-un mod care să reflecte caracteristicile şi nevoile specifice fiecărui individ,

 

Justificare

Greater clarity is required as to the protection of human rights under this directive.

Amendamentul 10

Considerentul 18

(18) în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului (1989), „interesul superior al copilului” ar trebui să primeze în aplicarea prezentei directive de către statele membre. În conformitate cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectarea vieţii de familie ar trebui să primeze în aplicarea prezentei directive de către statele membre;

 

(18) în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului (1989), „interesul superior al copilului” ar trebui să primeze în aplicarea prezentei directive de către statele membre. În acest sens, minorii nu pot fi niciodată ţinuţi, în Uniunea Europeană sau în locuri finanţate de Uniunea Europeană şi/sau anumite state membre, în centre de detenţie sau în condiţii în care libertatea lor este îngrădită. În conformitate cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectarea vieţii de familie ar trebui să primeze în aplicarea prezentei directive de către statele membre,

Amendamentul 11

Considerentul 19

(19) aplicarea prezentei directive nu aduce atingere angajamentelor ce decurg din Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaţilor, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967.

(19) aplicarea prezentei directive nu aduce atingere angajamentelor ce decurg din Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaţilor, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967. În acest sens, este interzisă orice formă de detenţie coercitivă a refugiaţilor, a resortisanţilor din ţările terţe care beneficiază de măsuri umanitare de protecţie şi a solicitanţilor de azil,

Justificare

In accordance with current international provisions, the above needs to be specified.

Amendamentul 12

Considerentul 20a (nou)

.

(20a) prezenta directivă îşi propune să definească o politică de returnare a resortisanţilor din ţările terţe în şedere ilegală, pe baza unui sistem de solidaritate şi de împărţire a responsabilităţii cu ţările de origine,

Amendamentul 13

Articolul 2 alineatul (1)

 

(1) Prezenta directivă se aplică resortisanţilor ţărilor terţe în regim de şedere ilegală pe teritoriul unui stat membru, adică

 

(1) Prezenta directivă se aplică resortisanţilor ţărilor terţe în regim de şedere ilegală pe teritoriul unui stat membru care nu îndeplinesc condiţiile de intrare în conformitate cu articolul 5 din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen.

(a) care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condiţiile de intrare în conformitate cu articolul 5 din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen, sau

 

(b) a căror şedere pe teritoriul unui stat membru este ilegală din alte motive.

 

Justificare

With a view to implementing common standards in connection with returns policies, separate provisions need to be introduced for persons entering EU territory for the first time and persons to whom a Member State has in the past granted a residence permit or some form of humanitarian protection. To this end, provision should be made for a separate directive for third-country nationals who have in the past been granted a residence permit or received some form of humanitarian protection

Amendamentul 14

Articolul 2 alineatul (2)

(2) Statele membre pot decide să nu aplice prezenta directivă resortisanţilor ţărilor terţe cărora le-a fost refuzată intrarea într-o zonă de tranzit a unui stat membru. Ele se asigură, totuşi, ca tratamentul aplicat resortisanţilor ţărilor terţe şi nivelul de protecţie asigurat acestora să nu fie mai puţin favorabile decât cele prevăzute în articolele 8, 10, 13 şi 15.

 

eliminat

Justificare

The Directive must apply even if the third-country national does not enter a transit zone, since all risk of refoulement should be averted.

Amendamentul 15

Articolul 2 alineatul (3) litera (ba) (nouă)

 

(ba) care au demarat procedurile de regularizare;

Justificare

Given the special conditions applying to such persons, they should be excluded from the directive's scope

Amendamentul 16

Articolul 2 alineatul (3) litera (bb) (nouă)

 

(bb) care sunt minori;

Justificare

Given the special conditions applying to such persons, they should be excluded from the directive's scope.

Amendamentul 17

Articolul 2 alineatul (3) litera (bc) (nouă)

 

(bc) care, deşi nu au ajuns la vârsta majoratului, trebuie să îşi prelungească şederea pe teritoriul unui stat membru din motive de studii;

Justificare

Given the special conditions applying to such persons, they should be excluded from the directive's scope.

Amendamentul 18

Articolul 3 litera (c)

(c) „returnare” înseamnă întoarcerea, deliberată sau forţată, în ţara de origine, de tranzit sau în altă ţară terţă;

(c) „returnare” înseamnă exclusiv întoarcerea în ţara de origine;

Justificare

The proper acceptance of the term 'return', as borne out by authoritative sources in the relevant sector, means exclusively return to the country of origin. Any distortion of this meaning is at odds with the original definition of 'return'.

