RAPORT privind cel de-al 23-lea Raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării legislației comunitare (2005)

23.11.2007 - (2006/2271(INI))

Comisia pentru afaceri juridice
Raportoare: Monica Frassoni

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind cel de-al 23-lea Raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării legislației comunitare (2005)

(2006/2271(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere cel de-al 23-lea raport anual al Comisiei privind controlul punerii în aplicare a legislației comunitare (COM(2006)0416)

–   având în vedere documentele de lucru ale personalului Comisiei (SEC(2006)0999 și 1005),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei „Către o Europă a rezultatelor - aplicarea legislației comunitare” (COM(2007)0502),

–   având în vedere articolul 45 și articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru petiții (A6-0462/2007),

A. întrucât eficiența politicilor UE este determinată, în mare măsură, de aplicarea lor la nivel național, regional și local; întrucât respectarea legislației comunitare de către statele membre trebuie să fie strict controlată și monitorizată, pentru a garanta faptul că efectele pozitive urmărite se vor face simţite în viaţa de zi cu zi a cetățenilor;

B.  întrucât numărul plângerilor privind cazurile de încălcare a dreptului comunitar demonstrează că cetățenii europeni joacă un rol determinant în aplicarea acestuia, iar capacitatea instituțiilor UE de a răspunde în mod corespunzător preocupărilor cetățenilor joacă un rol important pentru credibilitatea Uniunii Europene;

C. întrucât Comisia poate adapta mijloacele utilizate pentru a-și îndeplini misiunea într-un mod eficient și poate propune inovații destinate îmbunătăţirii aplicării dreptului comunitar,

Raportul anual pentru 2005 și măsurile luate în urma adoptării rezoluției Parlamentului

1.  constată că numărul total al procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar declanșate de Comisie a crescut constant în ultimii ani, ajungând, în 2003, la 2709 cazuri constatate de încălcare a dreptului comunitar (la nivelul UE 15); constată, de asemenea, că, în 2004, numărul cazurilor de încălcare a dreptului comunitar constatate a scăzut în mod semnificativ (cu 563 de cazuri), înregistrând o nouă creștere în 2005, deși nivelul atins este inferior celui din 2003: 2653 cazuri de încălcare a dreptului comunitar înregistrate (la nivelul UE 25);

2.  constată, prin urmare, că aderarea noilor 10 state membre nu pare să fi avut niciun efect asupra numărului de cazuri de încălcare a dreptului comunitar înregistrate și invită Comisia să ofere Parlamentului explicații și asigurări că această stare de fapt nu are drept cauză neînregistrarea plângerilor și/sau lipsa resurselor interne necesare, în cadrul Comisiei, pentru tratarea cazurilor de încălcare a dreptului comunitar;

3.  salută voința exprimată de cea mai mare parte a direcțiilor generale competente de a oferi informații asupra resurselor alocate pentru tratarea cazurilor de încălcare a dispoziţiilor dreptului comunitar privind domeniul aflat în competența lor, precum și asupra stadiului procedurilor respective; constată că fiecare direcție generală abordează în mod specific aspectele legate de aplicarea dreptului comunitar și de alocarea resurselor destinate acestui scop și că nu există nicio sinteză exactă și nicio evaluare generală publică a modului în care funcționează aceste abordări diferite;

4.  se angajează să sprijine Comisia prin majorarea creditelor bugetare în scopul sporirii resurselor, răspunzând cererilor adresate de majoritatea direcțiilor generale competente;

5.  salută faptul că unele direcții generale au elaborat mecanisme specifice care vin în completarea procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, pentru a realiza în mod eficient monitorizarea și consolidarea aplicării dreptului comunitar; constată că în cadrul de reglementare din 2002 privind comunicațiile electronice au fost instituite procedurile de notificare privind proiectele de dispoziții legislative naționale, ceea ce permite colaborarea pe termen scurt între autoritățile naționale de reglementare din statele membre și Comisie; invită Comisia să ia în considerare aplicarea sistematică a acestui mecanism preventiv și în alte sectoare;

