RAPORT privind strategia UE pentru obţinerea accesului pe piaţă pentru societăţile europene
7.1.2008 - (2007/2185(INI))
Comisia pentru comerţ internaţional
Raportor: Ignasi Guardans Cambó
PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind strategia UE pentru obţinerea accesului pe piaţă pentru societăţile europene
Parlamentul European,
– având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor intitulată „Europa Globală: un parteneriat mai puternic pentru obţinerea accesului pe piaţă pentru exportatorii europeni” (COM(2007)0183),
– având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor intitulată „Europa Globală: concurenţa la nivel mondial. O contribuţie la strategia UE de creştere economică şi ocuparea forţei de muncă” (COM(2006)0567),
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa Globală: instrumentele europene de protecţie comercială într-o economie globală în schimbare. Carte verde pentru consultare publică” (COM(2006)0763),
– având în vedere Rezoluţia sa din 28 septembrie 2006 privind relaţiile economice şi comerciale ale UE cu India[1],
– având în vedere Rezoluţia sa din 25 octombrie 2006 privind raportul anual al Comisiei către Parlamentul European referitor la măsurile antidumping, antisubvenţii şi de protecţie adoptate de ţări terţe împotriva Comunităţii (2004)[2],
– având în vedere Rezoluţia sa din 4 aprilie 2006 privind evaluarea Rundei Doha, în urma Conferinţei Ministeriale a OMC din Hong Kong[3],
– având în vedere Rezoluţia sa din 12 octombrie 2006 privind relaţiile economice şi comerciale dintre UE şi Mercosur în vederea încheierii unui acord de asociere interregional[4],
– având în vedere Rezoluţia sa din 1 iunie 2006 privind relaţiile economice transatlantice UE-SUA[5],
– având în vedere Rezoluţia sa din 13 octombrie 2005 privind perspectivele relaţiilor comerciale dintre UE şi China[6],
– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoţeşte Comunicarea Comisiei intitulată „Reforme economice şi competitivitate: principalele mesaje ale Raportului 2006 privind competitivitatea europeană” (SEC(2006)1467),
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona: un cadru politic de consolidare a producţiei UE - spre o abordare mai integrată a politicii industriale” (COM(2005)0474),
– având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 23 şi 24 martie 2006,
– având în vedere Rezoluţia sa din 15 martie 2006 privind contribuţia la Consiliul European de primăvară 2006 cu privire la Strategia de la Lisabona[7],
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „UE – China: parteneri mai apropiaţi, responsabilităţi sporite” (COM(2006)0631) şi documentul de lucru care o însoţeşte, intitulat „Parteneri mai apropiaţi, responsabilităţi sporite: un document strategic privind comerţul şi investiţiile dintre UE şi China - concurenţă şi parteneriat” (COM(2006)0632),
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona – politica modernă a IMM-urilor pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă” (COM(2005)0551),
– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru comerţ internaţional şi avizul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A6-0002/2008),
A. întrucât Uniunea Europeană este un actor-cheie în comerţul internaţional şi ar trebui să joace un rol de conducere în cadrul sistemului economic mondial, pentru ca acesta din urmă să devină mai echitabil şi să acorde un interes sporit drepturilor sociale şi drepturilor legate de mediu;
B. întrucât Uniunea Europeană este cel mai mare exportator mondial şi principalul furnizor de servicii şi, prin urmare, este profund interesată de garantarea deschiderii unor noi pieţe pentru bunuri, servicii şi investiţii;
C. întrucât Uniunea Europeană trebuie să pună în aplicare nişte strategii mai ambiţioase şi mai prospective pentru a răspunde provocărilor globalizării şi pentru a face faţă concurenţei accentuate din partea principalelor economii emergente, păstrând, în acelaşi timp, modelul economic, regional şi social european;
D. întrucât este de acord că deschiderea economică, atât în interior, cât şi în exterior, este esenţială pentru crearea de locuri de muncă şi pentru creştere, precum şi pentru menţinerea competitivităţii internaţionale, şi întrucât, în cadrul strategiei privind accesul pe piaţă, Uniunea Europeană ar trebui, prin urmare, să-şi continue activitatea vizând deschiderea pieţelor comunitare, precum şi să încurajeze parteneri săi comerciali să-şi diminueze restricţiile pentru a-şi deschide mai mult pieţele;
E. întrucât un acces adecvat pe pieţele ţărilor terţe va permite producătorilor interni din Uniunea Europeană să-şi păstreze poziţia de lideri în ceea ce priveşte bunurile şi serviciile cu valoare adăugată sporită, să consolideze inovaţiile la nivelul produselor lor, să promoveze creativitatea, să protejeze drepturile de proprietate intelectuală (DPI) şi să obţină economii de scară importante;