Amendamentul 19

Articolul 3 litera (fa) (nouă)

 

(fa) „risc grav de ascundere în vederea sustragerii” înseamnă existenţa unor motive serioase, care trebuie definite individual şi obiectiv şi apreciate de către tribunale, pe baza cărora să se stabilească probabilitatea în care destinatarul unei decizii de returnare s-ar putea ascunde în vederea sustragerii;

Justificare

The mere fact that a third-county national is staying irregularly in a Member State cannot constitute a risk of absconding. The Member State must demonstrate - and provide solid proof of - the existence of a serious risk of absconding.

Amendamentul 20

Articolul 5

 

Relaţiile familiale şi interesul superior al copilului

 

Legăturile sociale şi familiale şi interesul superior al copilului

La transpunerea prezentei directive, statele membre acordă atenţia cuvenită naturii şi solidităţii relaţiilor familiale ale resortisantului unei ţări terţe, duratei de şedere a acestuia în statul membru respectiv şi existenţei unor legături familiale, culturale şi sociale cu ţara sa de origine. Acestea ţin, de asemenea, seama de interesul superior al copilului, în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului (1989).

 

La transpunerea prezentei directive, statele membre acordă atenţia cuvenită naturii şi solidităţii relaţiilor familiale ale resortisantului unei ţări terţe, legăturilor sale cu ţara gazdă, eventualelor demersuri de reglementare a şederii sale, duratei de şedere a acestuia în statul membru respectiv şi existenţei unor legături familiale, culturale şi sociale cu ţara sa de origine. Acestea ţin, de asemenea, seama de interesul superior al copilului, în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului (1989). Minorii neînsoţiţi nu pot fi îndepărtaţi sau deţinuţi. Familiile însoţite de unul sau mai mulţi minori nu ar trebui, în principiu, să fie reţinute temporar şi ar trebui să se acorde prioritate unor alternative la reţinerea temporară.

Amendamentul 21

Articolul 6 alineatul (1)

(1) Statele membre emit o decizie de returnare împotriva oricărui resortisant al unei ţări terţe care se află ilegal pe teritoriul lor.

 

(1) Statele membre pot emite o decizie individuală de returnare împotriva oricărui resortisant al unei ţări terţe care se află ilegal pe teritoriul lor, cu excepţia minorilor neînsoţiţi.

Justificare

Return decisions must remain optional for the Member States. They must allow for a period for return of at least six weeks: prioritising voluntary return also makes it possible to plan for a return. The best interests of the child dictate that the expulsion of unaccompanied minors be prohibited.

Amendamentul 22

Articolul 6 alineatul (2)

(2) Decizia de returnare prevede o perioadă adecvată de plecare deliberată de până la maxim patru săptămâni, cu excepţia cazului în care există motive pentru a crede că persoana în cauză ar putea să se ascundă, în cursul acestei perioade, pentru a se sustrage măsurii respective. În cursul acestei perioade, pot fi impuse o serie de obligaţii în scopul de a evita orice risc de ascundere în vederea sustragerii de la măsura de returnare, cum ar fi aceea de a se prezenta, la anumite intervale de timp, autorităţilor, de a depune o garanţie financiară, de a prezenta documente sau de a rămâne într-un anumit loc.

(29 Decizia de returnare prevede o perioadă adecvată de plecare deliberată de minimum şase săptămâni. În cursul acestei perioade, pot fi impuse o serie de obligaţii în scopul de a evita un risc grav de ascundere în vederea sustragerii de la măsura de returnare, cum ar fi aceea de a se prezenta, la anumite intervale de timp, autorităţilor, de a depune o garanţie financiară, de a prezenta documente sau de a rămâne într-un anumit loc.

 

Justificare

See Amendment 21.

Amendamentul 23

Articolul 6 alineatul (3)

(3) Decizia de returnare este emisă printr-un act sau o decizie distinctă sau odată cu o decizie de îndepărtare.

 

(3) Decizia de returnare este emisă printr-un act sau o decizie distinctă de decizia de îndepărtare. Decizia de îndepărtare, care are o formă distinctă, poate fi emisă în acelaşi timp cu decizia de returnare, însă nu este valabilă decât dacă sunt îndeplinite condiţiile enumerate la articolul 7 alineatul (1). Anularea deciziei de returnare atrage după sine anularea automată a deciziei de îndepărtare.

Justificare

See Amendment 21.

Amendamentul 24

Articolul 6 alineatul (4)

(4) În cazul în care statele membre sunt supuse unor obligaţii care decurg din drepturile fundamentale, astfel cum rezultă acestea îndeosebi din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, printre care obligaţiile legate de dreptul la nereturnare, de dreptul la educaţie şi de dreptul la reîntregirea familiei, nu este emisă nicio decizie de returnare. În cazul în care o decizie de returnare a fost deja emisă, aceasta este anulată.