6.  consideră necesară încurajarea schimbului de bune practici între statele membre, de exemplu sub forma unor „reuniuni pachet” și a unor ateliere de transpunere organizate de Comisie pentru a facilita punerea în aplicare a dreptului comunitar; invită Comisia să reflecteze asupra modalităților de implicare a Parlamentului în acest proces;

7.  salută eforturile depuse de unele direcții generale din cadrul Comisiei, în special de Direcția Generală Mediu, în vederea îmbunătățirii verificărilor de conformitate privind directivele corespunzătoare, dar își exprimă nemulțumirea față de răspunsul Comisiei privind confidențialitatea studiilor de conformitate; își reiterează apelul adresat Comisiei de a publica, pe pagina sa de Internet, studiile solicitate de diverse direcții generale privind evaluarea conformității cu dreptul comunitar a măsurilor naționale de punere în aplicare;

8.   salută includerea, pentru prima dată, în raportul anual și în anexele la acesta, a unor detalii privind modalitatea specifică și detaliată de tratare a cazurilor de încălcare a legislației comunitare legate de petiții;

9.   încurajează practica organizării de misiuni de anchetă în diferite state membre ale UE pentru a investiga problemele semnalate de petiționari; consideră această practică drept o modalitate pragmatică de soluţionare a problemelor direct cu statele membre, în interesul cetăţeanului; este de părere că aceste misiuni sunt cu atât mai necesare cu cât Comisia nu deține competențe de „inspecţie” pentru a verifica aplicarea concretă a legislației comunitare, de exemplu în domeniul mediului;

10. salută angajamentul asumat de Comisie de a include, ca regulă generală, rezumate ale petițiilor adresate de cetățeni sau de grupuri de persoane în viitoarele propuneri legislative și solicită exemple concrete de astfel de rezumate, precum și o precizare a faptului că acestea fac parte integrantă din actul juridic vizat, așa cum se solicită la punctul 19 din Rezoluția Parlamentului din 16 mai 2006 privind al 21-lea și al 22-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării legislației comunitare (2003 și 2004)[1];

11. consideră că este necesară o atitudine mai hotărâtă din partea Comisiei în ceea ce privește monitorizarea evenimentelor naţionale care ar putea scoate la lumină o încălcare a legislației comunitare; prin urmare, invită Comisia să utilizeze într-un mod mai activ Birourile sale de reprezentare, pentru a preveni cazurile de încălcare a legislației comunitare sau pentru a oferi o cale de atac;

12. invită statele membre să nu se limiteze la o transpunere a legislației comunitare efectuată ca o simplă formalitate și să evite, pe cât posibil, transpunerea fragmentară a directivelor, pentru a spori transparența legislației și a o simplifica;

13. salută faptul că, în comunicarea intitulată „Către o Europă a rezultatelor – aplicarea legislației comunitare”, Comisia a abordat câteva dintre principalele probleme politice ridicate în Rezoluția Parlamentului din 16 mai 2006 menţionată mai sus; remarcă totuși că anumite probleme importante rămân în suspensie și nu au fost complet soluţionate, în special cele referitoare la resursele alocate tratării cazurilor de încălcare a dreptului comunitar, durata procedurii privind încălcarea dreptului comunitar și utilizarea limitată a articolului 228 din Tratatul CE, precum și cele privind evaluarea aplicării criteriilor de prioritate; solicită Comisiei să ofere un răspuns cu privire la aceste subiecte importante;

Comunicarea Comisiei din 2007 „Către o Europă a rezultatelor - aplicarea legislației comunitare”

14. salută faptul că, în comunicarea sa recent adoptată, Comisia acordă o mare importanță problemei aplicării dreptului comunitar și o ia în considerare în mod corespunzător: „în cazul în care legislația nu este aplicată în mod corespunzător, obiectivele politicilor europene riscă să nu fie atinse, iar libertățile garantate de tratate nu pot fi obținute în totalitate”[2]; încurajează Comisia să obțină rezultate concrete și palpabile asigurând urmărirea angajamentelor enunțate în respectiva comunicare și să informeze Parlamentul în mod constant în legătură cu rezultatele obținute;

