RAPORT conţinând o propunere de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului privind producţia de opium în scopuri medicale în Afganistan
21.9.2007 - (2007/2125(INI))
Comisia pentru relaţii externe
Raportor: Marco Cappato
PROPUNERE DE RECOMANDARE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ADRESATĂ CONSILIULUI
privind producţia de opium în scopuri medicale în Afganistan
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului în numele grupului ALDE privind producţia de opium în scopuri medicale în Afganistan (B6-0187/2007),
– având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Afganistanul, cea mai recentă fiind cea din 18 ianuarie 2006[1],
– având în vedere raportul din 2006 al UNODC şi al Băncii Mondiale întitulat „Industria stupefiantelor din Afganistan”,
– având în vedere Raportul anual pe 2007 publicat de Biroul ONU pentru Droguri şi Criminalitate (UNODC) în iunie 2007,
– având în vedere Rezoluţia 2005/25 a Consiliului Economic şi Social (ECOSOC) al ONU din 22 iulie 2005 privind posibilitatea punerii în aplicare a unui mecanism de asistenţă care să faciliteze tratamentul adecvat împotriva durerilor cu ajutorul analgezicelor opioide, Rezoluţia 2004/40 a ECOSOC din 21 iulie 2004 privind orientările în domeniul tratamentului farmaceutic însoţit de asistenţă psihosocială pentru persoanele dependente de opioide, Rezoluţia ECOSOC 2005/26 din 22 iulie 2005 privind cererea şi oferta de opioide folosite în scopuri ştiinţifice şi medicale, Rezoluţia 58.22 a Adunării Mondiale a Sănătăţii din 25 mai 2005 privind prevenirea şi combaterea cancerului, Rezoluţia 55.14 a Adunării Mondiale a Sănătăţii privind garantarea accesului la medicamentele esenţiale şi recomandările finale ale celei de-a 12-a Conferinţe Internaţionale a autorităţilor de reglementare în domeniul medicamentelor, desfăşurate la Seul în perioada 3-6 aprilie 2006), care îndeamnă autorităţile de reglementare să acţioneze în favoarea unei accesibilităţi sporite a calmantelor narcotice,
– având în vedere rapoartele de misiune ale delegaţiei sale ad-hoc în Afganistan din iulie 2005 şi ale misiunii sale de observare a alegerilor din septembrie 2005,
– având în vedere raportul final al misiunii UE de observare a alegerilor pentru consiliile locale şi pentru parlament din 18 septembrie 2005,
– având în vedere articolul 114 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0341/2007),
A. întrucât politicile internaţionale în materie de medicamente se bazează pe Convenţiile ONU din 1961, 1971 şi 1988, care interzic, în special, producerea, traficul, vânzarea şi consumul unei game largi de substanţe în alte scopuri decât cele medicale sau ştiinţifice;
B. întrucât în raportul UNODC intitulat „Afganistan: anchetă privind opiumul 2006” se subliniază că, în 2006, cantitatea de opium cultivată ilegal în această ţară a atins nivelul record de 6 100 de tone, crescând cu aproape 50% faţă de anul 2004;
C. întrucât Strategia naţională afgană de control al drogurilor, adoptată în ianuarie 2006, abordează problema reducerii atât a cererii, cât şi a ofertei, precum şi problemele surselor alternative de venit şi consolidării instituţiilor statului şi întrucât Ministerul Antidrog, creat cu sprijinul fondurilor comunitare, este principala instituţie responsabilă cu punerea în aplicare a strategiei;
D. întrucât guvernul Afganistanului a creat Comisia pentru reglementare în materie de medicamente, din care fac parte funcţionari din Ministerul Antidrog, Ministerul de Finanţe şi Ministerul Sănătăţii, scopul acestei comisii fiind „reglementarea acordării autorizaţiilor, precum şi a vânzării, distribuţiei, importului şi exportului tuturor medicamentelor folosite în scopuri legale în această ţară”;
E. întrucât UE ar trebui să depună eforturi suplimentare pentru a determina o reducere drastică a producţiei de opium, deoarece, conform anchetei UNODC din 2007 privind macul din care se extrage opium cultivat în Afganistan, producţia de opium din Afganistan a atins noi cote înfricoşătoare - producţia a crescut de două ori faţă de numai acum doi ani; întrucât Afganistanul a devenit practic furnizorul exclusiv de cel mai periculos drog cunoscut în lume, deţinând 93% din piaţa mondială a produselor opiacee, deşi trebuie constatat faptul că numărul provinciilor în care nu se mai produce opium a crescut de mai bine de două ori, de la 6 anul trecut la 13 în 2007, şi că 50% din toată recolta de opium din Afganistan provine dintr-o singură provincie, Helmand;