F. întrucât evoluţia comerţului internaţional face ca accesul pe pieţele ţărilor terţe să fie la fel de important ca apărarea pieţelor Uniunii Europene de practici comerciale neloiale;
G. întrucât liberalizarea comerţului şi volumul sporit de schimburi comerciale stimulează concurenţa pe plan internaţional, dar măresc, de asemenea, riscul ca exporturile să fie supuse barierelor comerciale, cu un efect negativ asupra competitivităţii internaţionale a întreprinderilor din Uniunea Europeană;
H. întrucât competitivitatea economiei UE este afectată de comportamente protecţioniste care contravin normelor Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), atât în interiorul, cât şi în afara Comunităţii;
I. întrucât îndepărtarea barierelor comerciale va spori, cu siguranţă, exporturile europene de bunuri şi servicii şi va garanta o creştere constantă a economiei Uniunii Europene;
J. întrucât trebuie să ţină cont de faptul că DPI, inclusiv indicaţiile geografice şi denumirile de origine, nu sunt protejate în mod eficient de către partenerii comerciali ai UE pe plan mondial;
K. întrucât este deosebit de important să se facă distincţia între barierele comerciale nejustificate a priori, determinate de punerea neuniformă în practică a normelor comerciale bilaterale şi multilaterale consacrate, şi barierele comerciale rezultate din activităţile legislative şi administrative legitime ale autorităţilor publice, care provin din alte domenii decât comerţul dar care au consecinţe involuntare asupra schimburilor comerciale;
L. întrucât procedurile vamale complicate pentru import, export şi tranzit, restricţiile sanitare şi fitosanitare nejustificate de actualele norme OMC, utilizarea neloială a instrumentelor de protecţie comercială (IPC) şi o protecţie insuficientă a DPI constituie, în mod clar, bariere comerciale nejustificate a priori care trebuie să fie abordate pentru a facilita accesul pe piaţă pentru întreprinderile europene;
M. întrucât, în pofida faptului că este foarte dificil să se evalueze cu precizie volumul de activităţi comerciale comunitare care au întâmpinat restricţii pe pieţele externe, este clar că barierele comerciale au un efect important asupra ansamblului rezultatelor la export ale Uniunii Europene;
N. întrucât prezenţa economică a Uniunii Europene este în general mai puternică în ţările industrializate în care cererea este constantă, dar mai puţin satisfăcătoare în zone cu o creştere rapidă şi pe pieţe emergente precum China şi India;
O. întrucât Uniunea Europeană este în general considerată a fi o piaţă foarte deschisă şi cu o mare transparenţă, care combate cu fermitate practicile anticoncurenţiale şi garantează condiţii echitabile pentru toate importurile, indiferent de ţara lor de origine;
P. întrucât tarifele ridicate constituie în continuare un obstacol important în calea comerţului, în special în relaţiile cu principalele ţări emergente;
Q. întrucât OMC, în pofida faptului că este singurul cadru eficient pentru asigurarea accesului pe piaţă şi realizarea unui comerţ corect şi echitabil pe plan mondial, continuă să fie un cadru insuficient reglementat şi cu un caracter mai puţin strict; întrucât promovarea modelului european de guvernare poate contribui la crearea de noi norme adecvate şi poate asigura existenţa unui sistem mai stabil şi mai cuprinzător de reglementare a comerţului mondial;
R. întrucât este în interesul general al Comisiei să garanteze că legislaţia şi practicile comerciale adoptate de partenerii săi respectă, pe cât posibil, normele OMC şi alte norme internaţionale;
S. întrucât obstacolele în calea comerţului şi barierele pur interne nu afectează doar comerţul cu mărfuri, ci afectează, de asemenea, în mod semnificativ, comerţul cu servicii şi achiziţiile publice;
T. întrucât soluţionarea problemelor şi apărarea mai eficientă a intereselor şi aşteptărilor legitime ale industriei ar fi, de asemenea, benefice pentru vizibilitatea şi credibilitatea Uniunii Europene;
U. întrucât pentru îndeplinirea obiectivelor agendei de la Lisabona revizuite este necesar ca industriile din Uniunea Europeană să se dezvolte şi să se menţină pe poziţii competitive stabile pe piaţă la nivel mondial;
V. întrucât această competitivitate, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), se bazează din ce în ce mai mult pe cercetare, dezvoltare, inovaţie şi DPI;
W. întrucât două condiţii prealabile pentru această competitivitate sunt, pe de o parte, furnizarea sigură şi fiabilă de energie, şi, pe de altă parte, accesul liber al întreprinderilor din Uniunea Europeană la cele mai moderne tehnologii de informare şi comunicare,