15. constată că examinarea petițiilor a scos în evidență posibile lacune structurale în aplicarea de către statele membre a diferitelor norme de drept comunitar; consideră că, pentru a garanta consecvența și coerența legislației comunitare, Curtea de Justiţie ar trebui sesizată în mod sistematic în legătură cu încălcările dreptului comunitar, cel puțin în cazurile de importanţă națională care creează un precedent pentru jurisprudența națională și practica viitoare; este de părere că o atitudine consecventă a Comisiei în acest sens ar putea reduce în mod semnificativ necesitatea, resimţită de cetăţeni, de a înainta ulterior plângeri Comisiei și petiții Parlamentului European privind chestiuni similare;

16. constată că principalele obstacole în calea eficienței procedurii privind încălcarea dreptului comunitar (articolele 226 și 228 din Tratatul CE) sunt, în continuare, durata îndelungată a acesteia și utilizarea limitată a articolului 228; insistă asupra faptului că termenul propus de Comisie în legătură cu necomunicarea măsurilor de transpunere (nu mai mult de 12 luni de la data expedierii scrisorii de înștiințare oficiale până la soluționarea cazului sau sesizarea Curții de Justiție) și procedurile destinate să garanteze respectarea unei hotărâri anterioare a Curții (între 12 și 24 de luni) nu trebuie depășit în niciun caz și, în acest scop, invită Comisia să efectueze în termenul respectiv o monitorizare periodică a stadiului în care se află procedurile privind încălcarea dreptului comunitar și să informeze în acest sens cetățenii interesați;

17. solicită Comisiei să dea dovadă de mai multă fermitate în aplicarea articolului 228 din tratat, pentru a asigura executarea corespunzătoare a hotărârilor pronunțate de Curtea de Justiție;

18. salută intenția Comisiei de a îmbunătăți actualele metode de lucru în scopul stabilirii priorităților și al aplicării și gestionării mai rapide a procedurilor existente, precum și de a determina statele membre să-și asume obligații și să se implice în mod oficial; constată că, în cadrul noii metode de lucru propuse, cererile și plângerile primite de Comisie vor fi transmise direct statului membru vizat „în cazul în care o anumită problemă necesită clarificarea poziției de fapt sau de drept a unui stat membru. (...) Statul membru respectiv va avea la dispoziție un termen scurt pentru a furniza în mod direct cetățenilor sau întreprinderilor vizate clarificările, informațiile și soluțiile necesare și pentru a informa Comisia”[3];

19. își exprimă profunda preocupare față de faptul că, trimițând înapoi cauza statului membru vizat (care constituie partea căreia îi revine, în primul rând, răspunderea pentru aplicarea incorectă a dreptului comunitar), noua metodă de lucru ar putea prezenta riscul declinării, de către Comisie, a răspunderii sale instituționale de garantare a aplicării dreptului comunitar, în calitate de „gardian al tratatelor”, în conformitate cu articolul 211 din Tratatul CE; observă că, în numeroase cazuri, Comisia este singura instituție către care cetățenii se pot adresa pentru a denunța neaplicarea dreptului comunitar;

20. invită, prin urmare, Comisia să clarifice punctele următoare, cu ocazia instituirii unei noi metode de lucru:

- să stabilească exact cazurile în care noua metodă va fi aplicată,

- să confirme că noua metodă de lucru nu constituie un mecanism care să ofere o alternativă la procedurile privind încălcarea dreptului comunitar;

- să garanteze că noua metodă de lucru nu va tergiversa și mai mult inițierea unei proceduri privind încălcarea dreptului comunitar, a cărei durată este deja extrem de îndelungată și greu de determinat și, de asemenea, să nu se arate îngăduitoare față de statele membre în ceea ce privește respectarea termenelor limită stabilite chiar de Comisie pentru soluționarea plângerii cetățeanului;

- să precizeze momentul înregistrării plângerilor în cadrul noii metode (înainte sau după reacția statului membru vizat) și să indice cine trebuie să ia decizia de a înregistra o anumită plângere; să garanteze respectarea principiului colegialității în cadrul Comisiei cu ocazia înregistrării unei plângeri;

- să precizeze cine trebuie să ofere un răspuns petentului (Comisia sau statul membru);

- să informeze Parlamentul în legătură cu măsurile specifice pe care Comisia intenționează să le ia pentru a garanta faptul că, în perioada tranzitorie până la aplicarea deplină a noului sistem, precum și în cazul în care noul sistem nu oferă rezultatele scontate, își va îndeplini pe deplin rolul său de gardian al tratatului;