F. întrucât atât Banca Mondială, cât şi Fondul Monetar Internaţional estimează că aproximativ 40% din produsul intern brut al Afganistanului este legat de producţia de opium şi întrucât UNODC estimează că aproximativ 3,3 milioane de oameni (dintr-o populaţie de peste 31 de milioane) sunt angajaţi în sectorul cultivării macului, realizând venituri anuale de 1 965 dolari SUA pe familie;
G. întrucât, în 2007, valoarea la producător a recoltei de opium a fost de 1 miliard de dolari SUA, ceea ce reprezintă 13% din produsul intern brut legal al Afganistanului, şi întrucât valoare totală potenţială a recoltei naţionale de opium din 2007, deţinute de fermieri, proprietari de laboratoare şi traficanţi afgani, a atins 3,1 miliarde de dolari SUA, ceea ce reprezintă aproape jumătate din PIB-ul legal al ţării de 7,5 miliarde, adică 32% din economia globală a Afganistanului, inclusiv sectorul opiumului;
H. întrucât motivaţia fermierilor afgani de a produce opiacee este în mare măsură de natură financiară şi întrucât produsele opiacee legale ar trebui să genereze, pentru a fi atrăgătoare din punct de vedere economic, un venit superior celui generat de produsele opiacee ilegale;
I. întrucât Uniunea Europeană este în continuare cel mai important donator pentru sprijinirea eforturilor de reducere a ofertei de opium prin proiecte de promovare a unor surse alternative de existenţă - acestea fiind strict necesare pentru diversificarea opţiunilor aflate la dispoziţia populaţiei - care să înlocuiască culturile ilicite;
J. întrucât Comisia Europeană a recunoscut, în documentul de strategie de ţară (2007-2013), faptul că economia opiumului în creştere şi pericolul „acaparării statului” de interese afiliate producţiei de droguri reprezintă o gravă ameninţare la adresa dezvoltării, construcţiei statale şi securităţii Afganistanului;
K. întrucât există informaţii fundamentate conform cărora principala sursă de finanţare a rebelilor, a conducătorilor de grupuri armate, a talibanilor şi a grupărilor teroriste este traficul ilicit de droguri;
L. ţinând seama de faptul că, la 25 iunie 2007, Consiliul Senlis, un grup internaţional de reflecţie în domeniile securităţii şi dezvoltării, a prezentat un dosar tehnic detaliat în care se descrie cum ar putea funcţiona, în Afganistan, proiectul „Mac pentru medicină” desfăşurat la nivel de sate, incluzând un sistem de control social integrat, producţia de medicamente afgane la nivel rural, diversificarea economică obligatorie şi dezvoltarea rurală generală;
M. constată că Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a arătat că 10 ţări consumă 80% din produsele derivate din opium disponibile legal în toată lumea, iar dintre celelalte 180 de state, majoritatea sunt ţări în curs de dezvoltare şi cuprind 80% din populaţia globului; constată, de asemenea, apelul Comisiei Internaţionale de Control al Stupefiantelor (CICS) prin care aceasta solicită comunităţii internaţionale să promoveze prescrierea medicală a calmantelor, în special în ţările sărace, întrucât au fost consemnate insuficienţe grave de tratament în peste 150 de ţări, în care aproape nicio persoană dintre cele care au nevoie de tratament nu este tratată, iar în alte 30 de ţări tratamentul neadecvat este şi mai răspândit sau, pentru unele din aceste ţări, nu sunt disponibile informaţii;
N. întrucât Comisia Internaţională de Control al Stupefiantelor a declarat că există o ofertă excedentară, la nivel mondial, de substanţe derivate din opium destinate scopurilor medicale, cu toate că această evaluare nu ţine seama de cererea potenţială;
O. întrucât îşi exprimă convingerea că, în vederea promovării şi consolidării păcii şi securităţii în Afganistan, prezenţa internaţională actuală trebuie completată cu o cooperare civilă mai strânsă pentru a favoriza progresul socio-politic şi dezvoltarea economică şi, de asemenea, pentru a cuceri „sufletul şi mintea” populaţiei locale;