Prezentare generală
1. subliniază faptul că punerea în aplicare cu succes a unei strategii revizuite, mai ambiţioase privind accesul pe piaţă, având scopul de a deschide noi pieţe mondiale pentru produsele şi serviciile europene, ar putea nu doar extinde rolul Uniunii Europene în întreaga lume, ci şi proteja locurile de muncă existente în Europa şi crea unele noi, consolida competitivitatea Uniunii Europene şi, prin urmare, ar putea contribui în mod substanţial la atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;
2. reaminteşte că strategia UE pentru a asigura accesul pe piaţă are rolul specific de a aborda economiile în curs de dezvoltare şi economiile emergente;
3. subliniază faptul că performanţele Uniunii Europene în ceea ce priveşte exporturile destinate atât economiilor dezvoltate, cât şi celor emergente sunt adesea obstrucţionate de o lipsă de reciprocitate la nivelul condiţiilor de acces pe piaţă, un grad insuficient de respectare a normelor comerciale internaţionale şi proliferarea practicilor comerciale neloiale;
4. îndeamnă Comisia să garanteze apărarea intereselor comerciale legitime ale Uniunii Europene împotriva practicilor comerciale abuzive sau neloiale ale ţărilor terţe şi consideră că, atunci când ţările terţe restricţionează, în mod nejustificat, accesul societăţilor din Uniunea Europeană pe pieţele lor, UE ar trebui să reacţioneze cu rapiditate şi fermitate;
5. observă importanţa crescândă a aspectelor de reglementare în comerţul internaţional; solicită creşterea coerenţei dintre normele şi practicile Uniunii Europene şi cele ale principalilor săi parteneri comerciali şi subliniază faptul că armonizarea normelor şi reglementărilor nu ar trebui să conducă la o slăbire a legislaţiei aplicabile în Europa în domeniul sănătăţii, siguranţei sau al mediului şi în domeniul social, ci ar trebui, în schimb, să determine adoptarea unor norme mai potrivite de către principalii parteneri comerciali ai Uniunii Europene;
6. invită Comisia şi statele membre să adopte o abordare pe termen lung a distorsiunilor structurale care, prin natura lor, riscă să continue sau să reapară chiar şi după adoptarea unor măsuri de către Comisie; îndeamnă Comisia să nu ignore cazurile în care eliminarea din timp a barierelor este puţin probabilă, dar înlăturarea acestora este totuşi necesară pentru restabilirea unor condiţii egale pe principalele pieţe externe;
7. invită Comisia să considere încălcările grave şi sistematice ale acordurilor şi normelor OMC şi ale altor reglementări comerciale internaţionale drept probleme care necesită o intervenţie rapidă şi să garanteze că aplicarea acestor norme nu este subordonată altor consideraţii politice şi economice decât cele care se referă la cazul considerat;
8. îndeamnă ţările terţe să înlăture restricţiile asupra capitalului străin pentru întreprinderile europene şi să elimine normele discriminatorii;
9. salută abordarea propusă de Comisie pentru selectarea priorităţilor privind accesul pe piaţă, dar o îndeamnă să examineze şi alte criterii, ceea ce ar garanta faptul că de această nouă iniţiativă beneficiază un număr cât mai mare de agenţi economici din Uniunea Europeană şi, în special, IMM-uri a căror supravieţuire depinde, în mod inevitabil, de o definire clară şi o aplicare eficientă a DPI, precum şi de restricţionarea definitivă a rentelor de monopol;
10. subliniază că succesul în combaterea barierelor comerciale va stimula investiţiile, producţia şi comerţul în Uniunea Europeană şi în întreaga lume, între altele prin creşterea transparenţei, a previzibilităţii şi competitivităţii condiţiilor de acces pe piaţă şi prin crearea sau îmbunătăţirea legăturii dintre Uniunea Europeană şi pieţele internaţionale;
11. consideră că acordurile de liber schimb (ALS) încheiate de Uniunea Europeană cu ţările sale ţintă vor fi inutile dacă nu asigură un acces important pe pieţe şi un progres real în reducerea şi, în final, eliminarea barierelor netarifare, care, trebuie menţionat, adesea distorsionează mai puternic comerţul decât barierele tarifare;
Comunicarea Comisiei
12. salută iniţiativa Comisiei de a pune bazele unui parteneriat mai puternic pentru obţinerea accesului pe piaţă pentru exportatorii europeni, în special în scopul de a obţine rezultate concrete pentru întreprinderile europene prin îmbunătăţirea accesului pe pieţele emergente în care întreprinderile europene se confruntă cu bariere noi şi complexe în calea comerţului şi a investiţiilor şi salută iniţiativa Comisiei de a coordona obiectivele şi instrumentele politicii comerciale a Uniunii Europene şi ale strategiei de acces pe piaţă, prin mobilizarea întregului potenţial al UE în domeniul comerţului internaţional şi al competitivităţii la nivel mondial;