 

(4) (4) În cazul în care statele membre sunt supuse unor obligaţii care decurg din drepturile fundamentale, astfel cum rezultă acestea îndeosebi din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Convenţia de la Geneva privind statutul refugiaţilor, Convenţia ONU împotriva torturii şi Convenţia ONU din 1989 privind drepturile copilului, printre care obligaţiile legate de dreptul la nereturnare, de dreptul la educaţie, de dreptul la tratament în cazul unei maladii grave şi de dreptul la reîntregirea familiei, nu este emisă nicio decizie de returnare. În cazul în care o decizie de returnare a fost deja emisă, aceasta este anulată.

Justificare

To ensure that all the necessary references are included.

Amendamentul 25

Articolul 6 alineatul (5)

(5) Statele membre pot decide în orice moment să acorde un permis de şedere autonomă sau orice altă autorizaţie prin care se conferă dreptul de şedere, din motive umanitare sau de altă natură, unui resortisant al unei ţări terţe în regim de şedere ilegală pe teritoriul lor. În acest caz, nu este emisă nicio decizie de returnare, iar, dacă o astfel de decizie a fost deja emisă, se anulează.

 

(5) Statele membre pot decide în orice moment să acorde un permis de şedere autonomă sau orice altă autorizaţie prin care se conferă dreptul de şedere, din motive umanitare sau de altă natură, unui resortisant al unei ţări terţe în regim de şedere ilegală pe teritoriul lor, incluzând în politicile lor de imigrare un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii resortisanţilor din ţările terţe. În acest caz, nu este emisă nicio decizie de returnare, iar, dacă o astfel de decizie a fost deja emisă, se anulează.

Justificare

Member States should provide healthcare for illegal immigrants, extending their immigration policies through the addition of appropriate financial resources for that purpose. Usually, illegal immigrants enter the Member States and live in squalid conditions which have serious effects on their health.

Amendamentul 26

Articolul 6 alineatul (6)

(6) În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe în regim de şedere ilegală pe teritoriul unui stat membru deţine un permis de şedere valabil, eliberat de un alt stat membru, primul stat membru se abţine de la emiterea unei decizii de repatriere dacă persoana în cauză acceptă să se întoarcă de bună voie pe teritoriul statului membru care a emis permisul de şedere.

 

(6) În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe în regim de şedere ilegală pe teritoriul unui stat membru deţine un permis de şedere valabil, eliberat de un alt stat membru, primul stat membru se abţine de la emiterea unei decizii de repatriere dacă persoana în cauză acceptă să se întoarcă de bună voie pe teritoriul statului membru care a emis permisul de şedere. Această dispoziţie se aplică până în momentul în care sunt introduse toate procedurile pentru recunoaşterea reciprocă la nivel european a permiselor de şedere.

Justificare

Before a European returns policy is adopted, the Union needs to introduce a legislative framework governing legal channels of entry to European territory.

Amendamentul 27

Articolul 6 alineatul (8)

(8) În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe în regim de şedere ilegală pe teritoriul său face obiectul unei proceduri de solicitare a unui permis de şedere sau a unei alte autorizaţii prin care i se acordă dreptul de şedere, statul membru respectiv se poate abţine de la emiterea unei decizii de returnare până la încheierea procedurii în curs.

 

(8) În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe în regim de şedere ilegală pe teritoriul său face obiectul unei proceduri de solicitare a unui permis de şedere sau a unei alte autorizaţii prin care i se acordă dreptul de şedere, statul membru respectiv se abţine de la emiterea unei decizii de returnare până la încheierea procedurii în curs.

Amendamentul 28

Articolul 6 alineatul (8a) (nou)

 

 

(8a) La primirea notificării privind decizia de returnare, statele membre sunt invitate să furnizeze informaţii şi să propună măsuri însoţitoare în scopul promovării reintegrării resortisanţilor din ţările terţe în ţările lor de origine şi contribuţia lor la dezvoltarea ţării respective.

Amendamentul 29

Articolul 7 alineatul (1)

(1) Statele membre emit o decizie de îndepărtare împotriva unui resortisant al unei ţări terţe care face obiectul unei decizii de returnare, în cazul în care există riscul ca persoana în cauză să se ascundă pentru a se sustrage măsurii respective sau în care obligaţia de returnare nu a fost respectată în limitele perioadei de plecare deliberată, acordată în conformitate cu articolul 6 alineatul (2).

 

(1) Statele membre emit o decizie individuală de îndepărtare împotriva unui resortisant al unei ţări terţe care face obiectul unei decizii de returnare, în cazul în care obligaţia de returnare nu a fost respectată în limitele perioadei de plecare deliberată, acordată în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) sau dacă există un risc grav de ascundere în vederea sustragerii.

Amendamentul 30

Articolul 7 alineatul (2)

(2) În decizia de îndepărtare se precizează termenul de execuţie a returnării, precum şi ţara de returnare.