P. având în vedere, încă o dată, costurile extrem de ridicate şi deficienţele serioase în ceea ce priveşte eficacitatea unei strategii de combatere a drogurilor care se bazează numai pe măsuri de eradicare şi nu ţine seama de diversitatea economică, socială şi regională a mediului rural din Afganistan la elaborarea şi aplicarea măsurilor privind mijloacele alternative de existenţă;
Q. întrucât promovarea unui proces de dezvoltare a instituţiilor, de democratizare şi de afirmare a statului de drept, a unui sistem judiciar echitabil şi a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului se poate realiza doar cu ajutorul unor politici care nu impun soluţii violente, cum ar fi eradicarea forţată a culturilor, unor practici neviolente în sine;
R. întrucât lupta împotriva producţiei de droguri din Afganistan ar trebui să conţină abordări diferenţiate în funcţie de localitate; întrucât eforturile de combatere a drogurilor, îndreptate împotriva producătorilor, ar trebui să se limiteze numai la zonele în care este posibilă câştigarea mijloacelor de existenţă în mod legal (zone în care accesul la terenuri şi apă este mai bun, există pieţe în apropiere şi raportul teren/persoană este mai mare) şi întrucât programele privind mijloacele de existenţă alternative trebuie să se axeze în special pe regiunile mai sărace, cu resurse limitate, care depind în cea mai mare măsură de producţia de opium;
S. întrucât documentul Comisiei privind strategia de ţară pentru Afganistan pe perioada 2007-2013 se axează într-o măsură adecvată pe dezvoltarea rurală şi guvernare, însă se impune accentuarea mai puternică a reformei ministerelor afgane responsabile cu lupta împotriva producţiei de droguri, în special a Ministerului de Interne,
1. adresează Consiliului recomandările următoare:
(a) să se opună, în cadrul programelor de dezvoltare integrată, procedurii de fumigaţie ca mijloc de eradicare a plantei de mac în Afganistan;
(b) să elaboreze şi să prezinte guvernului afgan, în cadrul programelor de reducere a ofertei ilicite, sponsorizate de UE, un plan cuprinzător şi o strategie vizând limitarea producţiei de droguri în Afganistan prin îmbunătăţirea guvernării şi abordarea corupţiei la cel mai înalt nivel al administraţiei afgane (cu accent specific pe Ministerul de Interne), prin desfăşurarea de acţiuni specifice îndreptate împotriva principalilor traficanţi din zonă, prin îmbunătăţirea dezvoltării rurale globale, în special în cele mai sărace zone şi în zonele care nu produc încă opium la scară largă, prin angajarea cu prudenţă şi în mod selectiv în eradicarea manuală şi prin examinarea posibilităţii de a lansa proiecte-pilot în vederea transformării, la scară redusă, a unor părţi din exploataţiile ilicite de mac existente în câmpuri destinate producerii de analgezice legale pe bază de opium;
(c) să ofere asistenţă în punerea în aplicare a unui proiect-pilot ştiinţific „Mac pentru medicină”, care va cerceta mai în profunzime modul în care un regim de autorizaţii poate contribui la reducerea sărăciei, diversificarea economiei rurale, dezvoltarea globală şi mărirea gradului de siguranţă, precum şi modul în care acesta poate deveni un element de succes al eforturilor multilaterale întreprinse în favoarea Afganistanului;
2. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului şi, spre informare, Comisei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi Guvernului şi Parlamentului Republicii Islamice Afganistan.
- [1] JO C 287 E, 24.11.2006, p. 176.
EXPUNERE DE MOTIVE
Introducere
1. This recommendation on Afghan opium aims to explore the possibility of establishing general conditions internationally which could allow licit poppy production in Afghanistan to be placed on the world's legal market for opium-based analgesics. Such a development would be desirable for two reasons: the need to increase the availability and affordability of painkillers both in developed and developing countries, and the need to devise more effective policies to address both stability and sustainable economic development in Afghanistan. Afghanistan's economy continues to be predominantly informal and is based mainly on an illegal crop, as such hindering national progress both in political and socio-economical terms.
