RAPORT privind situaţia femeilor din zonele rurale ale UE

4.2.2008 - (2007/2117(INI))

Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe
Raportoare: Christa Klaß

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind situaţia femeilor din zonele rurale ale UE

(2007/2117(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul CE, în special articolele 3 şi 13,

–   având în vedere Decizia Consiliului nr. 2006/144/CE din 20 februarie 2006 privind orientările strategice ale Comunităţii pentru dezvoltare rurală (perioada de programare 2007-2013)[1],

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)[2] ,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)[3],

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanţarea politicii agricole comune[4],

–   având în vedere Directiva 86/613/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară activităţi independente, inclusiv agricole, precum şi protecţia femeilor care desfăşoară activităţi independente în timpul sarcinii şi maternităţii[5],

–    având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă[6],

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispoziţiilor generale referitoare la Fondurile structurale[7],

–   având în vedere Rezoluţia Consiliului din 2 decembrie 1996 privind abordarea integratoare a egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei în Fondurile structurale[8],

–   având în vedere Rezoluţia sa din 13 martie 2003 privind obiectivele egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei la utilizarea fondurilor structurale[9],

–   având în vedere Concluziile Consiliului din 22 iulie 2003 privind „Ocuparea forţei de muncă în zonele rurale conform Strategiei europene pentru ocuparea forţei de muncă”[10],

–   având în vedere revizuirea Strategiei pentru dezvoltare durabilă a UE (SDD UE) - o nouă strategie[11],

–   având în vedere Comunicarea Comisiei adresată Consiliul European de primăvară intitulată „Cooperarea pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă - Un nou început pentru strategia de la Lisabona” (COM(2005)0024),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Combaterea diferenţei de remunerare între femei şi bărbaţi” (COM(2007)0424),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Locurile de muncă în regiunile rurale: acoperirea deficitului locurilor de muncă” (COM(2006)0857) şi documentele de lucru ale serviciilor Comisiei (SEC(2006)1772),

–   având în vedere publicaţia „Femeile active în dezvoltarea rurală: asigurând viitorul Europei”[12],

–   având în vedere Studiul privind ocuparea forţei de muncă în zonele rurale 2006 (SERA),

–   având în vedere documentul intitulat „Dezvoltarea rurală în Uniunea Europeană – Raportul din 2006 privind informaţiile statistice şi economice”,

–   având în vedere concluziile Consiliului European din 23 şi 24 martie 2000 de la Lisabona privind strategia de la Lisabona pentru ocuparea forţei de muncă şi creştere,

–   având în vedere concluziile celei de-a doua Conferinţe privind dezvoltarea rurală, care a avut loc la Salzburg, între 12-14 noiembrie 2003, intitulată „Plantarea seminţelor pentru viitorul rural – crearea unui politici prin care să ne putem realiza ţelurile”,

–   având în vedere rapoartele Fundației europene pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă (Eurofound) referitoare la „Primul studiu european privind calitatea vieții: diferențe dintre mediul urban și cel rural”, la „Capitalul social și crearea de locuri de muncă în Europa rurală”, precum și la „Spiritul antreprenorial al femeilor din zonele rurale”,

–   având în vedere Decizia 2005/600/CE a Consiliului din 12 iulie 2005 privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre[13],

–   având în vedere Raportul comun privind protecţia socială şi incluziunea socială pentru anul 2007[14],

–   având în vedere Pactul european pentru egalitatea între femei şi bărbaţi, adoptat de către Consiliul European de la Bruxelles, din 23-24 martie 2006,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 25 iunie 1993 privind evaluarea activităţilor neremunerate desfăşurate de femei[15],

–   având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2003 privind situația femeilor din zonele rurale din Uniunea Europeană în contextul politicii agricole comune PAC[16] şi Rezoluția sa din 13 martie 2007 intitulată „O foaie de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați (2006-2010)[17],

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0031/2008),

A. întrucât, dintr-o perspectivă europeană, problemele legate de zonele rurale[18] sunt abordate în cadrul Politicii agricole comune (PAC); întrucât prezenta rezoluție abordează aspecte din cel de-al doilea pilon al PAC, și anume dezvoltarea rurală, și întrucât, cu toate acestea, politicile sociale și economice trebuie să fie, de asemenea, luate în considerare;

B.  întrucât îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă din zonele rurale şi susţinerea diversificării activităţilor economice reprezintă unul dintre obiectivele majore ale politicii de dezvoltare rurală a Uniunii Europene;