 

(2) În decizia de îndepărtare se precizează termenul de execuţie a returnării, precum şi ţara de returnare, care ar trebui să fie ţara de origine a resortisanţilor din ţările terţe.

Justificare

Third-country nationals should be returned to their country of origin and not to any country indiscriminately. If third-country nationals are sent back to a neighbouring country close to the European Union's external borders, there is a greater likelihood that those individuals will re-enter illegally, thus rendering Community measures ineffective.

Amendamentul 31

Articolul 7 alineatul (3)

(3) Decizia de returnare este emisă printr-un act sau o decizie distinctă sau o dată cu decizia de îndepărtare.

 

(3) Decizia de îndepărtare este emisă printr-un act sau o decizie distinctă de decizia de returnare. Decizia de îndepărtare, care are o formă distinctă, poate fi emisă în acelaşi timp cu decizia de returnare, însă nu este valabilă decât dacă sunt îndeplinite condiţiile enumerate la alineatul (1).

Amendamentul 32

Articolul 8 titlu şi alineatul 1

Amânarea

Amânarea sau anularea

(1) Statele membre pot amâna executarea unei decizii de returnare pentru o perioadă adecvată, în funcţie de circumstanţele specifice fiecărui caz.

 

(1) Statele membre pot amâna executarea unei decizii de returnare pentru o perioadă adecvată, în funcţie de circumstanţele specifice fiecărui caz, sau anula decizia de returnare. În cazul amânării sau anulării, statul membru garantează că resortisantul unei ţări terţe beneficiază de condiţii demne de şedere.

Justificare

There must be no return of third-country nationals if they are facing danger or their plans for return are impossible. There must be no expulsion of unaccompanied minors.

Amendamentul 33

Articolul 8 alineatul (2) teza introductivă

(2) Statele membre amână executarea unei decizii de îndepărtare în cazul în care se prezintă una din situaţiile următoare:

 

(2) Statele membre amână executarea unei decizii de îndepărtare sau o pot anula în cazul în care se prezintă una din situaţiile următoare:

 

Justificare

See Amendment 32.

Amendamentul 34

Articolul 8 alineatul (2) litera (-a) (nouă)

 

(-a) situaţia de pericol fizic sau mental pentru resortisantul unei ţări terţe în cazul returnării în ţara sa de origine;

Justificare

See Amendment 32.

Amendamentul 35

Articolul 8 alineatul (2) litera (c)

(c) lipsa garanţiei că minorii neînsoţiţi vor putea fi încredinţaţi, în punctul de plecare sau de sosire, unui membru al familiei, unui reprezentant echivalent, tutorelui minorului sau unui funcţionar competent din ţara de returnare, în urma unei evaluări a condiţiilor de repatriere a minorului.

eliminat

Justificare

See Amendment 32.

Amendamentul 36

Articolul 8 alineatul (2) litera (ca) (nouă)

 

 

(ca) în cazul în care există motive întemeiate să se considere că îndepărtarea ar duce la o expulzare colectivă, ceea ce ar reprezenta o încălcare a articolului 4 din Protocolul nr. 4 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care interzice expulzările colective.

Amendamentul 37

Articolul 8 alineatul (3)

(3) În cazul amânării unei decizii de returnare sau de îndepărtare, în conformitate cu alineatele (1) şi (2), pot fi impuse anumite obligaţii resortisantului unei ţări terţe, în vederea evitării riscului ca persoana în cauză să se ascundă pentru a se sustrage măsurii respective, cum ar fi aceea de a se prezenta, la anumite intervale de timp, autorităţilor, de a depune o garanţie financiară, de a prezenta documente sau obligaţia de a rămâne într-un anumit loc.

(3) În cazul amânării unei decizii de returnare sau de îndepărtare, în conformitate cu alineatele (1) şi (2), pot fi impuse anumite obligaţii resortisantului unei ţări terţe, în vederea evitării unui risc grav ca persoana în cauză să se ascundă pentru a se sustrage măsurii respective, cum ar fi aceea de a se prezenta, la anumite intervale de timp, autorităţilor, de a depune o garanţie financiară sau obligaţia de a rămâne într-un anumit loc.

Justificare

See Amendment 32.

Amendamentul 38

Articolul 9 alineatul (1)

(1) Deciziile de îndepărtare includ o interdicţie de readmisie de maximum 5 ani.

 

(1) În cazul unei grave ameninţări la adresa ordinii publice sau a siguranţei naţionale, statele membre pot adăuga o interdicţie de readmisie de maximum şase luni la deciziile de îndepărtare.

Deciziile de returnare pot include o astfel de interdicţie de readmisie.

 

Justificare

The return decision and subsidiary removal order are a sufficient penalty in response to irregularly-staying third-country nationals. Apart from exceptional cases, supplementing that decision with a re-entry ban would seem to be out of proportion.