21. salută sugestia Comisiei de instituire, în 2008, cu contribuția unor state membre, a unui exercițiu pilot pentru testarea noi metode de lucru, urmând ca, după evaluarea primului an de funcționare, respectivul exercițiu să fie extins la scara întregii Uniuni Europene;

22. solicită Comisiei ca exercițiul pilot propus să vizeze în primul rând acele state membre în care aplicarea dreptului comunitar rămâne problematică din cauza lipsei de cooperare din partea autorităților naționale, în special la nivel regional și local; solicită Comisiei să verifice, prin intermediul exercițiului pilot, dacă și, respectiv, cărui serviciu din cadrul Comisiei este necesar să i se aloce resurse suplimentare pentru tratarea și gestionarea plângerilor ca urmare a instituirii noi metode de lucru;

23. având în vedere faptul că petițiile și plângerile primite din partea cetățenilor și a întreprinderilor facilitează descoperirea unui număr important de încălcări ale dreptului comunitar şi pentru a evita confuziile cu privire la care dintre diversele instituţii care se ocupă cu soluţionarea problemelor trebuie contactată, îndeamnă Comisia să analizeze posibilitatea introducerii unei semnalizări clare sau crearea unui ghișeu unic on-line pentru a acorda asistenţă cetățenilor;

24. salută decizia Comisiei de a „intensifica ritmul adoptării deciziilor în majoritatea etapelor procedurale, pentru a permite o evoluție mai rapidă”; constată că, anual, Comisia organizează patru reuniuni oficiale pentru a decide cu privire la procedurile în caz de încălcare a dreptului comunitar și salută decizia Comisiei de a adopta mai des decizii privind cazurile de încălcare a dreptului comunitar; regretă faptul că în comunicare nu au fost prevăzute măsuri politice și organizaționale mai ferme pentru a face față acestor noi angajamente;

25. constată că anexa la comunicare cuprinde o listă a domeniilor dreptului comunitar propusă spre evaluare și invită Comisia să ofere explicații privind domeniul de aplicare al respectivei liste;

26. regretă nerespectarea, de către Comisie, a angajamentului, enunțat în Comunicarea sa privind „O mai bună monitorizare a aplicării dreptului comunitar”, potrivit căruia „aplicarea criteriilor de prioritate va fi evaluată anual, cu ocazia discutării raportului privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar”[4]; salută noul angajament asumat de Comisie potrivit căruia „va descrie și va explica în rapoartele sale anuale acțiunile pe care le va efectua în privința acestor priorități, începând cu anul 2008”[5];

27. constată că Parlamentul a primit în continuare petiții în care se invocă încălcări persistente, de către statele membre, ale drepturilor omului și ale drepturilor fundamentale ale semnatarilor şi regretă profund eliminarea, din noua listă a criteriilor prioritare, a celor aplicabile în cazurile de încălcare a drepturilor omului sau a libertăților fundamentale, înscrise în dreptul material comunitar; reaminteşte că Tratatul UE acordă Parlamentului competenţa de a iniția procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din tratat;

28. îndeamnă Comisia să opteze pentru o aplicare largă a principiului potrivit căruia orice corespondență în legătură cu care există indicii că ar putea denunța o încălcare reală a dreptului comunitar ar trebui înregistrată cu titlu de plângere, doar dacă nu se înscrie în situațiile excepționale menționate la punctul 3 din anexa la Comunicarea privind „Relațiile cu petiţionarul în legătură cu cazurile de nerespectare a dreptului comunitar”[6]; constată că, nu cu mult timp în urmă, Ombudsmanul european a declarat Comisia vinovată de „administrare defectuoasă” pentru că nu a înregistrat o plângere în conformitate cu respectiva comunicare; îndeamnă Comisia să informeze și să consulte Parlamentul cu privire la orice modificări ale criteriilor excepționale de neînregistrare a plângerilor;