C. întrucât creşterea atractivităţii zonelor rurale necesită susţinerea unei creşteri durabile, integrate, şi crearea de noi locuri de muncă, în special pentru femei şi tineri, precum şi furnizarea unor servicii de asistenţă medicală şi de asistenţă socială de înaltă calitate;

D. întrucât schimbările economice şi sociale prin care trec zonele rurale nu afectează toate femeile în acelaşi fel, deoarece pentru unele acestea aduc noi oportunităţi, iar pentru altele provocări foarte serioase şi probleme;

E.  întrucât obiectivele de la Lisabona privind creşterea şi susţinerea economiei sociale de piaţă pot fi realizate doar dacă se foloseşte în totalitate potenţialul semnificativ al femeilor pe piaţa muncii, atât în zonele rurale, cât şi în cele urbane;

F.  întrucât munca femeilor este considerată deseori ca o resursă naturală nelimitată, exploatabilă şi întrucât, de asemenea, segregarea inechitabilă de pe piaţa muncii devine din ce în ce mai rigidă;

G. întrucât ratele ocupării forței de muncă sunt scăzute în zonele rurale, atât în cazul bărbaților, cât și în cazul femeilor și, în plus, multe femei nu au niciodată un loc de muncă și, prin urmare, nici nu sunt înregistrate ca șomere, nici nu figurează în statisticile privind șomajul; întrucât zonele rurale sunt grav afectate de lipsa de forță de muncă de calitate;

H. reafirmându-şi punctul de vedere, conform căruia punerea în aplicare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului nu a fost eficientă până în prezent şi nu a îndeplinit obiectivele iniţiale ale Directivei, în special pe acela de a îmbunătăţi statutul soţilor colaboratori;

I.   întrucât multe femei din zonele rurale desfăşoară activităţi comparabile cu o activitate profesională, dar aceste activităţi nu sunt recunoscute, protejate sau remunerate ca atare;

J.   întrucât puţine femei sunt proprietare ale unei exploataţii agricole - în general, de mici dimensiuni şi rentabilitate redusă – şi majoritatea femeilor din zonele rurale lucrează alături de bărbaţii din anturajul lor (taţi, fraţi, soţi), iar aceştia sunt cei care deţin drepturi exclusive de proprietate asupra exploataţiei agricole sau fermei de creştere a animalelor;

K. întrucât situația zonelor rurale variază atât de la un stat membru la celălalt, cât și în cadrul aceluiaşi stat membru și întrucât, prin urmare, zonele rurale cu diferite posibilități de dezvoltare și locuitorii acestora trebuie susținuți în mod corespunzător;

L.  întrucât zonele rurale pot oferi o viaţă de calitate familiilor cu copii şi persoanelor în vârstă, dar încă se confruntă cu un număr mare de probleme, precum lipsa infrastructurii educaţionale şi de formare la toate nivelurile, a serviciilor de interes social - de exemplu un număr suficient de spaţii adecvate de îngrijire a copiilor - a serviciilor de proximitate şi de îngrijire a persoanelor mai în vârstă sau bolnave, precum şi presiunea datorată restructurării agricole şi problemelor de mediu;

M. întrucât aportul semnificativ al femeilor la dezvoltarea locală şi a comunităţii nu se reflectă în mod adecvat în participarea acestora la procesul de luare a deciziilor;

N. întrucât femeile oferă să se implice de cele mai multe ori în activităţi voluntare, în cadrul sau în afara familiei, şi întrucât familia reprezintă unitatea de bază a societăţii;

O. întrucât zonele rurale sunt afectate în mod special de îmbătrânirea populaţiei, de densitatea scăzută a populaţiei şi de depopulare în unele zone;

P.  întrucât migrarea femeilor către grupurile de vârstă active din punct de vedere economic contribuie în continuare la „masculinizarea” populaţiei rurale, având consecinţe negative asupra calităţii vieţii comunităţii şi asupra tendinţelor demografice;

Q. întrucât femeile, în special cele din zonele rurale, petrec mult timp cu dusul copiilor şi al altor membri ai familiei lor la doctor, şcoală şi la sport şi întrucât tinerii sunt dezavantajaţi din cauza lipsei unei reţele locale de transport în comun şi au, prin urmare, mai puţine posibilităţi de a găsi programe de formare profesională sau un loc de muncă;

R.  întrucât accesul la tehnologiile informaţiei şi comunicării este mult mai dificil în zonele rurale, în special pentru femei;

