RAPORT referitor la propunerea de decizie-cadru a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal

14.11.2007 - (11522/2007 – C6‑0246/2007 – 2001/0270(CNS)) - *

Consultare repetată
Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne
Raportor: Martine Roure

Procedură : 2001/0270(CNS)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A6-0444/2007

PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitor la propunerea de decizie-cadru a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal

(11522/2007 – C6‑0246/2007 – 2001/0270(CNS))

(Procedura de consultare - consultare repetată)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Consiliului (11522/2007),

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2001)0664)[1],

–   având în vedere poziția sa din 4 iulie 2002[2],

–   având în vedere articolul 34 alineatul (2) litera (b) din Tratatul UE,

–   având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul UE, în temeiul căruia a fost consultat din nou de către Consiliu (C6-0246/2007),

–   având în vedere articolele 93 şi 51 și articolul 55 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0444/2007),

1.  aprobă propunerea Consiliului astfel cum a fost modificată;

2.  invită Consiliul să își modifice propunerea în consecință;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sa sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Text propus de ConsiliuAmendamentele Parlamentului

Amendamentul 1

Considerentul 6

(6) Statele membre recunosc faptul că acțiunile de combatere a rasismului și a xenofobiei presupun o serie de măsuri diverse aplicate într-un cadru global și nu pot fi limitate doar la dreptul penal. Prezenta decizie-cadru se limitează la combaterea formelor deosebit de severe de rasism și xenofobie prin intermediul dreptului penal. Întrucât tradițiile culturale și juridice ale statelor membre diferă, într-o anumită măsură, în special în acest domeniu, armonizarea deplină a codurilor penale nu este posibilă în acest moment.

(6) Statele membre recunosc faptul că acțiunile de combatere a rasismului și a xenofobiei presupun o serie de măsuri diverse aplicate într-un cadru global și nu pot fi limitate doar la dreptul penal. Atât la nivelul statului, cât și al societății este necesară o cultură a toleranței. Prezenta decizie-cadru se limitează la combaterea formelor deosebit de severe de rasism și xenofobie prin intermediul dreptului penal. Întrucât tradițiile culturale și juridice ale statelor membre diferă, într-o anumită măsură, în special în acest domeniu, armonizarea deplină a codurilor penale nu este posibilă în acest moment.

Amendamentul 2

Considerentul 6a (nou)

 

(6a) Prezenta decizie-cadru stabileşte un nivel minim de armonizare şi aplicarea sa efectivă este limitată de derogările pe care le prevede, inclusiv de cele de la articolul 1 alineatul (2).

Amendamentul 3

Considerentul 6b (nou)

 

(6b) Politica legislativă ar trebui să reflecte faptul că, într-o societate democratică, se recurge la dreptul penal doar în ultimă instanță. Ar trebui, de asemenea, să țină seama de toate valorile care sunt în joc, inclusiv de dreptul la libera exprimare și de dreptul fiecărei persoane la condiţii egale de tratament și respect.

Justificare

The definition of the criminal offences of racism and xenophobia requires very careful consideration of what the limits on freedom of expression should be. In addition, the criminal law should always play a subsidiary role.

Amendamentul 4

Considerentul 9a (nou)

 

(9a) Comiterea unei infracțiuni de natură rasistă sau xenofobă de către deținătorul unei funcții oficiale ar trebui considerată ca circumstanță agravantă.

Justificare

It is often difficult for the victims of racism and xenophobia to affirm their rights, particularly in a workplace situation. Abuse of an employment situation must be treated as an aggravating circumstance. The fact of holding office should be emphasised.

Amendamentul 5

Articolul 1 alineatul (1) litera (b)

(b) săvârșirea unui act menționat la litera (a) prin difuzarea publică sau distribuirea de înscrisuri, imagini sau alte materiale;

(b) difuzarea publică sau distribuirea de înscrisuri, imagini sau alte materiale al căror conținut constituie un act în sensul literelor (a), (c) sau (d);

Amendamentul 6

Articolul 1 alineatul (1) litera (e)

(e) În sensul alineatului (1), statele membre pot alege să pedepsească numai faptele care fie sunt de natură să tulbure ordinea publică fie prezintă amenințări, injurii sau insulte.

(e) În sensul alineatului (1), statele membre pot alege să pedepsească numai faptele care prezintă amenințări, injurii sau insulte.

Justificare

The concept of something 'likely to disturb public order' is too vague and should be removed.

