RAPORT privind strategia UE în domeniul drepturilor copilului

    20.12.2007 - (2007/2093(INI))

    Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne
    Raportoare: Roberta Angelilli
    Raportoare pentru aviz (*):
    Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe
    (*)Procedura comisiilor asociate – articolul 47 din Regulamentul de procedură


    Procedură : 2007/2093(INI)
    Stadiile documentului în şedinţă

    PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

    privind strategia UE în domeniul drepturilor copilului

    (2007/2093(INI))

    Parlamentul European,

    –   având în vedere articolul 6 alineatul (2) al Tratatului privind Uniunea Europeană,

    –   având în vedere concluziile Consiliului European de la Bruxelles din 21 şi 22 iunie 2007 privind reforma tratatelor,

    –   având în vedere viitorul articol 3 al Tratatului de la Lisabona, care precizează că „Uniunea combate (…) discriminările şi promovează (…) protecţia drepturilor copilului”, şi în care se specifică faptul că „în relaţiile cu restul comunităţii internaţionale, Uniunea (…) contribuie (…) la protecţia drepturilor omului şi, în special, a drepturilor copilului”,

    –   având în vedere deciziile adoptate de şefii de stat şi de guvern la închiderea Conferinţei interguvernamentale (IGC) de la Lisabona din 19 octombrie 2007 de a acorda valoare juridică Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene[1], al cărei articol 24 face referire în mod expres la „drepturile copilului” şi stabileşte că „în toate acţiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorităţi publice sau de instituţii private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial”,

    –   având în vedere decizia Uniunii de a adera la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 1950 (CEDO), care prevede mecanisme de sancţiune în cazul în care acestea nu sunt respectate,

    –   având în vedere Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile copilului, şi protocoalele facultative la aceasta, adoptate de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite din 20 noiembrie 1989,

    –   având în vedere Programul de acţiune al Organizaţiei Naţiunilor Unite adoptat în cadrul Conferinţei internaţionale privind populaţia şi dezvoltarea, de la Cairo, din septembrie 1994,

    –   având în vedere Regulamentul Consiliului (CE) nr.168/2007 din 15 februarie 2007 de creare a unei Agenţii Europene pentru Drepturi Fundamentale[2],

    –   având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 iulie 2006 „Către o strategie europeană privind drepturilor copilului”(COM(2006)0367),

    –   având în vedere raportul interimar al Mediatorului Parlamentului European în materie de răpire parentală internaţională a copiilor din 1 martie 2007 care previne Comisia Europeană, Parlamentul European şi alte instituţii asupra creşterii dramatice a cazurilor de răpire parentală;

       având în vedere rezultatele consultării efectuate de „Save the Children” şi de „Plan International” privind comunicarea Comisiei[3],

    –   având în vedere forumul instituit de Comisie în urma publicării comunicării sale „Către o strategie europeană privind drepturilor copilului”, care s-a reunit pentru prima dată la Berlin în 4 iunie 2007,

    –   având în vedere declaraţia politică adoptată la Berlin, în 4 iunie 2007, cu ocazia primului forum în care este reiterată voinţa de a se ţine seama în mod sistematic de drepturile copilului în politicile interne şi externe ale Uniunii Europene,

    –   având în vedere Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2006 privind o strategie-cadru pentru nediscriminare şi egalitate de şanse pentru toţi[4],

    –   având în vedere observaţia tematică nr. 4 din 25 mai 2006 „Punerea în aplicare a drepturilor copilului în Uniunea Europeană”adresată de Reţeaua de experţi în domeniul drepturilor fundamentale în cadrul Uniunii Europene[5],

    –   având în vedere studiul privind violenţa faţă de copii al Secretarului General al Naţiunilor Unite, prezentat la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite din 11 octombrie 2006,

    –   având în vedere Orientările UNICEF din septembrie 2006 privind protecţia copiilor victime ale traficului de fiinţe umane,

    –   având în vedere Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile[6],

    –   având în vedere articolele 34 şi 35 din Convenţia privind drepturile copilului, care vizează protecţia copiilor împotriva tuturor formelor de exploatare sexuală şi de abuz sexual şi încearcă să împiedice răpirea, vânzarea sau traficul de copii;

    –   având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 mai 2007 „Către o politică generală de luptă împotriva criminalităţii cibernetice” (COM(2007)0267),

    –   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

    –   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi avizele Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe, al Comisiei pentru afaceri externe, al Comisiei pentru dezvoltare, al Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, al Comisiei pentru cultură şi educaţie şi al Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0520/2007),

    A  întrucât primul obiectiv al Comunicării Comisiei „Către o strategie europeană privind drepturile minorilor” este acela de a promova afirmarea pozitivă a drepturilor copilului, mai ales dreptul la propria identitate, dreptul de a creşte în condiţii de siguranţă/dreptul la îngrijire, dreptul de a avea o familie, dreptul la afecţiune şi la joacă, dreptul la sănătate, la educaţie, la inserţie socială, la şanse egale, la sport şi la un mediu înconjurător curat şi protejat şi dreptul de a obţine informaţii despre acestea, cu scopul de a crea o societate favorabilă copiilor, în care copiii să se poată simţi protejaţi şi să fie implicaţi activ;

    B   întrucât articolul 24 alineatul (3) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede că „orice copil are dreptul de a întreţine cu regularitate relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare interesului său”,

    C  întrucât, în conformitate cu articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi articolul 12 din Convenţia ONU privind drepturile copilului, este important să se garanteze tuturor copiilor dreptul la „participare”, pentru a ţine cont întotdeauna de experienţa şi opiniile lor referitoare la toate chestiunile care îi privesc, acordându-le consideraţia cuvenită, în conformitate cu vârsta, maturitatea şi dezvoltarea intelectuală a copilului; întrucât acest drept este absolut şi nu poate fi îngrădit, întrucât trebuie găsite căi de comunicare cu toţi copiii, chiar şi cu cei care se exprimă într-un mod dificil de înţeles de către adulţi, cum ar fi copiii foarte mici, copiii cu handicap şi copiii vorbitori de alte limbi;

    D  întrucât este fundamental ca drepturile copilului să fie integrate şi protejate în cadrul tuturor politicilor Uniunii care îi privesc pe copii direct sau indirect (mainstreaming),

    E   întrucât sărăcia şi excluderea socială a părinţilor reprezintă obstacole majore pentru exercitarea de către copii a propriilor drepturi, alături de mulţi alţi factori, precum părinţii care îşi îndeplinesc nesatisfăcător rolul de părinţi, necesitatea pentru copii de a fi reprezentaţi de adulţi în chestiuni judiciare sau faptul că dreptul la îngrijire medicală poate fi reclamat doar cu consimţământul persoanei care are custodie asupra copilului;

    F   întrucât adulţii ar trebui să ofere copiilor condiţii favorabile care să le permită să-şi exprime părerea şi să fie auziţi; întrucât adulţii ar trebui să preţuiască gesturile de pace şi prietenie ale copiilor şi să îi încurajeze să se asocieze cu alţi copii; întrucât timpul este un factor important pentru a crea condiţii favorabile unei atitudini deschise şi dreptului copiilor la opinie, care nu ar trebui limitat la anumite evenimente, şi întrucât finanţarea programelor publice trebuie să ţină cont de această exigenţă;

    G  întrucât încălcarea drepturilor copilului, violenţa împotriva copiilor şi traficul de copii în scopul adopţiei ilegale, prostituţiei, muncii ilegale, căsătoriilor forţate, cerşitului, sau în orice alt scop, rămân o problemă în cadrul UE;

    H  întrucât un număr mare de copii suferă de boli cronice, cum ar fi neurodermatita şi alergiile, precum şi de boli respiratorii şi poluare fonică,

    I    întrucât drepturile copiilor la mediul ambiant constituie o prioritate în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului,

    J    întrucât mediul familial oferă un cadru propice pentru protecţia drepturilor copiilor, garantând dezvoltarea personalităţii lor în condiţii sănătoase, îmbogăţindu-le competenţele şi permiţându-le să dobândească cunoştinţele necesare pentru exercitarea drepturilor lor şi pentru a deveni conştienţi de datoriile lor şi, prin urmare, trebuie să se depună toate eforturile pentru susţinerea familiilor prin politici publice corespunzătoare, dar întrucât, în lipsa acestui cadru, toţi copiii, inclusiv orfanii, copiii abandonaţi şi refugiaţi, ar trebui, în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile copilului să aibă acces la protecţie într-un cadru de înlocuire care să le permită dezvoltarea, fără a fi discriminaţi în niciun fel;

    K  întrucât strategia europeană privind drepturile copiilor trebuie să se bazeze pe valorile şi principiile prevăzute în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului,

    L   întrucât, deşi drepturile copiilor ca persoane juridice autonome ar trebui recunoscute şi în ciuda legislaţiei naţionale şi internaţionale, fetele şi femeile sunt adesea victime ale inegalităţilor juridice, sociale şi economice, care afectează exercitarea drepturilor lor pozitive şi fundamentale, precum accesul egal la educaţie, formare profesională şi îngrijire medicală, alimentaţie sănătoasă şi apă curată, precum şi drepturile reproductive pentru adolescenţi;

    M  întrucât valorile şi drepturile fundamentale, inclusiv egalitatea între sexe, trebuie să reprezinte un element esenţial al educaţiei în timpul copilăriei şi trebuie să formeze baza pentru toate celelalte etape ale vieţii;

    N  întrucât abordarea integratoare a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi trebuie să fie aplicată în toate politicile care afectează copiii, din moment ce egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi începe cu recunoaşterea egalităţii de şanse între copii de sex masculin şi feminin încă din primii ani de viaţă,

    O  întrucât încălcarea drepturilor omului în cazul femeilor şi al fetelor imigrante sub forma aşa-numitelor crime de onoare, căsătorii forţate, mutilare genitală sau alte încălcări nu poate fi justificată de niciun motiv cultural sau religios şi nu ar trebui să fie tolerată în nicio circumstanţă;

    P   întrucât copii din Europa sunt expuşi, de la vârste fragede, unor imagini de oroare, pornografie şi violenţă vehiculate în mass-media, iar acest lucru poate avea efecte psihologice şi sociale devastatoare, precum anxietate, depresie, agresivitate crescută şi probleme în plan şcolar,

    Prezentare generală a strategiei

    1.  salută iniţiativa Comisiei, în care se exprimă foarte clar faptul că toate convenţiile privind drepturile fundamentale ale omului se aplică în acelaşi fel adulţilor şi copiilor, la acestea adăugându-se şi alte drepturi, printre care cele prevăzute de Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile copilului, care au fost formulate luându-se în considerare situaţia specială a copiilor şi tinerilor;

    2.  salută decizia CIG din 19 octombrie 2007 de a include drepturile copilului printre obiectivele Uniunii Europene în Tratatul de la Lisabona, oferind astfel un nou temei legal pentru drepturile copilului;

    3.  salută elaborarea Planului de acţiune al Comisiei privind copiii în relaţiile externe, care se înscrie în cadrul aprobat şi în angajamentele Strategiei UE privind drepturile copilului;

    4.  constată că un număr din ce în ce mai mare de domenii care sunt de competenţa UE afectează, direct sau indirect, drepturile copilului şi solicită Comisiei să includă, în studiul său de evaluare a impactului prevăzut în comunicarea sa din 27 aprilie 2005 privind „Respectarea Cartei Drepturilor Fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei - metodologie pentru un control sistematic şi riguros” (COM(2005)0172), o secţiune consacrată modului în care drepturile copilului sunt luate în considerare pe plan juridic;

    5.  invită Comisia să prezinte o propunere pentru crearea unei linii bugetare specifice privind drepturile copilului care să permită finanţarea lucrărilor de punere în aplicare a Comunicării Comisiei „Către o strategie UE în domeniul drepturilor copilului” şi a proiectelor specifice copiilor, cum ar fi sistemul european de alertă rapidă privind răpirile de copii şi un organism de coordonare constituit din reprezentanţi ai autorităţilor centrale din statele membre mandatate să reducă numărul de cazuri de răpiri de copii; linia bugetară ar trebui să includă, de asemenea, subvenţii pentru reţelele de ONG active în acest domeniu şi să asigure participarea copiilor în activitatea de punere în aplicare a comunicării şi proiectelor menţionate;

    6.  solicită un sistem de monitorizare eficient susţinut de mijloace financiare şi rapoarte anuale în vederea asigurării punerii în aplicare a angajamentelor stabilite în Comunicarea „Către o strategie europeană privind drepturile copilului” privind drepturile copilului şi viitoarea strategie privind drepturile copilului;

    7.  reaminteşte faptul că pentru succesul viitoarei strategii sunt necesare un angajament pe termen lung, o supraveghere sporită şi eficientă a punerii în aplicare a drepturilor copiilor prin stabilirea de indicatori şi implicarea ONG-urilor şi a asociaţiilor de părinţi şi a asociaţiilor educative, precum şi coordonarea cu iniţiativele şi politicile naţionale şi internaţionale pentru drepturile copiilor;

    8.  invită Comisia să elaboreze, din doi în doi ani, începând cu 2008, un Raport al Uniunii Europene privind copiii şi tineretul, cu caracter cuprinzător;

    9.  salută planul Comisiei de a institui o linie telefonică de asistenţă pentru copii la nivelul Uniunii Europene şi subliniază necesitatea ca acest serviciu să fie gratuit şi disponibil 24 de ore din 24; solicită statelor membre să ia măsuri pentru a informa copiii despre posibilitatea utilizării acestui serviciu;

    10. aşteaptă cu interes raportul Comisiei privind punerea în aplicare de către statele membre a deciziei-cadru din 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile;

    11. solicită ca protecţia drepturilor copilului, prevăzută în Convenţia ONU privind drepturile copilului, să fie inclusă în priorităţile cadrului multianual al Agenţiei Europene pentru Drepturi Fundamentale (denumită în continuare „Agenţia”) şi ca Agenţia să creeze, în cel mai scurt timp, o reţea de cooperare cu instituţiile internaţionale, în special cu avocaţii copiilor şi ONG-urile active în acest domeniu, pentru a putea profita din plin de experienţa şi de informaţiile de care acestea dispun;

    12. invită Comisia, Agenţia şi statele membre să acţioneze în colaborare cu agenţiile ONU competente, organizaţiile internaţionale şi centrele de cercetare pentru îmbunătăţirea strângerii de date statistice comparabile privind situaţia copilului în cadrul UE, extinzând, eventual, mandatul Eurostat în vederea stabilirii şi includerii unui număr mai mare de indicatori care se referă în mod specific la copii, cum ar fi sărăcia în rândul copiilor şi excluderea socială; ar trebui să se asigure participarea copiilor la colectarea datelor;

    13. invită Comisia să colecteze date defalcate pe sex şi vârstă în legătură cu toate tipurile de discriminare şi violenţă împotriva copiilor, să integreze egalitatea între femei şi bărbaţi în toate politicile şi documentele viitoarei sale strategii, inclusiv activităţile Forumului pentru drepturile copiilor, să urmărească şi să evalueze aceste politici, printre altele, prin includerea aspectelor de egalitate între sexe în buget;

    14. solicită ca drepturile copilului să fie integrate în politicile şi acţiunile externe ale UE, inclusiv în Politica Europeană de Vecinătate şi Parteneriatul strategic cu Rusia, astfel cum se prevede în viitorul document de lucru al serviciilor Comisiei privind „Un plan de acţiune al Uniunii Europene privind drepturile copilului în cadrul relaţiilor externe” şi în procesul de extindere, recunoscând că aceste politici reprezintă instrumente puternice, care furnizează oportunităţi pentru promovarea drepturilor copilului; solicită Comisiei să transpună aceste oportunităţi în obiective specifice în relaţiile externe ale Comunităţii Europene şi ale statelor membre;

    15. solicită Comisiei să prezinte un raport privind posibilitatea de a include în toate acordurile internaţionale încheiate între Comunitatea Europeană şi statele terţe o clauză specifică, obligatorie din punct de vedere juridic, referitoare la respectarea drepturilor copilului, astfel cum sunt prevăzute la nivel internaţional.

    16. invită Comisia să îşi intensifice eforturile de sprijinire a ţărilor în curs de dezvoltare în vederea transpunerii dispoziţiilor CONUDC şi a protocoalelor opţionale în legislaţia naţională a acestora;

    17. solicită să se aibă în vedere aderarea UE la Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile copilului şi cele două protocoale opţionale la aceasta, precum şi la Convenţiile Consiliului Europei privind drepturile copilului, inclusiv Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele referitoare la drepturile copilului, la adopţie, sau la exploatare şi la abuzurile sexuale, şi solicită Consiliului să adopte o poziţie de principiu pentru a permite UE să participe, pe viitor, la negocierea unor convenţii privind în mod special drepturile copilului;

    18. scoate în evidenţă că orice strategie privind drepturile copiilor trebuie să se bazeze pe valorile şi cele patru principii de bază consacrate prin Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului: protecţie împotriva oricăror forme de discriminare; interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial; dreptul la viaţă şi dezvoltare; şi dreptul de a-şi exprima opinia şi dreptul ca această opinie să fie luată în considerare, în orice chestiune sau procedură care afectează copilul;

    19. consideră regretabil faptul că pentru moment nu toate statele membre au creat un Ombudsman pentru drepturile copilului, conform solicitării Comisiei ONU privind drepturile copilului, pentru promovarea respectării ferme a drepturilor copilului şi punerea în aplicare într-o măsură mai mare a Convenţiei ONU privind drepturile copilului şi invită statele membre care nu acţionat încă în acest sens, să ia aceste măsuri fără întârziere; consideră că UE ar trebui să ofere Reţelei europene a mediatorilor pentru copii (ENOC) sprijin financiar, pentru ca aceasta să poată desfăşura o activitate mai intensă în materie de drepturi ale copiilor în întreaga Uniune Europeană;

    20. îndeamnă Comisia să elaboreze orientări şi un ansamblu de bune practici pentru clarificarea şi facilitarea aplicării de către autorităţile naţionale a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, având în vedere că aplicarea acestuia creează o multitudine de interpretări;

    21. accentuează importanţa aplicării integrale, de către statele membre şi ţările candidate, a actualelor angajamente internaţionale, în special a celor cuprinse în Convenţia ONU privind drepturile copilului, Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, ce cuprinde dispoziţii destinate copiilor cu handicap, şi în convenţiile OIM privind munca copiilor;

    22. îndeamnă Consiliul să autorizeze statele membre, care încă nu au ratificat Convenţia de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecţia copiilor, să facă acest lucru şi îndeamnă diferitele instituţii ale Uniunii Europene să promoveze ratificarea de către statele terţe a principalelor instrumente internaţionale pentru protecţia drepturilor copilului, în special acelea care ar putea ameliora situaţia imigranţilor minori;

    23. solicită UE să se implice activ, făcând uz de „puterea subtilă” de care dispune, în promovarea cunoaşterii Convenţiei privind drepturile copilului şi la răspândirea acesteia în interiorul şi în afara Uniunii Europene;

    24. reaminteşte statelor membre necesitatea de a respecta în continuare angajamentele europene şi internaţionale pe care şi le-au asumat în ceea ce priveşte protecţia drepturilor copiilor;

    25. încurajează statele membre să iniţieze programe de schimb pentru cadre didactice şi elevi cu ţări din afara Uniunii Europene, în special cu ţări din Orientul Apropiat şi cu ţări în curs de dezvoltare şi, de asemenea, să răspândească şi să promoveze drepturile copilului, luând în considerare, în special, dreptul la educaţie şi egalitatea între sexe;

    26. accentuează imperativul unei examinări diferenţiate a necesităţilor copiilor, un bun exemplu de asemenea grilă diferenţiată fiind Report Card 7 al Centrului de cercetare INNOCENTI al UNICEF, cu şase dimensiuni ale bunăstării copilului, incluzând bunăstarea materială, sănătatea şi securitatea, bunăstarea educaţională, relaţiile cu familia şi cu cei de vârsta lui, comportamente şi riscuri, precum şi bunăstarea subiectivă;

    27. îndeamnă Comisia şi statele membre să ia măsuri pentru a asigura respectarea drepturilor copiilor cu handicap mental, în mod special a dreptului lor la libertate, educaţie şi acces la instanţe judecătoreşti, şi protejarea acestora împotriva torturii şi a tratamentelor crude, inumane sau degradante;

    28. invită toate statele membre să se asigure că, în toate procedurile judiciare sau cvasi-judiciare în care sunt implicaţi, copiii dispun de o reprezentare eficientă şi independentă şi că dispun, de asemenea, de un tutore numit în mod legal atunci când nu există niciun membru al familiei adult, responsabil, competent şi în măsură să îndeplinească această responsabilitate;

    29. subliniază că, din moment ce majoritatea copiilor, în special a copiilor de vârstă mică, sunt îngrijiţi în mediul familial, o strategie privind drepturile copilului trebuie să includă dispoziţii în vederea promovării bunăstării familiilor;

    30. solicită Comisiei să elaboreze politici şi să întreprindă acţiuni cuprinzătoare şi interdisciplinare care să vizeze protejarea drepturilor copilului, având drept scop echitatea interregională şi existenţa unor oportunităţi egale pentru copii;

    31. propune ca Uniunea Europeană să definească prin noţiunea de „copii în pericol” toţi copiii victime ale unei situaţii sociale ce le pune în pericol integritatea mentală şi fizică şi/sau îi expune la riscuri de delincvenţă, atât în calitate de autori, cât şi de victime;

    32. invită Comisia şi statele membre să adopte iniţiative (campanii de informare, schimburi de bune practici etc.) pentru a preveni punerea copiilor „în pericol”, inclusiv pentru a preveni delincvenţa juvenilă;

    33. aminteşte că dreptul la educaţie şi formare este un drept social fundamental şi face apel la toate statele membre şi candidate să îl garanteze, indiferent de originea socială şi etnică, de starea fizică sau situaţia juridică a copiilor sau a părinţilor lor;

    34. solicită ca viitoarea strategie să includă măsuri de prevenire a violenţei bazate pe sex, axându-se, printre altele, pe campanii de sensibilizare privind egalitatea între femei şi bărbaţi, care să aibă ca ţintă fetele şi băieţii, părinţii, educatorii şi comunităţile vulnerabile şi care să vizeze emanciparea fetelor, prin asigurarea egalităţii de şanse şi printr-o mai bună apărare a drepturilor lor; solicită promovarea unei participări active a băieţilor şi a bărbaţilor în acţiunile de prevenire menţionate mai sus; invită Comisia să condiţioneze politica de ajutoare pentru dezvoltare şi contractele comerciale de punerea în aplicare a legislaţiei care garantează egalitatea între femei şi bărbaţi şi de abolirea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor şi copiilor;

    35. invită Comisia, în relaţiile sale cu ţări terţe, să încurajeze ratificarea tratatelor internaţionale privind eliminarea discriminării femeilor şi să promoveze participarea femeilor la viaţa economică, socială şi politică, consolidând astfel bunăstarea copiilor;

    Participarea copiilor

    36. salută lansarea de către Comisie a unui forum format din reprezentanţi ai statelor membre, ai Parlamentului European şi ai Comisiei, ai unor organizaţii non-guvernamentale, ai unor organizaţii naţionale şi internaţionale active în domeniul drepturilor copilului şi ai copiilor; este încredinţat că participarea copiilor ar trebui să fie considerată unul din scopurile principale ale forumului; invită Comisia să asigure participarea copiilor şi a mediatorilor pentru drepturile copiilor din statele membre, precum şi a părinţilor şi a asociaţiilor familiale;

    37. salută crearea de către Comisie a unui grup interservicii şi numirea unui coordonator pentru drepturile minorilor şi solicită crearea unei unităţi de coordonare în cadrul Parlamentului European, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului de la Lisabona, care să colaboreze cu grupul interservicii al Comisiei, pentru a strânge şi a explica în mod raţional toate iniţiativele şi activităţile parlamentare privind drepturile copilului; consideră că astfel de structuri ar trebui să pună la dispoziţie, de asemenea, o reţea de schimb de informaţii şi de bune practici cu privire la planurile strategice naţionale referitoare la copii puse în aplicare de anumite state membre; solicită acestor organisme să stabilească o legătură directă cu organizaţiile coordonate de copii şi tineret în vederea dezvoltării, punerii în aplicare şi monitorizării participării consistente şi efective a copiilor în procesele toate decizionale care au influenţă asupra lor;

    38. reaminteşte că atât copiii, cât şi tinerii, indiferent de vârstă, au dreptul să îşi exprime opiniile; consideră că fetele şi băieţii au deopotrivă dreptul să îşi exprime opiniile şi că acest drept ar trebui să fie garantat în elaborarea unei strategii UE în domeniul drepturilor copilului şi că ar trebui asigurată o participare egală a fetelor şi a băieţilor;

    39. recunoaşte că participarea activă şi informarea sunt strâns legate; salută elaborarea unei strategii de comunicare şi informare, prin intermediul căreia măsurile luate de UE sunt aduse la cunoştinţa publicului prin strategii de comunicare adaptate copiilor şi accesibile publicului larg;