S.  întrucât zonele rurale oferă posibilităţi reale în ceea ce priveşte potenţialul de dezvoltare a unor sectoare noi, a structurilor de primire turistice rurale, a activităţilor artizanale şi a turismului rural, activităţi desfăşurate de cele mai multe ori de femei şi care reprezintă un factor economic important pentru zonele subdezvoltate, dar cu un peisaj interesant;

T.  întrucât ar trebui acordată mai multă importanţă integrării dimensiunii de gen în buget în vederea administrării eficiente a programelor de dezvoltare rurală şi, în special, în vederea orientării mai precise a fondurilor către nevoile specifice ale femeilor din aceste zone;

U. întrucât eliminarea inegalităţilor şi promovarea egalității de șanse între bărbați și femei sunt principalele obiective ale Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului,

1.  are convingerea că integrarea aspectelor legate de gen în sectorul rural reprezintă o strategie-cheie nu numai pentru promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi, ci şi pentru creşterea economică şi dezvoltarea rurală durabilă;

2.  invită Comisia să îmbunătăţească datele şi informaţiile statistice privind acest fenomen şi să analizeze modelele, motivele principale şi urmările migrării din zonele rurale din UE; invită statele membre să dezvolte strategii destinate împiedicării migrării femeilor din zonele rurale, în special a celor cu studii înalte;

3.  invită statele membre să creeze, în colaborare cu guvernele locale şi întreprinderile, stimulente pentru participarea femeilor la ocuparea forţei de muncă, în special prin eliminarea oricăror discriminări cu care acestea se pot confrunta pe piaţa muncii, în vederea abordării problemei sărăciei şi a excluderii sociale în zonele rurale; observă că sărăcia este mult răspândită în comunităţile rurale, în special în noile state membre;

4.  invită statele membre să adopte măsuri adecvate destinate femeilor care desfăşoară activităţi independente, referitoare la concediul de maternitate şi medical;

5.  invită Comisia să furnizeze statistici privind sărăcia şi excluderea socială defalcate nu doar pe criterii de gen şi vârstă, ci şi în funcţie de mediul în care acestea locuiesc: urban sau rural;

6.  invită statele membre să susţină trecerea de la zone rurale cu activitate predominant agricolă la zone rurale cu activităţi economice mai extinse;

7.  invită statele membre să pună în aplicare politici de creştere a calităţii vieţii în general a femeilor din zonele rurale şi să protejeze viitorul zonelor rurale, oferind servicii rurale accesibile, şi anume servicii poştale, servicii în bandă largă şi legate de aplicaţiile noilor tehnologii, centre culturale şi sportive, brigăzi de pompieri şi servicii publice generale;

8.  invită statele membre să promoveze spiritul antreprenorial al femeilor, să susţină reţelele de afaceri ale femeilor, îndrumarea/asistenţa pentru modele sau alianţe ale întreprinzătorilor de sex feminin şi să conceapă iniţiative destinate ameliorării atitudinii, abilităţilor şi competenţelor antreprenoriale ale femeilor din zonele rurale;

9.  invită Consiliul, Comisia şi statele membre să acorde un sprijin financiar mai mare măsurilor inovatoare destinate femeilor din zonele rurale; invită Comisia să elaboreze proiecte LEADER în vederea creării unor reţele pentru un schimb de experienţe şi de cele mai bune practici;

10. invită statele membre şi Comisia să ia în considerare grupul important - în general format din femei - al partenerilor de viaţă care participă la activităţile agricole, precum şi în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) şi care, în numeroase state membre, suferă de lipsa unui statut juridic, ceea ce generează probleme financiare şi juridice specifice privind dreptul la concediul de maternitate şi medical, dobândirea drepturilor la pensie şi accesul la sistemele de asigurări sociale, sau probleme în caz de divorţ;

11. invită statele membre să ofere sprijin ideologic şi financiar pentru activităţi onorifice sau voluntare;

12. subliniază că, în zonele rurale, femeile sunt relativ mai afectate decât bărbaţii de şomajul deghizat, datorită rolurilor tradiţionale şi dotării insuficiente a numeroase zone cu o infrastructura adecvată, cum ar fi structurile de îngrijire a copiilor;

13. invită statele membre să încurajeze, în colaborare cu autorităţile regionale, înfiinţarea de centre regionale de resurse pentru femei, în special pentru cele cu vârste cuprinse între 25 şi 60 de ani care nu au un loc de muncă, susţinându-le, prin acordarea de consultanţă primară şi evaluarea nevoilor, în eforturile lor de a desfăşura activităţi independente sau de a dezvolta anumite servicii în cadrul propriilor comunităţi;