Amendamentul 39

Articolul 9 alineatul (2) litera (c)

(c) să fi intrat pe teritoriul statului membru în condiţiile în care făcea obiectul unei interdicţii de readmisie;

eliminat

Justificare

See Amendment 38.

Amendamentul 40

Articolul 9 alineatul (2) litera (d)

(d) să reprezinte o ameninţare la adresa ordinii publice sau a securităţii naţionale.

eliminat

Justificare

See Amendment 38.

Amendamentul 41

Articolul 9 alineatul (2) ultimul paragraf

Interdicţia de readmisie poate fi emisă pentru o perioadă mai mare de cinci ani în cazul în care resortisantul ţării terţe vizat de aceasta reprezintă o ameninţare gravă la adresa ordinii publice sau a securităţii naţionale.

eliminat

Justificare

See Amendment 38.

Amendamentul 42

Articolul 9 alineatul (2a) (nou)

 

(2a) Este posibilă formularea unor căi de atac împotriva deciziilor de interdicţie a readmisiei, acestea putând fi reevaluate ulterior, la cererea persoanei care face obiectul respectivei decizii.

Justificare

See Amendment 38.

Amendamentul 43

Articolul 9 alineatul (3)

(3) Interdicţia de readmisie poate fi anulată, îndeosebi în situaţia în care resortisantul unei ţări terţe vizat de aceasta:

 

(3) Interdicţia de readmisie este anulată în situaţia în care resortisantul unei ţări terţe vizat de aceasta nu mai reprezintă o ameninţare gravă la adresa ordinii publice sau a siguranţei naţionale a unui stat membru. Această anulare produce efecte în toate statele membre.

(a) face obiectul unei decizii de returnare sau de îndepărtare pentru prima dată;

 

(b) s-a prezentat la un oficiu consular al unui stat membru;

 

(c) a rambursat integral cheltuielile aferente procedurii sale anterioare de returnare.

 

Justificare

See Amendment 38.

Amendamentul 44

Articolul 9 alineatul (4)

(4) Interdicţia de readmisie poate fi suspendată, în mod excepţional şi temporar, în anumite situaţii care impun acest lucru.

eliminat

Justificare

See Amendment 38.

Amendamentul 45

Articolul 9 alineatul (5)

(5) Alineatele (1) - (4) se aplică fără a aduce atingere dreptului de a solicita azil într-un stat membru.

(4) Alineatele (1) - (3) se aplică fără a aduce atingere dreptului de a solicita azil într-un stat membru.

Amendamentul 46

Articolul 10 alineatul (1a) (nou)

 

(1a) Statele membre se asigură că ONG-urile sunt prezente în timpul procesului de returnare şi, în special, în timpul operaţiunilor de îndepărtare.

Amendamentul 47

Articolul 10 alineatul (2)

(2) Statele membre ţin cont, atunci când procedează la îndepărtări, de orientările comune privind măsurile de securitate care se impun în cazul operaţiunilor comune de îndepărtare pe cale aeriană, anexate la Decizia 2004/573/CE.

(2) Statele membre ţin cont, atunci când procedează la îndepărtări, de orientările comune privind măsurile de securitate care se impun în cazul operaţiunilor comune de îndepărtare pe cale aeriană, anexate la Decizia 2004/573/CE şi nu recurg la îndepărtări colective şi la proceduri de îndepărtare teoretic individuale, dar aplicate prin mijloace colective.

Justificare

Wording more in keeping with the aims of the directive.

Amendamentul 48

Articolul 10 alineatul (2a) (nou)

 

(2a) În cazul unei returnări, Comisia întocmeşte, în vederea asigurării şi urmăririi reintegrării sociale şi economice a persoanei repatriate în ţara sa de origine, un plan ad-hoc de cooperare cu fiecare ţară terţă, care să garanteze respectarea drepturilor fundamentale ale persoanei repatriate.

Justificare

To complete EU returns policy.

Amendamentul 49

Articolul 11 alineatul (1) a doua liniuţă

(1) Deciziile de returnare şi de îndepărtare sunt emise în scris.

(1) Deciziile de returnare şi de îndepărtare sunt emise în scris.

Statele membre garantează că motivele de fapt şi de drept figurează în decizia de returnare şi/sau de îndepărtare şi că resortisantul ţării terţe vizat de aceasta (acestea) este informat în scris în legătură cu soluţiile legale pe care le are la dispoziţie.

Statele membre garantează că motivele de fapt şi de drept figurează în decizia de returnare şi/sau de îndepărtare şi că resortisantul ţării terţe vizat de aceasta (acestea) este informat în scris cât mai curând cu putinţă în legătură cu soluţiile legale pe care le are la dispoziţie.

Justificare

It is very important for the person concerned to have immediate, reliable and accessible information in order to make good use of the time available to settle procedural matters.