    40. aşteaptă cu interes publicarea de către Comisie, în anul 2008, a studiului de evaluare a impactului acţiunilor curente ale UE cu influenţă asupra drepturilor copilului şi a unui document de consultare care să definească priorităţile majore ale unei acţiuni viitoare a UE în domeniul drepturilor copilului, în scopul adoptării unei cărţi albe, şi cere Comisiei să ţină seamă de rezultatele consultării a o mie de copii realizate de „Save the Children” şi de „Plan International” la începutul anului 2007, care a evidenţiat faptul că subiectele pe care aceştia le considerau prioritare sunt violenţa exercitată împotriva copiilor, discriminarea, excluderea socială şi rasismul, efectele drogurilor, ale alcoolului şi ale tabagismului, prostituţia şi traficul de copii, precum şi protecţia mediului[7]; este încredinţat că, pe lângă aceste probleme prioritare specifice, dreptul copiilor de a participa şi influenţa deciziile trebuie să constituie un obiectiv global al strategiei; invită, prin urmare, Comisia să iniţieze un proces în care toate părţile implicate, inclusiv copiii, să poată participa la procesul de consultare preliminar definirii strategiei UE privind drepturile copilului;

    41. consideră că este foarte important ca informaţiile referitoare la drepturile copiilor să fie aduse la cunoştinţa acestora printr-o modalitate de comunicare apropiată lor şi prin intermediul unor mijloace adecvate; invită Comisia:

    - să dezvolte instrumente de comunicare eficiente, inclusiv un site internet adaptat copiilor, în vederea promovării activităţii UE în domeniul drepturilor copilului;

    - să creeze un sistem de informare comun şi permanent, pentru o mai bună cunoaştere a situaţiei copiilor în UE;

    - să creeze şi să promoveze mijloace de informare, cu caracter periodic şi regulat, referitoare la situaţia copiilor în UE, precum rapoarte statistice, studii şi schimburi de informaţii şi bune practici;

    Priorităţile strategiei UE privind drepturile copilului

    Violenţa

    42. afirmă că orice formă de violenţă aplicată minorilor în orice circumstanţă, inclusiv în familie, este nejustificabilă şi trebuie condamnată; solicită, prin urmare, adoptarea unei legislaţii comunitare care să interzică toate formele de violenţă, abuzul sexual, pedepsele degradante şi practicile tradiţionale dureroase; condamnă toate formele de violenţă asupra copiilor, inclusiv violenţa fizică, psihologică şi sexuală, precum tortura, abuzul şi exploatarea copiilor, răpirea de copii, traficul de copii sau vânzarea copiilor şi a organelor lor, violenţa domestică, pornografia infantilă, prostituţia copiilor, pedofilia sau practicile tradiţionale dureroase, precum mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile forţate şi crimele de onoare;

    43.  aminteşte recomandările formulate în studiul Secretatului General al ONU privind violenţa împotriva copiilor pentru prevenirea şi abordarea tuturor formelor de violenţă împotriva copiilor; în special recunoaşte necesitatea de a acorda prioritate politicilor de prevenire şi de a consolida serviciile sociale, cu o menţiune specială privind serviciile de mediere pentru familii, de a îmbunătăţi acţiunile de asistenţă acordată victimelor violenţei, de a trage la răspundere făptaşii şi de a consolida colectarea şi analiza datelor privind această problemă ascunsă; solicită ca, în cadrul politicilor de prevenire a violenţei împotriva copiilor, să se promoveze creşterea sensibilităţii, campaniile de informare şi educare şi acţiunile de consolidare a capacităţilor în cazul grupurilor profesionale care lucrează cu şi pentru copii;

    44. invită statele membre fie să pună în aplicare dispoziţii juridice specifice privind mutilarea genitală, fie să adopte legi în conformitate cu care toate persoanele care săvârşesc mutilări genitale să poată fi pedepsite;

    45. solicită statelor membre să acţioneze împotriva infracţiunilor comise în numele onoarei, indiferent de motivele acestora, fie că acestea sunt legate de homosexualitate, religie sau identitate sexuală, căsătorii aranjate şi căsătorii cu minori;

    46. îndeamnă statele membre să sensibilizeze medicii în legătură cu practicile tradiţionale dăunătoare şi să se asigure că infracţiunile sunt pedepsite în mod constant în conformitate cu legislaţia în vigoare, acordându-se o atenţie specială grupurilor vulnerabile care includ fetele şi femeile imigrante, cele aparţinând minorităţilor etnice şi fetele cu handicap;

    47. invită statele membre să introducă un sistem obligatoriu de înregistrare de către lucrătorii în domeniul sanitar a tuturor cazurilor de mutilare genitală şi, de asemenea, să înregistreze cazurile în care există suspiciunea că pot avea loc mutilări genitale;

    48. invită statele membre să se pronunţe împotriva violenţei împotriva femeilor bazată pe tradiţie, să condamne încălcările, în cadrul familiei, ale drepturilor fetelor care imigrează şi să verifice ce legi pot fi aplicate pentru tragerea la răspundere a membrilor familiei, în special în cazul aşa-numitelor infracţiuni comise în numele onoarei;

    49. susţine că, pentru a diagnostica şi a rezolva la timp fenomenele de violenţă şi de abuz asupra copiilor, trebuie introdus un protocol procedural special pentru înregistrarea şi tratarea acestor incidente, precum şi cursuri de formare pentru personalul medical şi de îngrijire responsabil de sănătatea fizică şi mentală a copiilor;

    50. susţine numirea unui reprezentant special al Secretarului General ONU pentru eliminarea violenţei împotriva copiilor, cu mandatul şi resursele necesare, în vederea consolidării angajamentelor globale de a pune capăt violenţei împotriva copiilor;

    51. subliniază că este necesară elaborarea unui cadru juridic adecvat cu privire la exploatarea sexuală şi abuzurile comise împotriva minorilor, precum şi consolidarea cooperării judiciare şi poliţieneşti între statele membre, Europol, Eurojust şi toate organismele internaţionale competente;

    52. solicită statelor membre să aloce fonduri pentru campaniile educaţionale şi media care vizează părinţi şi experţi şi să asigure servicii juridice, medicale şi psihosociale adaptate copiilor;

    53. invită toate instituţiile şi statele membre să se angajeze în lupta împotriva exploatării sexuale a copiilor, a traficului de copii, a pedofiliei şi a pornografiei infantile pe Internet, a prostituţiei infantile şi a turismului sexual în care sunt implicaţi copii, luând toate măsurile necesare pentru a finaliza armonizarea legislaţiei naţionale bazate pe principiile comune minime adoptate prin Decizia-cadru 2004/68/JAI, dar şi prin intermediul unor noi instrumente legislative care să prevadă participarea tuturor actorilor interesaţi, publici şi privaţi, aşa cum se menţionează şi în Comunicarea Comisiei „Către o politică generală de luptă împotriva criminalităţii în cibernetice”;

    54. afirmă că exploatarea sexuală ar trebui considerată echivalentă cu infracţiunea de viol, în ceea ce priveşte sancţiunile penale; consideră că trebuie să se aplice circumstanţe agravante, atunci când un copil este victima exploatării sau abuzului sexual;

    55. solicită statelor membre să adopte o legislaţie privind violenţa sexuală care să nu facă discriminare între sexe şi să considere drept infracţiune cumpărarea de favoruri sexuale de la un copil (minor) şi, în conformitate cu articolul 1 din Protocolul opţional la Convenţia cu privire la drepturile copilului, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă adoptat de către Adunarea Generală ONU la 25 mai 2000; subliniază că sensibilizarea publicului este esenţială în vederea combaterii şi a reducerii cererii consumatorilor pentru prostituţia copiilor şi pornografia infantilă;

    56. reaminteşte rezoluţia sa din 16 noiembrie 2006 cu o recomandare adresată Consiliului privind combaterea traficului de fiinţe umane - al cărei considerent E propune obiectivul de înjumătăţire a numărului victimelor traficului de fiinţe umane în următorii zece ani, obiectivul general fiind desigur eradicarea cât mai rapidă a acestei forme de criminalitate;

    57. îndeamnă statele membre să adopte măsuri legislative eficiente, precum şi alte măsuri, inclusiv colectarea de date defalcate pe vârstă şi sex în vederea prevenirii şi eliminării tuturor formelor de violenţă comise pe teritoriile lor, atât în sfera publică, cât şi în cea privată;

    58. solicită Comisiei să sprijine ratificarea rapidă a Protocolului susmenţionat la Convenţia ONU privind drepturile copilului, precum şi Protocolul opţional la convenţia respectivă, privind implicarea copiilor în conflicte armate;

    59. solicită tuturor instituţiilor UE şi statelor membre să asigure protecţie deplină şi asistenţă victimelor traficului, acordând o atenţie deosebită găsirii unor soluţii durabile adecvate pentru copiii care cad victime traficului;

    60. solicită tuturor instituţiilor şi statelor membre să participe în mod activ la combaterea traficului de copii, indiferent de forma de exploatare căreia îi cad victime: (de exemplu, munca copiilor[8], munca forţată, aservirea domestică, sclavia, munca în regim de servitute), căsătoriile forţate, adopţia şi activităţile ilegale (de exemplu, traficul de stupefiante, furturile), exploatarea sexuală şi prostituţia etc.;

    61. invită Comisia să realizeze fără întârziere o evaluare a măsurilor naţionale de aplicare a Deciziei-cadru 2004/68/JAI, avându-se în vedere o propunere de modificare imediată a dispoziţiilor naţionale contrare deciziei şi sprijină angajamentul Comisiei care, în colaborare cu principalele societăţi emitente de cărţi de credit, evaluează fezabilitatea tehnică a excluderii din sistemul de plată online a siturilor web care vând materiale de pornografie infantilă online sau a introducerii altor restricţii; solicită, de asemenea, ca alţi actori economici, cum ar fi băncile, casele de schimb, furnizorii de internet şi operatorii de motoare de căutare să participe activ în eforturile de combatere a pornografiei infantile şi a altor forme de exploatare comercială a copiilor; îndeamnă Consiliul şi Comisia, în vederea adoptării noii directive privind serviciile media audiovizuale[9], să interzică pornografia infantilă şi violenţa împotriva copiilor în toate serviciile media audiovizuale; consideră că una dintre priorităţile de bază ale Comisiei ar trebui să fie consolidarea operaţiunilor transfrontaliere împotriva site-urilor internet de pornografie infantilă şi ameliorarea cooperării dintre autorităţile publice şi organismele din sectorul privat pentru ca acestea să se angajeze să închidă site-urile internet ilegale;

    62. atrage atenţia supra exploatării copiilor şi a adolescenţilor în lumea modei, a muzicii, a filmului şi a sportului;

    63. solicită, în interesul apărării drepturilor copilului, crearea unui sistem de reglementare adecvat, eficace şi proporţionat, în dialog cu furnizorii, mass-media (televiziunile publice şi private, agenţiile de publicitate, presă, jocurile video, telefoanele mobile şi internet) şi industrii, care să vizeze, printre altele, interzicerea transmiterii de imagini şi conţinuturi nocive (inclusiv a fenomenului de hărţuire pe internet) şi a comercializării jocurilor video violente, care pot fi dăunătoare pentru dezvoltarea psihică şi fizică a copiilor atunci când acestea instigă la violenţă şi sexism; subliniază cu îngrijorare fenomenul în creştere al schimbului de imagini pornografice sau legate de abuzuri sexuale împotriva copiilor prin intermediul MMS; îşi exprimă sprijinul pentru programul pentru un internet mai sigur, care vizează aplicarea unor măsuri operaţionale şi tehnice pentru promovarea unei utilizări mai sigure a internetului, în special de către copii; invită, în acest context, statele membre şi furnizorii de servicii de internet ca, în colaborare cu poliţia şi cu companiile care operează motoare de căutare pe internet, să pună în aplicare tehnologii care să blocheze accesul utilizatorilor de internet la pagini ilegale ce privesc abuzul sexual al copiilor şi să împiedice accesul publicului la materiale care descriu abuzuri sexuale ale copiilor;

    64. salută începerea aplicării unui cadru european pentru utilizarea mai sigură a telefoanelor mobile de către adolescenţi şi copii, care a fost adoptat ca un cod de autoreglementare între societăţile cele mai importante din acest sector în UE şi care va fi urmat de adoptarea unor coduri de autoreglementare naţionale corespunzătoare; subliniază că acest cadru constituie un prim pas important în vederea asigurării protecţiei minorilor împotriva pericolelor specifice determinate de utilizarea telefoanelor mobile, dar este esenţial ca aplicarea sa la nivel naţional să fie permanent monitorizată şi evaluată de către Comisie, pentru ca, în urma evaluării rezultatelor, să se examineze necesitatea adoptării unei iniţiative legislative comunitare;

    65. susţine crearea în Uniunea Europeană a unui sistem unitar de clasificare şi etichetare pentru comercializarea şi distribuirea conţinuturilor audiovizuale şi a jocurilor video destinate minorilor, pentru ca standardul european să poată servi ca model ţărilor din afara Uniunii Europene;

    66. reaminteşte că eticheta de clasificare a jocurilor pentru calculator şi televizor în funcţie de vârstă (PEGI) a fost recent completată cu eticheta specială referitoare la jocurile online; consideră că Comisia şi statele membre ar trebui să încurajeze şi să ofere un sprijin mai important autoreglementării de acest fel în etichetarea jocurilor, pentru a oferi o mai bună protecţie minorilor împotriva conţinutului inadecvat, pentru a informa părinţii despre posibilele riscuri legate de jocuri şi pentru a le atrage atenţia asupra bunelor exemple;

    67. invită statele membre să exercite un control mai strict asupra conţinutului programelor de televiziune difuzate la ore de audienţă maximă a copiilor şi să sprijine controlul parental, furnizând informaţii adecvate şi omogene despre programele de televiziune; subliniază faptul că tehnologia informaţiei oferă copiilor posibilitatea de a accesa oricând programe de televiziune, cu ajutorul unui computer conectat la internet; subliniază că este necesar să se acorde mai multă atenţie revizuirii dreptului nerestricţionat al mass-mediei de a se adresa copiilor şi a dreptului copilului de a accesa fără restricţii mass-media;

    68. subliniază creşterea alarmantă în toate statele membre a delincvenţei juvenile ce implică delincvenţi juvenili şi, în majoritatea cazurilor, victime juvenile – fapt care impune aplicarea unei politici integrate, nu doar la nivel naţional, ci şi la nivel comunitar; recomandă, prin urmare, ca o măsură necesară, efectuarea neîntârziată a unui studiu oficial asupra problemei şi elaborarea unui program-cadru integrat la nivel comunitar, care să grupeze măsurile în jurul a trei categorii: măsuri preventive, măsuri de integrare socială pentru delincvenţii juvenili şi măsuri judiciare şi de intervenţie extrajudiciară;

    69. subliniază necesitatea intensificării promovării „culturii copiilor“ prin programele europene Media şi Cultură şi solicită Consiliului şi Comisiei să stârnească interesul copiilor faţă de cultura şi limbile europene prin proiecte inovatoare şi să stimuleze de la o vârstă fragedă dorinţa acestora de a învăţa; subliniază totodată importanţa educării realizate cu ajutorul mass-media pentru promovarea, prin intermediul conţinuturilor pedagogice, a unei utilizări mai responsabile a diverselor mijloace de comunicare în masă;

    70. invită statele membre şi Comisia să elaboreze, în viitoarea lor strategie, un plan cuprinzător de prevenire a criminalităţii infantile şi a fenomenului de hărţuire la şcoală şi a altor comportamente periculoase, precum şi a problemelor specifice bandelor de tineri, care să implice în special familia, şcoala, serviciile sociale care lucrează în sprijinul familiilor, centrele pentru sport şi tineri şi tinerii înşişi, cu accent pe oferirea de posibilităţi şi pe promovarea participării lor active în societate; recomandă statelor membre să facă schimb de bune practici;

    71. solicită instituirea unor mecanisme sigure, prezentate pe larg, confidenţiale şi accesibile pentru copii, reprezentanţii lor şi alte persoane, pentru a raporta cazurile de violenţă împotriva copiilor; toţi copiii, inclusiv cei aflaţi în instituţii de îngrijire şi în cadrul sistemului judiciar, ar trebui să fie conştienţi de existenţa mecanismelor de depunere a plângerilor;

    72. solicită ca statele membre să prevadă crearea unui sistem prin care angajatorii să aibă acces la informaţiile privind condamnările pentru abuzuri comise asupra copiilor, astfel încât persoanele care, ca urmare a unei condamnări pentru abuz sexual, sunt considerate definitiv inapte să lucreze cu copiii, să nu poată avea acces la anumite profesii, care presupun contactul cu copiii, pe teritoriul întregii UE[10]; consideră necesară introducerea de măsuri pentru a preveni cât mai eficient recidivele, ca de exemplu în cazul în care o persoană condamnată pentru abuz sexual asupra copiilor călătoreşte în străinătate; în acest context, salută progresele obţinute în cadrul Consiliului în materie de schimb de informaţii între statele membre privind condamnările penale naţionale şi solicită Consiliului să acţioneze rapid pentru realizarea unei interconexiuni a cazierelor judiciare naţionale prin intermediul unei reţele europene;

    73. solicită combaterea vânzării şi consumului de droguri şi alcool în instituţiile de învăţământ şi în apropierea acestora şi furnizarea de informaţii copiilor cu privire la pericolele acestui consum;

    74. solicită ca statele membre să cadă de acord asupra a ceea ce înseamnă abuzurile comise asupra copiilor, având în vedere legislaţiile diferite cu privire la vârsta de consimţământ, de exemplu;

    75. solicită protejarea eficientă a copiilor împotriva exploatării sexuale, inclusiv prin considerarea turismului sexual care implică copii drept infracţiune în toate statele membre care să facă obiectul unor legi penale extrateritoriale; solicită ca cetăţenii UE care comit infracţiuni într-o ţară terţă să facă obiectul unui set unic de legi penale extrateritoriale în întreaga UE, în conformitate cu Protocolul opţional la Convenţia ONU privind drepturile copilului referitor la vânzarea copiilor, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă;

    76. solicită, de asemenea, ca Europol să fie mandatat corespunzător pentru a coopera cu forţele de poliţie ale statelor membre şi ale statelor vizate de acest tip de turism pentru a desfăşura anchete în vederea identificării autorilor unor astfel de infracţiuni şi, în acest scop, solicită crearea unor posturi de ofiţeri de legătură europeni; solicită măsuri adecvate pentru reabilitarea şi integrarea socială a victimelor exploatării sexuale care au fost eliberate de persoanele care le-au exploatat; solicită o informare mai cuprinzătoare cu privire la turismul sexual cu copii în statele membre;

    77. încurajează statele membre să instituie un cadru legislativ care să permită sancţionarea persoanelor care practică turismul sexual infantil şi invită statele membre şi Comisia să investigheze posibilitatea adoptării unei strategii comune a UE împotriva turismului sexual infantil, precum şi să semneze şi să promoveze coduri de conduită în industria hotelieră şi turistică, precum ECPAT[11], Codul de conduită privind protecţia copiilor de exploatare sexuală prin turism, adoptat la 21 aprilie 2004;

    78. subliniază faptul că marea majoritate a copiilor care cad victime traficului în scopuri de exploatare sexuală , precum prostituţia şi producţia pornografică infantilă, precum şi în cazul căsătoriilor forţate, sunt adolescente, ceea ce reprezintă, prin urmare, o problemă majoră legată de gen; subliniază, în plus, că şi în interiorul grupurilor care încearcă să controleze sau să oprească traficul de fiinţe umane, mai există încă atitudini conservatoare legate de relaţiile dintre sexe şi percepţii tradiţionale legate de rolul femeilor şi al fetelor;

    79. solicită tuturor statelor membre să considere un copil care a fost martorul violenţei domestice o victimă unei infracţiuni;

    80. invită toate statele membre care nu au ratificat încă Protocolul pentru prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de fiinţe umane, în special al femeilor şi copiilor, adoptat de ONU la Palermo în anul 2000 şi să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea protecţiei pentru copiii victime ale traficului de fiinţe umane, permiţând, printre altele, victimelor traficului de copii să rămână pe teritoriul lor, temporar sau definitiv;

    81. recomandă ca viitoarea strategie să acorde o importanţă deosebită îngrijirii medicale, psihologice şi sociale a copiilor care sunt victime ale neglijenţelor, abuzurilor, relelor tratamente, exploatării şi violenţei directe şi/sau indirecte, respectând interesele superioare ale copilului şi dimensiunea de gen; aminteşte că lucrările Comisiei ar trebui să facă referire la impactul violenţei indirecte asupra bunăstării copiilor şi prevenirea acestui tip de violenţă; subliniază că aceste aspecte sunt legate, adesea, de sărăcie şi de excluderea socială a familiilor şi că, pentru rezolvarea acestor probleme, este nevoie de noi politici sociale care să pună un accent mai mare pe solidaritate;

    82. invită Comisia şi statele membre să evalueze rolul pe care îl are cererea, atât în exploatarea sexuală a copiilor, cât şi în alte forme de exploatare ale copiilor; solicită, în urma evaluării, măsuri de reducere a acestei cereri, printre care campanii adresate publicului; consideră traficul de copii o formă de criminalitate organizată şi solicită, prin urmare, eforturi comune din partea statelor membre pentru a combate astfel de infracţiuni; invită statele membre să acorde prioritate dreptului copiilor la protecţie;

    83. solicită tuturor statelor membre să recunoască faptul că fetele de vârstă fragedă sunt reprezentate în mod disproporţionat în rândul persoanelor exploatate sexual şi că eforturile împotriva exploatării sexuale a copiilor trebuie, prin urmare, să introducă o perspectivă de gen;

    84. susţine ideea de a recunoaşte că relaţiile dintre sexe în etapele timpurii ale vieţii precedă egalitatea între sexe din alte faze ale ciclului vieţii;

    85. solicită ca pentru minori să fie prevăzute măsuri alternative încarcerării, în funcţie de gravitatea infracţiunii comise, şi să fie garantate măsuri de reeducare, precum activităţi pentru tineri în serviciul comunităţii, pentru viitoarea lor reinserţie socială şi profesională, ţinând cont de necesitatea de a-i învăţa pe minori că au şi drepturi, dar şi obligaţii, subliniind în acelaşi timp că delincvenţii minori nu ar trebui să fie reţinuţi decât ca ultimă soluţie şi pentru o perioadă cât mai scurtă de timp; solicită, de asemenea, măsuri educative pentru asigurarea reintegrării sociale şi profesionale; consideră că măsurile de reeducare ar trebui să vizeze, printre altele, să ofere adolescenţilor cunoştinţele şi instrumentele necesare pentru a face faţă situaţiilor reale pe care le vor cunoaşte, ceea ce presupune clarificarea responsabilităţii pe care aceştia o au faţă de ceilalţi, precum şi a responsabilităţii de a respecta legile şi regulile stabilite de societate; consideră că, pentru ca tinerii să devină indivizi responsabili, este esenţial ca aceştia să fie implicaţi şi să li acorde posibilitatea de a acţiona şi dreptul de a decide asupra propriei situaţii şi în chestiunile care îi privesc;

    86. constată că, în prezent, vârsta de răspundere penală nu este aceeaşi în toate statele membre şi invită Comisia să elaboreze un studiu referitor la punctele de vedere diferite ale statelor membre cu privire la vârsta de răspundere penală, la tratamentul aplicat tinerilor contravenienţi şi la strategiile lor efective de prevenire a delincvenţei juvenile;

    87. subliniază necesitatea furnizării unei formări specifice pentru persoanele ce lucrează în domeniul justiţiei juvenile (judecători, avocaţi, lucrători sociali şi poliţişti);

    88. solicită crearea, în cadrul Curţii Europene a Drepturilor Omului, a unei secţii specializate în drepturile copilului;

    89. solicită Comisiei şi statelor membre să recunoască faptul că problema a mii de copii ai străzii reprezintă o chestiune socială gravă, fiind o dovadă a încălcării dispoziţiilor Convenţiei ONU privind drepturile copilului;

    90. solicită statelor membre să pună în aplicare măsuri serioase în vederea interzicerii tuturor formelor de exploatare a copiilor, inclusiv exploatarea în vederea prostituţiei sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii forţate, sclavie sau practici similare acesteia, servitute, folosirea copiilor pentru cerşit, activităţi ilegale, sport şi activităţi conexe, adopţia ilegală, căsătoriile forţate sau orice alte forme de exploatare;

    91. solicită să fie abordată problema răpirii internaţionale a minorilor, care sunt adesea obiectul conflictelor dintre părinţi în urma separării sau a divorţului, acordând întotdeauna o importanţă maximă interesului superior al copilului;

    92. subliniază că articolul 3 din Convenţia privind drepturile copilului prevede că „În toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului prevalează”; o lectură a Convenţiei de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii demonstrează că interesele copilului sunt înţelese în sensul înapoierii rapide în urma răpirii; cu toate acestea, interesele copilului sunt mai vaste decât o înapoiere rapidă, de exemplu un mediu fizic direct sigur, un climat de afecţiune, o structură familială flexibilă şi favorabilă, un exemplu adecvat al părinţilor, continuitatea creşterii şi îngrijirii, precum şi condiţii de viaţă decente; Convenţia de la Haga privind răpirea de copii nu ia în considerare aceste criterii. de exemplu, nu ia în considerare cine este părintele răpitor, dacă acesta oferă copilului îngrijirea corespunzătoare, vârsta copilului, perioada petrecută de copil în cealaltă ţară, dacă copilul merge la şcoală şi şi-a făcut prieteni etc. Concluzia este că, în ciuda „bunelor” intenţii ale Convenţiei de la Haga privind răpirea copiilor şi ale noului Regulament Bruxelles II [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003], adesea, drepturile copilului nu sunt bine protejate; solicită Comisiei să ia măsuri pentru a garanta mai bine drepturile copiilor şi în acest caz şi o îndeamnă să prezinte propuneri în acest scop;