29. îndeamnă toate serviciile din cadrul Comisiei să țină petiţionarii la curent cu toate detaliile privind stadiul tratării plângerilor lor la expirarea fiecărui termen stabilit în prealabil (scrisoare de înștiințare oficială, aviz motivat, sesizarea Curții), să ofere argumente în legătură cu deciziile adoptate și să comunice petiţionarului detalii complete privind respectivele argumente, în conformitate cu principiile enunțate în Comunicarea sa din 2002;

30. salută intenția Comisiei de a întreprinde acțiuni în vederea garantării accesului liber la baza sa de date electronică și încurajează această instituție să-și ducă la îndeplinire respectivul angajament în cel mai scurt termen posibil;

31. salută angajamentul luat de Comisie de a oferi informații succinte despre toate etapele procedurilor privind încălcarea legislației comunitare pe toată durata desfăşurării lor, începând cu scrisoarea de înştiinţare; consideră că, în interesul transparenței și al unei mai bune aplicări a legislației comunitare în instanțele naționale, Comisia ar trebui să pună la dispoziţie conținutul și calendarul contactelor cu statele membre, de îndată ce problemele respective nu mai fac obiectul unei anchete;

32. salută publicarea de către Comisie, în viitorul apropiat, a unui document explicativ privind jurisprudența Curții de Justiție legată de cererile de despăgubire pentru încălcarea drepturilor în temeiul legislației comunitare; în plus, sugerează că Comisia ar trebui să examineze posibilitatea de a acționa în calitate de amicus curiae în cazurile pertinente de cereri de despăgubire înaintate instanțelor naționale, în conformitate cu dreptul procedural național, după cum se întâmplă deja în cazurile din statele membre care implică aspecte legate de legislația comunitară din domeniul concurenței[7];

Rolul Parlamentului European și al parlamentelor naționale în aplicarea legislației comunitare

33. consideră necesară asumarea, de către comisiile permanente ale Parlamentului, a unui rol mult mai activ în monitorizarea aplicării legislației comunitare în domeniile lor de competență și apreciază că, în acest scop, comisiile Parlamentului ar trebui să beneficieze de sprijin și informații periodice din partea Comisiei; sugerează că, ori de câte ori este posibil, raportorul Parlamentului responsabil cu un anumit dosar sau succesorul său desemnat ar trebui să joace un rol central și constant în monitorizarea permanentă a respectării legislației comunitare de către statele membre; constată că reuniunile privind aplicarea legislației comunitare, organizate la intervale regulate de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, reprezintă o practică ce ar trebui generalizată la toate comisiile parlamentare, iar Comisia ar trebui implicată în mod sistematic;

34. remarcă totuși că reticența Comisiei cu privire la furnizarea de informații precise asupra domeniilor în care au fost declanșate proceduri privind încălcarea dreptului comunitar reduce în mod semnificativ interesul publicului față de respectivele reuniuni, precum și eficacitatea acestora; invită comisiile Parlamentului să ia în considerare, dacă este cazul, includerea reprezentanților statelor membre în cauză sau ai Consiliului pe lista invitaților la reuniunile privind aplicarea legislației comunitare;

35. consideră că, pentru a-și putea îndeplini misiunea cu eficiență, comisiile Parlamentului (inclusiv Comisia pentru petiţii) ar trebui să primească suficient sprijin administrativ; solicită Grupului de lucru pentru reforma parlamentară, Comisiei pentru bugete și altor organe competente ale Parlamentului să prezinte propuneri concrete privind, printre altele, rolul permanent al raportorilor, menţionat anterior şi să evalueze posibilitatea înfiinţării, în cadrul secretariatului fiecărei comisii, a unui grup special de acţiune, pentru a garanta monitorizarea permanentă și eficientă a aplicării legislației comunitare;

36. face apel la consolidarea cooperării între parlamentele naționale și Parlamentul European, precum și între membrii forurilor respective, pentru a promova şi a spori monitorizarea concretă a afacerilor europene la nivel național; consideră că parlamentelor naționale le revine un rol important în monitorizarea aplicării legislației comunitare, putând contribui, astfel, la creșterea legitimității democratice a Uniunii Europene și la apropierea acesteia de cetățeni;