Background on International Regulation Mechanisms regarding Opium
2. Opium has been regulated internationally since 1912, when an International Opium Convention was signed at The Hague, representing the first international drug control treaty.
3. International drugs policies at global level have revolved around the norms contained in the UN Conventions of 1961, 1971 and 1988. These prohibit in particular the production, trafficking, sale and consumption of a whole range of substances other than for medical or scientific purposes. States that wish to produce the prohibited plants have to set up National Agencies to oversee production, refining, transport, commerce and trade in those substances.
4. When the 1961 Convention was adopted, India and Turkey were the biggest producers of poppies. The Single Convention on Narcotic and Psychotropic Substances created the legislative framework to allow the regulation of those countries' production. At the request of the United States which, in turn, offered to buy a substantial part of that production in order to prevent its diversion into the illegal heroin market, both countries, in compliance with the UN Convention, established national agencies to monitor the production and sale of poppy derivatives. The experiment in legalising poppy production in those two countries was successful; however it was not considered that it provided adequately for the growing demand for opiates. With the passage of time legal opium production, subject to strict supervision by the law enforcement agencies of individual countries, was expanded to Australia, France, Spain, Japan, the Czech Republic, Hungary and Bulgaria.
5. The UN treaty requires every country to submit annual reports to the International Narcotics Control Board (INCB), stating that year's actual consumption of many classes of controlled drugs as well as opioids, and projecting required quantities for the next year. This is to allow trends in consumption to be monitored, and production quotas allotted. Afghanistan has ratified all three UN Conventions on Drugs.
6. Both the WHO and the INCB have urged the UN Member States to promote the most ample availability of affordable opioids for the treatment of pain, with particular attention to poor countries, where severe under-treatment is reported in more than 150 states. Over the last few years, the UN Economic and Social Council and the Assembly of the WHO have adopted a series of resolutions outlining what needs to be done at the multilateral level.
The situation in Afghanistan
7. According to UN estimates, the 2007 opiate requirements for Afghanistan, a country of over 31 million inhabitants, are, in grammes: Codeine (15,000), Dextropropoxyphene (375,000), Diphenoxylate (7,500), Morphine (3,000), Pethidine (60,000) and Pholcodine (70,000).
8. Opium cannot be considered a traditional Afghan crop. In fact, as the government began to lose control of provinces during the Soviet invasion of 1979-80, the Mujahideen, as well as the warlords, started to take control, and, with the unspoken approval of western interests, established a series of illicit systems to finance their warring activities through activities including poppy growing. The money was principally employed to force the USSR slowly into withdrawal. When the Red Army was finally forced out of Afghanistan in 1989, a power vacuum was created. Various Mujahideen factions started fighting against each other for power. As Western support ceased, they resorted ever more to poppy cultivation to finance their military activities. Some local opium dealers, looking for a safe operational hub, joined forces with the more fanatic sections of the Mujahideen supported by Arab extremists like Osama bin Laden as well as the Pakistani secret intelligence service (ISI) to form the Taliban movement towards the end of 1994.
The Taliban, having taken control of 90% of the country, actively encouraged poppy cultivation. Thus they not only fulfilled their promises and obligations to their partners – the various regional mafias - but also increased their own income by imposing taxes on local farmers and through subsidies from international organised crime gangs. According to the UNODC, Afghanistan saw a bumper opium crop of 4,600 million tonnes in 1999, which was at the height of the Taliban rule in Afghanistan. It has been documented by several NGOs that in 1997-98, the UNODC reached out to the Taliban to promote agreements with the final aim of curbing poppy production, suggesting a possible international recognition of their regime. These formal agreements never materialized and the huge increase in opium production resulted in supply exceeding demand and a drop in the high-street price of heroin and morphine in the West, boosting consumption all over Europe. To stop this trend, it is alleged that the Taliban leader, Mullah Omar, issued a ban on poppy cultivation "on religious grounds", resulting in one of the lowest opium production levels in 2000. After regularly producing 70% of the world's opium throughout the 1990s, Afghanistan decreased its production to 74 tonnes per year under a ban by the Taliban in 2000, although the ban may have been intended primarily to boost prices after the country accumulated a stockpile of over two years' supply. After the 2001 war in Afghanistan, production increased again.