Amendamentul 7

Articolul 1 alineatul (1) litera (f)

(f) În sensul alineatului (1), referirea la religie este destinată să acopere cel puțin faptele care constituie un pretext pentru a săvârși fapte împotriva unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup definit pe criterii de rasă, culoare, descendență sau origine națională sau etnică.

(f) În sensul prezentului alineat, referirea la religie este destinată să acopere cel puțin faptele care constituie un pretext pentru a săvârși fapte împotriva unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup definit pe criterii de rasă, culoare, descendență sau origine națională sau etnică. Un stat membru nu scuteşte totuşi de răspundere penală acele discursuri şi comportamente care pot incita la ură. Respectarea libertăţii religioase nu împiedică aplicarea efectivă a prezentei decizii-cadru.

Amendamentul 8

Articolul 1 alineatul (2)

(2) Orice stat membru poate, la momentul adoptării de către Consiliu a prezentei decizii-cadru, să facă o declarație potrivit căreia negarea sau banalizarea grosieră a infracțiunilor menționate la alineatul (1) litera (c) și/sau (d) se pedepsesc, doar în cazul în care aceste infracțiuni au fost stabilite printr-o hotărâre definitivă dată de o instanță națională a statului membru respectiv și/sau de o instanță internațională sau doar printr-o hotărâre definitivă dată de o instanță internațională.

(2) Orice stat membru poate, la momentul adoptării de către Consiliu a prezentei decizii-cadru, să facă o declarație potrivit căreia negarea sau banalizarea grosieră a infracțiunilor menționate la alineatul (1) litera (c) și/sau (d) se pedepsesc, doar în cazul în care aceste infracțiuni au fost stabilite printr-o hotărâre definitivă dată de o instanță națională a statului membru respectiv și/sau de o instanță internațională.

Amendamentul 9

Articolul 2 alineatul (2)

(2) Fiecare Stat Membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că instigarea la faptele menționate la articolul 1 literele (c) și (d) se sancționează.

(2) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că instigarea la faptele menționate la articolul 1 se sancționează.

Amendamentul 10

Articolul 5 alineatul (1)

(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru faptele menționate la articolele 1 și 2, săvârșite în folosul lor de o persoană acționând fie individual, fie ca parte a unui organ al persoanei juridice și care deține o poziție de conducere în cadrul persoanei juridice, bazată pe:

(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru faptele menționate la articolele 1 și 2, săvârșite de o persoană care deține o poziție de conducere în cadrul persoanei juridice, bazată pe:

 

(a) competența de reprezentare a persoanei juridice

(b) competența de a lua decizii în numele persoanei juridice, sau

(c) competența de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.

(a) competența de reprezentare a persoanei juridice

(b) competența de a lua decizii în numele persoanei juridice, sau

(c) competența de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice

 

și care a acționat în acea calitate.

Amendamentul 11

Articolul 5 alineatul (2)

(2) În afară de cazurile deja prevăzute la alineatul (1), fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere în cazul în care lipsa de supraveghere sau control din partea unei persoane menționate la alineatul (1) a făcut posibilă săvârșirea faptelor prevăzute la articolele 1 și 2 în folosul persoanei juridice de către o persoană aflată sub autoritatea acesteia.

.

(2) În afară de cazurile deja prevăzute la alineatul (1), fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi trase la răspundere în cazul în care lipsa de supraveghere sau control din partea unei persoane menționate la alineatul (1) a făcut posibilă săvârșirea faptelor prevăzute la articolele 1 și 2 de către o persoană aflată sub autoritatea acesteia și ale cărei fapte pot fi imputate persoanei juridice, în conformitate cu legislația națională.

Amendamentul 12

Articolul 5 alineatul (3)

(3) Răspunderea persoanei juridice în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu exclude acțiunea penală împotriva persoanelor fizice care sunt autori sau complici la faptele menționate la articolele 1 și 2.

(3) Răspunderea persoanei juridice în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu exclude acțiunea penală împotriva persoanelor fizice care sunt autori, instigatori sau complici la faptele menționate la articolele 1 și 2.

Amendamentul 13

Articolul 7a (nou)

Articolul 7a

Cerințe minime

(1) Statele membre pot adopta sau menține un nivel de protecție în lupta împotriva rasismului și a xenofobiei mai ridicat decât cel care rezultă din dispozițiile prezentei decizii-cadru.