37. reamintește angajamentul Consiliului de a încuraja statele membre să întocmească și să publice tabele care să evidențieze corelația dintre directive și măsurile interne de transpunere; insistă asupra importanței de prim ordin a acestor tabele pentru a permite Comisiei să monitorizeze în mod eficient măsurile de punere în aplicare adoptate de statele membre; invită Parlamentul, în calitate de colegiuitor, să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că dispozițiile referitoare la tabelele respective nu sunt eliminate din textul propunerilor Comisiei pe parcursul procesului legislativ;

38. constată că instanțele judecătorești din statele membre joacă un rol fundamental în aplicarea legislației comunitare și își afirmă sprijinul fără rezerve față de eforturile Comisiei de elaborare a unor programe complementare de formare profesională destinate judecătorilor din statele membre, specialiștilor care profesează dreptul și funcționarilor din administrațiile naționale;

39. invită Comisia să îmbunătățească monitorizarea modului în care autoritățile judiciare din statele membre respectă deciziile Parlamentului privind imunitatea parlamentară și, în cazul în care Comisia constată nerespectarea acestor decizii, să informeze Parlamentul în legătură cu acțiunile care vor fi întreprinse;

°

°         °

40. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de justiție, Ombudsmanului European și parlamentelor statelor membre.

• [1]  JO C 297 E, 7.12.2006, p. 122.
• [2]  COM(2007)0502, p. 2.
• [3]  COM(2007)0502, p. 7.
• [4]  COM(2002)0725, p. 12.
• [5]  COM(2007)0502, p. 9.
• [6]  COM(2002)0141.
• [7]  Avizul Comisiei privind cooperarea dintre Comisie și instanțele statelor membre ale Uniunii Europene în aplicarea articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (2004/C 101/04) alineatele 17-20.

EXPUNERE DE MOTIVE

This report evaluates the Commission's monitoring of the application of Community law in 2005. It also analyses the Communication on "A Europe of results - Applying Community law" COM(2007)0502 that the Commission adopted recently.

The report is the result of extensive meetings the rapporteur held with the Commissioners responsible for the application of Community law in their sectors of competence. Moreover, extensive contacts were maintained with the different services of the Commission dealing with the management and the enforcement of Community law.

In the framework of this report, a public hearing on the application of Community law was organised on 3 May 2007, where representatives of national parliaments, national judges, practitioners and representatives of national governments shared their experience and expertise and contributed to the conceptualisation of the report. The report also draws on a Comparative study on the transposition of EC law in the Member Sates prepared by the Policy Department of the European Parliament in co-operation with the European Centre for Parliamentary Research and Documentation.

The report takes into account the experience of other parliamentary committees in the application of Community law and recognises the important role the European Parliament should play in contributing to the correct application of the EC law.

AVIZ AL COMISIEI PENTRU PETIŢII (9.10.2007)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

privind monitorizarea aplicării legislaţiei comunitare (2005) (al 23-lea raport anual)

(2006/2271(INI))

Raportoare pentru aviz: Diana Wallis

SUGESTII

Comisia pentru petiţii recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

Raportul anual pe 2005 şi Raportul Comisiei de anchetă privind criza societăţii de asigurări „Equitable Life”

1.      salută includerea în premieră în raportul anual şi în anexele la acesta a modalităţii specifice şi detaliate de tratare a cazurilor de încălcare a legislaţiei comunitare legate de petiţii; împărtăşeşte opinia Comisiei conform căreia petiţiile reprezintă o sursă importantă de informaţii pentru identificarea cazurilor de încălcare a legislaţiei comunitare şi salută intenţia declarată a Comisiei de a consolida caracterul strategic al chestiunilor analizate în rapoartele sale anuale;

2.      încurajează practica de a trimite misiuni de constatare în diferite state membre pentru a investiga chestiunile semnalate de petiţionari şi consideră că aceasta reprezintă o soluţie pragmatică de rezolvare a problemelor direct cu statele membre în interesul cetăţeanului; este de părere că aceste misiuni sunt cu atât mai necesare cu cât Comisia nu deţine competenţe suficiente de verificare a aplicării concrete a legislaţiei comunitare, de exemplu în domeniul mediului;

3.      salută angajamentul luat de Comisie de a include, ca regulă generală, rezumatele petiţiilor prezentate de cetăţeni sau de grupuri de cetăţeni în viitoarele propuneri legislative şi solicită exemple concrete de rezumate de acest fel, precum şi o precizare a faptului că acestea fac parte integrantă din actul juridic vizat, aşa cum se solicită în Rezoluţia Parlamentului din 16 mai 2006 privind Al 21-lea şi Al 22-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării legislaţiei comunitare (2003 şi 2004)[1];