9. According to US Drug Enforcement Agency (DEA) statistics, Afghanistan's production of oven-dried opium increased to 1,278 tonnes in 2002, more than doubled by 2003, and nearly doubled again during 2004. In late 2004, the U.S. government estimated that 4.5% of the country's total cropland was under poppy cultivation, and produced 4,200 metric tonnes of opium, 87% of the world's supply, yielding 60% of Afghanistan's GDP. Afghanistan is currently the greatest illicit opium producer in the world, coming before Burma (Myanmar), part of the so-called "Golden Triangle".
10. The UNODC report "Afghanistan: Opium Survey 2006" stresses that the area under illicit opium cultivation reached a record level of about 6,100 tonnes last year, an increase of nearly 50% over the previous year's figure. The value of the resulting heroin was estimated at $3.5 billion, of which Afghan farmers were estimated to have received $700 million in revenue (and of which the Taliban are estimated to have collected anywhere from tens of millions to $140 million in taxes). For farmers, the crop can be up to ten times more profitable than wheat.
11. Recent World Bank and International Monetary Fund figures estimate that almost 40% of Afghanistan's GDP is opium-related, and that some 2.9 million people are engaged in the poppy sector. The UNODC reported that last year only six of the 34 provinces in the country were poppy-free and that particularly in the southern provinces of Helmand, where attacks by the Taliban against government and international troops have increased, illicit cultivation had soared to 69,300 hectares.
Proposals for revision of European Strategies and Approaches in Afghanistan
12. In January 2006, the Afghan National Drug Control Strategy addressed the issue of supply as well as demand reduction, alternative livelihoods and the strengthening of government institutions, and the Ministry of Counter Narcotics, established with the support of European money, was chosen as the lead national agency to implement the strategy. On 1 August 2006, the Government of Afghanistan established a Drug Regulation Committee, in order to "regulate the licensing, sale, dispensation, import and export of all drugs for licit purposes in the country". Article 22 of the above-mentioned 1961 UN Convention states that "whenever prevailing conditions in the country or a territory of a Party render the prohibition of the cultivation of opium poppy [...] the most suitable measure, in its opinion, for protecting public health and welfare and preventing the diversion of drugs into the illicit traffic, the Party concerned shall prohibit cultivation".
13. Given the implications of a lack of affordable painkillers the world over and the effects of an illicit economy on Afghan daily life, and considering the entirety of European efforts to promote higher standards of health policies and in state and nation-building programmes, the European Parliament should urge the Council to adopt a common position that could trigger a major revision of current strategies and approaches both in the field of opioid availability and affordability at the global level and on poppy eradication in Afghanistan.
14. The European Union also remains the biggest donor as regards efforts aimed at reducing the supply of opium, through projects to promote alternative livelihoods - that Afghanistan also desperately needs to complement the national diet - to substitute illicit crops. This is a policy that it is considered less intrusive than mere eradication. However, despite the promotion of “alternative development”, there are no tangible signs that overall opium production will decrease in the near future.
15. Today’s lack of security in Afghanistan should be addressed with a more articulate and comprehensive set of measures and policies which must try to complement the promotion and strengthening of peace, reconciliation and security. This should be done both through a substantial multilateral presence and an increasing civil cooperation, with the aim of fostering development, progress and confidence in the efforts and security assistance currently underway.
16. In this context, the process of institution-building, democratization and affirmation of the rule of law and respect for human rights and fundamental freedoms can only happen through policies that do not impose "solutions" such as forcible eradication of crops.
As suggested in the Report prepared by the EU Monitoring Mission of the Afghan Parliamentary Election of September 2005, a different approach should be pursued in addressing illicit opium production, one which also takes account of the possibility of diverting opium derivatives into the licit market for analgesics. While such a measure may seem inappropriate on a wide-scale at the present time, experiments to meet national requirements could be launched in selected provinces in Afghanistan where production is limited and security does not present too many challenges. EU Member States should, in accordance with international norms and in full collaboration with the UN system, including UNDP, UNODC, WHO, as well as the World Bank and the IMF, evaluate the real dynamics of demand and supply of opium-derivatives for the global market in analgesics. They should at the same time address the problems that characterize the prescription of essential painkillers world-wide as a precondition for reassessing and allocating significant new quotas for opium production.