(2) Punerea în aplicare a prezentei decizii-cadru nu poate în niciun caz să constituie un motiv de scădere a nivelului protecției împotriva discriminării deja garantat de statele membre în domeniile reglementate de prezenta decizie-cadru.

(3) Nimic din prezenta decizie-cadru nu poate fi interpretat ca afectând o obligație care poată să le revină statelor membre în conformitate cu Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială din 7 martie 1966. Statele membre pun în aplicare prezenta decizie-cadru în conformitate cu aceste obligații.

Justificare

The framework decision should include a non-regression clause, so as to ensure that its implementation does not lead to a weakening of the existing level of protection under Article 6 of Directive 2000/43/EC (paragraphs 1 and 2). It should also include a provision to the effect that its implementation will not affect any obligation arising from the International Convention on the Elimination of All Forms of Racial Discrimination (paragraph 3).

Amendamentul 14

Articolul 7b (nou)

 

Articolul 7b

Niciuna dintre dispozițiile prezentei decizii-cadru nu poate fi interpretată ca afectând vreuna dintre obligațiile ce revin statelor membre în temeiul Convenției internaționale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială din 7 martie 1966. Statele membre pun în aplicare prezenta decizie-cadru în conformitate cu obligațiile respective.

Justificare

Proposal for elimination - 1 and 2 - rapporteur’s proposal: punishment of a given act under the criminal law should always be replaced when a less severe punishment emerges for the same act. This is a basic principle of criminal law.

Amendamentul 15

Articolul 7 alineatul (2)

(2) Prezenta decizie-cadru nu obligă statele membre să ia măsuri în contradicție cu principiile fundamentale privind libertatea de asociere și libertatea de exprimare, în special libertatea presei și libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă, astfel cum rezultă din tradițiile constituționale sau din normele care reglementează drepturile, responsabilitățile și garanțiile procedurale ale presei și ale celorlalte mijloace de informare atunci când aceste norme se referă la stabilirea sau limitarea răspunderii.

(2) Prezenta decizie-cadru nu obligă statele membre să ia măsuri în contradicție cu principiile fundamentale comune ale statelor membre privind libertatea de asociere și libertatea de exprimare, în special libertatea presei și libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă, astfel cum rezultă din tradițiile constituționale sau din normele care reglementează drepturile, responsabilitățile și garanțiile procedurale ale presei și ale celorlalte mijloace de informare atunci când aceste norme se referă la stabilirea sau limitarea răspunderii.

Amendamentul 16

Articolul 9 alineatul (1) litera (c)

(c) în folosul unei persoane juridice cu sediul pe teritoriul statului membru.

(c) în situația în care sediul persoanei juridice ce poate fi trasă la răspundere se află pe teritoriul statului membru.

Amendamentul 17

Articolul 10 alineatul (3)

(3) În maxim trei ani de la expirarea termenului limită menționat la articolul 10 alineatul (1) Consiliul reexaminează prezenta decizie-cadru. În vederea pregătirii acestei revizuiri, Consiliul le cere statelor membre să-l informeze dacă au întâmpinat sau nu dificultăți în cooperarea judiciară privind infracțiunile menționate la articolul 1 alineatul (1). De asemenea, Consiliul poate cere ca Eurojust să prezinte un raport cu privire la problemele de cooperare judiciară care au putut apărea în urma diferențelor dintre legislațiile interne ale statelor membre în acest domeniu.

(3) În maxim trei ani de la expirarea termenului limită menționat la articolul 10 alineatul (1) Consiliul reexaminează prezenta decizie-cadru. În vederea pregătirii acestei revizuiri, Consiliul le cere statelor membre să-l informeze dacă au întâmpinat sau nu dificultăți în cooperarea judiciară privind infracțiunile menționate la articolul 1 alineatul (1) și consultă Parlamentul European. Pentru această revizuire, Consiliul ia în considerare avizele emise de Agenția Europeană pentru Drepturi Fundamentale și de organizațiile neguvernamentale care activează în acest domeniu. De asemenea, Consiliul poate cere ca Eurojust să prezinte un raport cu privire la problemele de cooperare judiciară care au putut apărea în urma diferențelor dintre legislațiile interne ale statelor membre în acest domeniu.

Justificare

Parliament should be consulted over the review of the framework decision, and the opinions of the NGOs and of the European Agency for Fundamental Rights should also be examined.