13. salută, în special, propunerile Comisiei de instituire a unui parteneriat mai puternic între Comisie, statele membre şi întreprinderile din Uniunea Europeană, în vederea sprijinirii în mod direct a agenţilor economici în depăşirea dificultăţilor concrete cu care se confruntă în ceea ce priveşte accesul pe pieţele ţărilor terţe, într-un mod şi o perioadă de timp în concordanţă cu realitatea economică;
14. consideră că, prin asigurarea unui grad adecvat de coordonare între acţiunile întreprinse la nivel naţional şi comunitar, prin valorificarea unor resurse care, în caz contrar, ar fi dispersate şi prin asigurarea unei apărări mai eficiente a drepturilor şi intereselor exportatorilor europeni, Comisia poate juca un rol important în punerea în aplicare a noii strategii privind accesul pe piaţă;
15. consideră că Uniunea Europeană joacă un rol esenţial în garantarea unor condiţii uniforme în comerţul internaţional, în strânsă cooperare cu statele membre şi având în vedere principiul subsidiarităţii şi echilibrul competenţelor existente;
16. subliniază că o evaluare cantitativă şi calitativă periodică a rezultatelor strategiei privind accesul pe piaţă este importantă pentru determinarea eficienţei acestei strategii; invită Comisia să elaboreze un plan de acţiune adecvat referitor la accesul pe piaţă şi să prezinte Parlamentului European un raport anual privind accesul pe piaţă, asemănător cu cel prezentat deja privind IPC;
17. regretă faptul că, în Comunicarea menţionată anterior intitulată „Europa Globală: un parteneriat mai puternic pentru obţinerea accesului pe piaţă pentru exportatorii europeni”, nu s-a ţinut seama de mai multe recomandări rezonabile şi bazate pe experienţă, primite din partea comunităţii de afaceri şi îndeamnă Comisia să le ia în considerare la punerea în aplicare a respectivei Comunicări;
Iniţiative privind accesul pe piaţă în Uniunea Europeană
18. subliniază necesitatea consolidării cooperării dintre Comisie şi statele membre în vederea schimbului de informaţii şi de bune practici; invită statele membre să creeze reţele de servicii de asistenţă naţionale sau, dacă este cazul, regionale pentru centralizarea informaţiilor şi cererilor de despăgubire, acordând o atenţie deosebită intereselor şi necesităţilor IMM-urilor;
19. consideră că eficienţa respectivelor reţele ar fi mult mai mare dacă la înfiinţarea acestora ar participa asociaţii industriale naţionale şi locale, camere de comerţ, asociaţii de IMM-uri şi agenţii de promovare a comerţului;
20. invită Comisia şi statele membre să consolideze rolul Comitetului consultativ pentru accesul pe piaţă şi să garanteze o legătură permanentă între Comisie şi statele membre şi Comitetul articolului 133, Comitetul de reglementare în materie de bariere comerciale şi alte comitete pertinente;
21. invită Comisia să creeze un sistem de dialog permanent care să permită statelor membre şi, atunci când este cazul, regiunilor şi altor părţi europene interesate să facă schimb de informaţii şi să definească strategii şi priorităţi;
22. invită Comisia să ia în considerare următoarele aspecte la punerea în aplicare a strategiei sale privind accesul pe piaţă:
— sporirea numărului personalului din Bruxelles destinat unităţii care se ocupă cu probleme legate de accesul pe piaţă;
— crearea unui registru eficient de plângeri în cadrul DG Comerţ;
— elaborarea unor orientări structurate pentru abordarea fiecărei categorii de bariere netarifare;
— crearea, în cadrul DG Comerţ, a unui serviciu de asistenţă pentru statele membre şi societăţi (cu o secţiune dedicată IMM-urilor);
— revizuirea şi îmbunătăţirea politicii de comunicare privind serviciile de acces pe piaţă oferite de către Comisie, punând accentul, în special, pe IMM-uri;
— creşterea numărului de potenţiali utilizatori prin oferirea unor informaţii de bază (de exemplu, broşuri şi pliante) în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene;
— îmbunătăţirea bazei de date privind accesul pe piaţă pentru a răspunde mai bine necesităţilor întreprinderilor şi pentru a o face mai uşor de utilizat;
— îmbunătăţirea cooperării, coerenţei şi comunicării interne între serviciile Comisiei responsabile cu aspecte legate de accesul pe piaţă;
— asigurarea participării unor reprezentanţi ai comunităţii de afaceri în cadrul Comitetului consultativ pentru accesul pe piaţă;
— elaborarea unor orientări structurate în ceea ce priveşte priorităţile, inclusiv desemnarea pieţelor, sectoarelor şi barierelor pe care ar trebui pus accentul;
— consolidarea poziţiei sale în cadrul organismelor internaţionale de standardizare, cum ar fi Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO);