14. invită statele membre să amelioreze spaţiile destinate educării şi formării, precum şi infrastructurile de îngrijire a copiilor, serviciile de îngrijire a persoanelor în vârstă şi a persoanelor cu handicap şi serviciile medicale, în special posibilităţile de acordare de îngrijire medicală primară; invită statele membre să se asigure că există servicii paramedicale şi medicale de urgenţă în zonele rurale;

15. atrage atenţia asupra tabuului redutabil pe care îl reprezintă violenţa sexuală şi/sau domestică împotriva femeilor şi fetelor din zonele rurale; invită statele membre să adopte măsuri corespunzătoare pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecţie şi de sprijin victimelor şi persoanelor expuse riscului de a deveni victime ale acestui tip de violenţă;

16. îndeamnă statele membre să abordeze problema reprezentată de lipsa unei bune infrastructuri de transport în zonele rurale şi să dezvolte politici pozitive de îmbunătăţire a accesului tuturor la mijloacele de transport, în special al persoanelor cu handicap, deoarece transportul este în continuare un factor care contribuie la excluderea socială şi la existenţa inegalităţii în societate, ceea ce afectează în primul rând femeile;

17. invită Comisia ca, în cadrul revizuirii programelor de dezvoltare rurală, să supravegheze îndeaproape integrarea perspectivei egalităţii între sexe în programele de dezvoltare rurală prezentate de statele membre;

18. salută, în această sens, proiectele FSE/EQUAL care vizează să pună în evidenţă şi să îmbunătăţească rolul femeilor în agricultură şi în zonele rurale; invită Comisia şi statele membre să promoveze asemenea proiecte în cadrul Uniunii Europene;

19. invită statele membre să susţină întreprinderile care investesc în zonele rurale şi oferă locuri de muncă de calitate femeilor;

20. invită instituţiile UE, statele membre şi autorităţile regionale şi locale să promoveze organizarea unor schimburi de cunoştinţe şi activităţi similare, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, în special în ceea ce priveşte situaţia femeilor în mediul rural;

21. menţionează faptul că femeile sunt subreprezentate în posturile oficiale de conducere, rurale sau regionale, deşi joacă un rol important în cadrul comunităţii „informale”, femeile având deseori un rol esenţial în viaţa socială a comunităţii, prin contribuţia lor la crearea capitalului social, prin implicarea în reţele locale informale (de exemplu, în cadrul muncii voluntare în serviciul comunităţii sau al unor asociaţii tematice diverse);

22. invită autorităţile naţionale, regionale şi locale responsabile să încurajeze participarea femeilor la grupurile de acţiune locală şi dezvoltarea parteneriatelor locale în cadrul axei Leader şi să asigure participarea echilibrată a reprezentanţilor ambelor sexe în cadrul consiliilor de administraţie;

23. regretă faptul că, în legătură cu Rezoluţia Parlamentului din 3 iulie 2003, menţionată anterior, Comisia nu a răspuns prin efectuarea unei revizuiri radicale a Directivei 86/613/CEE, deşi Comisia recunoaşte că, până în prezent, aplicarea directivei a fost ineficientă şi că s-au realizat progrese minime privind recunoaşterea muncii şi asigurarea unei protecţii corespunzătoare soţilor colaboratori ai persoanelor care desfăşoară activităţi independente sau agricole în statele membre; invită, din nou, Comisia să prezinte, până la sfârşitul anului 2008, o directivă revizuită, care să asigure drepturi sociale autonome şi drepturi la pensie femeilor care participă la munca din cadrul exploataţiilor agricole;

24. regretă profund faptul că, deocamdată, Comisia nu a formulat un răspuns concret la rezoluţiile anteriore ale Parlamentului privind situaţia soţilor care participă la activitatea persoanelor care desfăşoară activităţi independente, prin care se solicita :

- luarea în evidenţă obligatorie a acestora, pentru ca să nu mai reprezinte lucrători invizibili;

- obligaţia statelor membre de a adopta măsurile necesare pentru a asigura că soţii colaboratori pot beneficia de asigurare pentru serviciile de asistenţă medicală, de dreptul la pensie, de alocaţie de maternitate şi de servicii de înlocuire în timpul absenţei, precum şi de pensii de invaliditate;

25. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic şi Social European, Comitetului Regiunilor, precum şi organelor executive şi celor alese, competente în materie de egalitate de şanse la nivel local, regional sau naţional.