    93. solicită introducerea rapidă a unor măsuri adecvate pentru căutarea şi găsirea copiilor dispăruţi; inclusiv utilizarea Sistemului de Informaţii Schengen pentru a-i împiedica să treacă frontiera; salută introducerea liniei telefonice europene deschise pentru copiii dispăruţi şi acţiunile corespunzătoare ale ONG-urilor şi încurajează Comisia să promoveze crearea unei linii telefonice europene deschise pentru copiii şi tinerii cu probleme;

    94. solicită instituţiilor Uniunii Europene şi statelor membre să pună în aplicare rezoluţiile Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite A/RES/46/121, A/RES/47/134 şi A/RES/49/179, privind drepturile omului şi sărăcia extremă, A/RES/47/196, privind instituirea unei Zile internaţionale pentru eradicarea sărăciei, şi A/RES/50/107, privind celebrarea Anului internaţional pentru eradicarea sărăciei şi proclamarea primului deceniu al ONU pentru eradicarea sărăciei, precum şi documentele Consiliului economic şi social al ONU E/CN.4/Sub.2/1996/13, E/CN4/1987/NGO/2, E/CN4/1987/SR.29 şi E/CN.4/1990/15, privind drepturile omului şi sărăcia extremă, E/CN.4/1996/25, privind dreptul la dezvoltare, şi E/CN.4/SUB.2/RES/1996/25, privind exercitarea drepturilor economice, sociale şi culturale;

    Sărăcie/Discriminare

    95. aminteşte că în interiorul Uniunii Europene 19% dintre copii trăiesc sub pragul sărăciei şi că este absolut necesar să se prevadă măsuri adecvate de asistenţă adaptate nevoilor copiilor, inclusiv măsuri de asistenţă pentru familiile acestora şi invită statele membre să adopte obiective ambiţioase, dar realiste, în vederea reducerii şi în final a eradicării sărăciei copiilor;

    96. sprijină crearea de structuri adecvate în statele membre pentru a ajuta copiii şi părinţii să se adapteze unor situaţii familiale noi;

    97. invită Comisia să ia măsuri pentru a permite copiilor să se bucure de anii copilăriei şi să ia parte la activităţile tipice copiilor, fără a suferi din cauza discriminării sociale sau a excluderii;

    98. reaminteşte statelor membre de datoria acestora de a-i ajuta şi proteja pe toţi copiii împotriva riscului malnutriţiei, bolii sau proastelor tratamente, indiferent de situaţia socială sau statutul legal al lor sau al părinţilor;

    99. solicită Comisiei să integreze strategiile care vizează sărăcia în rândul copiilor, şomajul în rândul tinerilor şi integrarea socială a minorităţilor în cadrul tuturor strategiilor de dezvoltare relevante, inclusiv în documentele strategice pentru reducerea sărăciei şi programele indicative;

    100.    solicită instituţiilor competente să ofere copiilor ocazia de a avea o veritabilă contribuţie la combaterea sărăciei; solicită, în vederea unei eficacităţi sporite a luptei împotriva sărăciei copiilor, ca toate părţile interesate, inclusiv copiii cei mai săraci, să fie implicate în mod real în elaborarea, punerea în aplicare şi evaluarea proiectelor care vizează eradicarea sărăciei extreme;

    101.    subliniază că acţiunea împotriva exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale - şi anume traficul de copii în scopuri sexuale, pornografia infantilă şi turismul sexual cu copii ar trebui să fie unul din obiectivele majore ale strategiei de acţiune în cadrul Uniunii Europene şi în afara acesteia, în special în lumina Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului; subliniază că sărăcia reprezintă adesea una din numeroasele cauze ale excluderii sociale şi ale agravării acesteia, ale discriminării şi expunerii copiilor la pericole; consideră, totuşi, că exploatarea sexuală a copiilor în scopuri comerciale îşi are adevărata origine în cererea de sex cu copii şi în crima organizată care exploatează situaţii de risc pentru copii;

    102.    solicită să se aibă în vedere asigurarea asistenţei psihosociale şi emoţionale copiilor care trăiesc în condiţii dificile, precum conflicte armate şi situaţii de criză, copiilor strămutaţi sau celor care trăiesc sub limita sărăciei;

    103.    solicită statelor membre să-şi îndeplinească îndatorirea de a sprijini şi proteja toţi copiii împotriva riscurilor malnutriţiei, bolilor şi abuzurilor, indiferent de situaţia lor socială şi/sau juridică sau de cea a părinţilor lor;

    104.    cere Comisiei să prezinte o propunere de directiva privind toate formele de discriminare prevăzute la articolul 13 din Tratatul CE şi toate sectoarele prevăzute în Directiva Consiliului 2000/43/CE din 29 iunie 2000 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de originea rasială sau etnică[12];

    105.    solicită Comisiei şi statelor membre să acorde o atenţie deosebită tuturor formelor de discriminare privind copiii, inclusiv discriminării copiilor care suferă de dificultăţi de învăţare (de exemplu, dislexie, discalculie, dispraxie) sau de diverse alte handicapuri;

    106.    salută existenţa unui număr mare de ONG-uri şi voluntari care creează legături de prietenie şi solidaritate între copiii cei mai defavorizaţi şi copii din medii sociale diferite, pentru a combate sărăcia extremă şi excluderea socială; solicită instituţiilor UE şi statelor membre să garanteze că şi copiii cei mai săraci beneficiază de proiectele comunitare şi că proiectele Serviciului European de Voluntariat oferă acestor organizaţii mai multe posibilităţi de a primi tineri voluntari;

    107.    solicită ca în special copiii romi şi copiii aparţinând altor minorităţi naţionale să beneficieze de măsuri specifice, în special pentru a se pune capăt discriminării, excluderii sociale şi şcolare, precum şi exploatării căreia adesea aceştia le cad victime; solicită, de asemenea, statelor membre să facă eforturi pentru eliminarea suprareprezentării copiilor romi în instituţiile pentru persoane cu handicap mental; solicită, de asemenea, promovarea de campanii de şcolarizare, de măsuri pentru a combate nivelurile ridicate de abandon şcolar, precum şi de proiecte pentru prevenire şi asistenţă sanitară, incluzând campaniile de vaccinare;

    108.    consideră că UE ar trebui să îşi stabilească un obiectiv prin care să se garanteze că nu vor mai exista copii fără adăpost sau copii ai străzii pe teritoriul său; solicită prevederea unor măsuri adecvate şi specifice pentru a-i ajuta pe copiii fără adăpost şi pe copiii străzii, întrucât cei mai mulţi dintre ei, extrem de traumatizaţi şi excluşi social, fără a primi o educaţie formală sau îngrijire medicală, prezintă un risc important de a deveni victime ale traficului de fiinţe umane (cum ar fi prostituţia, traficul de organe şi adopţia ilegală), dependenţei de droguri şi criminalităţii sau sunt adesea constrânşi să cerşească;

    109.    solicită Comisiei şi statelor membre să recunoască faptul că miile de copii ai străzii şi de copii constrânşi să cerşească reprezintă o problemă gravă a drepturilor sociale şi umane şi invită, de asemenea, statele membre să introducă sancţiuni împotriva persoanelor responsabile de degradarea copiilor obligaţi să cerşească;

    110.    solicită Uniunii Europene, statelor membre şi asociaţiilor societăţii civile organizate să ia măsuri, astfel încât fiecare copil să poată face parte dintr-un grup sau o asociaţie de copii, pentru a întâlni alţi copii şi a discuta cu aceştia; solicită, prin urmare, punerea în aplicare, de către adulţi, a unor măsuri care să permită fiecărui copil să se integreze în grup şi să se exprime; solicită, prin urmare, statelor membre şi autorităţilor locale competente să încurajeze proiectele care vizează asigurarea posibilităţii de exprimare pentru copii, precum, de exemplu, consiliile locale sau parlamentele copiilor, asigurându-se, în acelaşi timp, că sunt implicaţi şi copiii cei mai excluşi;

    111.    solicită să se analizeze posibilitatea de a se concepe un instrument comunitar în materie de adopţii, elaborat în conformitate cu Convenţia ONU privind drepturile copilului şi alte norme internaţionale relevante, care să amelioreze calitatea serviciilor de informare, pregătirea adopţiilor internaţionale, procesarea cererilor de adopţii internaţionale şi serviciile post-adopţie, ţinând cont de faptul că toate convenţiile internaţionale privind protecţia drepturilor copilului recunosc copiilor abandonaţi dreptul de a avea o familie şi de a fi protejaţi;

    112.    solicită statelor membre să acţioneze pentru garantarea dreptului fundamental al copiilor de a avea o familie; invită statele membre să identifice soluţii eficiente pentru a preveni abandonarea copiilor şi a reduce plasarea în instituţii a copiilor abandonaţi sau orfani;la găsirea unei noi soluţii pentru un copil, interesul superior al copilului trebuie să prevaleze întotdeauna, după cum este enunţat în Convenţia ONU privind drepturile copilului;

    113.    susţine ideea că adopţia poate avea loc în ţara natală a copilului sau se poate găsi o familie prin intermediul adopţiei internaţionale, în conformitate cu legislaţia naţională şi convenţiile internaţionale şi că plasarea în instituţii ar trebui să fie utilizată numai ca soluţie temporară. plasarea în familii de plasament poate reprezenta o soluţie alternativă de îngrijire familială; îndeamnă statele membre şi Comisia, în cooperare cu Conferinţa de la Haga, Consiliul Europei şi organizaţiile pentru protecţia copiilor, să stabilească un cadru pentru a asigura transparenţa şi monitorizarea evoluţiei acestor copii, în vederea prevenirii traficului de copii; în acest context, îndeamnă statele membre să acorde o atenţie deosebită copiilor cu nevoi speciale, de exemplu copiilor care necesită tratament medical şi copiilor cu handicap;

    114.    atrage atenţia asupra excluderii sociale suferite de mulţi delincvenţi minori, fapt care, în multe cazuri, face imposibilă reintegrarea lor socială; încurajează, prin urmare, statele membre să prevadă acţiuni în favoarea tinerilor adulţi care provin din orfelinate sau din instituţii specializate pentru a putea beneficia de măsuri de sprijin care să-i ajute la planificarea viitorului lor profesional şi la facilitarea integrării lor în societate;

    115.    observă că acei copii care îşi îngrijesc părinţii sau fraţii cu necesităţi specifice ar trebui să aibă dreptul la un sprijin direcţionat specific;

    116.      subliniază că viitoarea strategie UE ar trebui să recunoască rolul important al familiei ca instituţie de bază în societate pentru supravieţuirea, protecţia şi dezvoltarea copilului; consideră că drepturile copilului ar trebui luate în considerare pe deplin în aspecte privind concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie, acordându-se o atenţie deosebită mamelor cu handicap şi mamelor copiilor cu handicap, precum şi în politicile de susţinere publică şi/sau privată pentru copii şi pentru părinţii acestora, pentru ca ambii părinţi să poată să-şi asume şi să împartă responsabilitatea pentru creşterea şi îngrijirea copiilor; consideră că ar trebui să se recunoască faptul că un număr tot mai mare de persoane trăiesc în prezent în modele de familie care nu corespund imaginii tradiţionale de familie, formată din mamă, tată şi copiii biologici ai acestora;

    117.    consideră că soluţiile de conciliere a vieţii profesionale şi familiale cu problemele legate de timpul de lucru trebuie să ia pe deplin în consideraţie drepturile copiilor;

    118.    îndeamnă statele membre să elimine toate restricţiile privind dreptul de contact al părinţilor cu copiii care rezultă din diferenţe de naţionalitate, în special referitoare la alegerea de a vorbi o altă limbă decât cea oficială într-o anumită ţară; consideră că eliminarea restricţiilor aplicate familiilor multinaţionale, în care există un conflict între părinţi, ar trebui să rezulte în libertatea nerestricţionată de a vorbi în limba aleasă de copil şi părinte, cu respectul de rigoare pentru orice cerinţă ca întâlnirile să fie supravegheate, lucru care ar putea fi impus de instanţele judecătoreşti;

    119.    salută introducerea mediatorilor pentru copii şi invită toate statele membre să faciliteze această introducere la nivel naţional şi local;

    EXPLOATAREA COPIILOR PRIN MUNCĂ

    120.    subliniază faptul că este esenţial să se asigure remunerarea în baza principiului remunerării egale pentru aceeaşi muncă prestată a acelor copii care au vârsta legală pentru a fi angajaţi;

    121.    invită Comisia să se asigure că deliberările comitetelor şi ale subgrupurilor pentru drepturile omului, înfiinţate în cadrul acordurilor comerciale şi de cooperare, se axează pe problema muncii copiilor şi a protejării copiilor împotriva oricărei forme de abuz, exploatare şi discriminare;

    122.    accentuează necesitatea de a garanta că toate politicile, atât interne, cât şi externe, atât la nivelul statelor membre, cât şi la nivelul UE, urmăresc eliminarea muncii copiilor sub toate formele sale; consideră că şcolarizarea cu program complet este cea mai bună modalitate de combatere a acestui fenomen, atât în cazul fetelor, cât şi în cel al băieţilor, atât în ceea ce priveşte prevenirea acestor abuzuri, cât şi în ceea ce priveşte ieşirea în viitor din cercul vicios al analfabetismului şi sărăciei;

    123.    condamnă ferm toate formele de muncă a copiilor, sclavia şi munca în regim de servitute, precum şi alte forme de muncă ce afectează negativ sănătatea şi securitatea copiilor; invită Comisia şi Consiliul să condiţioneze mai strâns comerţul Uniunii Europene şi asistenţa pentru dezvoltare destinată ţărilor terţe de punerea în aplicare de către aceste ţări a Convenţiei OIM privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor;

    124.    subliniază faptul că produsele vândute în Uniunea Europeană pot fi fabricate cu munca copiilor; invită Comisia să pună în aplicare un mecanism prin care victimele muncii efectuate de copii să poată căuta remedii împotriva companiilor europene în cadrul curţilor naţionale de justiţie din statele membre; solicită Comisiei să asigure conformitatea reţelei de aprovizionare şi, în special, să propună mecanisme care să permită urmărirea în justiţia europeană a furnizorului principal în cazul încălcării, în oricare dintre etapele lanţului de aprovizionare, a convenţiilor ONU privind munca copiilor; în acest context, invită UE să pună în aplicare, printre altele, sistemul de preferinţe generale (SPG) pentru a combate cu eficacitate munca copiilor, care poate fi întâlnită în diferite regiuni ale lumii, adoptând măsuri destinate sarcinilor periculoase, pe care numeroşi copii sunt obligaţi să le îndeplinească;

    Copii ai căror părinţi sunt imigranţi, solicitanţi de azil sau refugiaţi

    125.    solicită acordarea unei atenţii speciale, în interesul superior al copilului, situaţiei copiilor refugiaţi, solicitanţi de azil şi imigranţi şi copiilor ai căror părinţi sunt fie solicitanţi de azil, fie refugiaţi, fie imigranţi ilegali, pentru ca aceşti copii să se poată bucura de drepturile lor, indiferent de statutul părinţilor şi să nu trebuiască să suporte efectele negative ale unei situaţii pentru care nu sunt responsabili şi pentru ca nevoile lor speciale să fie luate în considerare; manifestând o grijă deosebită în menţinerea unităţii familiale în cazul în care aceasta corespunde intereselor superioare ale copilului;

    126.    solicită să se acorde atenţie în mod special minorilor neînsoţiţi, în toate formele de imigraţie, deoarece crima organizată foloseşte toate posibilităţile de introducere a unui copil într-o ţară în scopul exploatării acestuia; consideră că, în consecinţă, statele membre ar trebui să dea dovadă de vigilenţă şi să se asigure de existenţa politicilor de protecţie a copiilor în toate situaţiile posibile;

    127.    îşi exprimă îngrijorarea cu privire la multiplele cazuri de încălcare a drepturilor omului care afectează fetele migrante; îndeamnă statele membre să interzică purtarea baticului şi a hijabului, cel puţin în şcoala primară, pentru a consacra în mod mai ferm dreptul la copilărie şi pentru a garanta libertatea reală şi neîngrădită de a alege la o vârstă mai mare;

    128.    solicită facilitarea accesului la educaţie al copiilor imigranţi şi instituirea de programe şi resurse, dintr-o perspectivă interculturală, acordându-se o atenţie deosebită situaţiilor de vulnerabilitate şi minorilor neînsoţiţi;

    129.    evidenţiază faptul că reglementările internaţionale referitoare la protecţia copiilor se aplică minorilor neînsoţiţi care ajung pe teritoriul UE pe calea imigraţiei clandestine; solicită tuturor autorităţilor locale, regionale şi naţionale, precum şi instituţiilor europene, o colaborare cât mai bună pentru asigurarea protecţiei minorilor neînsoţiţi; solicită Comisiei să elaboreze, cu ţările terţe de origine, proceduri de cooperare internaţională în domeniul asistenţei, care să garanteze trimiterea acestor minori în ţările lor de origine în condiţii corespunzătoare, şi să creeze mecanisme de protecţie a lor, odată ajunşi în ţara de origine, fie în cadrul familiei lor biologice, fie prin sisteme sau instituţii care să îi protejeze în mod real;

    130.    solicită ca în cadrul adoptării, prin procedura de codecizie, a unor noi instrumente pe care se va baza sistemul comun de azil, protecţia drepturilor copilului să figureze în prim-plan şi să fie elaborate în acest sens măsuri specifice care să ţină cont de vulnerabilitatea copiilor, asigurând, în special, accesul adecvat al copiilor în sistemul de azil, îndrumarea în procedurile privind copiii, ţinându-se seama de motivele individuale de acordare de azil unui copil în cadrul unei familii solicitantă de azil şi un domeniu de aplicare mai larg în ceea ce priveşte reunificarea familiei, în cadrul procesului acordării de azil;

    131.    atrage atenţia asupra situaţiei particulare a copiilor imigraţi, separaţi de ambii părinţi sau de persoana care îi avea în îngrijire legal sau de fapt, şi solicită să se ia în considerare necesitatea unei măsuri UE specifice privind dreptul de asistenţă acordat tuturor copiilor singuri, accesul pe teritoriu, stabilirea tutorilor şi a rolului acestora, dreptul de a fi audiat, condiţiile de primire, măsurile de regăsire a familiei şi, eventual, abordarea de soluţii durabile;

    132.    atrage atenţia asupra situaţiei copiilor neînsoţiţi de adulţi sau apatrizi, precum şi a copiilor neînregistraţi la naştere, care sunt expuşi în mod special riscurilor, şi invită statele membre să ia măsuri specifice avându-se întotdeauna în vedere interesul superior al copilului, aşa cum este definit, în special, de Convenţia ONU privind drepturile copilului şi de către Înaltul Comisariat al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi;

    133.    atrage atenţia asupra rolului educaţiei, care ar trebui să fie egalitară şi să nu facă apel la violenţă sau pedepse corporale; îndeamnă Comisia să aloce resursele necesare pentru a preîntâmpina violenţa de orice fel în comunităţile de refugiaţi, în special violenţa pe criterii de sex şi exploatarea sexuală, prin realizarea de programe de educare şi conştientizare privind chestiunile sexuale, drepturile omului, sănătatea sexuală şi reproductivă, mutilarea genitală a femeilor şi HIV/Sida, destinate minorilor de ambele sexe;

    134.    subliniază că există o discrepanţă între cerinţele legislaţiei şi punerea în practică propriu-zisă în domeniul implementării instrumentelor europene privind azilul, şi că există în continuare diferenţe enorme în modul în care sunt trataţi copii cu statut de refugiat în diferite state membre;

    135.    pune în evidenţă faptul că 5% din solicitanţii de azil sunt minori neînsoţiţi, ceea ce indică necesitatea de a numi tutori legali bine pregătiţi pentru copiii neînsoţiţi, care să le reprezinte interesele, la ajungerea acestora în ţara gazdă; solicită îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru copiii aflaţi în structurile de primire; îşi exprimă dezamăgirea cu privire la lipsa unor proceduri de azil adaptate copiilor;

    136.    observă că multe din riscurile cu care sunt confruntaţi copiii refugiaţi sunt valabile şi în cazul copiilor care au fost strămutaţi cu forţa pe teritoriul propriilor lor ţări;

    137.    insistă asupra obligaţiei de a trimite înapoi copiii în ţările de origine numai când siguranţa şi securitatea acestora sunt asigurate şi subliniază necesitatea regăsirii familiei şi reîntregirii acesteia; subliniază că întoarcerea copiilor trebuie interzisă când există pericolul unei vătămări grave, de exemplu, prin exploatarea prin muncă, exploatarea sexuală, violenţa sau riscul mutilării genitale a femeilor, excluderea socială sau implicarea în conflicte armate;

    138.    subliniază necesitatea de a îmbunătăţi modul de colectare a datelor privind copiii care solicită statutul de refugiat, copiii care rezidă ilegal pe teritoriul unui alt stat fără a solicita statutul de refugiat, rezultatul procedurilor de acordare de azil şi viitorul acestor copii după adoptarea unei decizii finale pozitive sau negative cu privire la cererea de azil, pentru a garanta că astfel de copii nu dispar în ceaţă, nici nu devin victime ale criminalităţii;

    139.    subliniază consecinţele negative ale emigrării şi situaţia precară a copiilor lăsaţi singuri în ţările lor de părinţi care au emigrat; subliniază necesitatea de a se asigura unor astfel de copii o îngrijire, integrare şi educaţie cuprinzătoare, cât şi reintegrarea în familie atunci când acest lucru este posibil;

    140.    invită Comisia să efectueze un studiu privind posibilitatea de a acorda cetăţenie europeană copiilor născuţi pe teritoriul UE, indiferent de statul legal al părinţilor acestora;

    141.    aminteşte că detenţia administrativă a copiilor ar trebui să fie o măsură excepţională; subliniază că copiii însoţiţi de familie vor fi deţinuţi doar în ultimă instanţă, pentru o perioadă cât mai scurtă posibil, dacă acest lucru corespunde intereselor lor majore, în conformitatea cu articolul 37 litera (b) din Convenţia internaţională privind drepturile copilului, şi că minorii neînsoţiţi nu trebuie să fie deţinuţi sau returnaţi;

    142.    aminteşte că şi copiii migranţi au dreptul la educaţie şi distracţie;

    Dreptul copiilor la informaţie şi educaţie

    143.    solicită Comisiei şi statelor membre să instituie un sistem eficace pentru a asigura că, acasă şi la şcoală şi într-o măsură adecvată vârstei şi dezvoltării lor intelectuale, copii sunt informaţi despre drepturile lor şi le pot exercita;

    144.    invită Comisia şi statele membre să faciliteze accesul fetelor la informaţie şi la educaţia privind sănătatea reproductivă şi la serviciile de sănătate reproductivă;

    145.    îndeamnă statele membre să adopte toate măsurile necesare pentru asigurarea calităţii structurilor de primire rezervate copiilor, incluzând aici formarea profesională continuă, precum şi formarea în domeniul drepturilor copiilor şi asigurarea unui salariu decent pentru personalul specializat în îngrijirea copiilor, deoarece aceste locuri şi acest personal oferă copiilor baze solide pentru viitorul lor, acestea reprezentând, de asemenea, un avantaj pentru părinţi, în special în ceea ce priveşte volumul de muncă al părinţilor activi profesionali sau singuri, ceea ce contribuie la reducerea nivelului de sărăcie în rândul femeilor şi, prin urmare, al copiilor;

    146.    invită Comisia şi statele membre să depună eforturi concertate pentru sprijinirea ţărilor partenere în vederea asigurării unui învăţământ primar universal gratuit (ODM 2) şi invită Comisia şi statele membre să acorde finanţarea necesară pentru punerea în aplicare accelerată a iniţiativei „Educaţie pentru toţi - Iniţiativa de promovare accelerată”;

    147.    subliniază necesitatea acordării unei atenţii speciale ODM 3 privind egalitatea între sexe şi educaţia pentru tinerele fete, recrutarea şi instruirea de profesoare la nivel local, eliminarea favorizării bărbaţilor în planurile de învăţământ, amplasarea şcolilor mai aproape de comunităţile pe care le deservesc şi asigurarea de condiţii sanitare corespunzătoare; subliniază faptul că şcolile ar trebui să reprezinte spaţii de siguranţă, unde drepturile copiilor sunt respectate, iar hărţuirea sexuală şi violenţa în şi în jurul şcolilor ar trebui să facă obiectul unor măsuri energice de prevenire şi ar trebui soluţionate;

    148.    invită statele membre să promoveze proiecte de coabitare intergeneraţională (case intergeneraţionale) pentru a permite copiilor să crească lângă persoane în vârstă şi pentru a permite persoanelor în vârstă pe de o parte, să profite, de o reţea de acompaniere socială şi, pe de altă parte, să contribuie la dezvoltarea copiilor, împărtăşindu-le cunoştinţele şi experienţa lor;

    149.    subliniază că dreptul la educaţie reprezintă o condiţie de bază pentru dezvoltarea socială a copiilor şi că aceasta trebuie să fie accesibilă tuturor copiilor, pe baza aptitudinilor lor personale, independent de originea etnică şi socială, precum şi de situaţia familială a acestora;

    150.               consideră că accesul copiilor la educaţie nu ar trebui să depindă de statutul lor şi/sau de statutul părinţilor; subliniază importanţa oferirii acestui acces copiilor emigranţilor şi/sau ai refugiaţilor;

    151.               subliniază faptul că viitoarea strategie ar trebui să recunoască dreptul la educaţie pe baza egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi a nediscriminării;

    152.    încurajează statele membre să pună accent pe includerea în programele şcolare a materialelor legate de drepturilor omului şi de valorile comune care reprezintă piatra de temelie a cetăţeniei democratice;

    153.    solicită ca printre priorităţile strategiei să figureze adoptarea unui ansamblu coerent de măsuri prin care să se asigure că şi copiii cu dizabilităţi se bucură de drepturile lor, cu scopul de a evita orice formă de discriminare şi de a favoriza integrarea lor şcolară, socială şi profesională, în orice etapă a vieţii lor;

    154.    recomandă, de asemenea, Comisiei şi statelor membre să analizeze nevoile speciale ale elevilor cu handicap şi să desfăşoare un program şcolar adaptat necesităţilor lor pentru stimularea integrării lor în societate;

    155.    solicită Comisiei şi statelor membre să acorde o atenţie deosebită educaţiei integrate a copiilor cu handicap, asigurând astfel buna integrare socială a acestora încă din timpul şcolii şi sporind toleranţa copiilor sănătoşi, fără handicap, faţă de handicapuri şi discrepanţele sociale;

    156.    solicită să fie abordate cu cea mai mare hotărâre chestiunile legate de discriminare, diversitatea socială, predarea toleranţei în şcoli, educaţia privind o viaţă sănătoasă, educaţia alimentară, prevenirea abuzului de alcool şi droguri, produse medicinale şi psihotrope şi alte substanţe toxice, precum şi educaţia corespunzătoare legată de sănătatea sexuală;

    157.    constată că acordarea de îngrijire timpurie pentru copii în instituţii colective (creşe, şcoli) este una din cele mai bune modalităţi de soluţionare a problemei echilibrului dintre viaţa profesională şi cea familială şi, de asemenea, este un mijloc prin care să se asigure, într-o etapă timpurie a dezvoltării copiilor, că aceştia beneficiază de şanse egale şi că sunt socializaţi.