PROPUNERE DE RECOMANDARE (B6-0187/2007) (23.4.2007)
prezentată în temeiul articolului 114 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,
by Graham Watson, Marco Panella, Marco Cappato and Annemie Neyts-Uyttebroeck
în numele Grupului ALDE
privind producţia de opium în scopuri medicale în Afganistan
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 114 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât politica internaţională în materie de droguri îşi are originea în Convenţiile ONU din 1961, 1971 şi 1988 şi întrucât aceste convenţii interzic în special producerea, traficul, vânzarea şi consumul unei game largi de substanţe pentru alte scopuri decât cele medicale sau ştiinţifice, acestea fiind admise cu condiţia ca statele să creeze agenţii naţionale care să supravegheze producţia, rafinarea, transportul şi comercializarea substanţelor respective,
B. întrucât în Raportul pe 2006 al Comitetului Internaţional de Control al Narcoticelor (CICN), din 1 martie 2007, se arată că în Afganistan suprafaţa totală folosită pentru cultivarea ilicită a macului pentru opium a atins cifra record de 165.000 de hectare, cu 59% mai mult decât în 2005 şi de două ori mai mult decât în 2003,
C. întrucât în raportul intitulat „Afganistan: anchetă privind opiumul, 2006” şi realizat de Oficiul ONU pentru combaterea traficului de droguri şi prevenirea criminalităţii se arată că, anul trecut, cantitatea de opium produsă ilegal în această ţară a atins nivelul record de 6100 de tone, crescând cu aproape 50% faţă de anul precedent,
D. întrucât cifrele de mai sus arată că va fi, evident, imposibil să se realizeze obiectivele propuse în declaraţia politică adoptată în 2008, la New York, de Adunarea Generală a ONU, privind eradicarea sau reducerea substanţială a culturilor ilegale,
E. întrucât Strategia naţională afgană de control al drogurilor, adoptată în ianuarie 2006, prevede reducerea atât a cererii, cât şi a ofertei, mijloace alternative de câştigare a existenţei şi consolidarea instituţiilor statului şi întrucât „Ministerul de luptă împotriva drogurilor”, creat cu finanţări europene substanţiale, este principala agenţie responsabilă cu aplicarea strategiei,
F. întrucât, la 1 august 2006, guvernul Afganistanului a creat Comisia pentru reglementare în materie de droguri, din care fac parte funcţionari din „Ministerul luptei împotriva drogurilor”, din ministerul de finanţe şi din ministerul sănătăţii, scopul acestei comisii fiind „reglementarea acordării autorizaţiilor, vânzării, distribuţiei, importului şi exportului tuturor medicamentelor folosite în scopuri licite în ţară”,
G. întrucât articolul 22 din Convenţia ONU din 1961prevede că „ori de câte ori din condiţiile specifice dintr-o ţară sau teritoriu al unei ţări semnatare rezultă că interzicerea cultivării macului pentru opium [...] este soluţia cea mai potrivită, după părerea sa, pentru protecţia sănătăţii şi a bunăstării publice şi a împiedicării deturnării drogurilor către traficul ilegal, statul semnatar respectiv interzice cultura în cauză” şi întrucât, date fiind condiţiile predominante în Afganistan, nu se poate garanta că interzicerea reprezintă o soluţie eficientă de control al cultivării macului
H. întrucât atât Banca Mondială, cât şi Fondul Monetar Internaţional estimează că aproximativ 40% din produsul intern brut din Afganistan este legat, de o manieră sau alta, de opium şi că aproximativ 2,9 milioane de oameni (12,6% din populaţie) sunt angajaţi în sectorul macului,
I. întrucât doar în şase din cele 34 de provincii afgane nu se cultivă mac şi întrucât mai ales în provincia sudică Helmand, unde atacurile talibanilor împotriva guvernului şi trupelor internaţionale s-au intensificat, suprafaţa de cultură ilegală a macului a ajuns la 69.300 de hectare,
J. întrucât Uniunea Europeană este cel mai important actor în materie de reducere a ofertei de opium prin proiecte de promovare a unor mijloace alternative de existenţă - acestea reprezentând o necesitate acută pentru supravieţuirea populaţiei - care să înlocuiască culturile ilegale şi întrucât UE ia în considerare şi soluţii mai radicale, cum ar fi controlul prin impunerea eradicării,