Amendamentul 18

Articolul 12

Prezenta decizie-cadru se aplică Gibraltarului.

Prezenta decizie-cadru se aplică și Gibraltarului.

  • [1]  JO C 75 E, 26.3.2002, p. 269.
  • [2]  JO C 271 E, 12.11.2003, p. 558.

EXPUNERE DE MOTIVE

Introduction

The first report of the European Agency for Fundamental Rights of August 2007 shows that racist crimes are on the rise in at least eight EU Member States. The report states that 'racist violence and crime remains a serious social ill across the EU'. This highlights once again the urgent need for action to combat, at European level, the evils of racism, intolerance and xenophobia.

All the EU Member States have, at least to some extent, legislation against racism and xenophobia, but divergences exist. These variations point up the need for harmonisation at European level, in the interests of effective action to fight racism and xenophobia in the crossborder context and in Europe in general.

Background

In 1996, the Council adopted joint action 96/443/JAI on the fight against racism and xenophobia. This instrument sets out provisions aimed at harmonising Member States' criminal law and improving mutual assistance in the fight against racism and xenophobia.

In November 2001, the Commission submitted a proposal for a framework decision on the fight against racism and xenophobia[1], with a two-pronged objective, namely: to ensure that the same racist and xenophobic acts are subject to the same penalties in all Member States; and to improve judicial cooperation in the matter. This proposal marked an advance on the joint action insofar as it no longer allows Member States to choose between criminalising such behaviour and derogating on the grounds of avoiding double jeopardy, but, instead, obliges them to take measures to punish such behaviour as a criminal offence.

Despite numerous discussions in Council, it had proved impossible to reach agreement on this text. In 2006, the Italian delegation, which had until then consistently opposed the proposal (putting forward an alternative text in March 2003), withdrew its reservations. This made it possible to relaunch the debate on the basis of a compromise formula proposed by the Luxembourg presidency in 2005. Thanks to the efforts of the German presidency, on 19 April 2007 the Council reached a political agreement[2].

The European Parliament adopted an initial opinion on 4 July 2002 (Ceyhun report - T5-363/2002[3]). This opinion, however, was based on the Commission's initial proposal of 2001. The Council text is the fruit of several years' negotiations, and hence introduces substantial changes; it follows that Parliament should be reconsulted.

Rapporteur's position

Your rapporteur welcomes the fact that the Council has finally reached agreement on a proposal for a framework decision on the fight against racism and xenophobia. The protection and promotion of the fundamental rights of European citizens, and the fight against racism and xenophobia in particular, constitute, indeed, one of the EU's major priorities. It was therefore extremely worrying that the Council had not managed to reach an agreement on such a proposal. The Union needs to send out a firm political message on behalf of fundamental rights and to adopt this text.

Nonetheless, your rapporteur regrets the failure of the Council's text to move strongly forward and rise to the political challenge posed by the fight against racism and xenophobia. Unfortunately, only a few elements remain of the Commission's 2001 proposal, which Parliament's aim was to strengthen in its first report. Your rapporteur is aware of both the need and the difficulty of finding a compromise, but regrets that such a compromise has been reached to the detriment of the legal quality of the proposal for a framework decision. In particular, she is concerned at what is a substantial restriction of its scope. It is also regrettable that the list of offences doe not, by contrast with the Commission's proposal, include insults or being a leader of a racist group.

Further, the additional limit placed on the scope of Article 1(1) - i.e. the removal of certain elements of racism based on religious belief - is, in your rapporteur's view, excessive, and requires modification so as to ensure that this form of racism is subject to prosecution as the others are. The same applies to the added requirement that the behaviour criminalised in Article 1(1)(c) and (d) should be 'likely to incite to violence or hatred'. Trivialisation of the crime of genocide is a form of racism, and Member States should be able to punish it even where incitement to hatred or violence is not involved.

Nonetheless, your rapporteur feels that this framework decision marks a significant first move towards stepping up the fight against racism and xenophobia at European level and achieving a minimum of harmonisation on the matter. It remains vital to adopt it. Your rapporteur, despite this, insists that the Union will need to go further when the framework decision is reviewed after three years. She also proposes adding a paragraph (new Article 7a) providing for a non-regression clause to ensure that the framework directive does not reduce existing levels of protection under Article 6 of the 'race directive' (Directive 2000/43/EC) and a guarantee that it will not permit lower levels of protection than that ensured by the International Convention on the Elimination of All Forms of Racial Discrimination.