    158.               subliniază că interzicerea în cazul fetelor de a lua parte la educaţie şi la sporturi, precum înotul, din motive culturale nu este justificată de nicio cultură sau religie şi nu trebuie tolerată;

    159.    invită statele membre să ofere tuturor copiilor un acces necostisitor la structuri de joacă şi sport adaptate vârstei lor;

    Sănătate

    160.    arată că în Europa obezitatea reprezintă o problemă îngrijorătoare aflată în creştere, în special în rândul copiilor; evidenţiază faptul că estimările arată că mai mult de 21 de milioane de copii sunt supraponderali în UE, iar acest număr este în creştere cu 400 000 în fiecare an; invită Comisia să înainteze propuneri pentru reglementarea publicităţii agresive şi înşelătoare şi pentru îmbunătăţirea dispoziţiilor pentru etichetarea nutritivă a alimentelor procesate în vederea soluţionării problemei obezităţii care ia amploare;

    161.    solicită statelor membre şi autorităţilor lor competente să facă tot posibilul pentru a oferi copiilor un mediu de viaţă sănătos, având în vedere efectul disproporţionat pe care poluarea şi condiţiile de trai precare le pot avea asupra celor tineri; ar trebui acordată atenţia cuvenită, de asemenea, condiţiilor legate de mediul de învăţare al copiilor şi ar trebui introduse norme corespunzătoare în acest sens;

    162.               reaminteşte dreptul copiilor la sănătate şi, în special, dreptul adolescenţilor la sănătatea sexuală şi reproductivă, şi subliniază faptul că protecţia sănătăţii mamei trebuie să facă parte integrantă din viitoarea strategie în domeniul drepturilor copilului, care ar trebui să promoveze condiţii de trai şi lucru corespunzătoare pentru femeile gravide şi care alăptează şi insistă asupra respectării legislaţiei existente care protejează drepturile lucrătoarelor, precum şi accesul egal şi universal la servicii medicale publice pre şi postnatale de calitate pentru toate femeile, în vederea reducerii mortalităţii maternale şi infantile şi a transmiterii bolilor de la mamă la copil; subliniază importanţa vitală pe care concediul de maternitate o are în dezvoltarea copilului, mai ales din perspectiva contactului strâns pe care îl are cu mama nu numai în timpul primelor luni care urmează naşterii, ci şi în timpul primilor ani din viaţă;

    163.               salută recunoaşterea de către Comisie a faptului că, de la naştere până la maturitate, copiii au nevoi diferite, în funcţie de etapele de dezvoltare ale vieţii lor; reaminteşte dreptul copiilor la cel mai înalt standard de sănătate şi, în mod special, dreptul adolescenţilor la sănătate sexuală şi reproductivă şi la educaţie şi servicii de planificare familială şi că, prin urmare, acestea trebuie să facă parte integrantă din viitoarea strategie privind drepturile copilului;

    164.    observă că drepturile copilului astfel cum sunt prevăzute în Convenţia ONU privind drepturile copilului se referă la toate persoanele sub vârsta de 18 ani şi că trebuie recunoscute nevoile specifice privind sănătatea sexuală şi reproductivă şi drepturile adolescenţilor;

    165.    subliniază importanţa promovării politicilor în materie de sănătate sexuală şi reproductivă, menite să reducă şi să evite pe cât posibil infecţiile cu transmitere sexuală (inclusiv HIV/SIDA), sarcinile nedorite şi avorturile ilegale şi riscante în rândul tinerelor şi neînţelegerea de către tineri a nevoilor lor în materie de sănătate a reproducerii;

    166.    invită Comisia să ia măsuri pentru protejarea copiilor ai căror părinţi suferă de SIDA şi evidenţiază necesitatea de a respecta ODM 5 (pentru ameliorarea sănătăţii maternale), ODM 5 (pentru reducerea mortalităţii infantile) şi ODM 6 (pentru combaterea HIV/SIDA, malariei şi a altor maladii); solicită, de asemenea, investiţii în domeniul cercetării şi elaborării de formule pediatrice antiretrovirale, pentru furnizarea de plase anti-malarie pentru paturi şi promovarea imunizării prin intermediul Alianţei GAVI (denumită anterior Alianţa Globală pentru Vaccinuri şi Imunizare);

    167.    solicită statelor membre să ofere educaţie sexuală, informaţie şi consiliere pentru mărirea gradului de conştientizare şi a respectului faţă de sexualitatea celuilalt şi pentru prevenirea sarcinilor nedorite, a răspândirii HIV/SIDA şi a altor boli cu transmitere sexuală şi să

    să faciliteze accesul la diferitele mijloace contraceptive şi la informaţiile referitoare la acestea;

    168.    solicită statelor membre să se asigure că li se oferă tuturor copiilor şi adolescenţilor, şcolarizaţi sau nu, informaţii ştiinţifice cuprinzătoare şi personalizate cu privire la sănătatea sexuală şi reproductivă, pentru a putea a alege în cunoştinţă de cauză în aspecte legate de sănătate, inclusiv în ceea ce priveşte prevenirea bolilor cu transmitere sexuală şi a HIV/SIDA.

    169.    încurajează statele membre şi Comisia să promoveze, atât în interiorul cât şi în exteriorul Uniunii, accesul egal pentru copiii de ambele sexe la serviciile medicale, punând un accent deosebit pe copiii defavorizaţi şi pe cei care provin din minorităţi etnice sau sociale;

    170.               invită Comisia şi statele membre să îşi intensifice eforturile de combatere a efectelor nocive ale alcoolului asupra femeilor şi copiilor, prin:

    a)   furnizarea mai multor informaţii femeilor cu privire la tulburările cauzate de alcoolismul fetal,

    b)   acordarea de servicii de îngrijire medicală şi consiliere pentru femeile care au probleme cu alcoolul în timpul şi după perioada de sarcină, precum şi pentru femeile şi copiii care provin din familii cu probleme legate de alcool şi stupefiante,

    c)   introducerea unor reglementări mai dure privind publicitatea pentru băuturile alcoolice şi sponsorizarea evenimentelor sportive de către industria băuturilor alcoolice, sub forma unei interziceri a publicităţii între orele 6.00 - 21.00 şi prin interzicerea reclamelor pentru alcool care se adresează copiilor (jocuri de calculator, benzi desenate), astfel încât să nu se transmită copiilor o imagine pozitivă despre alcool, şi

    d)   interzicerea băuturilor alcoolice al căror design nu diferă prea mult de cel al dulciurilor sau jucăriilor, deoarece copiii nu pot face diferenţa dintre băuturile alcoolice şi băuturile nealcoolice.

    171.    solicită Comisiei şi statelor membre să garanteze crearea condiţiilor necesare pentru ca fiecare copil să aibă acces la toate nivelurile şi tipurile de asistenţă medicală şi, dacă este necesar, să adopte măsuri pozitive pentru a permite grupurilor defavorizate să beneficieze de servicii medicale la care, altfel, nu ar fi avut acces;

    172.    reaminteşte faptul că Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează[13] prevede drepturi legate de contractul de muncă pentru femeile gravide sau care alăptează, solicitând angajatorilor să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că nici femeile şi nici copilul nenăscut nu sunt expuşi unui risc la locul de muncă;

    173.    solicită cercetarea şi evaluarea efectelor mediului înconjurător asupra sistemelor hormonale, neurologice, psihologice şi imunitare, introducerea testelor de impact asupra copiilor în toate proiectele de urbanism şi transporturi şi etichetarea pozitivă a jucăriilor importate care nu sunt produse prin exploatarea muncii copiilor;

    Înregistrarea naşterii

    174.    recunoaşte dreptul oricărui copil de a fi înregistrat la naştere, ca o recunoaştere juridică a existenţei sale şi a dreptului său de a obţine cetăţenie şi identitate, indiferent de sex, de originea etnică sau de naţionalitatea sau statutul de refugiat, imigrant sau solicitant de azil al părinţilor;

    175.    admite că posesia unui certificat de naştere contribuie la protecţia copilului împotriva încălcării drepturilor sale, care apare ca urmare a incertitudinii cu privire la vârsta sau identitatea copilului; consideră că sistemele fiabile de înregistrare la naştere împiedică traficul de copii şi de organe, frânează adopţia ilegală şi împiedică supraestimarea vârstei copiilor în scopul căsătoriei precoce, recrutării militare a minorilor, exploatării sexuale, exploatării copiilor prin muncă[14] şi aplicării aceluiaşi tratament judiciar minorilor ca şi adulţilor;

    176.    subliniază faptul că „invizibilitatea” copiilor neînregistraţi măreşte vulnerabilitatea acestora şi probabilitatea ca încălcările drepturilor lor să treacă neobservate;

    177.    deploră existenţa unei discriminări sexuale legate de înregistrarea naşterilor în unele ţări, cu legi şi practici care sunt contrare Convenţiei privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, şi care includ refuzul înregistrării în cazul mamelor singure, refuzul naţionalităţii mamei şi discriminarea la înregistrarea fetelor fără educaţie şcolară, atunci când accesul la înregistrare se bazează pe sistemul de educaţie;

    178.    invită atât Comisia, cât şi organizaţiile pentru drepturile copilului şi organizaţiile pentru ajutor umanitar, să-şi unească eforturile pentru a mări gradul de sensibilizare cu privire la necesitatea înregistrării naşterilor în ţări terţe; ia act de faptul că absenţa unui certificat de naştere poate împiedica recunoaşterea unor posibile drepturi de moştenire şi accesul copiilor la învăţământ, asistenţă medicală şi asistenţă materială din partea statului; solicită promovarea unor măsuri care să asigure prestarea universală a unor astfel de servicii până la completarea procesului oficial de înregistrare;

    179.    invită Comisia să îndemne statele să stabilească sisteme permanente de înregistrare, operaţionale de la nivel naţional până la nivel de sat, gratuite pentru întreaga populaţie, inclusiv pentru persoanele care locuiesc în zone îndepărtate, printre altele, prin asigurarea, unor birouri mobile de înregistrare unde este cazul şi a unei formări adecvate pentru funcţionarii birourilor de înregistrare şi alocarea de resurse suficiente pentru finanţarea acestor iniţiative;

    180.    invită instituţiile comunitare şi statele membre să-şi intensifice eforturile pentru a asigura o coordonare eficientă a politicilor de încurajare a înregistrării naşterilor, în special prin implicarea Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a agenţiilor subordonate acesteia, cu scopul de a ajunge la un acord privind o agendă de lucru comună care să producă o reacţie eficientă şi universală;

    Copiii în conflictele armate

    181.    subliniază necesitatea crucială de a pune în aplicare Orientările UE cu privire la situaţia copiilor în conflicte armate;

    182.    îndeamnă statele membre să adopte în legislaţiile lor naţionale Statutul de la Roma al Tribunalului Penal Internaţional şi să investigheze, să urmărească penal şi să pedepsească toate persoanele care recrutează ilegal copii în forţe sau grupuri armate sau care îi obligă să participe activ la situaţii de conflict, cu scopul de a se asigura că sunt depuse toate eforturile pentru a se pune capăt culturii impunităţii în ceea ce priveşte aceste infracţiuni;

    183.    salută adoptarea în 2006 a „Angajamentelor de la Paris privind protecţia copiilor împotriva recrutării ilegale sau folosirii în forţe armate sau grupuri armate” ca o actualizare a Principiilor de la Cape Town din 1997 şi îndeamnă toate statele să le adopte;

    184.    consideră că sunt necesare măsuri prin care să se asigure tratamentul copiilor lipsiţi de libertate în conformitate cu legislaţia internaţională în domeniul umanitar şi al drepturilor omului, luându-se în considerare statutul lor special de copii, precum şi măsuri prin care să se interzică detenţia copiilor împreună cu adulţii, cu excepţia părinţilor cu copii mici; în acest sens, subliniază necesitatea promovării unor programe de formare, destinate sensibilizării agenţilor şi personalului din sistemele juridice şi poliţieneşti, în ţările în care s-a constatat utilizarea fetelor sau băieţilor ca soldaţi;

    185.    subliniază necesitatea tratării copiilor în conformitate cu normele justiţiei pentru minori, precum şi necesitatea căutării de alternative la procedurile judiciare existente; solicită asistarea copiilor în instanţă de către procurorii specializaţi în justiţia pentru minori şi avocaţii ce activează în domeniul dreptului social; solicită constituirea de comisii de „adevăr şi reconciliere”;

    186.    solicită reintegrarea şi reabilitarea fizică, socială şi psihologică a foştilor copii soldaţi şi a altor copii afectaţi de conflicte armate, reunificarea acestora cu familiile lor, îngrijirea alternativă în cazurile în care reîntregirea familiei nu este recomandată, cursuri educative de recuperare şi difuzarea de informaţii privind HIV/SIDA; subliniază necesitatea de a se rezolva carenţele specifice reintegrării fetelor soldaţi, care sunt câteodată repudiate şi marginalizate din punct de vedere social, prin alocarea de resurse speciale pentru a realiza programe de educaţie, sănătate sexuală, sprijin psihologic şi mediere familială;

    187.    subliniază necesitatea ca statele membre să ia măsuri diplomatice comune acolo unde se constată recrutarea copiilor în unităţi militare sau grupuri armate;

    188.    constată că asistenţa de urgenţă pentru copiii din statele fragile, afectate de conflicte, include rareori un învăţământ adecvat şi invită Comisia să sprijine activităţile educative, inclusiv punerea în aplicare a standardelor minime definite de Reţeaua de interagenţii pentru educaţie în situaţii de urgenţă, atât în situaţii de urgenţă, cât şi în etapa de tranziţie de la situaţia de criză la dezvoltare;

    189.    subliniază faptul că lipsa unei soluţionări finale a conflictelor îngheţate creează o situaţie în care în zonele respective statul de drept este neglijat şi se comit încălcări ale drepturilor omului şi că acest lucru constituie un impediment major în obţinerea certitudinii că toate drepturile copilului sunt respectate; solicită luarea de măsuri care să vizeze nevoile specifice ale copiilor şi familiilor acestora în zone de conflict îngheţat;

    Copiii şi democraţia

    190.    subliniază dreptul copiilor de a creşte într-o societate liberă şi deschisă, în care se respectă drepturile omului şi libertatea de expresie şi în care pedeapsa cu moartea nu mai este aplicată, în special minorilor;

    191.    subliniază faptul că poziţia copiilor în statele nedemocratice este foarte precară şi invită Comisia să aibă în vedere acest grup de oameni;

    192.    invită Comisia să aibă în vedere chestiunea sensibilizării din punct de vedere politic a copiilor şi tinerilor din ţări terţe în care democraţia este restricţionată, astfel încât aceşti tineri să poată deveni cetăţeni conştienţi din punct de vedere politic;

    193.    invită Comisia să sublinieze importanţa de a oferi tinerilor posibilitatea să-şi exprime opiniile în mod voluntar, cu ajutorul organizaţiilor (politice) pentru tineret;

    o o o

    194.    încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, statelor membre, precum şi grupului interguvernamental „Europa copiilor”, Reţelei europene a observatoarelor naţionale a copilului (ChildONEurope), Consiliului Europei, Comitetului pentru drepturile copilului al Organizaţiei Naţiunilor Unite, UNICEF, Organizaţiei Internaţionale a Muncii(OIM), Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (ICNUR) şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii(OMS).

    • [1]  JO C 303, 14.12.2007, p. 1.
    • [2]  JO L 53, 22.02.2007, p. 1.
    • [3]  http://www.savethechildren.net/alliance/where_we_work/europegrp_haveyoursay.html.
    • [4]  JO C 303E, 09.12.2006, p. 259.
    • [5]  http://ec.europa.eu/justice_home/cfr_cdf/doc/thematic_comments_2006_en.pdf.
    • [6]  JO L 13, 20.1.2004, p. 44.
    • [7]  http://www.savethechildren.net/alliance/where_we_work/europegrp_haveyoursay.html.
    • [8]  Convenţia OIM 182 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor se referă în mod direct la trafic ca fiind una dintre cele mai grave forme de exploatare.
    • [9]  Poziţia Parlamentului European la prima citire din 13 decembrie 2006 a amendamentului la Directiva Consiliului 89/552/CEE privind coordonarea anumitor dispoziţii prevăzute de legi, reglementări sau măsuri administrative din statele membre privind monitorizarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune (P6_TA(2006)0559).
    • [10]  În conformitate cu rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 iunie 2006 privind interdicţiile cauzate de condamnări pentru infracţiuni de natură sexuală săvârşite împotriva copiilor (JO C 298 E, 8.12.2006, p. 220).
    • [11]  ECPAT semnifică Eliminarea prostituţiei copiilor, a pornografiei infantile şi traficului cu copii în scopuri sexuale, reţea internaţională de asistenţă.
    • [12]  JO L 180, 19.07.2000, p. 22.
    • [13]  JO L 348, 28.11.1992, p. 1.
    • [14]  definită la articolul 32 alineatul (1) din Convenţia privind drepturile copilului

    EXPUNERE DE MOTIVE

    I. INTRODUCTION

    First, your rapporteur wishes to welcome the Commission's publication of its communication announcing the establishment of a strategy to safeguard the rights of the child. This is a sign of its determination to make this issue a priority of EU action, to recognise children as fully fledged subjects of law, whose interests must be specifically taken into account in all policies and measures adopted at EU level[1], and to create instruments to promote their rights.

    This report seeks to respond to that communication by taking a stance on some of its suggestions and putting forward others. In addition to more general 'strategic' aspects, which will be discussed in the fist part, the report mentions a number of specific areas within the remit of the Committee on Civil Liberties, Justice and Home Affairs, in which children's rights will require targeted action.

    The Strategy should be promoted and developed by means of a positive affirmation of children's rights, such as the right to a family, education, social inclusion, health care, equal opportunities and sport, with a view to laying the foundations for a 'children-friendly society', in which children can feel protected and actively involved.

    Your rapporteur wishes to point out that the aim of this report is not to draw up a list of problems to be resolved or rights to be taken into account as a matter of priority.

    It is primarily intended as a basis for discussion on the Commission Communication, taking into account the numerous debates which have taken place within the EP in various contexts (meetings with shadow rapporteurs and with the working group bringing together the various committees' draftsmen for opinions, interviews with experts), and in particular the joint hearing of 17 April 2007 and the first European Forum on the Rights of the Child held in Berlin on 4 June 2007.

    Moreover, the main priorities for the Union's further action will be defined, following a wide- ranging consultation which the Commission intends to initiate, on the basis of a document which should be published in 2008.

    II. BROAD LINES OF A STRATEGY TO PROTECT CHILDREN'S RIGHTS

    1. Legal framework

    Children's rights form an integral part of human rights which the EU and its Member States are required to respect under the 1950 European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (ECHR), as referred to in Article 6(2) of the Treaty on European Union. The Member States have also all ratified the 1989 United Nations Convention on the Rights of the Child, which is the principal reference on matters relating to child's rights. However, it should be noted that, while it is more specific, the UN Convention, unlike the ECHR, has no sanctioning mechanism to guarantee its enforcement.

    The European Union has not yet adopted any specific legal basis on the rights of the child.

    It should be stressed, however, that the Constitutional Treaty, were it to be approved, would give the European Union a far more adequate legal framework with regard to children's rights: Article I-3 of the Treaty on 'The Union's objectives', which contains direct references to children's rights and, in particular, Article 24 of the Charter of Fundamental Rights of the European Union (entirely devoted to the 'rights of the child') would become binding provisions.

    If the European Council decides to convene a new IGC, Parliament will be required to deliver its opinion pursuant to Article 48 of the TEU. At that point, it will need to make sure that established children's rights are not called into question, but on the contrary reaffirmed and even consolidated.

    Consideration should also be given to the EU's acceding not only to the ECHR, as has been envisaged, but also to various Council of Europe conventions, as mentioned by the Council of Europe representative at the hearing of 17 April[2]. It would, for instance, be worth exploring the possibility of the Community and/or European Union eventually acceding to the Conventions on Cyber Crime[3] , the Exercise of Children's Rights[4], Adoption [5] and Sexual Exploitation[6]. It would also be useful to consider what provision could be made in the future for accession to the United Nations Convention on the Rights of the Child.

    The fact remains that, even in the absence of a specific legal basis, many instruments have been adopted at EU level which directly or indirectly affect children's rights. It is therefore important to set up a monitoring mechanism at the time of adoption and transposition of these instruments in order to guarantee that children's rights are duly taken into account in the drafting of instruments and that follows the implementation of these instruments to ensure that children's rights are respected in their application. This is what is meant by 'mainstreaming'.

    2. Mainstreaming

    In April 2005 the Commission adopted a communication aimed at improving compatibility between its legislative proposals and the provisions of the Charter of Fundamental Rights[7] . This shows that the Commission is pursuing three objectives: checking systematically and thoroughly that all fundamental rights have been respected in the drafting of all legislative proposals; promoting a 'fundamental rights culture'; making the results of the Commission's monitoring of fundamental rights more visible to other institutions and to the general public.

    In a report drawn up on this communication[8], the European Parliament called on the Commission to create a specific section on fundamental rights in its impact assessment. This request should be reiterated and adjusted in the sense that it would be useful, in relation to certain legislative proposals, for the Commission to give special consideration to the possible impact of relevant provisions on children. Clearly, it should be possible for civil society representatives and international organisations specialised in this area to be heard on such proposals. This is all the more important when one considers the added value of the specific first-hand experience with which civil society representatives and international organisations can provide the Commission's staff in detecting the potential dangers which seemingly harmless proposals might entail for children's rights[9].

    It would also be important for Parliament to set up a specific body, whose composition remains to be determined, or a Representative/Ombudsman, who could act as a link with the representatives of civil society or other organisations specialised in the protection of children's rights. Such organisations could contact this body or Representative whenever they wished to submit proposals and suggestions regarding the promotion of children's rights (see below).

    3. Participation

    In the field of children’s rights, ‘participation’ is a key word and basic right, which appears as a leitmotiv in the brochures and statements of NGOs, institutions and international organisations specialised in this area. In the rapporteur’s view, this term is linked to a basic democratic principle, which is that citizens have a right to take part in decisions which concern them.

    Regrettably, this principle of participation is often ignored despite the fact that children are often best placed to identify and understand the challenges and problems that concern them in particular on what happens at school, in the streets, in youth clubs and even in families, and have no lack of ideas on how to improve such situations.

    This report emphasises and seeks to demonstrate that, when children are allowed to express their views freely in any matters affecting them in accordance with the relevant right[10], they are ready to do so, and with excellent results.

    This was first put into practice as part of a wide-ranging consultation initiated by Save the Children on the Commission communication, whose results were made available at the joint hearing of 17 April 2007.

    The rapporteur is calling for the Commission, in accordance with what is announced in its communication, to set up, with the assistance of the organisations and persons closest to children, a rapid, efficient and effective mechanism for consultation/involvement of children on all matters affecting them directly.

    4. Establishment of an interinstitutional process

    To ensure that the protection of children’s rights is more visible and effective, steps should be taken to improve the operation of bodies already set up for this purpose by the various institutions and to step up communication and cooperation between them. This may also entail, if necessary, setting up new bodies.

    Within the Commission administration, for example, a coordinator for children’s rights was recently appointed, whose activities needs to be backed up by a unit with sufficient qualified staff and financial resources. Another possibility, following on from the current group of Commissioners on fundamental rights, would be to introduce, when setting up the next Commission, a Commissioner for human rights, who would also be specifically responsible for the protection of children’s rights[11], and who would have responsibility for centralising and coordinating all legislative, administrative, media and other activities relating to the protection of children’s rights.

    Other bodies have been set up in recent years, notably in 2000 within the Council, in the form of a Permanent Childhood and Adolescence Intergovernmental Group named ‘L’Europe de l’Enfance'[12] designed to be a forum for exchange and comparison of data on childhood, which meets informally every six months at the invitation of the country holding the EU Presidency.

    The European Parliament has also set up a discussion forum on childhood issues, in the form of an ‘Alliance for children’s rights’, made up of parliamentarians from a variety of political and geographical backgrounds, who meet every two months, and a ‘Family Intergroup’.