Amendamentul 50

Articolul 11 alineatul (2)

(2) Statele membre asigură, la cerere, traducerea scrisă sau orală a principalelor elemente ale deciziei de returnare şi/sau de îndepărtare într-o limbă pe care este rezonabil de presupus că resortisantul ţării terţe o înţelege.

(2) Statele membre asigură traducerea scrisă a deciziei de returnare sau de îndepărtare într-o limbă pe care persoana vizată de această decizie o înţelege.

 

Justificare

Acces to justice can only be considered a genuine right if the person concerned understands the decisions handed down.

Amendamentul 51

Articolul 12 alineatul (1)

(1) Statele membre garantează dreptul resortisantului ţării terţe vizat la un recurs jurisdicţional efectiv în faţa unei curţi sau a unui tribunal împotriva deciziei de returnare şi/sau de îndepărtare.

(1) Statele membre garantează dreptul tuturor resortisanţilor ţării terţe vizaţi la un recurs jurisdicţional efectiv în faţa unei curţi sau a unui tribunal împotriva deciziei de returnare şi/sau de îndepărtare.

Justificare

Improved wording.

Amendamentul 52

Articolul 12 alineatul (2)

(2) Acest recurs jurisdicţional are un efect suspensiv sau îi conferă resortisantului unei ţări terţe dreptul de a solicita suspendarea executării deciziei de returnare sau de îndepărtare, în acest caz executarea deciziei respective fiind amânată până când este confirmată sau nu mai face obiectul unui recurs suspensiv.

(2) Acest recurs jurisdicţional are un efect suspensiv.

Amendamentul 53

Articolul 12 alineatul (4)

(3) Statele membre garantează că resortisantul ţării terţe vizat are posibilitatea de a obţine consiliere juridică, reprezentare şi, dacă este cazul, asistenţă lingvistică. Persoanele care nu dispun de resurse suficiente beneficiază de un ajutor jurisdicţional, în măsura în care acest ajutor ar fi necesar pentru a garanta un acces efectiv la justiţie.

(3) Statele membre garantează că resortisantul ţării terţe vizat are posibilitatea de a obţine consiliere juridică, reprezentare şi, dacă este cazul, asistenţă lingvistică. Persoanele care nu dispun de resurse suficiente beneficiază de un ajutor jurisdicţional pentru a garanta un acces efectiv la justiţie.

Amendamentul 54

Articolul 14 alineatul (1)

(1) În cazul în care există motive serioase pentru a presupune existenţa unui risc de ascundere în vederea sustragerii de la măsura de returnare sau de îndepărtare şi în care nu ar fi suficientă aplicarea unor măsuri mai puţin coercitive, cum ar fi aceea de a se prezenta, la anumite intervale de timp, autorităţilor, de a depune o garanţie financiară, de a prezenta documente sau de a rămâne într-un anumit loc, sau a altor măsuri de prevenire a acestui risc, statele membre reţin temporar resortisantul unei ţări terţe care face sau va face obiectul unei decizii de îndepărtare sau de returnare.

(1) În cazul în care există motive serioase pentru a presupune existenţa unui risc grav de ascundere în vederea sustragerii de la măsura de returnare sau de îndepărtare şi în care nu ar fi suficientă aplicarea unor măsuri mai puţin coercitive, cum ar fi aceea de a se prezenta, la anumite intervale de timp, autorităţilor, de a depune o garanţie financiară sau de a rămâne într-un anumit loc, sau a altor măsuri de prevenire a acestui risc, statele membre reţin temporar resortisantul unei ţări terţe care face obiectul unei decizii de îndepărtare.

Justificare

An insignificant risk of absconding cannot justify temporary custody with a view to removal. It must be stressed that the temporary safeguard measures should be exceptional in nature, based on a serious risk of absconding as assessed by the courts, and only apply for the time it takes to arrange the removal.

Amendamentul 55

Articolul 14 alineatul (1a) (nou)

 

Reţinerea temporară se justifică numai pentru perioada de timp necesară organizării îndepărtării, în caz de risc grav de ascundere în vederea sustragerii de la măsura de returnare sau de îndepărtare. Aceasta nu se mai justifică în cazul în care, în ciuda tuturor eforturilor obiective depuse pentru obţinerea permiselor necesare, autorităţile din ţara de returnare nu răspund în termenele stabilite.

Amendamentul 56

Articolul 14 alineatul (3)

(4) Reţinerea temporară poate fi prelungită de autorităţile judiciare, durata acesteia putând ajunge până la maximum şase luni.

(4) Reţinerea temporară poate fi prelungită de autorităţile judiciare, durata acesteia putând ajunge până la maximum trei luni.

Justificare

See Amendment 54.