4.      consideră că, atunci când petiţiile şi experienţa practică aduc dovezi ale efectelor unui anumit act legislativ comunitar care nu şi-a atins obiectivele declarate, Parlamentul, Consiliul şi Comisia ar trebui să aibă în vedere revizuirea legislaţiei, ca măsură prioritară;

5.      reaminteşte angajamentul luat de Consiliu de a încuraja statele membre să întocmească şi să facă publice tabele care să ilustreze corelaţia dintre directive şi măsurile de transpunere naţionale[2] şi sprijină continuarea acţiunilor Comisiei în acest domeniu;

6.      consideră că Comisia ar trebui să adopte o atitudine mai proactivă în ceea ce priveşte monitorizarea evenimentelor la nivel naţional ce ar putea evidenţia o încălcare a legislaţiei comunitare, precum şi în consolidarea supravegherii procesului de punere în aplicare în statele membre; prin urmare, invită Comisia să utilizeze într‑un mod mai activ Birourile sale de reprezentare, pentru a preveni cazurile de încălcare a legislaţiei comunitare sau pentru a le remedia;

Comunicarea Comisiei, din 2007, intitulată „O Europă a rezultatelor - aplicarea dreptului comunitar”

7.      salută publicarea de către Comisie, în viitorul apropiat, a unui document explicativ privind jurisprudenţa Curţii de Justiţie legată de cererile de despăgubire pentru încălcarea drepturilor în temeiul legislaţiei comunitare; în plus, sugerează că Comisia ar trebui să examineze posibilitatea de a acţiona în calitate de amicus curiae în cazurile de cereri de despăgubire pertinente prezentate în faţa instanţelor naţionale, în conformitate cu normele de procedură naţionale, aşa cum se întâmplă deja în cazurile de la nivel naţional în care sunt implicate chestiuni referitoare la legislaţia comunitară din domeniul concurenţei[3];

8.      salută intenţia Comisiei de a îmbunătăţi metodele de lucru actuale şi ia act de propunerea de exerciţiu‑pilot, care permite statelor membre să se implice direct în gestionarea anchetelor şi a plângerilor;

9.      consideră că această nouă abordare, care ar funcţiona în punctul geografic cel mai apropiat de cetăţeni, nu ar trebui:

- să conducă, în ceea ce priveşte dosarele transmise statelor membre, la scăderea nivelului de cooperare cu Parlamentul European, care reprezintă popoarele statelor reunite în cadrul Comunităţii, în special prin intermediul Comisiei sale pentru petiţii;

- să ducă la diminuarea drepturilor autorilor plângerilor faţă de Comisie;

- să le permită statelor membre să‑şi asume succesele înregistrate la nivelul Uniunii Europene ca pe un merit propriu, şi nici să fie utilizată pentru a amâna începerea unei proceduri în caz de încălcare a legislaţiei comunitare;

10.    consideră că, ori de câte ori este prezentată o petiţie Parlamentului European în paralel cu o plângere care este tratată în conformitate cu noua abordare prevăzută în exerciţiul pilot, statul membru vizat ar trebui să coopereze în mod activ şi direct cu Comisia pentru petiţii, într-un spirit de loialitate;

11.    constată că examinarea petiţiilor a pus în evidenţă lacunele structurale apărute în aplicarea de către statele membre a diferitelor norme comunitare; este de părere că, în vederea asigurării consecvenţei şi coerenţei legislaţiei comunitare, ar fi necesar ca încălcările legislaţiei comunitare să fie prezentate Curţii de Justiţie, cel puţin în cazurile cu relevanţă la nivel naţional care creează un precedent pentru jurisprudenţa naţională şi practica viitoare; este de părere că manifestarea de către Comisie a consecvenţei în acest sens ar putea reduce în mod semnificativ nevoia ulterioară a cetăţenilor de a adresa plângeri Comisiei şi petiţii Parlamentului European privind chestiuni similare;