    Such initiatives, however laudable they may be, may seem inadequate, especially in view of their lack of visibility and the absence of any coordination between them. The rapporteur therefore considers that the activities of these various bodies should be coordinated, strengthened and publicised, possibly by setting up a joint website.

    As regards the European Parliament, consideration could also be given, as mentioned above, to setting up a body to coordinate activities relating to the protection of children’s rights, possibly by establishing a committee with inter-institutional representation, with an administrative unit responsible for providing support for his work.

    It is also important to establish closer links with various international organisations, such as the Council of Europe, which has been responsible for many initiatives relating to children’s rights, including the launching of campaigns against violence[13] and the adoption of various recommendations, resolutions and conventions, thus making this institution a leading partner in the establishment of a strategy for children’s rights. The same applies to certain United Nations agencies, in particular UNICEF, which produces excellent studies on a wide range of aspects of the protection of children’s rights.

    In this context, it will also be the responsibility of the newly set-up Fundamental Rights Agency to network with these organisations, the Council of Europe’s Commissioner for Human Rights, civil society and specialised institutions such as the European Network of Ombudspeople for Children (ENOC), in order to optimise its research on the protection of children’s rights, benefit from the experience, knowledge and information gained by other bodies and thus avoid unnecessary duplication.

    5. Collecting statistical data

    In its communication, the Commission announces its intention to carry out a large-scale assessment of obstacles preventing children from fully enjoying their rights. This assessment should provide a basis for a public consultation in 2008 and lead to the definition of the main priorities for the European Union’s future action. Clearly, any such analysis, as well as the establishment and assessment of strategies, policies and programmes targeting children, in particular the most disadvantaged among them, will require reliable, exhaustive, detailed and up-to-date statistics.

    There are, however, serious shortcomings in this area at EU level[14], and even more serious obstacles to collecting reliable statistics on children outside the EU, which means that a number of measures should be adopted to improve the collection of statistical data. The European Commission could envisage extending Eurostat’s mandate in order to include a larger number of indicators relating specifically to children, in close cooperation with the Member States, which should also improve their own statistical instruments. Children’s participation would also be particularly useful in this context and consideration should be given to the best means of systematically collecting information on their point of view on certain issues. Information collected through children’s phone helplines could also be identified. Obviously, adequate funding would need to be made available for this purpose. In this respect, the commitment made by the Commission in its communication ‘to allocating the necessary human and financial resources to implement this strategy’ is to be welcomed[15].

    The Fundamental Rights Agency will also have a vital role to play in this context. Like its predecessor, the EUMC, it will be required to develop methods and standards to improve the comparability, objectivity and reliability of data at European level, in cooperation with the Commission and the Member States[16].

    6. Closer cooperation with stakeholders: the FORUM

    Similarly to the provision made in the regulation setting up the Fundamental Rights Agency, Article 10 of which establishes a ‘fundamental rights platform’ to provide a means of exchange of information and pooling of knowledge bringing together various types of human rights bodies, the Commission communication provides for the creation of a ‘Forum’.

    This Forum, which may be placed under the aegis of the Agency, should, according to the Commission, contribute to the design and monitoring of EU actions and act as an arena for exchange of good practice. It should bring together the Member States, United Nations agencies, the Council of Europe, independent institutions for the promotion of children's rights, civil society and children themselves.

    It will be the Commission's responsibility to organise the Forum in such a way as to ensure that the many persons concerned are adequately involved and that proceedings are run smoothly and efficiently.

    For this to be the case, it would be desirable to set up a small high-level consultative group of experts to contribute to research and analysis and, drawing up agendas for Forum meetings. This group should include legal experts and experts on children's rights who could put forward specific proposals on legislative acts which might be adopted at Community level to implement the Forum’s proposals. It would also be useful for the Forum's tasks and powers to be specified. If the Forum were to issue recommendations, this would therefore involve setting out, in a set of internal rules, how such recommendations should be followed up, identifying the bodies responsible for putting them into practice and evaluating the progress made in implementation. In this context, the relevant parliamentary committees could play an active monitoring role.

    Clearly, in order to be able to work properly and efficiently, the Forum will require funding from the Community budget.

    7. Establishment of a mechanism to monitor progress

    The Commission's decision to publish an annual progress report on the implementation of the proposed strategy is to be welcomed. This report should provide Parliament with a working tool, in particular with regard to its annual reports on the human rights situation inside and outside the EU, for the purpose of monitoring respect for children's rights at Community level in a systematic and detailed manner.

    In accordance with a UNICEF proposal[17], the European Parliament should, for its part, monitor progress by periodically holding hearings on specific aspects of the promotion of children's rights.

    Here again, the Fundamental Rights Agency will have a vital role to play and it will be important to ensure that the monitoring of respect for children's rights is given a prominent place in the multi-annual work programme which it should draw up at the beginning of its work and on which the European Parliament will be consulted shortly[18].

    III. SOME PRIORITY FIELDS WHICH SHOULD FORM THE CORE OF THE STRATEGY

    1. Combating all forms of violence

    No violence against children can be justified. This is the key idea in the report by Prof. Pinheiro which was presented at the hearing on 17 April and which the rapporteur fully endorses[19].

    This is why it is essential not only to penalise those who commit the violence but also to formulate a strategy aimed at preventing violence against children.

    The European Union has already established several important tools to combat violence against children: the programmes DAPHNE and AGIS[20]; the action plan on trafficking in human beings[21]; Council Framework Decision 2002/629/JHA of 19 July 2002 on combating trafficking in human beings[22]; the Council Decision of 29 May 2000 to combat child pornography on the Internet[23]; Council Framework Decision 2004/68/JHA of 22 December 2003 on combating the sexual exploitation of children and child pornography[24]; and various measures to combat sex tourism involving children.

    With regard to this last aspect, Commissioner Frattini announced at the hearing on 17 April 2007 that the Commission was working with travel agents to step up measures to curb the flow of sex tourists from Member States, which the rapporteur welcomes, although she would also like to see procedures established to improve coordination of extraterritorial prosecutions. Commissioner Frattini announced the forthcoming publication of a communication on Internet crime, which was adopted on 22 May 2007.

    As regards sexual exploitation of children, it may be recalled that the Council of Europe is currently adopting a Convention on the protection of children against sexual exploitation and abuse, with regard to which the EU Member States have coordinated their position through the Article 36 Committee. In this context, it has been suggested that the Community and/or the EU could accede to it. The rapporteur can only add her encouragement for this; she hopes that a position of principle will be adopted on the subject to enable the EU to participate in the negotiation of future conventions concerning aspects of criminal law, particularly conventions to protect children, and ratify them.

    There is an urgent need for a system to protect children against sexual abuse, involving effective and coordinated arrangements to ensure that people who are unsuitable for working with children because of a relevant conviction can be excluded from access to certain types of job. The rapporteur therefore wishes to see the Council step up judicial cooperation between Member States in matters relating to the sexual exploitation of children and child pornography, with the exchange of information on previous offences being improved at EU level and a set of minimum obligations being laid down for Member States. This is essential in order to ensure that a ban on working with children imposed on anyone convicted of sexual offences in one Member State has legal effect in the other Member States.

    As regards child pornography on the Internet, in conjunction with some banks and the major credit card companies the Commission is looking into the possibility of barring sites selling child pornography material from the on-line payments system. This is a praiseworthy initiative that deserves our full attention and should be taken further. Where a bank – often after having been alerted by the credit card company that carried out the initial check – cancels its contract with an on-line vendor of child pornography material, the bank should be authorised to notify other financial institutes, in keeping with the 'best interest of the child' principle. With this in mind, a database containing continuously updated details of child pornography vendors should be set up. Details of such vendors should also be forwarded immediately to the police in the relevant Member State, to Europol and to Interpol. Furthermore, public information and awareness-raising campaigns should be conducted with a view to protecting children and ensuring that offenders are punished.

    With reference to images of violence carried on the Internet, a strict self-regulation system should be introduced for sites carrying pictures or videos of bullying. Web site managers should monitor the content carried on their sites and ban 'cyberbullying', which fosters violence among young people and the humiliation of students and teachers. In this connection, the rapporteur welcomes the Safer Internet Plus (2005-2008) Community programme, which promotes safer use of the Internet and new on-line technologies and under which a network of hotlines has been set up to assist children coming into contact with illegal and damaging content.

    The same approach should be taken with the other media, particularly television, in order to ensure oversight of and restraints on the broadcasting of images and other content portraying violence or otherwise not suitable for viewing by children.

    Another serious form of violence against children that must be combated is genital mutilation which, as a result of an increase in immigration that is not in all cases followed by genuine integration, is spreading at an alarming rate inside the European Union. The operation is often carried out in secret by unscrupulous doctors, but even more often the children are taken to their countries of origin and mutilated there, without any access to specialised information or medical care. The physical and psychological damage suffered by the children is permanent and serious as is the damage to the enjoyment of their rights. Cooperation with countries of origin should be sought on this issue.

    With regard to preventing trafficking in human beings[25], the rapporteur would draw attention to the added value which cooperation with Europol and Eurojust can have, and she considers that every available means should be used to step up their action to protect children against this scourge and against any other form of violence and exploitation - not only sexual. Exploitation of children may take a wide variety of forms, such as the use of children to beg, which constitutes a very clear assault on the dignity of children and causes serious psychological damage, for which reason it should be forbidden in all the Member States. The rapporteur therefore hopes that Member States will provide Europol and Eurojust with all the information they have which could improve their effectiveness, and that Europol will step up its cooperation with Interpol, and also with Frontex.

    It may be noted that, during the hearing of 17 April, Commissioner Frattini stressed his wish to combat violent videogames, in close cooperation with industry, which the rapporteur fully endorses.

    In all cases, the promotion of children's rights, and in particular the sensibilisation of children themselves, must be taken particularly into account to permit children themselves to become "front-line" actors in the prevention of violations of their rights and in the development of a culture of respect for human rights.

    2. Combating poverty and discrimination, and the right to education

    The aim of the strategy is to support and implement the Millennium Development Goals, which, while covering all of the world's inhabitants, are geared first and foremost to children. They include combating extreme poverty, promoting universal access to primary schooling, maternal health, cutting child mortality rates, HIV/Aids prevention campaigns and vaccination campaigns.

    Furthermore, children should be protected against the worst forms of exploitation, such as child labour, coerced involvement in conflicts (child soldiers) and domestic slavery.

    Poverty often leads to social exclusion and discrimination. In its communication, the Commission announces its intention of promoting a clustering of EU actions on child poverty in the EU in 2007. Within this framework, the Commission should pay particular attention to the affect that poverty has on gravely compromising children's development and the enjoyment of their rights.

    It is indeed essential that the EU should tackle these problems, in the spirit of the provisions of the Convention on the Rights of the Child, which reaffirms (Articles 27 and 28) the right of every child to a standard of living adequate for the child's physical, mental, spiritual, moral and social development and children's right to education. The right to education also figures in Article 14 of the Charter of Fundamental Rights.

    The EU should thus ensure that no discrimination with regard to access to education and to the enjoyment of quality education can be tolerated. However, at this stage only Council Directive 2000/43/EC of 29 June 2000 implementing the principle of equal treatment between persons irrespective of racial or ethnic origin requires Member States to prohibit all forms of discrimination, direct or indirect, in the field of education.

    In practice this means that, as Community law stands, only ethnic minorities are protected against discrimination in education, while the same is not the case for religious and linguistic minorities. The rapporteur therefore considers that new provisions should be adopted to extend the scope of protection against discrimination in access to education[26]. 2007 is the Year of Equal Opportunities for All. The rapporteur hopes that the Commission will therefore start work on drafting a directive whose scope covers all the fields that are covered by the Directive on equal treatment irrespective of racial or ethnic origin (Article 3) and in which all the grounds for discrimination referred to in Article 13 of the EC Treaty – namely sex, racial or ethnic origin, religion or belief, disability or sexual orientation – should apply.

    Children with disabilities should form one of the main priorities for future EU action to protect children's rights. In this connection, it should be stressed that children with disabilities are in fact 'differently abled'. It is therefore fundamentally important to guarantee their rights and help to ensure that they develop to the full and are given due respect.

    She also considers that in certain cases, particularly that of Roma children, positive action against discrimination should be considered, as this seems to be the only way of tackling the segregation to which they are sometimes subject[27].

    There is a particular need for campaigns to promote school attendance in order to improve low literacy levels, as well as specific measures to bring down the high number of Roma children who leave school early.

    At the same time, there is a need for health services to implement vaccination and healthcare projects aimed at Roma infants and children, who are a high health risk group.

    Furthermore, targeted efforts should be made to assist street children who live or work in the streets, on whom data are more than incomplete although their distress would justify targeted measures.

    3. Rights of migrant children

    In its communication, the Commission states that 'Another challenge is to ensure that the rights of children as immigrants, asylum seekers and refugees are fully respected in … EU … legislation and policies'[28]. The rapporteur can only offer encouragement to take up this challenge.

    In the field of asylum, the Commission should submit fresh instruments to the European Parliament and the Council in the next few months, with the aim of establishing a common asylum system. The rapporteur wishes without further ado to draw attention to the fact that the specific situation of children should be taken into account more in all the measures adopted in this context. Even though the instruments which currently exist already contain provisions to protect children, they are not always adequate, and problems exist with their application[29]. Thus it will be necessary, for example, to ensure that officials responsible for dealing with cases receive specific training, that children are heard under conditions appropriate to their age, which should be ascertained as precisely as possible, and that alternatives can be found to detention, which merely adds to the trauma suffered by children. The concept of the 'best interests of the child' will also gain from being defined precisely, in close consultation in particular with the HCR, who has established a procedure for the formal determination of best interests (BID or Best Interests Determination)[30].

    This concept is particularly important in the case of unaccompanied minors, whose vulnerability requires no further proof[31]. It is therefore important to ensure that they are duly informed of their rights and of how they can defend them, and that they should receive the assistance of a legal representative as soon as possible.

    Furthermore, many children are not registered at birth. Children who are not registered may not be able to benefit from their right to an identity, a name, a nationality, education and healthcare. The invisibility of such children calls for practical steps to be taken, since an unregistered child has no legal status, making it difficult to prevent its rights being violated and take action if they are. Unregistered children are particularly vulnerable and often victims of trafficking and sexual exploitation, enslavement and forced labour.

    IV. CONCLUSION

    The fields mentioned above in which children's rights need to be specifically taken into account are just some of the issues which will have to be taken into account in order to achieve genuine mainstreaming. Other problems, such as in particular nutrition, education and alcohol and drug abuse, which, according to the inquiry by Save the Children, are some of the major problems which children themselves wish to see dealt with, must also be tackled by means of practical measures.

    Many other children's rights are violated or not properly protected. So many other child-related emergencies need to be addressed, such as the exponential rise in the number of international abductions of children, the excessive red tape that makes international adoptions so complicated, the scandal of forced marriages and the huge number of children who disappear never to be seen again, to name but a few.

    As the rapporteur indicated in the introduction, the priority sectors of the strategy proposed by the Commission will be debated in depth at a later stage, and in various fora, one being the Forum which met for the first time in Berlin.

    Furthermore, the outlines for the future European strategy in support of families and a higher birth rate will need to be carefully assessed, not least in order to ensure that the requisite guarantees are provided as to the rights of infants.

    • [1]  As Mrs Santos Pais, Director of UNICEF's Innocenti research centre, pointed out in her opening speech at the hearing of 17 April: 'Children require distinct and systematic attention and their consideration cannot be diluted or neglected when policies are shaped and budgetary allocations made'.
    • [2]  Mrs Taylor made he following statement: 'We would very much like to see the European union become party to suitable Conventions, thus reinforcing our political and practical cooperation in this context, and giving extra impetus to their ratification by Member States'. The text of the speech is available on th following website:
      http://www.europarl.europa.eu/hearings/defa.ult_en.htm
    • [3]  Article 9 refers to child pornography offences.
    • [4]  This Convention, aimed at protecting the 'best interests' of children, provides for procedural measures to enable children to exercise their rights, in particular with regard to family proceedings (custody, visiting rights, affiliation, guardianship) before a judicial authority.
    • [5]  The revision of this Convention, reflecting legal and societal developments, is in progress, in particular with regard to consultation of the adopted child wherever possible, the minimum age of persons adopting, and a person's right to know his or her identity and origins. The revised Convention on Adoption will be submitted to the Committee of Ministers in 2007.
    • [6]  This convention is currently being adopted and the prospect of Community and/Union accession is currently being considered in the Council
    • [7]  Communication on compliance with the Charter of Fundamental Rights in Commission legislative proposals. Methodology for systematic and rigorous monitoring, COM(2005) 172 final, 27.4.2005.
    • [8]  European Parliament resolution of 15 March 2007 on compliance with the Charter of Fundamental Rights in Commission legislative proposals: methodology for systematic and rigorous monitoring (2005/2169( INI)).
    • [9]  See in this connection the 2005 summary report on the Network of Independent Experts on Fundamental Rights, p. 17 ff.
    • [10]  Article 12 of the Convention on the Rights of the Child.
    • [11]  The establishment of a high-level representative for the protection of children’s rights was also previously called for by the European Parliament. See, in particular, the European Parliament resolution on trafficking in children and child soldiers (B5-0320/2003) adopted on 3 July 2003.
    • [12]  http://www.childoneurope.org/_fr/index_fr.htm.
    • [13]  In January 2006 the Council of Europe set up a coordination unit responsible for promoting children’s rights and the protection of children against violence, www.coe.int/children
    • [14]  See, in particular, the brochure published by Euronet ‘Children’s Rights in the EU’, p. 36.
    • [15]  Aforementioned communication, p. 13.
    • [16]  Article 4(1)(b) of Council Regulation (EC) No 168/2007 of 15 February 2007 establishing a European Union Agency for Fundamental Rights.
    • [17]  See the speech by Mrs Santos Pais at the hearing of 17 April 2007 http://www.europarl.europa.eu/hearings/default_en.htm
    • [18]  Article 5(1) of Council regulation (EC) No 168/2007 of 15 February 2007 establishing a European Union Agency for Fundamental Rights.
    • [19]  Sérgio Paulo Pinheiro supervised the UN study on violence against children. The study may be consulted on various sites, including http://www.unicef.org.
    • [20]  The aim of this programme is to help police, the judiciary and victim assistance professionals from the EU Member States and candidate countries to set up European networks and exchange information and good practices.
    • [21]  EU plan on best practices, standards and procedures for combating and preventing trafficking in human beings, OJ C 311, 9.12.2005.
    • [22]  OJ L 203, 1.8.2002.
    • [23]  OJ L 138, 9.6.2000.
    • [24]  OJ L 13, 20.1.2004, p. 44.
    • [25]  On which subject Commissioner Frattini has announced plans for declaring 17 October the day devoted to this phenomenon.
    • [26]  On this point, cf. Thematic Report No 4 by the Network of Experts on Fundamental Rights of 25 May 2006, p. 45.
    • [27]  For examples of good practice in this field, see the above-mentioned report, p. 46 et seq.
    • [28]  COM(2006) 367, p. 5.
    • [29]  On this point, see the statement by the representative of the HCR at the hearing of 17 April 2007: http://www.europarl.europa.eu/hearings/default_en.htm.
    • [30]  Formal Best Interest Determination is a formal procedure comprising specific security procedures and documentation requirements applicable to certain children for whom the HCR is responsible. The decision-maker is required to weigh up all relevant factors in a particular case, and to assign appropriate weight to the rights and obligations recognised in the Convention on the Rights of the Child and other human rights instruments; this is required in order to ensure that a complete decision is taken which protects the rights of the child as fully as possible.
    • [31]  According to HCR estimates, 4 to 5% of asylum-seekers arriving in EU territory are unaccompanied minors, i.e. between 8000 and 10 000 minors in 2006.

    AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (12.9.2007)

    destinat Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne

    Către o strategie UE în domeniul drepturilor copilului

    (2007/2093(INI))

    Raportoare pentru aviz (*): Marie Panayotopoulos-Cassiotou

    (*)Procedura comisiilor asociate – articolul 47 din Regulamentul de procedură

    SUGESTII

    Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe recomandă Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

    A.  întrucât mediul familial oferă un cadru propice pentru protecţia drepturilor copiilor, garantând crearea în condiţii sănătoase a personalităţii lor, dezvoltându-le competenţele şi permiţându-le să dobândească cunoştinţele necesare pentru exercitarea drepturilor lor şi pentru a deveni conştienţi de datoriile lor şi, prin urmare, trebuie să se depună toate eforturile pentru susţinerea familiilor prin politici publice corespunzătoare, dar întrucât, în lipsa acestui cadru, toţi copiii, inclusiv orfanii, copiii abandonaţi şi refugiaţi, ar trebui, în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile copilului (CNUDC) din 20 noiembrie 1989, să aibă acces la protecţie într-un cadru de înlocuire care să le permită dezvoltarea, fără a fi discriminaţi în niciun fel;

    B.   întrucât strategia UE în domeniul drepturilor copilului ar trebui să se bazeze pe valorile şi principiile stipulate în CNUDC;

    C.  întrucât conflictele prelungite dintre părinţii separaţi au efecte negative asupra copiilor;

    D.  întrucât drepturile copiilor ca persoane juridice autonome ar trebui recunoscute şi, în ciuda legislaţiei naţionale şi internaţionale, fetele şi femeile sunt adesea victime ale inegalităţilor juridice, sociale şi economice, care afectează exercitarea drepturilor lor pozitive şi fundamentale, precum accesul egal la educaţie, formare profesională şi îngrijire medicală, alimentaţie sănătoasă şi apă curată, precum şi drepturile reproductive pentru adolescenţi;

    E.   întrucât valorile şi drepturile fundamentale, inclusiv egalitatea între sexe, trebuie să reprezinte un element esenţial al educaţiei în timpul copilăriei şi trebuie să formeze baza pentru toate celelalte etape ale vieţii;

    F.   întrucât abordarea integratoare a egalităţii de gen trebuie să fie aplicată în toate politicile care au ca subiect copiii, deoarece egalitatea între sexe începe cu recunoaşterea drepturilor egale ale copiilor, atât băieţi cât şi fete, încă din primii ani de viaţă;

    G.  întrucât încălcarea drepturilor omului în cazul femeilor şi al fetelor imigrante sub forma aşa-numitelor crime de onoare, căsătorii forţate, mutilare genitală sau alte încălcări nu poate fi justificată de niciun motiv cultural sau religios şi nu ar trebui să fie tolerată în nicio circumstanţă;

    H.  întrucât copii din Europa sunt expuşi, de la vârste fragede, unor imagini de oroare, pornografie şi violenţă vehiculate în mass-media, iar acest lucru poate avea efecte psihologice şi sociale devastatoare, precum anxietate, depresie, agresivitate crescută şi probleme în plan şcolar,

    1.   subliniază faptul că responsabilitatea principală pentru garantarea drepturilor copiilor revine guvernelor naţionale; subliniază faptul că drepturile copiilor fac parte integrantă din drepturile omului şi că UE şi statele sale membre sunt obligate să le respecte în conformitate cu legislaţia naţională, europeană şi internaţională;

    2.   subliniază faptul că o strategie în domeniul drepturilor copiilor ar trebui să se bazeze pe valorile şi pe cele patru principii de bază instituite prin CNUDC: a) protecţia împotriva tuturor formelor de discriminare, b) interesele superioare trebuie să fie luate în considerare cu prioritate, c) dreptul la viaţă şi dezvoltare, d) dreptul de a-şi exprima opinia şi dreptul ca această opinie să fie luată în considerare, în orice chestiune sau procedură care afectează copilul;

    3.   subliniază faptul că viitoarea strategie ar trebui să recunoască dreptul la educaţie pe baza egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi a nediscriminării;

    4.   subliniază că interzicerea în cazul fetelor de a lua parte la educaţie şi la sporturi, precum înotul, din motive culturale nu este justificată de nicio cultură sau religie şi nu trebuie tolerată;

    5.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la multiplele cazuri de încălcare a drepturilor omului care afectează fetele migrante; îndeamnă statele membre să interzică purtarea baticului şi a hijabului, cel puţin în şcoala primară, pentru a consacra în mod mai ferm dreptul la copilărie şi pentru a garanta libertatea reală şi neîngrădită de a alege;

    6.   reaminteşte dreptul copiilor la sănătate şi, în special, dreptul adolescenţilor la sănătatea sexuală şi reproductivă, şi subliniază faptul că protecţia sănătăţii mamei trebuie să facă parte integrantă din viitoarea strategie în domeniul drepturilor copilului, care ar trebui să promoveze condiţii de trai şi lucru corespunzătoare pentru femeile gravide şi care alăptează şi insistă asupra respectării legislaţiei existente care protejează drepturile lucrătoarelor, precum şi accesul egal şi universal la servicii medicale publice pre şi postnatale de calitate pentru toate femeile, în vederea reducerii mortalităţii maternale şi infantile şi a transmiterii bolilor de la mamă la copil; subliniază importanţa vitală pe care concediul de maternitate o are în dezvoltarea copilului, mai ales din perspectiva contactului strâns pe care îl are cu mama nu numai în timpul primelor luni care urmează naşterii, ci şi în timpul primilor ani din viaţă;

    7.   reaminteşte faptul că Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează[1] prevede drepturi legate de contractul de muncă pentru femeile gravide sau care alăptează, solicitând angajatorilor să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că nici femeile şi nici copilul nenăscut nu sunt expuşi unui risc la locul de muncă;

    8.   invită Comisia şi statele membre să faciliteze accesul tinerelor la informaţie şi la educaţia privind sănătatea reproductivă şi serviciile privind sănătatea reproductivă;