Your rapporteur recalls that, in order to ensure the effectiveness of the fight against racism, the framework decision needs to be part of an overall system of European instruments for combating all forms of discrimination. The most recent report of the Agency for Fundamental Rights has shown that racial discrimination persists, in particular, in the areas of employment, education and housing. It follows that this framework decision on racism will need to be complemented by the adoption of a general directive on the fight against all the forms of discrimination referred to in Article 13 of the Treaty.

Finally, your rapporteur regrets the circumstance that the scope of this framework decision on the fight against racism and xenophobia has been limited by the fact of its being subject to unanimity in Council and the mere consultation of Parliament. She stresses the need to move towards qualified majority voting and codecision for all third-pillar matters.

  • [1]  COM(2001)664, OJ C 75 E, 26.3.2002, p 269.
  • [2]  Document 5118/07 DROIPEN 1.
  • [3]  OJ C 271 E, 12.11.2003, p 379.

OPINIE MINORITARĂ (12.11.2007)

în conformitate cu articolul 48 alineatul (3) din Regulamentul de procedură

depusă de Koenraad Dillen

Este perfect posibil ca statele membre să acorde protecţie împotriva actelor rasiste prin intermediul propriilor legi, astfel încât acţiunile întreprinse de UE contravin principiului subsidiarităţii.

Această decizie-cadru reprezintă un atac la adresa libertăţii de expresie. Deşi este acceptabil ca rasismul să fie combătut din cauza utilizării specifice a violenţei sau a instigării la aceasta, nu este acceptabil ca conceptul de „rasism” să fie confundat cu discursul public legitim, de exemplu opoziţia la imigrarea în masă sau la islamizare, sau apărarea identităţii naţionale.

Confuzia există, după cum se vede din declaraţia Observatorului European al Fenomenelor Rasiste şi Xenofobe, care afirma că „islamofobia” este o nouă formă de discriminare şi că furorile provocate de caricaturile daneze ar trebui abordate adoptând legi împotriva blasfemiei.

Prezenta decizie-cadru interzice „instigarea la ură” în legătură cu religia, ceea ce înseamnă că va fi posibil ca orice discurs politic public care critică islamismul şi islamizarea să fie interpretat drept „instigare la ură” faţă de musulmani. Prezenta decizie-cadru face imposibilă orice dezbatere pe tema imigraţiei şi a islamismului şi va rezulta în plângeri şi persecuţii arbitrare la adresa politicienilor proeminenţi implicaţi în această dezbatere.

PROCEDURĂ

Titlu

Combaterea anumitor forme şi expresii de rasism şi xenofobie prin intermediul dreptului penal

Referinţe

11522/2007 - C6-0246/2007 - COM(2001)0664 - C5-0689/2001 - 2001/0270(CNS)

Data consultării PE

21.12.2001

Comisia competentă în fond

       Data anunţului în plen

LIBE

3.9.2007

Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare

       Data anunţului în plen

JURI

3.9.2007

 

 

 

Avize care nu au fost emise

       Data deciziei

JURI

3.10.2007

 

 

 

Raportor(i)

       Data numirii

Martine Roure

21.2.2005

 

 

Examinare în comisie

2.10.2007

12.11.2007

 

 

Data adoptării

12.11.2007

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

34

4

0

Membri titulari prezenţi la votul final

Carlos Coelho, Esther De Lange, Panayiotis Demetriou, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Bárbara Dührkop Dührkop, Kinga Gál, Patrick Gaubert, Lilli Gruber, Ewa Klamt, Magda Kósáné Kovács, Barbara Kudrycka, Stavros Lambrinidis, Henrik Lax, Roselyne Lefrançois, Claude Moraes, Javier Moreno Sánchez, Martine Roure, Luciana Sbarbati, Inger Segelström, Károly Ferenc Szabó, Søren Bo Søndergaard, Vladimir Urutchev, Ioannis Varvitsiotis, Manfred Weber, Tatjana Ždanoka

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Adamos Adamou, Simon Busuttil, Marco Cappato, Koenraad Dillen, Maria da Assunção Esteves, Ignasi Guardans Cambó, Luis Herrero-Tejedor, Sophia in ‘t Veld, Carlos José Iturgaiz Angulo, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Eva-Britt Svensson

Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

Carmen Fraga Estévez, Fernando Fernández Martín