Iniţiative privind accesul pe piaţă în ţări terţe
23. solicită o coordonare mai structurată între Comisie şi statele membre în ţări terţe, care ar permite utilizarea mai eficientă a resurselor diplomatice şi guvernamentale responsabile cu aspecte legate de accesul pe piaţă;
24. subliniază necesitatea acordării unui mandat clar şi ambiţios delegaţiilor Uniunii Europene şi echipelor de acces pe piaţă, recent create, situate în ţări terţe; reiterează faptul că strategia privind accesul pe piaţă va avea succes doar dacă statele membre sunt pregătite să contribuie cu propriile resurse, atât umane, cât şi financiare, în mod proporţional cu posibilităţile, interesele şi obiectivele lor;
25. invită Comisia şi statele membre să consolideze cooperarea cu camerele de comerţ europene, asociaţiile comerciale şi agenţiile de promovare a comerţului ale statelor membre situate în ţări terţe şi să asigure un schimb de informaţii adecvat între delegaţiile, ambasadele statelor membre, alte organisme guvernamentale de comerţ exterior şi asociaţiile profesionale europene interesate;
26. invită Comisia să acorde din nou prioritate alocării de resurse umane delegaţiilor Uniunii Europene, astfel încât să asigure personal suplimentar pentru crearea şi buna funcţionare a echipelor de acces pe piaţă, în special în delegaţii-cheie precum, printre altele, Beijing, New Delhi, Moscova şi Brasilia;
Aspecte sectoriale
27. sprijină crearea unor iniţiative specifice, în cadrul strategiei privind accesul pe piaţă, care să combată, în special, barierele din domeniul serviciilor, achiziţiilor publice, investiţiilor şi DPI, ajutoarelor de stat şi altor subvenţii, precum şi să stabilească norme privind concurenţa şi să asigure punerea lor adecvată în aplicare în ţările terţe;
28. îndeamnă Comisia şi statele membre să se asigure că IMM-urile pot beneficia sistematic de noile iniţiative privind accesul pe piaţă; invită Comisia să definească acţiuni ad hoc care să vizeze consolidarea prezenţei produselor IMM-urilor pe pieţele ţărilor terţe şi să apere drepturile lor legitime faţă de practicile părtinitoare din ţări terţe;
Abordarea multilaterală
29. subliniază necesitatea de a crea sinergii cu principalii parteneri comerciali ai Uniunii Europene (precum Statele Unite ale Americii, Canada şi Japonia), în vederea elaborării unei strategii comune privind accesul pe piaţă şi pregătirii unui acord multilateral privind accesul pe piaţă, care este atât de necesar;
30. reiterează necesitatea promovării în continuare a unei cooperări şi apropieri internaţionale mai strânse pe planul reglementării, pentru a elimina suprapunerea inutilă a eforturilor şi pentru a reduce costurile suportate de consumatori, industrie şi guverne; invită Comisia să promoveze apropierea progresivă a standardelor şi normelor Uniunii Europene şi a partenerilor săi comerciali, atât la nivel multilateral, cât şi bilateral;
31. îndeamnă Comisia să promoveze stabilirea, în cadrul OMC, a unor mecanisme specifice care să permită o reacţie mai rapidă în abordarea barierelor netarifare noi şi în curs de apariţie; în acest sens, Comisia ar trebui să încurajeze alţi parteneri comerciali să folosească mai mult procedurile de notificare prevăzute de Acordurile privind barierele tehnice în calea comerţului;
32. insistă asupra faptului că trebuie să se pună în continuare un accent clar pe aplicarea şi asigurarea respectării de către ţările terţe a obligaţiilor din cadrul OMC, recurgând la mecanismul OMC de soluţionare a litigiilor pentru a exercita acest drept;
Perspective
33. consideră că, cu excepţia cazului în care preocupările privind dezvoltarea justifică acest lucru, Uniunea Europeană ar trebui să depună toate eforturile pentru a obţine, din partea partenerilor săi comerciali, concesii proporţionale cu nivelul de dezvoltare al acestora;
34. îndeamnă Comisia să includă, în cadrul noii generaţii de ALS şi în cadrul altor acorduri având implicaţii comerciale, dispoziţii clare privind aplicarea şi soluţionarea litigiilor, special concepute pentru combaterea barierelor pur interne;
35. invită partenerii comerciali ai Uniunii Europene să înlăture orice bariere care restricţionează accesul bunurilor şi serviciilor pe piaţă şi să optimizeze, în schimb, oportunităţile lor comerciale pe bază de reciprocitate, inclusiv prin punerea în aplicare în mod satisfăcător a măsurilor de deschidere a pieţei care rezultă din negocieri bilaterale, regionale şi multilaterale;
36. invită Comisia să prezinte în fiecare an Parlamentului un raport referitor la progresele şi rezultatele strategiei privind accesul pe piaţă, acordând o atenţie deosebită priorităţilor stabilite;
o
o o
37. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.