    9.   subliniază că viitoarea strategie UE trebuie să recunoască rolul important al familiei ca instituţie de bază în societate pentru supravieţuirea, protecţia şi dezvoltarea copilului; consideră că drepturile copilului ar trebui luate în considerare pe deplin în aspecte privind concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie, acordându-se o atenţie deosebită mamelor cu handicap şi mamelor copiilor cu handicap, precum şi în politicile de susţinere publică şi/sau privată pentru copii şi pentru părinţii acestora, pentru ca ambii părinţi să poată să-şi asume şi să împartă responsabilitatea pentru creşterea şi îngrijirea copiilor; consideră că ar trebui să se recunoască faptul că un număr tot mai mare de persoane trăiesc în prezent în modele de familie care nu corespund imaginii tradiţionale de familie, formată din mamă, tată şi copiii biologici ai acestora;

    10. recomandă crearea şi extinderea reţelelor locale şi regionale, cu concursul autorităţilor centrale şi locale, al ONG-urilor şi organizaţiilor pentru protecţia drepturilor copiilor, în vederea furnizării de servicii de prevenire, protecţie şi sprijin pentru copii şi familiile acestora;

    11. sprijină crearea de structuri adecvate în statele membre pentru a ajuta copiii şi părinţii să se adapteze unor situaţii familiale noi;

    12. condamnă toate formele de violenţă asupra copiilor, inclusiv violenţa fizică, psihologică şi sexuală, precum tortura, abuzul şi exploatarea copiilor, răpirea de copii, traficul de copii sau vânzarea copiilor şi a organelor lor, violenţa domestică, pornografia infantilă, prostituţia copiilor, pedofilia sau practicile tradiţionale dureroase, precum mutilarea genitală, căsătoriile forţate şi crimele de onoare;

    13. îndeamnă statele membre să adopte măsuri legislative eficiente, precum şi alte măsuri, inclusiv colectarea de date defalcate pe vârstă şi sex în vederea prevenirii şi eliminării tuturor formelor de violenţă comise pe teritoriile lor, atât în sfera publică, cât şi în cea privată;

    14. îndeamnă statele membre să sensibilizeze medicii în legătură cu practicile tradiţionale dăunătoare şi să se asigure că actele de crimă sunt pedepsite în mod constant în conformitate cu legislaţia în vigoare, acordându-se o atenţie specială grupurilor vulnerabile care includ fetele şi femeile imigrante, cele aparţinând minorităţilor etnice şi fetele cu handicap;

    15. invită statele membre fie să pună în aplicare dispoziţii juridice specifice privind mutilarea genitală, fie să adopte legi în conformitate cu care toate persoanele care realizează mutilări genitale să poată fi pedepsite;

    16. invită statele membre să introducă un sistem obligatoriu de înregistrare de către lucrătorii în domeniul sanitar a tuturor cazurilor de mutilare genitală şi, de asemenea, să înregistreze cazurile în care există suspiciunea că pot avea loc mutilări genitale;

    17. invită statele membre să se pronunţe împotriva violenţei la adresa femeilor, bazată pe tradiţie, să condamne încălcările drepturilor omului în cazul femeilor şi al fetelor imigrante şi să verifice legile care pot fi aplicate pentru angajarea responsabilităţii membrilor familiilor, în special în cazul aşa-numitor crime de onoare;

    18. susţine că, pentru a diagnostica şi a rezolva la timp fenomenele de violenţă şi de abuz al copiilor, trebuie introdus un protocol procedural special pentru înregistrarea şi tratarea acestor incidente, precum şi cursuri de formare pentru personalul medical şi de îngrijire responsabil de sănătatea fizică şi mentală a copiilor;

    19. reaminteşte că atât copiii, cât şi tinerii, indiferent de vârstă, au dreptul să îşi exprime opiniile; consideră că fetele şi băieţii au deopotrivă dreptul să îşi exprime opiniile şi că acest drept ar trebui să fie garantat în elaborarea unei strategii UE în domeniul drepturilor copilului şi că ar trebui asigurată o participare egală a fetelor şi a băieţilor;

    20. încurajează statele membre să instituie un cadru legislativ care să permită sancţionarea persoanelor care practică turismul sexual infantil şi invită statele membre şi Comisia Europeană să investigheze posibilitatea adoptării unei strategii comune a UE împotriva turismului sexual infantil, precum şi să semneze şi să promoveze coduri de conduită în industria hotelieră şi turistică, precum ECPAT[2], Codul de conduită privind protecţia copiilor de exploatare sexuală prin turism, adoptat la 21 aprilie 2004;

    21. subliniază faptul că marea majoritate a copiilor care cad victime traficului în scopuri de exploatare sexuală , precum prostituţia şi producţia pornografică infantilă, precum şi în cazul căsătoriilor forţate, sunt adolescente, ceea ce reprezintă, prin urmare, o problemă majoră legată de gen; subliniază, în plus, că şi în interiorul grupurilor care încearcă să controleze sau să oprească traficul de fiinţe umane, mai există încă atitudini conservatoare legate de relaţiile dintre sexe şi percepţii tradiţionale legate de rolul femeilor şi al fetelor;

    22. invită toate statele membre care nu au ratificat încă Protocolul pentru prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de fiinţe umane, în special al femeilor şi copiilor, adoptat de ONU la Palermo în anul 2000 şi să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea protecţiei pentru copiii victime ale traficului de fiinţe umane, permiţând, printre altele, victimelor traficului de copii să rămână pe teritoriul lor, temporar sau definitiv;

    23. invită Comisia să înceapă imediat o evaluare a măsurilor naţionale de punere în aplicare a Deciziei-cadru nr. 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile[3] pentru a putea propune modificarea imediată a dispoziţiilor naţionale care intră în contradicţie cu decizia respectivă, şi ratificarea de către toate statele membre a Protocolului facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului privind vânzarea copiilor, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă, adoptat de către Adunarea Generală a ONU la 25 mai 2000; consideră că una dintre priorităţile de bază ale Comisiei ar trebui să fie consolidarea operaţiunilor transfrontaliere împotriva site-urilor internet de pornografie infantilă şi ameliorarea cooperării dintre autorităţile publice şi organismele din sectorul privat pentru ca acestea să se angajeze să închidă site-urile internet ilegale;

    24. invită Comisia şi statele membre să utilizeze toate mijloacele pe care le au la dispoziţie, inclusiv campanii de informare şi prevenire, pentru combaterea utilizării necorespunzătoare a tehnologiilor de informare şi comunicare, atât pentru traficul de copii şi cât şi pentru pornografia infantilă, reamintind totodată că acestea reprezintă infracţiuni, inclusiv online;

    25. invită statele membre să examineze modul în care tinerii sunt protejaţi împotriva violenţei din mijloacele de informare în masă şi dacă sancţiunile aplicate în cazul neasigurării acestei protecţii ar trebui să fie mai stricte;

    26. subliniază că viitoarea strategie, precum şi acţiunile statelor membre ar trebui să includă măsuri de prevenire şi combatere a violenţei comise de copii, în special la şcoală şi în alte locuri, prin campanii de educaţie civică, promovând şi predând principiile etice şi morale în şcoli şi sensibilizând părinţii, educatorii şi personalul medical în legătură cu acest aspect;

    27. invită statele membre să pună un accent mai mare pe responsabilizarea mijloacelor de comunicare în masă şi a furnizorilor de servicii de internet pentru combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva copiilor de ambele sexe, în special prin combaterea difuzării online a pornografiei infantile şi prin identificarea şi incriminarea consumatorilor acestor materiale, dar şi prin promovarea conţinuturilor informaţionale care respectă drepturile şi demnitatea copiilor;

    28. reaminteşte statelor membre necesitatea de a respecta în continuare angajamentele europene şi internaţionale pe care şi le-au asumat în ceea ce priveşte protecţia drepturilor copiilor;

    29. recomandă ca viitoarea strategie să acorde o importanţă deosebită îngrijirii medicale, psihologice şi sociale a copiilor care sunt victime ale neglijenţelor, abuzurilor, relelor tratamente, exploatării şi violenţei directe şi/sau indirecte, respectând interesele superioare ale copilului şi dimensiunea de gen; reaminteşte că impactul violenţei indirecte asupra bunăstării copiilor şi prevenirea acestei violenţe ar trebui incluse în activitatea Comisiei; subliniază că aceste aspecte sunt legate, adesea, de sărăcie şi de excluderea socială a familiilor şi că, pentru rezolvarea acestor probleme, este nevoie de noi politici sociale care să pună un accent mai mare pe solidaritate;

    30. solicită ca viitoarea strategie să includă măsuri de prevenire a violenţei bazate pe sex axându-se, printre altele, pe campanii de sensibilizare privind egalitatea între femei şi bărbaţi, care să aibă ca ţintă fetele şi băieţii, părinţii, educatorii şi comunităţile vulnerabile şi care să vizeze emanciparea fetelor, prin asigurarea egalităţii de şanse şi o mai bună apărare a drepturilor lor; solicită promovarea unei participări active a băieţilor şi a bărbaţilor în acţiunile de prevenire menţionate mai sus; invită Comisia să subordoneze politica de ajutoare pentru dezvoltare şi contractele comerciale punerii în aplicare a legislaţiei care garantează egalitatea între femei şi bărbaţi şi abolirea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor şi copiilor;

    31. încurajează statele membre şi Comisia să promoveze, atât în interiorul cât şi în exteriorul Uniunii, accesul egal pentru copiii de ambele sexe la serviciile medicale, punând un accent deosebit pe copiii cu handicap şi pe cei care provin din minorităţi etnice sau sociale;

    32. invită Comisia, în relaţiile sale cu ţări terţe, să încurajeze ratificarea tratatelor internaţionale privind eliminarea discriminării femeilor şi să promoveze participarea femeilor la viaţa economică, socială şi politică, consolidând astfel bunăstarea copiilor;

    33. încurajează statele membre să pună accent pe includerea în programele şcolare a materialelor legate de drepturilor omului şi de valorile comune care reprezintă piatra de temelie a cetăţeniei democratice;

    34. invită Comisia să colecteze date defalcate pe sex şi vârstă în legătură cu toate tipurile de discriminare şi violenţă împotriva copiilor, să integreze egalitatea între femei şi bărbaţi în toate politicile şi documentele viitoarei sale strategii, inclusiv activităţile Forumului pentru drepturile copiilor, să urmărească şi să evalueze aceste politici, printre altele, prin includerea aspectelor de egalitate între genuri în buget;

    35. invită Comisia să elaboreze un raport anual privind tinerii din Uniunea Europeană;

    36. reaminteşte faptul că pentru succesul viitoarei strategii sunt necesare un angajament pe termen lung, o supraveghere sporită şi eficientă a punerii în aplicare a drepturilor copiilor prin dezvoltarea de indicatori şi implicarea ONG-urilor şi a asociaţiilor de părinţi şi a asociaţiilor educative, precum şi coordonarea cu iniţiativele şi politicile naţionale şi internaţionale pentru drepturile copiilor;

    37. îndeamnă statele membre să adopte toate măsurile necesare pentru asigurarea calităţii structurilor de primire rezervate copiilor, deoarece în aceste locuri copiii primesc baze solide pentru viitorul lor, acestea reprezentând, de asemenea, un avantaj pentru părinţi, în special în ceea ce priveşte volumul de muncă al mamelor, ceea ce contribuie la reducerea nivelului de sărăcie în rândul femeilor şi, prin urmare, al copiilor;

    38. invită Comisia şi statele membre să îşi intensifice eforturile de combatere a efectelor nocive ale alcoolului asupra femeilor şi copiilor, prin:

    a)   furnizarea mai multor informaţii femeilor cu privire la tulburările cauzate de alcoolismul fetal,

    b)   acordarea de servicii de îngrijire medicală şi consiliere pentru femeile care au probleme cu alcoolul în timpul şi după perioada de sarcină, precum şi pentru femeile şi copiii care provin din familii cu probleme de alcool şi stupefiante,

    c)    introducerea unor reglementări mai dure privind publicitatea pentru băuturile alcoolice şi sponsorizarea evenimentelor sportive de către industria băuturilor alcoolice, sub forma unei interziceri a publicităţii între orele 6.00 - 21.00 şi prin interzicerea reclamelor pentru alcool care se adresează copiilor (jocuri de calculator, benzi desenate), astfel încât să nu se transmită copiilor o imagine pozitivă despre alcool, şi

    d)   interzicerea băuturilor alcoolice care au aspectul dulciurilor sau jucăriilor, deoarece copiii nu pot face diferenţa dintre băuturile alcoolice şi băuturile nealcoolice.

    PROCEDURĂ

    Titlu

    Către o strategie UE în domeniul drepturilor copilului

    Numărul procedurii

    2007/2093(INI)

    Comisia competentă în fond

    LIBE

    Aviz emis de către
      Data anunţului în plen

    FEMM

    26.4.2007

    Cooperare consolidată - data anunţului în plen

    26.4.2007

    Raportor pentru aviz
      Data numirii

    Marie Panayotopoulos-Cassiotou

    20.12.2006

    Raportorul pentru aviz substituit

     

    Examinare în comisie

    2.5.2007

    4.6.2007

    25.6.2007

     

     

    Data adoptării

    11.9.2007

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    26

    0

    1

    Membri titulari prezenţi la votul final

    Edit Bauer, Emine Bozkurt, Hiltrud Breyer, Edite Estrela, Ilda Figueiredo, Věra Flasarová, Lissy Gröner, Zita Gurmai, Lívia Járóka, Urszula Krupa, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Zita Pleštinská, Karin Resetarits, Teresa Riera Madurell, Raül Romeva i Rueda, Amalia Sartori, Eva-Britt Svensson, Anne Van Lancker, Anna Záborská

     

    Membri supleanţi prezenţi la votul final

    Gabriela Creţu, Donata Gottardi, Anna Hedh, Christa Klaß, Marusya Ivanova Lyubcheva, Maria Petre, Zuzana Roithová

    Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

    José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra

    Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)

    ...

    • [1]  JO L 348, 28.11.1992, p. 1.
    • [2]  ECPAT semnifică Eliminarea prostituţiei copiilor, a pornografiei infantile şi traficului cu copii în scopuri sexuale, reţea internaţională de asistenţă.
    • [3]  JO L 13, 20.1.2004, p. 44.

    AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe (19.7.2007)

    destinat Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne

    Spre o strategie UE privind drepturilor copilului

    (2007/2093(INI))

    Raportoare pentru aviz: Irena Belohorská

    SUGESTII

    Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

    1.      subliniază necesitatea de a se acorda o importanţă sporită promovării drepturilor copilului în dialogurile politice ale UE, în dialogurile şi consultările privind drepturile omului purtate cu ţări terţe şi în acţiunile UE şi ale statelor membre în contextul luptei de apărare a drepturilor omului în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite ;

    2.      invită Comisia să integreze drepturile copilului atât în politicile interne ale UE cât şi în cele externe când se elaborează măsuri CE legislative sau nelegislative şi, în special, să promoveze proiecte şi acţiuni externe pentru combaterea traficului de copii, a violenţei şi a abuzurilor sexuale asupra copiilor, pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor şi a folosirii acestora în conflictele armate şi pentru acţiuni de combatere a sărăciei în rândul copiilor şi de promovare a accesului universal la educaţie şi la servicii de sănătate de bază;

    3.      salută propunerea Germaniei de noi linii directoare UE în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului; subliniază importanţa coordonării viitoarelor linii directoare, ce urmează a fi publicate de Consiliu, cu strategia propusă de Comisie şi încurajează ambele instituţii să adopte o abordare complementară privind protecţia drepturilor copilului;

    Înregistrarea naşterii

    4.      recunoaşte dreptul oricărui copil de a fi înregistrat la naştere, ca o recunoaştere juridică a existenţei sale şi a dreptului său de a obţine cetăţenie şi identitate, indiferent de sex, origine etnică, naţionalitatea sau statutul de refugiat, imigrant sau solicitant de azil al părinţilor;

    5.      admite că posesia unui certificat de naştere contribuie la protecţia copilului împotriva încălcării drepturilor sale, care apare ca urmare a incertitudinii cu privire la vârsta sau identitatea copilului; consideră că sistemele fiabile de înregistrare la naştere împiedică traficul de copii şi de organe, frânează adopţia ilegală şi împiedică supraestimarea vârstei copiilor în scopul căsătoriei precoce, recrutării militare a minorilor, exploatării sexuale, exploatării copiilor prin muncă[1] şi aplicării aceluiaşi tratament judiciar minorilor ca şi adulţilor;

    6.      subliniază faptul că „invizibilitatea” copiilor neînregistraţi măreşte vulnerabilitatea acestora şi posibilitatea ca încălcările drepturilor lor să treacă neobservate;

    7.      deploră existenţa unei discriminări sexuale legate de înregistrarea naşterilor în unele ţări, cu legi şi practici care sunt contrare Convenţiei privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, şi care includ refuzul înregistrării în cazul mamelor singure, refuzul naţionalităţii mamei şi discriminarea la înregistrarea fetelor fără educaţie şcolară, atunci când accesul la înregistrare se bazează pe sistemul de educaţie;

    8.      invită atât Comisia, cât şi organizaţiile pentru drepturile copilului şi organizaţiile pentru ajutor umanitar, să-şi combine eforturile pentru a contribui la sensibilizarea cu privire la necesitatea înregistrării naşterilor în ţări terţe; ia act de faptul că absenţa unui certificat de naştere poate împiedica recunoaşterea unor posibile drepturi de moştenire şi accesul copiilor la învăţământ, asistenţă medicală şi asistenţă materială din partea statului ; solicită promovarea unor măsuri care să asigure prestarea universală a unor astfel de servicii până la completarea procesului oficial de înregistrare;

    9.      invită Comisia să îndemne statele să stabilească sisteme permanente de înregistrare, operaţionale de la nivel naţional până la nivel de sat, gratuite pentru întreaga populaţie, inclusiv pentru persoanele care locuiesc în zone îndepărtate, printre altele, prin asigurarea, unor birouri mobile de înregistrare unde este cazul şi a unei formări adecvate pentru funcţionarii din birourile de înregistrare şi alocarea de resurse suficiente pentru finanţarea acestor iniţiative;

    10.   invită Comisia să efectueze cercetări şi să culeagă informaţii referitoare la sex şi la vârstă pentru a facilita efectuarea monitorizării;

    11.    invită instituţiile comunitare şi statele membre să-şi intensifice eforturile pentru a asigura o coordonare eficientă a politicilor de încurajare a înregistrării naşterilor, în special prin implicarea Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a agenţiilor subordonate acesteia, cu scopul de a ajunge la un acord privind o agendă de lucru comună care să producă o reacţie eficientă şi universală;

    Copiii în conflictele armate

    12.    subliniază necesitatea crucială de punere în aplicare a Orientărilor UE cu privire la situaţia copiilor în conflicte armate;

    13.    invită toate statele care încă nu au ratificat Convenţia privind drepturile copilului şi protocoalele opţionale anexate, să facă acest lucru de urgenţă;

    14.    îndeamnă instituţiile comunitare şi statele membre să încurajeze adoptarea unor măsuri care să împiedice implicarea copiilor în conflicte armate şi invită organizaţiile pentru drepturile copiilor şi pentru ajutor umanitar să ducă o campanie de informare asupra drepturilor copiilor şi să ajute copiii să se întoarcă sau să rămână în sistemul de învăţământ; subliniază faptul că la baza înrolării copiilor în grupurile armate, indiferent dacă e forţată sau nu, stă lipsa unei căi de supravieţuire alternative şi îndeamnă, prin urmare, statele membre să încurajeze măsurile de ameliorare a condiţiilor de viaţă ale populaţiei infantile;

    15.    îndeamnă statele membre să adopte în legislaţiile lor naţionale Statutul de la Roma al Tribunalului Penal Internaţional şi să investigheze, să urmărească penal şi să pedepsească toate persoanele care recrutează ilegal copii în forţe sau grupuri armate sau care îi obligă să participe activ la situaţii de conflict, cu scopul de a se asigura că sunt depuse toate eforturile pentru a se pune capăt culturii impunităţii în ceea ce priveşte aceste infracţiuni;

    16.    salută adoptarea în 2007 a „Angajamentelor de la Paris privind protecţia copiilor împotriva recrutării ilegale sau folosirii în forţe armate sau grupuri armate” ca o actualizare a Principiilor de la Cape Town din 1997 şi îndeamnă toate statele să le adopte;

    17.    invită Comisia să intensifice controalele în domeniul comerţului cu arme, în special arme uşoare care pot fi folosite de copii;

    18.    solicită îndepărtarea imediată a copiilor din grupuri/forţe armate, chiar şi atunci când nu există o declaraţie oficială de pace;

    19.    observă că unele ONG-uri dezvoltă măsuri timpurii şi preventive împotriva beligeranţilor, inclusiv cei neresortisanţi, pentru a-i convinge să nu folosească copii drept soldaţi; ia act de faptul că aceste acţiuni au un oarecare succes şi solicită Comisiei să le sprijine;

    20.    consideră că sunt necesare măsuri prin care să se asigure tratamentul copiilor lipsiţi de libertate în conformitate cu legislaţia internaţională în domeniul umanitar şi al drepturilor omului, luându-se în considerare statutul lor special de copii, precum şi măsuri prin care să se interzică detenţia copiilor împreună cu adulţii, cu excepţia părinţilor cu copii mici; în acest sens, subliniază necesitatea promovării unor programe de formare, destinate sensibilizării agenţilor şi personalului din sistemele juridice şi poliţieneşti, în ţările în care s-a constatat utilizarea fetelor sau băieţilor soldaţi;

    21.    subliniază necesitatea tratării copiilor în conformitate cu normele justiţiei pentru minori, precum şi necesitatea căutării de alternative la procedurile judiciare existente; solicită ca procurori specializaţi în justiţia pentru minori şi avocaţi ce activează în domeniul dreptului social să îi asiste pe copii în instanţă; solicită stabilirea de comisii de „adevăr şi reconciliere”;

    22.    solicită reintegrarea şi reabilitarea fizică, socială şi psihologică a foştilor copii soldaţi şi a altor copii afectaţi de conflicte armate, reunificarea acestora cu familiile lor, îngrijirea alternativă în cazurile în care reunificarea nu poate fi realizată, cursuri educative de recuperare şi difuzarea de informaţii privind HIV/SIDA; subliniază necesitatea de a se rezolva carenţele specifice reintegrării fetelor soldaţi, care sunt câteodată repudiate şi marginalizate din punct de vedere social, prin alocarea de resurse speciale pentru a realiza programe de educaţie, sănătate sexuală, sprijin psihologic şi mediere familială;

    23.    îşi exprimă îngrijorarea cu privire la dificultăţile întâmpinate în programele de reintegrare socială a copiilor soldaţi şi solicită adoptarea unor măsuri timpurii şi preventive;

    24.    subliniază necesitatea ca statele membre să ia măsuri diplomatice comune acolo unde se constată recrutarea copiilor în unităţi militare sau grupuri armate;

    Copiii imigranţi, refugiaţi sau strămutaţi intern

    25.    subliniază importanţa restaurării serviciilor sociale de bază, pentru a asigura o îngrijire eficientă a minorilor strămutaţi, incluzând nu numai accesul la apă şi hrană, ci şi la îngrijire medicală pentru minori şi mame, inclusiv acordarea de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă de bază;

    26.    atrage atenţia asupra rolului educaţiei, care ar trebui să fie egalitară şi fără să facă apel la violenţă sau pedepse corporale; îndeamnă Comisia să aloce resursele necesare pentru a preîntâmpina violenţa de orice fel în comunităţile de refugiaţi, în special violenţa pe criterii de sex şi exploatarea sexuală, prin realizarea de programe de educare şi conştientizare privind chestiunile sexuale, drepturile omului, sănătatea sexuală şi reproductivă, mutilarea genitală a femeilor şi HIV/SIDA, destinate minorilor de ambele sexe;

    27.    subliniază că există o discrepanţă între cerinţele legislaţiei şi punerea în practică propriu-zisă în domeniul implementării instrumentelor europene privind azilul, şi că există în continuare diferenţe enorme în modul în care copii cu statut de refugiat sunt trataţi în diferite state membre;

    28.   pune în evidenţă faptul că 5% din solicitanţii de azil sunt minori neînsoţiţi, ceea ce indică necesitatea de a numi tutori legali bine pregătiţi pentru copiii neînsoţiţi, care să le reprezinte interesele, la ajungerea acestora în ţara gazdă; solicită îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru copiii aflaţi în structurile de primire; îşi exprimă dezamăgirea cu privire la lipsa unor proceduri de azil adaptate copiilor;

    29.   observă că multe din riscurile cu care sunt confruntaţi copiii refugiaţi sunt valabile şi în cazul copiilor care au fost strămutaţi cu forţa pe teritoriul propriilor lor ţări;

    30.   insistă asupra obligaţiei de a trimite înapoi copiii în ţările de origine numai când siguranţa şi securitatea acestora sunt asigurate şi subliniază necesitatea regăsirii familiei şi reîntregirii acesteia; subliniază că întoarcerea copiilor trebuie interzisă când există pericolul unei vătămări grave, de exemplu, prin exploatarea prin muncă, exploatarea sexuală, violenţa sau riscul mutilării genitale a femeilor, excluderea socială sau implicarea în conflicte armate;

    31.   subliniază necesitatea de a îmbunătăţi modul de colectare a datelor privind copiii care solicită statutul de refugiat, copiii care rezidă ilegal pe teritoriul unui alt stat fără a solicita statutul de refugiat, rezultatul procedurilor de acordare de azil şi viitorul acestor copii după adoptarea unei decizii finale pozitive sau negative cu privire la cererea de azil, pentru a garanta că astfel de copii nu dispar în obscuritate sau devin victime ale criminalităţii;

    32.   subliniază consecinţele negative ale emigrării şi situaţia precară a copiilor lăsaţi singuri în ţările lor de părinţi care au emigrat; subliniază necesitatea de a se asigura unor astfel de copii o îngrijire, integrare şi educaţie cuprinzătoare, cât şi reintegrarea în familie atunci când acest lucru este posibil;

    33.    invită statele membre să ia măsuri urgente împotriva grupurilor criminale organizate care fac contrabandă cu fiinţe umane şi a celor responsabili pentru traficul de copii;

    34.    solicită Comisiei şi statelor membre să recunoască miile de copii ai străzii şi copii forţaţi să cerşească drept o chestiune serioasă din punct de vedere social şi al drepturilor omului şi solicită luarea de măsuri pentru rezolvarea acesteia; solicită, de asemenea, statelor membre să introducă sancţiuni împotriva celor responsabili pentru înjosirea copiilor forţaţi să cerşească;

    Copiii în situaţii de urgenţă şi de post-criză şi copiii care sunt victime ale exploatării prin muncă

    35. solicită ca ajutorul umanitar din partea CE să ia în considerare nevoile specifice ale copiilor şi ale familiilor acestora, cât şi drepturile copiilor în situaţii de urgenţă, criză şi post-criză, în special pe cele ale minorilor care se confruntă cu cele mai mari riscuri în astfel de situaţii, cum ar fi copiii cu handicap, victimele violenţei sexuale, orfanii şi minorii neînsoţiţi;

    36.    îndeamnă Comisia să promoveze mecanisme pentru activităţi de prevenire şi informare privind modul de acţiune în situaţii de urgenţă în zone de risc, o atenţie deosebită acordându-se formării minorilor şi autorităţilor responsabile pentru îngrijirea lor;

    37.    subliniază necesitatea de a asigura continuitatea măsurilor de urgenţă şi de a pune bazele regenerării şi dezvoltării zonelor afectate, cu o preocupare specială pentru îngrijirea minorilor şi femeilor;

    38.    subliniază faptul că lipsa unei soluţionări finale a conflictelor îngheţate creează o situaţie în care statul de drept este neglijat şi încălcări ale drepturilor omului sunt comise în zonele respective şi că acest lucru constituie un impediment major în obţinerea certitudinii că toate drepturile copilului sunt respectate; solicită luarea de măsuri care să vizeze nevoile specifice ale copiilor şi familiilor acestora în zone de conflict îngheţat;

    .