• [1]  JO L 55, 25.2.2006, p. 20.
• [2]  JO L 277, 21.10.2005, p. 1.
• [3]  JO L 368, 23.12.2006, p. 15.
• [4]  JO L 209, 11.8.2005, p. 1.
• [5]  JO L 359, 19.12.1986, p.56.
• [6]  JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
• [7]  JO L 161, 26.6.1999, p. 1.
• [8]  JO C 386, 20.12.1996, p. 1.
• [9]  JO C 61 E, 10.3.2004, p. 370.
• [10]  JO C 186, 06.8.2003, p. 3.
• [11]  Documentul Consiliului 10117/06, 9.6.2006.
• [12]  Direcţia Generală pentru Agricultură, Comisia Europeană 2000
• [13]  JO L 205, 6.8.2005, p. 21.
• [14]  Documentul Consiliului 6694/07, 23.2.2007.
• [15]  JO C 194, 19.7.1993, p. 389.
• [16]  JO C 74 E, 24.03.04, p. 882.
• [17]  JO C 301 E, 13.12.2007, p. 56.
• [18]  Definiţia zonelor rurale utilizată în prezenta rezoluţie a fost adoptată în contextul Deciziei 2006/144/CE. Comisia a folosit în mod consecvent metodologia OCDE. Metodologia OCDE se bazează pe densitatea populaţiei (OCDE, Crearea de indicatori rurali pentru elaborarea politicii teritoriale, Paris, 1994). Aceasta se bazează pe o abordare în două etape: în prima etapă, entităţile locale (de exemplu municipiile) sunt identificate ca fiind rurale dacă densitatea populaţiei lor este de sub 150 de locuitori pe kilometru pătrat. Ulterior, regiunile (de exemplu NUTS 3 sau NUTS 2) sunt clasificate în 3 categorii:
  · zonă predominant rurală (PR): dacă peste 50% din populaţia din zonă locuieşte în comune rurale (cu mai puţin de 150 de locuitori / km2);
  · zonă intermediară (ZI): dacă între 15% şi 50% din populaţia din zonă locuieşte în unităţi locale rurale;
  · zonă predominant urbană (PU): dacă mai puţin de 15% din populaţia din zonă locuieşte în
  unităţi locale rurale.
  Cele 1284 de zone NUTS 3 din cele 27 de state membre ale UE sunt împărţite, în mare, în mod egal între cele trei categorii ruralo-urbane. Comisia depune în prezent eforturi pentru a elabora definiţii alternative care să reflecte mai bine diversitatea zonelor rurale semnificative, inclusiv a zonelor periurbane.

EXPUNERE DE MOTIVE

Introduction

The life of women in rural areas creates a multiplicity of opportunities and problems.

Development of rural areas can not be based on agriculture alone, diversification both within and beyond the agricultural sector are indispensable in order to promote viable sustainable rural development.[1]

According to the estimates of the European Commission, rural areas in the European Union represent 92 % of the territory and 56 % of the population. They are strikingly varied in terms of social and economic structure, geography and culture. Rural economies generate 45% of GVA and provide 53% of the employment, but tend to lag as regards the number of socio-economic indicators compared to non-rural areas[2]. Rural areas offer real opportunities in terms of their potential for growth in new sectors, the provision of rural amenities and tourism, their attractiveness as a place to live and work, their role as a reservoir of natural resources and highly valued landscapes, their settlements with a rich history and architectural remains, and protected areas such as regional or national parks.

The processes of globalisation have different affects on various rural areas, leading to restructuring and decline of the agriculture sector, the growth of services sector and increased emphasis of technology. These undergoing economic and social changes affect women. Rural women are not homogenous group; therefore, these changes affect women in various ways. Their particular situation depends on variety of factors: women's needs and interests differ as differ the opportunities and challenge they face.

On 20 February 2006 the European Council has adopted Strategic guidelines for rural development. Full involvement of women and women’s contribution to revitalising the local communities, establishing new businesses, maximising human resources are crucial in meeting the priorities set out in the Guidelines, especially in improving the quality of life in rural areas, encouraging diversification of the rural economy, improving competitiveness of rural areas. Moreover, ensuring that women and men have equal opportunities is essential for sustainability of rural development

According to the objectives set out at the Lisbon European Council in 2000, by 2010 European Union should become the most competitive and dynamic knowledge-based economy in the world, capable of sustainable economic growth together with a quantitative and qualitative improvement in employment and greater social cohesion. Achieving the Lisbon targets on employment will require a further improvement of efforts made by Member States, especially as regards the access of women to labour market. Women play crucial role in socio-political, social, economic, environmental development of rural areas. Europe's rural areas must fully exploit their potential or risk falling behind in meeting the Lisbon targets, particularly in the remotest and most agricultural areas.