EXPUNERE DE MOTIVE
The communication entitled ‘Global Europe: a stronger partnership to deliver market access for European exporters’, issued by the Commission on 18 April 2007, unquestionably marks a significant step towards better and more effective protection of Europe’s global trading interests.
EU external trade policy, initially neglected by the ‘Lisbon strategy’, has in recent years, returned conspicuously to the fore as a focus of topical interest. Globalisation has cast doubt on the long-established equilibrium and necessitated a profound rethink of the EU’s aims and priorities, both internal and external.
The competitiveness of European industry certainly needs to be placed at the heart of the Community agenda. If European firms can be made more competitive, it will be possible to create skilled jobs, secure Europe’s economic growth, guarantee the survival of the European welfare system, and ensure that the EU can remain a major trading power in the 21st century.
Over the past few years the Commission has pinned many of its hopes on a satisfactory outcome to the Doha Round negotiations and often underestimated the contribution that commercial policy could make to the success of the Lisbon strategy. The failure of the multilateral negotiations and the rather fruitless European initiatives in the area of competitiveness have lately compelled the EU to revise its approach from top to bottom; the Lisbon strategy was thus altered in 2005, and a communication, ‘Global Europe: competing in the world’, published in 2006.
One of the central aspects of ‘Global Europe’ is undoubtedly market access. The reasons for this are many and varied. The EU is the world’s biggest exporter of goods, the main provider of services, and the leader in the field of public procurement and financial and insurance services. It is, in other words, a great trading power oriented towards exports.
Europe’s competitiveness is due to the quality of its labour force, a tradition of excellence dating back many centuries, and a very largely competition-driven single market on which unfair trading practices are severely punished. The very high degree of openness and transparency on the Community market is not, however, matched by the markets of Europe’s main trading partners.
The problems lie especially in the emerging countries, which are recording the highest economic growth rates and constitute some of the most promising markets for European goods and services. This is a particularly important point, given that the EU’s trading presence is far more substantial in virtually ‘saturated’ industrialised countries such as the United States than in emerging countries like China and India. Better access to foreign markets for high value added European products and services could help halting Europe’s current industrial decline and greatly benefit economic growth and employment.
The multilateral negotiations and the establishment of the WTO have done some good in that they have served to reduce, if not eliminate, the tariff barriers that once hampered the development of world trade.
As far as non-tariff barriers are concerned, however, the picture is not so rosy. On account of baffling customs procedures, discriminatory health or technical regulations, various administrative obstacles, serious infringements of intellectual property rights, and restrictive practices regarding public procurement or foreign investment, access to the markets of certain non-EU countries is an extremely difficult and expensive matter, especially for SMEs with limited funds and resources.
Doing away with non-tariff barriers is easy. But just as the heads of the mythical Hydra kept growing back, so are new obstacles being created every day, and they are becoming increasingly more sophisticated and difficult to remove. In fact non-tariff barriers vary so widely, that their impact on world trade cannot be reliably assessed. But even without accurate figures, it is reasonable to suppose that they have very serious repercussions on Europe’s export performance and must consequently be fought with the utmost determination.
The removal of these restrictions on trade would help not only the more industrialised countries, but also, and above all, the developing countries, which, because of their relative economic weakness and dearth of resources, are to all intents and purposes powerless in the face of abusive practices.
Although your rapporteur – endorses the substance of the communication on market access, he also feels compelled to point out that the Commission could have done more and should have been bolder.
The Commission apparently is not concerned by the number of officials dealing with market access, either in the EU or in non-EU countries (in a large delegation such as the one based in Beijing, for example, commercial counsellors make up just 7% of the staff). Nor does the communication say anything about any funds earmarked with a view to setting up a European information and support system for exporting firms; and it ought, moreover, to have paid greater heed to the proposals from the business world.