    39.   îndeamnă Comisia să îmbunătăţească integrarea măsurilor privind educaţia în politica sa umanitară şi în procedurile de intervenţie, cât şi în politica sa de cooperare pentru dezvoltare;.

    40.   îndeamnă Comisia şi Consiliul să includă în politica lor umanitară şi comercială eforturi pentru combaterea exploatării copiilor prin muncă;

    41.    invită Comisia să ia în considerare, în acţiunile sale de ajutor umanitar în situaţii de urgenţă, de rolul adecvat al femeilor şi de capacitatea acestora de a organiza şi dezvolta sarcinile de reconstrucţie şi de asistenţă a celor afectaţi, cu un impact deosebit asupra populaţiei infantile;

    Copiii şi democraţia

    42.   subliniază dreptul copiilor de a creşte într-o societate liberă şi deschisă, în care se respectă drepturile omului şi libertatea de expresie şi în care pedeapsa cu moartea nu mai este aplicată, în special minorilor;

    43.    subliniază faptul că poziţia copiilor în statele nedemocratice este foarte precară şi invită Comisia să aibă în vedere acest grup de oameni;

    44.    invită Comisia să aibă în vedere chestiunea sensibilizării din punct de vedere politic a copiilor şi tinerilor din ţări terţe în care democraţia este restricţionată, astfel încât aceşti tineri să poată deveni cetăţeni conştienţi din punct de vedere politic;

    45.   invită Comisia să sublinieze importanţa faptului ca tinerii să fie capabili să-şi exprime opiniile în mod voluntar, cu ajutorul organizaţiilor (politice) pentru tineret;

    Copiii şi criminalitatea

    46.   subliniază necesitatea ca statele să protejeze copiii împotriva utilizării acestora în acte criminale şi să ia măsuri judiciare eficiente împotriva celor care utilizează sau abuzează de copii în scopuri criminale;

    47.    invită Comisia să asigure tuturor statelor sprijinul necesar pentru a garanta că se luptă urgent şi eficient împotriva tuturor tipurilor de pedofilie;

    48.    invită statele să depună toate eforturile pentru îmbunătăţirea eficacităţii mecanismelor de soluţionare eficientă a violenţei şi a abuzurilor domestice şi şcolare.

    PROCEDURĂ

    Titlu

    Spre o strategie UE privind drepturilor copilului

    Numărul procedurii

    2007/2093(INI)

    Comisia competentă în fond

    LIBE

    Aviz emis de către              

            Data anunţului în plen

    AFET

    26.4.2007

    Cooperare consolidată - data anunţului în plen

     

    Raportor pentru aviz :       

            Data numirii

    Irena Belohorská

    17.10.2006

    Raportorul pentru aviz substituit

     

    Examinare în comisie

    28.2.2007

    27.6.2007

    16.7.2007

     

     

    Data adoptării

    17.7.2007

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    43

    0

    0

    Membri titulari prezenţi la votul final

    Roberta Alma Anastase, Christopher Beazley, Elmar Brok, Colm Burke, Michael Gahler, Jas Gawronski, Vytautas Landsbergis, Francisco José Millán Mon, Ria Oomen-Ruijten, João de Deus Pinheiro, Hubert Pirker, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Antonio Tajani, Geoffrey Van Orden, Josef Zieleniec, Véronique De Keyser, Ana Maria Gomes, Emilio Menéndez del Valle, Pasqualina Napoletano, Ioan Mircea Paşcu, Libor Rouček, Cristian Silviu Buşoi, Marco Cappato, Metin Kazak, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Baroness Nicholson of Winterbourne, Samuli Pohjamo, István Szent-Iványi, Hanna Foltyn-Kubicka, Angelika Beer, Hélène Flautre, Tobias Pflüger, Maciej Marian Giertych,

    Membri supleanţi prezenţi la votul final

    Árpád Duka-Zólyomi, Jean Spautz, Evgeni Kirilov, Miloš Koterec, Aloyzas Sakalas, Mariela Velichkova Baeva, Milan Horáček, Marie Anne Isler Béguin, Miguel Portas,

    Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final

     

    Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)

    ...

    • [1]  definită la articolul 32 alineatul (1) din Convenţia privind drepturile copilului

    AVIZ al COMISIEI PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ  (7.6.2007)

    destinat Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne

    Către o strategie UE privind drepturile copilului

    (2007/2093(INI))

    Raportoare pentru aviz: Glenys Kinnock

    SUGESTII

    Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

    1.   salută elaborarea Planului de acţiune al Comisiei privind copiii în relaţiile externe, care se înscrie în cadrul aprobat şi în angajamentele Strategiei UE privind drepturile copilului;

    2.   subliniază că procesul care conduce la adoptarea Strategiei privind drepturile copilului ar trebui să includă o consultare exhaustivă, care să implice instituţiile naţionale pentru drepturile copiilor (precum mediatorii pentru drepturile copiilor), agenţiile ONU, inclusiv UNICEF, Comitetul pentru drepturile copilului, organizaţii ale societăţii civile şi, în special, copiii;

    3.   invită Comisia să adopte o abordare bazată pe drepturile copilului care să reflecte principiile şi dispoziţiile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile copilului (CONUDC) în toate acţiunile relevante, de la elaborarea şi programarea politicii, până la evaluare, precum şi în ceea ce priveşte mobilizarea resurselor necesare;

    4.   recunoaşte necesitatea imperativă de a oferi orientări personalului Comisiei pentru elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor şi solicită instrumente şi formare, atât la sediile sale, cât şi în cadrul delegaţiilor, privind aplicarea unei abordări a politicii de dezvoltare din perspectiva drepturilor omului, în general, şi a unei abordări bazate pe drepturile copilului, în mod special;

    5.   îndeamnă Comisia şi statele membre să realizeze evaluări detaliate privind situaţia copiilor în ţările partenere, folosind cercetări şi analize de calitate realizate, de exemplu, de UNICEF, cu privire la punerea în aplicare a CONUDC şi a altor tratate relevante privind drepturile omului referitoare la copii, date acceptate pe plan internaţional şi abordări deja utilizate în mod curent, precum şi anchete desfăşurate, de exemplu, de către ONU pentru sprijinirea realizării unor campanii de sensibilizare, a unor politici şi a unor strategii naţionale adecvate, bazate pe dovezi;

    6.   invită Comisia să se asigure că deliberările comitetelor şi ale subgrupurilor pentru drepturile omului, înfiinţate în cadrul acordurilor comerciale şi de cooperare, se axează pe problema muncii copiilor şi a protejării copiilor împotriva oricărei forme de abuz, exploatare şi discriminare;

    7.   subliniază necesitatea abordării problemei copiilor-soldaţi şi a impactului major pe care opinia publică îl poate avea în această privinţă;

    8.   invită Comisia să îşi dubleze eforturile de sprijinire a ţărilor în curs de dezvoltare în vederea transpunerii dispoziţiilor CONUDC şi a protocoalelor opţionale în legislaţia naţională a acestora;

    9.   subliniază faptul că, în vederea aducerii unei contribuţii durabile la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), copiii, supravieţuirea, dezvoltarea şi protecţia acestora, trebuie plasate în centrul tuturor politicilor şi practicilor UE;

    10. recunoaşte că îngrijirea şi educarea copiilor de vârstă fragedă, inclusiv imunizarea, înregistrarea naşterii, buna educaţie dată de părinţi, grădiniţele şi creşele, reprezintă un drept al copilului şi recunoaşte că începutul copilăriei reprezintă o perioadă importantă pentru dezvoltare acestuia iar nutriţia proastă şi lipsa îngrijirii pot duce atât la deficienţe fizice, cât şi mentale, şi pot compromite capacitatea copiilor de a se dezvolta la potenţialul lor maxim şi de a scăpa de sărăcie;

    11. face apel la Consiliu şi Comisie să integreze înregistrarea oficială a naşterii în politica de cooperare pentru dezvoltare, ca drept fundamental şi mijloc important de protecţie a drepturilor copilului;

    12. invită Comisia şi statele membre să depună eforturi concertate pentru sprijinirea ţărilor partenere în vederea asigurării unui învăţământ primar universal gratuit (ODM 2) şi invită Comisia şi statele membre să acorde finanţarea necesară pentru punerea în aplicare accelerată a iniţiativei „Educaţie pentru toţi”;

    13. constată că asistenţa de urgenţă pentru copiii din statele fragile, afectate de conflicte, include rareori un învăţământ adecvat şi invită Comisia să sprijine activităţile educative, inclusiv punerea în aplicare a standardelor minime definite de Reţeaua de interagenţii pentru educaţie în situaţii de urgenţă, atât în situaţii de urgenţă, cât şi în etapa de tranziţie de la situaţia de criză la dezvoltare;

    14. subliniază necesitatea acordării unei atenţii speciale ODM 3 privind egalitatea între sexe şi educaţia pentru tinerele fete, recrutarea şi instruirea de profesoare la nivel local, eliminarea favorizării bărbaţilor în planurile de învăţământ, amplasarea şcolilor mai aproape de comunităţile pe care le deservesc şi asigurarea de condiţii sanitare corespunzătoare; subliniază faptul că şcolile ar trebui să reprezinte spaţii de siguranţă, unde drepturile copiilor sunt respectate, iar hărţuirea sexuală şi violenţa în şi în jurul şcolilor ar trebui să facă obiectul unor măsuri energice de prevenire şi ar trebui soluţionate;

    15. invită Comisia să recunoască necesitatea unei capacităţi sporite pentru realizarea educaţiei primare universale, în special în cazul copiilor cu handicap; solicită, prin urmare, dezvoltarea unor planuri naţionale de educaţie, în vederea soluţionării problemei excluderii copiilor marginalizaţi, a sprijinirii formării specializate a personalului calificat din domeniul educaţiei în ceea ce priveşte includerea copiilor cu handicap şi a promovării şi dezvoltării unei infrastructuri şcolare accesibile copiilor cu handicap;

    16. solicită acordarea unei atenţii deosebite orfanilor, copiilor cu nevoi speciale şi copiilor care suferă de pe urma abuzurilor, discriminării şi excluderii sociale, inclusiv copiilor cu handicap, întrucât copiii care provin din grupurile marginalizate sunt adesea expuşi, în mod disproporţionat, discriminării, traficului şi altor forme de exploatare şi abuz şi unui acces necorespunzător la servicii sociale de bază, învăţământ şi servicii de sănătate;

    17. regretă presiunile care subminează politicile privind drepturile în materie de sănătate sexuală şi reproductivă, care determină o creştere a ratei infecţiilor cu transmitere sexuală (inclusiv HIV/SIDA) şi neînţelegerea de către tineri a nevoilor lor în materie de sănătate a reproducerii, care, la rândul său, duce la o creştere a sarcinilor nedorite şi a avorturilor riscante şi uneori ilegale în rândul tinerelor; îndeamnă Comisia şi statele membre să menţină nivelul finanţării pentru întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă, pentru respectarea ODM 5 (îmbunătăţirea sănătăţii materne);

    18. subliniază importanţa şi necesitatea unor servicii ample legate de sănătatea reproducerii în cazul copiilor refugiaţi şi strămutaţi în interiorul ţării, întrucât programele cuprinzătoare legate de sănătatea reproducerii în situaţii de conflict, axate pe tineri, sunt esenţiale pentru a asigura protecţia, îngrijirea şi dezvoltarea tinerilor strămutaţi;

    19. pune accentul ODM 4 (reducerea mortalităţii infantile) şi ODM 6 (combaterea HIV/SIDA, a malariei şi a altor afecţiuni) şi solicită investiţii în domeniul cercetării şi dezvoltării de formule pediatrice antiretrovirale, furnizarea de plase anti-malarie pentru paturi şi promovarea imunizării prin intermediul Alianţei GAVI (denumită anterior Alianţa Globală pentru Vaccinuri şi Imunizare).

    PROCEDURĂ

    Titlu

    Spre o strategie UE privind drepturile copilului

    Numărul procedurii

    2007/2093(INI)

    Comisia competentă în fond

    LIBE

    Aviz emis de către              

            Data anunţului în plen

    DEVE
    26.4.2007

    Cooperare consolidată - data anunţului în plen

     

    Raportor pentru aviz :       

            Data numirii

    Glenys Kinnock
    6.11.2006

    Raportorul pentru aviz substituit

     

    Examinare în comisie

    26.3.2007

    5.6.2007

     

     

     

    Data adoptării

    5.6.2007

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    18

    0

    10

    Membri titulari prezenţi la votul final

    Margrete Auken, Josep Borrell Fontelles, Danutė Budreikaitė, Margrietus van den Berg, Gabriela Creţu, Nirj Deva, Alexandra Dobolyi, Fernando Fernández Martín, Filip Kaczmarek, Glenys Kinnock, Maria Martens, Luisa Morgantini, José Javier Pomés Ruiz, Miguel Portas, Horst Posdorf, José Ribeiro e Castro, Toomas Savi, Frithjof Schmidt, Jürgen Schröder, Feleknas Uca, Johan Van Hecke, Luis Yañez-Barnuevo García, Anna Záborská

    Membri supleanţi prezenţi la votul final

    Miguel Angel Martínez Martínez, Manolis Mavrommatis, Pasqualina Napoletano, Anne Van Lancker, Ralf Walter

    Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

     

    Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)

    ...

    AVIZ AL Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (12.6.2007)

    destinat Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne

    „Spre o strategie UE privind drepturile copilului”

    (2007/2093(INI))

    Raportor pentru aviz: Dimitrios Papadimoulis

    SUGESTII

    Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale solicită Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în raportul ei:

    A. întrucât articolul 24 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede că „orice copil are dreptul de a întreţine cu regularitate relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare interesului său”,

    1.  salută propunerea prezentată de Comisie privind instituirea unei strategii europene de promovare şi protejare efectivă a drepturilor copiilor; salută afirmaţia din comunicarea Comisiei potrivit căreia problemele legate de drepturilor copiilor reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeană; regretă că în comunicarea respectivă nu sunt stabilite standarde minime, domenii de acţiune clar definite, obiective sau termene limită precise pentru a căror respectare Uniunea Europeană ar trebui să se angajeze;

    2.  subliniază faptul că politicile de promovare a drepturilor copiilor constituie temelia societăţii de mâine, respectarea acestor drepturi oferind cel mai bun mijloc de încurajare, în rândurile adulţilor de mâine, a unei culturi a respectului faţă de drepturile individuale şi colective

    3.  subliniază că valorile Uniunii Europene se bazează pe respectul pentru individ şi pe egalitatea şanselor iar rolul societăţii este de a-i asista pe membrii săi să-şi dezvolte pe deplin propriul potenţial, în special prin educaţie;

    4.  regretă absenţa unui program de finanţare, deoarece, pentru a concretizarea drepturilor omului referitoare la copii, propunerea trebuie să prevadă un angajament financiar, care să le permită copiilor să-şi afirme aceste drepturi;

    5.  salută propunerea de înfiinţare a unor noi structuri, precum Unitatea drepturilor copilului în cadrul Comisiei, a funcţiei de coordonator pentru drepturile copilului, a grupului interdepartamental pentru drepturile copilului tot în cadrul Comisiei, a Forumului european pentru drepturile copilului şi a unei platforme online de discuţii şi lucru, structuri menite să dezvolte cooperarea la nivel european, în vederea stabilirii unei abordări globale şi coerente a acestor probleme;

    6.  accentuează importanţa aplicării integrale, de către statele membre şi ţările candidate, a actualelor angajamente internaţionale, în special a celor cuprinse în Convenţia ONU privind drepturile copilului, Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, ce cuprinde dispoziţii destinate copiilor cu handicap, şi în convenţiile OIM privind munca copiilor;

    7.  constată că accesul la o educaţie de calitate, la formare profesională, la cunoştinţele cele mai recente şi la noile tehnologii este un drept social fundamental; face apel către toate statele membre şi ţările candidate să garanteze acest drept fiecărui copil, indiferent de originea socială şi etnică, de situaţia materială a familiei sale, de localizarea geografică, structura familiei sau statutul legal al copilului sau al părinţilor săi;

    8.  dezaprobă toate ideologiile şi teoriile bazate pe credinţa că delincvenţa sau orice formă de deviere socială este predeterminată de factori genetici sau sociali; denunţă drept o încălcare a drepturilor copiilor orice politici destinate identificării timpurii a copiilor susceptibili de a deveni delincvenţi sau de a prezenta riscul unui comportament deviant din punct de vedere social;

    9.  accentuează necesitatea de a garanta că toate politicile, atât interne, cât şi externe, atât la nivelul statelor membre, cât şi la nivelul UE, urmăresc eliminarea muncii copiilor sub toate formele sale; consideră că şcolarizarea cu program complet este cea mai bună modalitate de combatere a acestui fenomen, atât în cazul fetelor, cât şi în cel al băieţilor, atât în ceea ce priveşte prevenirea acestor abuzuri, cât şi în ceea ce priveşte ieşirea în viitor din cercul vicios al analfabetismului şi sărăciei;

    10. subliniază faptul că produsele vândute în Uniunea Europeană pot fi fabricate cu munca copiilor; solicită Comisiei să elaboreze un mecanism prin care victimele fenomenului muncii copiilor să poată cere despăgubiri societăţilor europene în instanţele statelor membre; solicită Comisiei să asigure conformitatea reţelei de aprovizionare şi, în special, să propună mecanisme care să permită urmărirea în justiţia europeană a furnizorului principal în cazul încălcării, în oricare dintre etapele lanţului de aprovizionare, a convenţiilor ONU privind munca copiilor; în acest context, invită UE să pună în aplicare, printre altele, sistemul de preferinţe generale (SPG) pentru a combate cu eficacitate munca copiilor, care poate fi întâlnită în diferite regiuni ale lumii, adoptând măsuri destinate sarcinilor periculoase, pe care numeroşi copii sunt obligaţi să le îndeplinească;

    11. invită UE să ia iniţiativa la nivel internaţional, în strânsă cooperare cu autorităţile naţionale competente şi organizaţiile internaţionale, de a eradica fenomenul recrutării, pregătirii militare şi implicării copiilor în operaţiuni militare în cursul unor conflicte interne sau internaţionale în diverse regiuni ale lumii;

    12. consideră că integrarea drepturilor copiilor în politicile UE are o importanţă supremă pentru succesul acestei strategii europene; solicită Comisiei să includă în evaluările sale de impact asupra politicilor legate de acest subiect, dispoziţii specifice cu privire la drepturile copiilor; subliniază că Uniunea Europeană şi statele membre, atunci când îşi elaborează legislaţia şi politicile din diverse domenii, ar trebui să ia în considerare diversitatea copiilor şi a nevoile acestora, în funcţie de localizarea geografică, vârstă, sex, apartenenţă etnică, statutul social şi legal, religie, cultură, limbă, handicap sau structură familială şi să le garanteze copiilor respectarea deplină şi în mod egal a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; subliniază necesitatea unei acţiuni pozitive în favoarea celor mai vulnerabile grupuri de copii;

    13 subliniază importanţa implicării active a copiilor înşişi în fiecare procedură în care drepturile lor sunt puse în joc; consideră că participarea ar trebui să fie deschisă fiecărui copil, indiferent de apartenenţa etnică, statut legal şi social sau de un eventual handicap; invită statele membre să se asigure că toţi copiii beneficiază de asistenţă adecvată vârstei şi în caz de handicap şi se bucură de dreptul lor la participare şi liberă exprimare; salută menţionarea „dreptului la educaţie” şi a „dreptului la menţinerea relaţiilor cu ambii părinţi”; subliniază, în consecinţă, necesitatea participării asociaţiilor de părinţi şi a celor familiale la Forumul social european pentru drepturile copilului;

    14.  recunoaşte că participarea activă şi informarea sunt strâns legate; salută elaborarea unei strategii de comunicare şi informare, prin intermediul căreia măsurile luate de UE sunt aduse la cunoştinţa publicului prin strategii de comunicare conviviale destinate copiilor şi accesibile publicului larg;

    15. recunoaşte că, deşi actuala revoluţie tehnologică în domeniul tehnologiilor de informare şi comunicare oferă avantaje unice, aceasta poate constitui totodată un pericol pentru copii, din mai multe puncte de vedere; în consecinţă, sprijină crearea unui „scut de protecţie” destinat copiilor care utilizează în special Internetul, precum şi alte noi tehnologii, în vederea eliminării oricăror forme de exploatare a copiilor (atât în calitatea lor de indivizi receptivi la modele culturale, cât şi în cea de consumatori), dar chiar şi în scopul excluderii copiilor înşişi, (în calitate de posibile obiecte sexuale sau de victime ale violenţei şi pornografiei) ;

    16.  accentuează faptul că persoanele care se ocupă cu titlu profesional de îngrijirea copiilor necesită o formare continuă de calitate, condiţii bune de lucru şi un salariu corespunzător, pentru a încuraja continuitatea şi calitatea activităţii lor;

    17. regretă că comunicarea nu indică măsuri specifice pentru situaţia copiilor cu handicap; subliniază nevoia abordării integratoare a handicapului în cadrul strategiei Comisiei, pentru a asigura participarea deplină şi egală şi includerea copiilor cu handicap în toate domeniile de activitate, în special în educaţie şi formare, viaţă culturală, sport şi activităţi de agrement;

    18. observă că acei copii care îşi îngrijesc părinţii sau fraţii cu necesităţi specifice ar trebui să aibă dreptul la un sprijin direcţionat specific;

    19. accentuează că, conform studiilor recente, unul din cinci copii din Uniunea Europeană este expus pericolului sărăciei şi că tinerii şi copii sunt în mod deosebit vulnerabili la excluderea socială; consideră că acest risc este şi mai ridicat în majoritatea noilor state membre care au aderat în 2004 şi 2007, în special în ceea ce priveşte copiii şi tinerii care trăiesc în zone dezavantajate din punct de vedere socio-economic; salută măsurile urgente propuse în comunicarea împotriva sărăciei în rândul copiilor, subliniind faptul că sărăcia în rândul copiilor este o problemă persistentă; consideră că atenţia prioritară la nivelul UE şi al statelor membre ar trebui acordată prevenirii şi eliminării sărăciei în rândul copiilor; regretă că comunicarea nu stabileşte scopuri clare cantitative pentru eradicarea sărăciei în rândul copiilor;

    20.  subliniază faptul că statele membre trebuie să-şi sporească eforturile pentru a proteja copiii care suferă privaţiuni multiple sau care sunt în mod special vulnerabili, inclusiv, printre alte măsuri, prin furnizarea de servicii de înaltă calitate necostisitoare şi accesibile; cere instituirea unor mecanisme de monitorizare corespunzătoare pentru a-i identifica şi sprijini pe copiii expuşi riscurilor;

    21.  reaminteşte statelor membre de datoria acestora de a-i ajuta şi proteja pe toţi copiii împotriva riscului malnutriţiei, bolii sau proastelor tratamente, indiferent de situaţia socială sau statutul legal al lor sau al părinţilor;

    22. regretă că Comunicarea nu subliniază în special situaţia copiilor imigranţi, a celor solicitanţi de azil şi a celor refugiaţi , precum şi a copiilor cu un singur părinte ; consideră că ar trebui menţionate concret aceste grupuri care sunt încă şi mai vulnerabile la sărăcie, excludere socială şi diverse forme de exploatare;

    23. subliniază faptul că este esenţial să se asigure remunerarea în baza principiului remunerării egale pentru aceeaşi muncă prestată a acelor copii suficient de maturi pentru a fi angajaţi;

    24.  solicită abordarea într-un mod mai cuprinzător a evaluării naturii multidimensionale a sărăciei copiilor, care să ia în considerare bunăstarea acestora şi să nu se reducă la nivelul unei simple analize în funcţie de criteriul veniturilor;

    25.  atrage atenţia asupra problemei copiilor străzii şi solicită statelor membre şi Comisiei să ia măsuri, cum ar fi supravegherea şi mobilizarea mai bună a serviciilor responsabile;

          invită Comisia să ia măsuri astfel încât copiii fără domiciliu să poată beneficia de mâncare, adăpost, educaţie şi îngrijire medicală;

    26. salută planul Comisiei de a introduce o linie de asistenţă telefonică pentru copii la nivelul întregii Uniuni şi subliniază necesitatea ca acest serviciu să fie gratuit şi să facă obiectul unei largi publicităţi, pentru a asigura informarea tuturor copiilor cu privire la existenţa sa, în special a celor expuşi la cele mai mari riscuri;

    27.  subliniază faptul că accesul individual la securitate socială şi îngrijirea sănătăţii trebuie garantat pentru toţi copiii, în special cei expuşi la risc, iar aceste sisteme trebuie să ofere acces deschis cu bariere scăzute;

    28.  propune ca Uniunea Europeană să stabilească conceptul de „copii aflaţi în pericol” care să-i desemneze pe toţi copiii care sunt victime ale unei situaţii sociale care pune în pericol bunăstarea psihologică şi fizică a acestora sau îi expune riscului de a se implica în infracţiuni, fie ca victime, fie ca făptuitori;

    29. invită Comisia şi statele membre să lanseze iniţiative (cum ar fi campanii de publicitate şi schimburi de bune practici) pentru a reduce incidenţa „copiilor aflaţi în pericol”, inclusiv măsuri pentru a preveni delincvenţa juvenilă;

    30. propune o cooperare mai strânsă între UE şi autorităţile corespunzătoare din ţările relevante pentru combaterea exploatării sexuale a copiilor şi pentru luarea unor măsuri mai stricte împotriva cetăţenilor europeni care practică turismul sexual cu victime copii;

    31.  consideră că soluţiile de conciliere a vieţii profesionale şi familiale cu problemele legate de timpul de lucru trebuie să ia pe deplin în consideraţie drepturile copiilor;

    32.  constată că oferirea de îngrijire timpurie pentru copii în instituţii colective (creşe, şcoli) este una din cele mai bune modalităţi de soluţionare a problemei echilibrului dintre viaţa profesională şi cea familială şi, de asemenea, este un mijloc prin care să se asigure, într-o etapă timpurie a dezvoltării copiilor, că aceştia beneficiază de şanse egale şi că sunt socializaţi.