K. întrucât „Consiliul Senlis” din 2005 al Grupului pentru politica de dezvoltare şi securitate a realizat un studiu de fezabilitate privind autorizarea producţiei de opium în Afganistan, care a fost prezentat la Kabul în luna septembrie a aceluiaşi an,
L. întrucât Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că 10 ţări consumă 80% din produsele derivate din opium disponibile în mod legal în lume, în timp ce, dintre celelalte 180 de state, majoritatea sunt ţări în curs de dezvoltare şi cuprind 80% din populaţia globului şi întrucât CICN a solicitat comunităţii internaţionale să promoveze prescrierea medicală a calmantelor în ţările sărace, unde numărul de persoane infectate cu HIV/SIDA a cunoscut o creştere dramatică şi unde numărul probabil al cazurilor de cancer în viitorii 10 ani este estimat la 15 milioane,
M. întrucât, conform estimărilor ONU, necesarul de narcotice în Afganistan pe 2007 este de: 15.000g codeină, 375.000g dextropropoxyfen, 7500g difenoxylat, 3000g morfină, 60.000g petidină şi 70.000g de folcodin,
N. denunţând faptul că rebelii, conducătorii grupurilor armate, talibanii şi grupările teroriste îşi obţin principala sursă de venit în traficul ilegal de droguri,
O. convins fiind că, pentru a promova şi consolida pacea şi securitatea în Afganistan, prezenţa militară trebuie însoţită de o cooperare civilă din ce în ce mai strânsă, care dea un impuls dezvoltării şi progresului,
P. convins fiind că promovarea procesului de consolidare a instituţiilor, a democratizării, afirmării statului de drept şi respectului drepturilor şi libertăţilor fundamentale se poate realiza doar cu ajutorul unor politici care nu impun soluţii violente în faţa unor practici neviolente, cum ar fi cazul eradicării forţate a culturilor,
1. Adresează Consiliului următoarea recomandare:
îndeamnă Consiliul să adopte o poziţie comună, în conformitate cu articolul 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană, având ca obiect o strategie anti-drog în Afganistan, care ar trebui să prevadă ca macul produs în scopuri medicale să fie folosit, în cadrul unui proiect pilot gestionat la nivel internaţional, pentru obţinerea de analgezice pe bază de opium destinate pieţei naţionale afgane şi, eventual, acelor ţări care se confruntă cu lipsa de produse derivate din opium.
2. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului şi, spre informare, Comisiei.
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
12.9.2007 |
||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
33 8 23 |
|
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Vittorio Agnoletto, Roberta Alma Anastase, Robert Atkins, Christopher Beazley, Angelika Beer, Bastiaan Belder, Monika Beňová, André Brie, Elmar Brok, Cristian Silviu Buşoi, Marco Cappato, Véronique De Keyser, Hanna Foltyn-Kubicka, Michael Gahler, Jas Gawronski, Alfred Gomolka, Klaus Hänsch, Anna Ibrisagic, Jelko Kacin, Ioannis Kasoulides, Metin Kazak, Vytautas Landsbergis, Francisco José Millán Mon, Raimon Obiols i Germà, Vural Öger, Cem Özdemir, Ria Oomen-Ruijten, Justas Vincas Paleckis, Ioan Mircea Paşcu, Alojz Peterle, Tobias Pflüger, João de Deus Pinheiro, Hubert Pirker, Samuli Pohjamo, Michel Rocard, Raül Romeva i Rueda, Libor Rouček, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Jacek Saryusz-Wolski, György Schöpflin, Gitte Seeberg, István Szent-Iványi, Antonio Tajani, Charles Tannock, Inese Vaidere, Geoffrey Van Orden, Jan Marinus Wiersma, Josef Zieleniec |
||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Laima Liucija Andrikienė, Alexandra Dobolyi, Carlo Fatuzzo, Milan Horáček, Anneli Jäätteenmäki, Tunne Kelam, Jaromír Kohlíček, Erik Meijer, Nickolay Mladenov, Rihards Pīks, Aloyzas Sakalas, Anders Samuelsen, Adrian Severin |
||
|
Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final |
Šarūnas Birutis, Eduard Raul Hellvig, Bilyana Ilieva Raeva |
||