Many of the innovations mentioned in the communication require the active participation of the Member States. Unless they participate enthusiastically and without reservations, the new market access strategy outlined by the Commission is doomed to failure. Member States must therefore purposefully shoulder their responsibilities and provide the economic and human resources needed for the initiative to succeed. Those resources are to some extent already available, but they are woefully underused. Pooling national trade resources, exchanging information on a regular basis, and setting up an effective network with all those involved in support to trade (at national or regional level): all those are actions that could help promoting the external competitiveness of Europe as a whole.
The Commission has an important role to play. Europe must speak with one voice and work out a consistent political approach to those trading partners which are reluctant to open up their markets. The Commission should undertake the task of mobilising resources which might otherwise be squandered and organising EU initiatives, without, however, encroaching on roles and duties that should fall to Member States. In addition, a ‘complaints office’ should be set up to receive complaints and pass them on, if need be, to the proper national authorities.
The Commission should also improve its communication policy where market access is concerned by holding seminars and discussion forums in Brussels and Member States, offering better basic services (for example brochures or instructions in all European languages), and organising training for officials and business representatives serving on market access teams in non-EU countries or responsible for market access in Member States. The dialogue with Member States should be carried on through the Market Access Advisory Committee, which should be given greater powers of initiative and guidance.
The Madb (Market Access Database) is a useful tool for measures to combat non-tariff barriers. Its usefulness could, however, be enhanced by making the system more user-friendly and expanding it to include content and information relevant to businesspeople and special sections on services and public procurement.
The Commission should, furthermore, base its action on an accurate assessment of the economic interests at stake, in which the interest of the European economy as a whole should take precedence over the interests – albeit legitimate – of specific individuals and sectors. It would also be highly desirable to strengthen the initiatives aimed at SMEs: otherwise the danger would be that the benefits of the renewed Community commitment to market access might be confined to a small number of strong, influential economic sectors, without extending to those firms which today still account for most of the European economic fabric and are more likely to be hit by the restrictive practices laid down in other quarters.
The EU must not be afraid to defend its legitimate interests, whether through a more coherent and resolute commercial and diplomatic policy or by employing the means afforded by the WTO or provided for under regional or bilateral agreements (the WTO dispute settlement body being an obvious example).
The new generation of trade agreements should include safeguard clauses allowing the EU to remove non-tariff barriers without delay and at the lowest possible cost to business operators and European taxpayers.
A successful outcome to the Doha negotiations could have led to breakthroughs in terms of market access. Without neglecting negotiations on bilateral agreements with Europe’s main trading partners, the Commission should press for a framework agreement whereby specific regulation could be brought to bear on matters related to non-tariff barriers and settlements reached rapidly whenever disputes arose on account of a failure to enforce, or non-compliance with, the agreement.
Some points should have been discussed in more depth, including the obligation for WTO member countries to notify any measures likely to obstruct trade, and the establishment of an ad hoc arbitration body to settle disputes and, where appropriate, authorise retaliatory trade measures.
Another way to lessen the impact of non-tariff barriers is to harmonise the regulations of WTO member countries. The progress achieved in the Transatlantic Regulatory Dialogue with the United States should encourage the Commission to bring other trading partners within the scope of this initiative.
Finally, the efforts to combat barriers to trade depend on better international consultation. Securing competition-driven open markets helps the entire world economy, no matter where producers of goods and services might be based. This principle holds good both within the EU (European societies should cooperate more closely among themselves) and outside, for countries sharing the same trading interests.
Parliament has a key role to play in shaping the EU’s trading priorities. Permanent consultations should be organised with the relevant parliamentary committee; an annual report (along the lines of the arrangement applying to trade defence instruments) should be drawn up on the system implemented by the Commission; and, where appropriate, the EP should be involved in initiatives and high-level missions aimed at settling market access disputes: these would all be desirable steps to take, not least to help prepare for entry into force of the new ‘constitutional’ treaty.
Conclusions and recommendations
The new market access strategy outlined by the Commission marks a significant step forward, but it is not enough. The Commission has had the merit of reopening the market access debate, but, together with the Member States, it has to do more, and above all be bolder, if it intends to make a success of this initiative.
The communication must accordingly be ‘fleshed out’ to encompass new ideas and the new input required in the light both of business needs and of experience on the ground. The market access teams and the Madb in non-EU countries cannot succeed unless they are given the necessary backing by the Commission and national governments and prove capable of offering a real service to European industry. European businesses, especially SMEs, must be put in a position to take advantage of the Commission’s services, and the way to make that happen lies in a more effective information policy and more fully developed national and regional support.