Amendamentul 57

Articolul 15 alineatul (1)

(1) Statele membre garantează că resortisanţii ţărilor terţe reţinuţi temporar beneficiază de un tratament uman şi demn, care respectă drepturile lor fundamentale şi dispoziţiile relevante din cadrul legislaţiei naţionale şi internaţionale. Acestea sunt autorizate să intre, la cerere şi în cel mai scurt timp, în contact cu reprezentanţii lor legali, cu membrii familiei lor şi cu autorităţile consulare competente, precum şi cu organizaţiile internaţionale şi nonguvernamentale competente.

(1) Statele membre garantează că resortisanţii ţărilor terţe reţinuţi temporar beneficiază de un tratament uman şi demn, care respectă drepturile lor fundamentale şi dispoziţiile relevante din cadrul legislaţiei naţionale şi internaţionale. De asemenea, acestea au dreptul de a intra în contact, în cel mai scurt timp, cu reprezentanţii lor legali, cu membrii familiei lor şi cu autorităţile consulare competente, precum şi cu organizaţiile internaţionale şi nonguvernamentale competente.

Justificare

Being held in custody without the right to communicate either with their families or legal representatives is considered to be a violation of detainees' fundamental rights.

Amendamentul 58

Articolul 15 alineatul (2)

(2) Reţinerea temporară are loc în centre specializate de reţinere temporară. În cazul în care un stat membru nu poate plasa persoana în cauză într-un centru specializat de reţinere temporară şi trebuie să o plaseze într-o instituţie de tip penitenciar, acesta garantează că resortisanţii ţărilor terţe reţinuţi temporar sunt în permanenţă separaţi fizic de prizonierii de drept comun.

(2) Reţinerea temporară are loc în centre specializate de reţinere temporară. În cazul în care un stat membru nu poate plasa persoana în cauză într-un centru specializat de reţinere temporară şi este obligat să o plaseze într-o instituţie de tip penitenciar, din cauza lipsei de locuri în centrele specializate de reţinere temporară, acesta garantează că resortisanţii ţărilor terţe reţinuţi temporar sunt în permanenţă separaţi fizic de prizonierii de drept comun, chiar şi în timpul perioadelor de recreere.

Amendamentul 59

Articolul 15 alineatul (3)

O atenţie deosebită trebuie acordată situaţiei persoanelor vulnerabile. Statele membre garantează că minorii nu sunt reţinuţi temporar în instituţii obişnuite de tip penitenciar. Minorii neînsoţiţi sunt separaţi de adulţi, cu excepţia cazului în care această separare este considerată contrară interesului superior al copilului.

 

O atenţie deosebită trebuie acordată situaţiei persoanelor vulnerabile. Statele membre garantează că minorii nu sunt reţinuţi temporar, ci sunt şcolarizaţi şi primesc îngrijiri în instituţiile care aparţin structurilor de protecţie a copilului, cu respectarea legăturilor cu familiile lor şi a interesului superior al copilului. Minorii neînsoţiţi nu sunt reţinuţi.

Justificare

It is out of all proportion to subject minors to temporary custody.

Amendamentul 60

Articolul 15 alineatul (4)

(4) Statele membre garantează că organizaţiile internaţionale şi nonguvernamentale au posibilitatea de a vizita centrele de reţinere temporară, în vederea evaluării caracterului adecvat al condiţiilor specifice acesteia. Aceste vizite pot fi supuse unei autorizări.

(4) Statele membre garantează că organizaţiile internaţionale şi nonguvernamentale au posibilitatea de a vizita centrele de reţinere temporară, în vederea evaluării caracterului adecvat al condiţiilor specifice acesteia.

Justificare

See Amendment 59.

Amendamentul 61

Articolul 16 litera (a)

a) recunoaşte decizia de returnare sau de îndepărtare emisă de primul stat membru şi execută îndepărtarea, în acest caz statele membre procedând la compensarea reciprocă a eventualelor dezechilibre financiare care pot apărea, aplicând, prin analogie, Decizia 2004/191/CE a Consiliului;

a) recunoaşte decizia de returnare sau de îndepărtare emisă de primul stat membru şi execută îndepărtarea, în acest caz statele membre procedând la compensarea reciprocă a eventualelor dezechilibre financiare care pot apărea, aplicând, prin analogie, Decizia 2004/191/CE a Consiliului; în acest caz, resortisantul unei ţări terţe aflat în regim de şedere ilegală beneficiază de drepturile prevăzute la articolul 12 din prezenta directivă;

Justificare

Third-country nationals must in all circumstances have a genuine right to lodge an appeal before the courts against the return decision (or removal order). Therefore, the other Member States must also guarantee them access to justice to dispute a decision taken at first instance in the first Member State.

Amendamentul 62

Articolul 16 litera (c)

(c) iniţiază procedura de returnare în conformitate cu legislaţia sa naţională;

(c) iniţiază procedura de returnare în conformitate cu legislaţia sa naţională şi cu acquis-ul comunitar;

Justificare

In order for the second Member State to enforce the return procedure, appropriate measures must be taken under the national legislation of the Member State concerned and under the Community acquis, subject to the principles of subsidiarity and proportionality.