12.    constată că Parlamentul a continuat să primească petiţii privind presupuse încălcări persistente, de către statele membre, a drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale ale semnatarilor şi reaminteşte că Tratatul UE conferă Parlamentului competenţa de a iniţia procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din Tratat, ceea ce poate duce la numirea unor persoane independente care să se pronunţe asupra existenţei riscului de încălcare gravă a principiilor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, inclusiv a drepturilor omului, care sunt garantate de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;

13.    consideră că, în cazul în care ancheta sau plângerea ar evidenţia o încălcare a legislaţiei comunitare, este extrem de important ca statul membru să remedieze acest fapt; în plus, consideră că acest termen trebuie interpretat într‑un sens foarte larg şi că simpla întrerupere a încălcării ar putea, uneori, să fie un remediu nesatisfăcător;

14.    având în vedere faptul că petiţiile şi plângerile primite din partea cetăţenilor şi a întreprinderilor facilitează identificarea unui număr foarte mare de încălcări[4], ele ar trebui încurajate şi tratate prin mijloacele cele mai adecvate, pentru a evita confuzia; având în vedere varietatea organismelor care tratează plângeri şi se ocupă de rezolvarea problemelor, organisme al căror număr poate să crească în continuare odată cu exerciţiul pilot propus, îndeamnă Comisia să analizeze posibilitatea introducerii unei semnalizări clare sau crearea unui ghişeu unic pentru a asista cetăţenii;

15.    salută angajamentul luat de Comisie de a oferi informaţii succinte cu privire la toate etapele procedurilor privind încălcarea legislaţiei comunitare, începând cu scrisoarea de înştiinţare şi pe tot parcursul derulării lor; consideră că, în interesul transparenţei şi al unei mai bune aplicări a legislaţiei comunitare în instanţele naţionale, Comisia ar trebui să facă disponibile conţinutul şi calendarul contactelor cu statele membre, de îndată ce chestiunile respective nu mai fac obiectul unei anchete;

16.    consideră că resursele administrative ale Comisiei pentru petiţii trebuie îmbunătăţite de urgenţă, astfel încât capacitatea Parlamentului de a desfăşura anchete independente privind petiţiile care îi sunt adresate să crească.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	3.10.2007
Rezultatul votului final	+: –: 0:	21 1 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Simon Busuttil, Luis Herrero-Tejedor, Carlos José Iturgaiz Angulo, Mairead McGuinness, Manolis Mavrommatis, Gay Mitchell, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Radu Ţîrle, Michael Cashman, Proinsias De Rossa, Alexandra Dobolyi, Lasse Lehtinen, Miguel Angel Martínez Martínez, Maria Matsouka, Marian Harkin, Diana Wallis, Marcin Libicki, Margrete Auken, David Hammerstein, Kathy Sinnott
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Carlos Carnero González, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg
Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final

• [1]  JO C 297 E, 7.12.2006, p.122.
• [2]  Acordul interinstituţional privind o mai bună legiferare JO C 321, 31.12.2003, p. 1. A se vedea, de asemenea, Comunicarea Comisiei COM(2006)0689.
• [3]  Avizul Comisiei privind cooperarea dintre Comisie şi instanţele statelor membre ale Uniunii Europene în aplicarea articolelor 81 şi 82 din Tratatul CE (2004/C 101/04) alineatele 17-20.
• [4]  A se vedea anexa I la Raportul anual, paginile 4-8; a se vedea, de asemenea, documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Situaţia din diferitele sectoare”, SEC(2006)0999, paginile 23-26.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE ()

Data adoptării	20.11.2007
Rezultatul votului final	+: –: 0:	24 0 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Carlo Casini, Bert Doorn, Cristian Dumitrescu, Monica Frassoni, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Neena Gill, Othmar Karas, Piia-Noora Kauppi, Klaus-Heiner Lehne, Katalin Lévai, Antonio López-Istúriz White, Hans-Peter Mayer, Manuel Medina Ortega, Aloyzas Sakalas, Diana Wallis, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Mogens N.J. Camre, Charlotte Cederschiöld, Vicente Miguel Garcés Ramón, Luis de Grandes Pascual, Kurt Lechner, Eva Lichtenberger, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Gabriele Stauner
Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final	Toine Manders, Tomáš Zatloukal