    33.  subliniază necesitatea abordării problemei traficului cu copii, care este o problemă internă europeană, precum şi o problemă internaţională mai vastă;

    34. condamnă ferm toate formele de pornografie infantilă; îndeamnă statele membre, Comisia şi Consiliul să lanseze o campanie pentru eliminarea din Europa a pornografiei infantile; cooperarea dintre autorităţile poliţieneşti naţionale, sprijinite de către autoritatea poliţienească europeană EUROPOL, ar trebui să joacă un rol conducător în această campanie; în acest context, EUROPOL ar trebui autorizat să-şi extindă activităţile la investigarea, în plus faţă de crima organizată, a persoanelor care operează transfrontalier în acest domeniu de activitate infracţională, în special prin internet;

    35.  condamnă ferm toate formele de muncă a copiilor, sclavia şi munca în regim de servitute, precum şi alte forme de muncă ce afectează negativ sănătatea şi securitatea copiilor; invită Comisia şi Consiliul să condiţioneze mai strâns comerţul Uniunii Europene şi asistenţa pentru dezvoltare destinată ţărilor terţe de punerea în aplicare de către aceste ţări a Convenţiei OIM privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor;

    36. condamnă ferm toate formele de prostituţie infantilă şi turism sexual; invită statele membre, Comisia şi Consiliul să asigure urmărirea vinovaţilor, indiferent dacă în interiorul sau exteriorul UE; de asemenea, solicită luarea şi promovarea unor măsuri, în cooperare cu sectorul turismului, pentru a asista în mod efectiv la combaterea prostituţiei infantile şi a turismului sexual, precum elaborarea unor coduri de conduită, angajamente voluntare şi inserarea unor clauze suplimentare în contractele încheiate de operatorii turistici cu hotelurile;

    37. subliniază importanţa acordării de prioritate drepturilor copiilor înscrise în Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului faţă de interesele societăţii în ceea ce priveşte optimizarea resurselor umane; dreptul la dezvoltare liberă al indivizilor trebuie să aibă prioritate absolută în faţa promovării selective sau ghidate a copiilor de către societate, de exemplu, prin axarea pe şansele viitoare pe piaţa forţei de muncă.

    38.  accentuează imperativul unei examinări şi includeri diferenţiate a necesităţilor copiilor, un bun exemplu de asemenea grilă diferenţiată fiind Report Card 7 al Centrului de cercetare INNOCENTI al UNICEF, cu şase dimensiuni ale bunăstării copilului, incluzând bunăstarea materială, sănătatea şi securitatea, bunăstarea educaţională, relaţiile cu familia şi cu cei de vârsta lui, comportamente şi riscuri, precum şi bunăstarea subiectivă.

    39.  regretă faptul că, în ciuda unui număr mare de copii obligaţi să lucreze în interiorul şi în afara UE datorită situaţiei economice dificile a familiilor acestora, a fost acordată foarte puţină atenţie punerii în aplicare a legislaţiei privind munca copiilor; consideră că ar trebui accentuată mai mult punerea sa în aplicare, în special ca parte a procesului de aderare.

    40. subliniază importanţa, în noua strategie europeană, a prevederii unei activităţi şi coordonări mai bune a tuturor actorilor implicaţi, inclusiv societatea civilă, în special copiii, cu o asistenţă financiară mai bună, axată pe măsuri directe pentru bunăstarea copiilor, de exemplu pentru îngrijirea de calitate a copiilor, infrastructuri şi activităţi creative; participarea activă a copiilor în luarea deciziilor referitoare la aceştia ar trebui să evolueze permanent, în funcţie de vârsta copilului (astfel cum se afirmă în articolul 12 din Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului).

    41. invită Comisia să ia măsuri pentru a permite copiilor să beneficieze de anii copilăriei şi să ia parte la activităţile tipice copiilor, fără a suferi datorită discriminării sociale sau excluderii;

    42.  invită Comisia să ia măsuri pentru protejarea la şcoală a copiilor împotriva bătăilor, rasismului şi hărţuirii sexuale;

    43. consideră că ar trebui create condiţiile prealabile care să permită copiilor orfani care şi-au pierdut unul sau ambii părinţi să se integreze bine în ansamblul societăţii fără să sufere datorită discriminării, pentru a li se oferi educaţie şi îngrijire medicală corespunzătoare şi pentru a li se acorda şanse egale în diverse activităţi fără excludere socială;

    44.  invită Comisia să ia măsuri pentru protejarea copiilor ai căror părinţi suferă de SIDA, o situaţie ce poate conduce la excluderea acestora de la anumite activităţi şi la izolare socială;

    45. invită Comisia să ia măsuri pentru interzicerea pedepselor corporale ca măsură disciplinară pentru copiii orfani care trăiesc în instituţii;

    46.  invită Comisia să ia măsuri pentru interzicerea mutilării genitale a fetelor, pentru oprirea căsătoriilor forţate şi să ia măsuri cu privire la crimele de onoare;

    PROCEDURĂ

    Titlu

    Spre o strategie UE privind drepturile copilului

    Numărul procedurii

    2007/2093(INI)

    Comisia competentă în fond

    LIBE

    Aviz emis de către              

            Data anunţului în plen

    EMPL
    26.4.2007

    Cooperare consolidată - data anunţului în plen

     

    Raportor pentru aviz :       

            Data numirii

    Dimitrios Papadimoulis
    23.1.2007

    Raportorul pentru aviz substituit

     

    Examinare în comisie

    12.4.2007

    5.6.2007

     

     

     

    Data adoptării

    7.6.2007

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    36

    0

    1

    Membri titulari prezenţi la votul final

    Jan Andersson, Alexandru Athanasiu, Emine Bozkurt, Iles Braghetto, Philip Bushill-Matthews, Milan Cabrnoch, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Luigi Cocilovo, Proinsias De Rossa, Harald Ettl, Richard Falbr, Ilda Figueiredo, Joel Hasse Ferreira, Stephen Hughes, Ona Juknevičienė, Jan Jerzy Kułakowski, Jean Lambert, Raymond Langendries, Elizabeth Lynne, Mary Lou McDonald, Thomas Mann, Ana Mato Adrover, Elisabeth Morin, Csaba Őry, Kathy Sinnott, Jean Spautz, Gabriele Stauner, Anne Van Lancker

    Membri supleanţi prezenţi la votul final

    Udo Bullmann, Françoise Castex, Monica Maria Iacob-Ridzi, Sepp Kusstatscher, Mario Mantovani, Dimitrios Papadimoulis, Evangelia Tzampazi

    Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

    Bilyana Ilieva Raeva

    Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)

     

    AVIZ al Comisiei pentru cultură şi educaţie (26.6.2007)

    destinat Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne

    privind strategia UE în domeniul drepturilor copilului

    (2007/2093(INI))

    Raportoare pentru aviz: Lissy Gröner

    SUGESTII

    Comisia pentru cultură şi educaţie recomandă Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

    A. întrucât exercitarea dreptului la educaţie şi cultură este unul dintre factorii esenţiali pentru demnitatea unui copil,

    B.  întrucât respectarea şi asigurarea respectării drepturilor copilului este esenţială în toate instituţiile educaţionale şi culturale, precum şi în asociaţiile în care aceştia se dezvoltă,

    C. întrucât şcoala nu este numai un loc unde se face educaţie, ci şi un loc unde se acumulează ştiinţă şi cultură,

    D. întrucât exercitarea deplină a drepturilor copilului reprezintă punctul final al unei dezvoltări treptate care le permite acestora să devină persoane independente şi responsabile,

    E.  întrucât şi drepturile copiilor cu dificultăţi şcolare trebuie luate în considerare, în special prin introducerea unor metode pedagogice adaptate nevoilor acestora,

    F.  întrucât măsurile pentru promovarea şcolarizării copiilor cu handicap trebuie urgent consolidate în vederea facilitării integrării acestora în societate,

    1.  salută strategia pentru promovarea şi protejarea drepturilor copilului în cadrul măsurilor UE, care trebuie să garanteze o protecţie eficientă a acestor drepturi şi, respectiv, să prevină exploatarea economică, precum şi orice formă de abuz, în cadrul căreia UE s-a obligat să respecte drepturile fundamentale, inclusiv drepturile copilului;

    2.  subliniază necesitatea prevenirii oricărei forme de excludere, discriminare şi violenţă împotriva copiilor;

    3.  consideră necesară punerea în aplicare a unor proiecte concrete, precum crearea unor linii telefonice care să garanteze accesul gratuit la asistenţă, în toate limbile oficiale;

    4.  consideră necesară consolidarea Forumului european pentru drepturile copilului, a platformei de discuţii şi de lucru pe Internet şi a grupului interservicii al Comisiei Europene, precum şi numirea unui coordonator pentru drepturilor copilului, pentru a permite îmbunătăţirea situaţiei copiilor la nivel mondial;

    5.  solicită UE să se implice activ, prin clarificări şi recomandări, în promovarea cunoaşterii Convenţiei privind drepturile copilului şi la răspândirea acesteia în interiorul şi în afara Uniunii Europene;

    6.  subliniază că dreptul la educaţie reprezintă o condiţie de bază pentru dezvoltarea socială a copiilor şi că aceasta trebuie să fie accesibilă tuturor copiilor, pe baza aptitudinilor lor personale, independent de originea etnică şi socială, precum şi de situaţia familială a acestora;

    7.  încurajează statele membre să iniţieze programe de schimb pentru cadre didactice şi elevi cu ţări din afara Uniunii Europene, în special cu ţări din Orientul Apropiat şi cu ţări în curs de dezvoltare şi, de asemenea, să răspândească şi să promoveze drepturile copilului, luând în considerare, în special, dreptul la educaţie şi egalitatea între sexe;

    8.  consideră că accesul copiilor la educaţie nu ar trebui să depindă de statutul lor şi/sau de statutul părinţilor; subliniază importanţa oferirii acestui acces copiilor emigranţilor şi/sau ai refugiaţilor;

    9.   face referire la obiectivele Procesului de la Barcelona privind egalitatea de şanse a tuturor copiilor în materie de dezvoltare şi existenţa unor posibilităţi adecvate de îngrijire;

    10. subliniază că copiii care îngrijesc părinţi sau fraţi şi surori cu nevoi speciale ar trebui să aibă dreptul la sprijin specific, orientat corespunzător;

    11. subliniază că persoanelor care activează profesional în îngrijirea copiilor ar trebui să li se ofere o formare profesională continuă de o calitate superioară, condiţii bune de muncă şi un salariu adecvat, pentru a promova continuitatea îngrijirii, precum şi standarde ridicate;

    12. aminteşte că este necesară implicarea societăţii, în special a părinţilor şi a educatorilor, pentru promovarea cunoaşterii drepturilor copilului şi asigurarea respectării acestora;

    13. atrage atenţia supra exploatării copiilor şi a adolescenţilor în lumea modei, a muzicii, a filmului şi a sportului;

    14. îndeamnă Consiliul şi Comisia să ia măsuri prin care să asigure o protecţie adecvată împotriva violenţei pe Internet şi în mediile audiovizuale;

    15. subliniază necesitatea consolidării promovării „culturii copiilor“ prin programele europene Media şi Cultură şi solicită Consiliului şi Comisiei să stârnească interesul copiilor pentru cultura şi limbile europene prin proiecte inovatoare şi să stimuleze de la o vârstă fragedă voinţa de a învăţa a acestora; subliniază totodată importanţa educării realizate cu ajutorul mass-media pentru promovarea, prin intermediul conţinuturilor pedagogice, a unei utilizări mai responsabile a diverselor mijloace de comunicare în masă;

    16. susţine crearea în Uniunea Europeană a unui sistem unitar de clasificare şi etichetare pentru comercializarea şi distribuirea conţinuturilor audiovizuale şi a jocurilor video destinate minorilor, pentru ca standardul european să poată servi ca model ţărilor din afara Uniunii Europene;

    17. subliniază că statele membre trebuie să-şi intensifice eforturile pentru protejarea copiilor, care în multe privinţe sunt dezavantajaţi sau cu precădere vulnerabili, printre altele şi prin măsuri precum punerea la dispoziţie a unor servicii de înaltă calitate, accesibile şi la un preţ rezonabil; solicită, prin urmare, instituirea unor mecanisme de supraveghere adecvate pentru identificarea şi sprijinirea copiilor aflaţi în pericol;

    18. îndeamnă Consiliul şi Comisia, în vederea adoptării noii directive privind serviciile media audiovizuale[1], să interzică pornografia infantilă şi violenţa la adresa copiilor în toate serviciile media audiovizuale;

    19. îndeamnă Consiliul şi statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a proteja tinerii de influenţa dăunătoare a alcoolului şi a drogurilor interzise;

    20. solicită Consiliului şi statelor membre să-şi coreleze resursele şi proiectele pentru punerea în aplicare a acestei strategii;

    21. solicită statelor membre ca, prin intermediul programelor europene, să diminueze rapid şi în mod considerabil sărăcia în rândul copiilor şi să stabilească etaloane oferind, în acelaşi timp, şanse egale tuturor copiilor, indiferent de provenienţa socială a acestora;

    22. solicită Comisiei şi statelor membre să stabilească forme concrete ale schimbului de experienţă regulat şi să formuleze, în cadrul colectării de date privind drepturile copilului, criterii de evaluare care să permită o comparaţie obiectivă, luând în considerare structurile eterogene din diferite state;

    23. solicită Comisiei şi statelor membre să se asigure că la dezvoltarea strategiei de comunicare pe tema drepturilor copilului şi a sprijinirii reţelelor informaţionale pentru copii se vor elabora materiale care să permită copiilor să obţină pe loc şi prin contact personal informaţii de calitate, adaptate special nevoilor lor;

    24. subliniază că dreptul copiilor şi al tinerilor la îngrijire medicală este esenţial pentru o creştere sănătoasă;

    25. reaminteşte că instituţiile de educaţie şi cultură sunt locuri unde copiii trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exercita neîngrădit drepturile, prin respectarea obligaţiilor care le revin;

    26. subliniază că educaţia şcolară şi cea culturală pregătesc copilul pentru a-şi ocupa locul în societate în calitate de cetăţean liber şi responsabil;

    27. subliniază că educaţia şi cultura sunt doi factori esenţiali în dezvoltarea copilului, prin care este pusă în evidenţă personalitatea şi sensibilitatea sa şi care dezvoltă totodată imaginaţia şi creativitatea acestuia;

    28.  recomandă Comisiei şi statelor membre ca, prin introducerea de inovaţii şi dezvoltarea de metode pedagogice adecvate, să-şi continue eforturile în privinţa copiilor care întâmpină dificultăţi pe plan şcolar;

    29. recomandă, de asemenea, Comisiei şi statelor membre să analizeze nevoile speciale ale elevilor cu handicap şi să desfăşoare un program şcolar adaptat necesităţilor lor, pentru stimularea integrării acestora în societate.

    PROCEDURĂ

    Titlu

    Strategia UE în domeniul drepturilor copilului

    Numărul procedurii

    2007/2093(INI)

    Comisia competentă în fond

    LIBE

    Aviz emis de către              

            Data anunţului în plen

    CULT
    26.4.2007

    Cooperare consolidată - data anunţului în plen

     

    Raportor pentru aviz :       

            Data numirii

    Lissy Gröner
    12.9.2006

    Raportorul pentru aviz substituit

     

    Examinare în comisie

    21.3.2007

    8.5.2007

     

     

     

    Data adoptării

    25.6.2007

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    24

    1

     

    Membri titulari prezenţi la votul final

    Ivo Belet, Guy Bono, Marie-Hélène Descamps, Věra Flasarová, Milan Gaľa, Ovidiu Victor Ganţ, Luis Herrero-Tejedor, Ruth Hieronymi, Sándor Kónya-Hamar, Manolis Mavrommatis, Marianne Mikko, Viorica-Pompilia-Georgeta Moisuc, Doris Pack, Christa Prets, Karin Resetarits, Pál Schmitt, Nikolaos Sifunakis, Hannu Takkula, Salvatore Tatarella, Henri Weber, Thomas Wise, Tomáš Zatloukal

    Membri supleanţi prezenţi la votul final

    Emine Bozkurt, Erna Hennicot-Schoepges, Mary Honeyball

    Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

     

    Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)

    ...

    • [1]  Poziţia Parlamentului European, adoptată în primă lectură la 13 decembrie 2006, în vederea modificării Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune (P6_TA(2006)0559).

    AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (12.9.2007)

    destinat Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne

    privind o strategie a Uniunii Europene privind drepturile copilului

    (2007/2093(INI))

    Raportor pentru aviz: Antonio López-Istúriz White

    SUGESTII

    Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

    1.  îndeamnă toate statele care încă nu au ratificat cele două protocoalele opţionale ale Convenţiei privind drepturile copilului să facă acest lucru;

    2.  îndeamnă Consiliul să autorizeze statele membre, care încă nu au ratificat Convenţia de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecţia copiilor, să facă acest lucru şi îndeamnă diferitele instituţii ale Uniunii Europene să promoveze ratificarea de către statele terţe a principalelor instrumente internaţionale pentru protecţia drepturilor copilului, în special acelea care ar putea ameliora situaţia imigranţilor minori;

    3.  îndeamnă Comisia să elaboreze orientări şi un ansamblu de bune practici pentru clarificarea şi facilitarea aplicării de către autorităţile naţionale a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti[1], având în vedere că aplicarea acestuia creează o multitudine de interpretări;

    4.  solicită insistent Comisiei şi Consiliului să respecte Carta drepturilor fundamentale (în special articolul 24) în cadrul procesului legislativ, pentru a garanta, astfel, că drepturile copiilor, în special ale celor care se află în situaţii defavorizate, precare sau vulnerabile sau care aparţin grupurilor de emigranţi sau minorităţilor etnice, în special rromii, sunt avute în vedere în mod sistematic în fiecare propunere legislativă;

    5.  reaminteşte că aderarea Comunităţii Europene la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a Consiliului Europei ar fi o soluţie adecvată pentru ameliorarea protecţiei copiilor în UE şi îndeamnă Consiliul să semneze cât mai curând aderarea CE la această convenţie;

    6.  solicită Consiliului să aprobe cât mai curând propunerea de decizie-cadru privind organizarea şi conţinutul schimburilor de informaţii extrase din cazierul judiciar între statele membre (COM(2005)0690);

    7.  îndeamnă Consiliul să îmbunătăţească eficienţa Europol în materie de combatere a infracţiunilor transnaţionale comise împotriva copiilor, în special cu privire la distribuirea pornografiei infantile prin internet şi posibilitatea ca un agent Europol să conducă echipe de anchetă în acest domeniu;

    8.  reaminteşte că reglementările internaţionale referitoare la protecţia copiilor se aplică minorilor neînsoţiţi care ajung în UE pe calea imigraţiei clandestine; solicită tuturor autorităţilor locale, regionale şi naţionale, precum şi instituţiilor europene, o colaborare cât mai bună pentru asigurarea protecţiei minorilor neînsoţiţi; solicită Comisiei să elaboreze, cu ţările terţe de origine, proceduri de cooperare internaţională în domeniul asistenţei, care să garanteze trimiterea acestor minori în ţările lor de origine în condiţii corecte, şi să creeze mecanisme de protecţie a lor, odată ajunşi în ţara de origine, fie în cadrul familiei lor biologice, fie prin sisteme sau instituţii care să îi protejeze eficient;

    9.  solicită Comisiei să prezinte un raport privind posibilitatea de a include în toate acordurile internaţionale încheiate între Comunitatea Europeană şi statele terţe o clauză specifică, obligatorie din punct de vedere juridic, referitoare la respectarea drepturilor copilului, astfel cum sunt prevăzute la nivel internaţional.

    PROCEDURĂ

    Titlu

    Referitor la o strategie a Uniunii Europene privind drepturile copilului

    Numărul de procedură

    2007/2093 (INI)

    Comisia competentă în fond

    LIBE

    Aviz emis de către
      Data anunţului în plen

    JURI
    26.04.2007

    Cooperare consolidată - data anunţului în plen

     

    Raportor pentru aviz
      Data numirii

    Antonio López-Istúriz White
    29.01.2007

    Raportorul pentru aviz substituit

     

    Examinare în comisie

    19.03.2007

    11.06.2007

     

     

     

    Data adoptării

    11.09.2007

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    24

    0

    0

    Membri titulari prezenţi la votul final

    Marek Aleksander Czarnecki, Bert Doorn, Monica Frassoni, Giuseppe Gargani, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Othmar Karas, Piia-Noora Kauppi, Klaus-Heiner Lehne, Katalin Lévai, Alain Lipietz, Antonio López-Istúriz White, Hans-Peter Mayer, Manuel Medina Ortega, Hartmut Nassauer, Aloyzas Sakalas, Francesco Enrico Speroni, Daniel Strož, Rainer Wieland

    Membri supleanţi prezenţi la votul final

    Janelly Fourtou, Jean-Paul Gauzès, Barbara Kudrycka, Michel Rocard, Jacques Toubon

    Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

    Albert Deß, María Sornosa Martínez

    Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)

    ...

    • [1]  JO L 338, 23.12.2003, p. 1.

    REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

    Data adoptării

    18.12.2007

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    54

    0

    1

    Membri titulari prezenţi la votul final

    Alexander Alvaro, Roberta Angelilli, Mihael Brejc, Kathalijne Maria Buitenweg, Maria Carlshamre, Michael Cashman, Giuseppe Castiglione, Giusto Catania, Jean-Marie Cavada, Carlos Coelho, Panayiotis Demetriou, Gérard Deprez, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Bárbara Dührkop Dührkop, Claudio Fava, Armando França, Urszula Gacek, Kinga Gál, Patrick Gaubert, Roland Gewalt, Lívia Járóka, Ewa Klamt, Stavros Lambrinidis, Esther De Lange, Henrik Lax, Roselyne Lefrançois, Sarah Ludford, Jaime Mayor Oreja, Claude Moraes, Javier Moreno Sánchez, Rares-Lucian Niculescu, Bogusław Rogalski, Martine Roure, Luciana Sbarbati, Inger Segelström, Søren Bo Søndergaard, Csaba Sógor, Vladimir Urutchev, Ioannis Varvitsiotis, Manfred Weber, Renate Weber, Tatjana Ždanoka

    Membri supleanţi prezenţi la votul final

    Edit Bauer, Simon Busuttil, Iratxe García Pérez, Genowefa Grabowska, Ignasi Guardans Cambó, Sophia in 't Veld, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Jean Lambert, Antonio Masip Hidalgo, Bill Newton Dunn, Rainer Wieland

    Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

    Giulietto Chiesa, Ģirts Valdis Kristovskis, Manuel Medina Ortega