The external aspects of the communication undoubtedly need to be strengthened. In addition to more purposeful use of the means already available, new multilateral or bilateral instruments need to be provided (respectively in the WTO and by concluding free trade or partnership and cooperation agreements) so as to enable non-tariff barriers to be removed and effective action taken to stamp out abuses.
It would also be desirable to work in closer coordination with other industrialised countries, establish regulatory dialogues, and gradually harmonise technical and health regulations, without weakening the protection afforded to European citizens.
AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare Şi energie (27.11.2007)
destinat Comisiei pentru comerţ internaţional
privind strategia UE pentru a asigura accesul pe piaţă al companiilor europene
Raportor pentru aviz: Edit Herczog
SUGESTII
Comisia pentru industrie, cercetare şi energie recomandă Comisiei pentru comerţ internaţional, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:
- având în vedere Rezoluţia sa din 22 mai 2007 privind „Europa globală – aspecte externe ale competitivităţii”[1]
A. întrucât pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona revizuite este necesar ca industriile din Uniunea Europeană să se dezvolte şi să se menţină pe poziţii competitive stabile pe pieţele mondiale;
B. întrucât această competitivitate, în special pentru IMM-uri, se bazează din ce în ce mai mult pe cercetare, dezvoltare, inovaţie şi proprietate intelectuală;
C. întrucât două condiţii prealabile pentru această competitivitate sunt, pe de o parte, furnizarea sigură şi fiabilă de energie, şi, pe de altă parte, accesul liber al întreprinderilor din UE la cele mai moderne tehnologii de informare şi comunicare;
D. întrucât UE, atât ca piaţă integrată cât şi ca organizaţie internaţională, poate contribui în mod eficient, prin competenţele sale şi capacitatea sa de negociere, la eforturile întreprinderilor din UE de a pătrunde pe pieţele din ţări terţe,
1. salută iniţiativa Comisiei de a coordona obiectivele şi instrumentele politicii comerciale a UE şi ale strategiei de acces pe piaţă, astfel încât să fie valorificat, în mod eficient, potenţialul UE în domeniul comerţului internaţional şi al competitivităţii la nivel mondial;
2. subliniază importanţa unei ierarhizări precis orientate şi tematice (mai degrabă decât sectoriale) a acţiunilor care urmează a fi întreprinse în vederea promovării competitivităţii externe a întreprinderilor din UE şi insistă, în mod special, asupra necesităţii de a dezvolta şi de a pune în aplicare, în mod eficient, norme privind protejarea proprietăţii intelectuale;
3. invită statele membre, asociaţiile profesionale şi alte organizaţii reprezentative, precum şi Comisia să îşi accelereze eforturile şi să contribuie la cooperare, analiză comparativă şi la schimbul de experienţă şi bune practici, astfel încât competenţele comune ale UE în materie de comerţ să poată servi mai bine intereselor întreprinderilor din UE, în special ale IMM-urilor active pe pieţele din ţări terţe.
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
22.11.2007 |
||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
36 0 0 |
|
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Jan Březina, Jerzy Buzek, Pilar del Castillo Vera, Jorgo Chatzimarkakis, Giles Chichester, Den Dover, Nicole Fontaine, Adam Gierek, Norbert Glante, Umberto Guidoni, András Gyürk, David Hammerstein, Erna Hennicot-Schoepges, Ján Hudacký, Romana Jordan Cizelj, Werner Langen, Anne Laperrouze, Eluned Morgan, Angelika Niebler, Reino Paasilinna, Miloslav Ransdorf, Vladimír Remek, Paul Rübig, Andres Tarand, Britta Thomsen, Radu Ţîrle, Patrizia Toia, Catherine Trautmann, Claude Turmes, Nikolaos Vakalis, Alejo Vidal-Quadras |
||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Neena Gill, Lambert van Nistelrooij, Vladimir Urutchev |
||
|
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final |
Holger Krahmer, Umberto Pirilli |
||
- [1] Texte adoptate, P6_TA(2007)0196.
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
18.12.2007 |
||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
22 5 1 |
|
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Francisco Assis, Graham Booth, Daniel Caspary, Christofer Fjellner, Ignasi Guardans Cambó, Jacky Hénin, Syed Kamall, Sajjad Karim, Alain Lipietz, Caroline Lucas, Marusya Ivanova Lyubcheva, Erika Mann, David Martin, Vural Öger, Georgios Papastamkos, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Peter Šťastný, Robert Sturdy, Gianluca Susta, Daniel Varela Suanzes-Carpegna, Iuliu Winkler, Corien Wortmann-Kool |
||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Stavros Arnaoutakis, Jean-Pierre Audy, Jens Holm, Jan Marinus Wiersma, |
||
|
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final |
Guy Bono, Ulrich Stockmann |
||