Amendamentul 63

Articolul 17

Comisia prezintă periodic Parlamentului European şi Consiliului rapoarte privind aplicarea prezentei directive în statele membre şi, dacă este cazul, propune modificări.

 

Comisia prezintă periodic Parlamentului European şi Consiliului rapoarte privind aplicarea prezentei directive în statele membre şi, dacă este cazul, propune modificări.

 

 

Statele membre au obligaţia de a evalua impactul pe care politica lor privind returnarea îl are asupra ţărilor de origine ale resortisanţilor ţărilor terţe şi de a garanta compatibilitatea acesteia cu o politică coerentă de dezvoltare şi cooperare cu ţările de origine şi de tranzit.

În termen de cel mult patru ani de la data prevăzută la articolul 18 alineatul (1), Comisia prezintă primul său raport.

 

În termen de cel mult patru ani de la data prevăzută la articolul 18 alineatul (1), Comisia prezintă primul său raport.

 

Justificare

The return of third-country nationals must be planned for and cannot be divorced from a cohesive and effective development policy. The solidarity principle requires that Member States begin to monitor these measures.

PROCEDURĂ

Titlu

Standarde şi proceduri comune privind returnarea resortisanţilor ţărilor terţe în de şedere ilegală

Referinţe

COM(2005)0391 - C6-0266/2005 - 2005/0167(COD)

Comisia competentă în fond

LIBE

Aviz emis de către

Data anunţului în plen

DEVE

29.9.2005

 

 

 

Raportoare pentru aviz :

Data numirii

Marie-Arlette Carlotti

27.3.2007

 

 

Data adoptării

5.6.2007

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

22

0

3

Membri titulari prezenţi la votul final

Margrete Auken, Josep Borrell Fontelles, Danutė Budreikaitė, Corina Creţu, Nirj Deva, Alexandra Dobolyi, Fernando Fernández Martín, Filip Kaczmarek, Glenys Kinnock, Maria Martens, Luisa Morgantini, Miguel Portas, Toomas Savi, Frithjof Schmidt, Jürgen Schröder, Feleknas Uca, Margrietus van den Berg, Johan Van Hecke, Luis Yañez-Barnuevo García

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Jan Jerzy Kułakowski, Miguel Angel Martínez Martínez, Manolis Mavrommatis, Pasqualina Napoletano, Anne Van Lancker, Ralf Walter

  • [1]  Nepublicată încă în JO.

PROCEDURĂ

Titlu

Standarde şi proceduri comune privind returnarea resortisanţilor ţărilor terţe în de şedere ilegală

Referinţe

COM(2005)0391 - C6-0266/2005 - 2005/0167(COD)

Data prezentării la PE

1.9.2005

Comisia competentă în fond

Data anunţului în plen

LIBE

29.9.2005

Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare

Data anunţului în plen

AFET

29.9.2005

DEVE

29.9.2005

EMPL

29.9.2005

 

Avize care nu au fost emise

Data deciziei

EMPL

14.9.2005

 

 

 

Raportor(i)

Data numirii

Manfred Weber

14.9.2005

 

 

Examinare în comisie

24.11.2005

20.3.2006

20.6.2006

11.12.2006

 

27.6.2007

12.9.2007

 

 

Data adoptării

12.9.2007

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

47

5

0

Membri titulari prezenţi la votul final

Alexander Alvaro, Alfredo Antoniozzi, Mihael Brejc, Kathalijne Maria Buitenweg, Michael Cashman, Giuseppe Castiglione, Giusto Catania, Carlos Coelho, Fausto Correia, Esther De Lange, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Bárbara Dührkop Dührkop, Claudio Fava, Patrick Gaubert, Roland Gewalt, Lilli Gruber, Adeline Hazan, Jeanine Hennis-Plasschaert, Ewa Klamt, Roger Knapman, Magda Kósáné Kovács, Barbara Kudrycka, Henrik Lax, Roselyne Lefrançois, Sarah Ludford, Dan Mihalache, Claude Moraes, Javier Moreno Sánchez, Martine Roure, Inger Segelström, Károly Ferenc Szabó, Søren Bo Søndergaard, Vladimir Urutchev, Manfred Weber, Tatjana Ždanoka

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Inés Ayala Sender, Simon Busuttil, Charlotte Cederschiöld, Gérard Deprez, Iratxe García Pérez, Ignasi Guardans Cambó, Sophia in ‘t Veld, Carlos José Iturgaiz Angulo, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Metin Kazak, Jean Lambert, Antonio Masip Hidalgo, Hubert Pirker, Antonio Tajani, Rainer Wieland

Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

Vincenzo Aita, Iles Braghetto