Problematics

Despite the dominance of urban areas and the attention metropolises get in the discourses of elected representatives, executives, decision-makers from central, local, metropolitan and regional government as well as the media, a bigger part of the social and economic life happens in rural areas. Although cities undoubtedly contribute to the achievement of goals set out in the Lisbon agenda, sustainable development of rural areas offer opportunities that are vital for the growth of the EU economy.

Indicators reveal that employment rates of both men and women are lower in rural areas. Furthermore, in many EU countries unemployment combined with a lack of diversification in employment is more common for women than that of rural men. Traditionally female activity rates are lower in rural areas as female working in farms are not always counted in the labour force and fewer paid employment opportunities exist compared with more urban areas.

Rural areas are experiencing demographic, social and cultural changes. Demographic ageing, being and important issue throughout the Europe, is especially evident in the predominantly rural areas of some Member States. Women dominate as the providers of the primary care for children and other dependent people. Women make working-time adjustments to fulfil caring obligations, and thus experience negative short-term and long-term consequences in terms of career, earnings and pensions. This also applies to urban areas as well, but there the infrastructure is better and usually the journeys are shorter, because everything is more centralised.

Europe's rural areas are divers and include many leading regions. However, some rural areas, and in particular those which are most remote, depopulated or dependent on agriculture face particular challenges. They need support to meet the challenges of growth and sustainability in the coming years. Various problems tend to cumulate here: an unfavourable demographic situation, lower employment rates and higher unemployment rates, lower levels of income, unbalanced division of labour in the domestic household, difficulties in combining working and family lives, insufficient technical and social infrastructure, the provision of various services i.e. health care services, local public transport, child care facilities and social services for elderly and the sick; a slower development of the tertiary sector; weaknesses in skills and human capital; lack of education and training facilities; lower percentage of households who have access to 'broadband' internet; lack of business services supportive to women's projects and enterprises; low investment activities; small number of women in decision making and planning, etc.

In today's Europe the inequalities are observable not only on the rural-urban spectrum but also between the richer and poorer EU countries, where inequalities are clearly expressed in the data across a wide range of domains, making a case for prioritising the needs of the new Member States. There are different women's groups in rural areas - old and young, unemployed and economically active, women farmers, women living in central and marginal areas - and thus, different activities for the different women's groups are needed. In the poorer countries of the enlarged EU, it is the rural areas that deprivation in most marked[3]. A potential problem here is the possibility that the more rural and remote regions of the new Member States will be seen as having limited growth potential and will not receive their share of investment; this is despite the fact that, as evidence suggests, it may be these very areas that people experience the highest levels of deprivation and the poorest quality of life.

Such situation contributes to a continuing out-migration of especially young and well-trained persons in many places. As majority among those who leave are women, there are negative effects on the social life of that rural area and rural economy. Furthermore, it contributes the deterioration of the number of “communal households”. The institutions of social infrastructure and services of public interests are heavily impaired. Additionally to a loss of population, observable lower fertility rates endanger medium to long-term development of these regions.

Recommendations

Women in rural areas need particular political attention. Rapporteur asks for genuinely support for local initiatives, community action and an integrated approach to rural development, focused on women. Mainstreaming gender into the rural sector must be a key strategy not only for the promotion of equality between women and men, but also for sustainable economic growth. Specific measures are crucial in order to target and address the urgent problems and needs faced by women in rural areas. Rapporteur emphasizes that first of all the society's awareness of the disadvantages of women in rural areas has to be raised. Furthermore, rapporteur calls for the necessity to ensure that gender dimension is taken into account in the impact assessments of the EU rural development policies as well as into all budgetary processes linked to the implementation of rural development policies. Furthermore, to counterbalance an unbalanced situation there must be financial incentives to encourage local authorities to enforce specific measures.

Rural women everywhere are in a minority in decision-making and planning. The low level of participation of women in decision-making inevitable leads to biases in the priorities and. The challenge for rural development programmes is to identify the constraints on women's full participation in the economic and public life at local level, and to develop specific initiatives in their favour. It is important to support the development of networks as highly transformative in terms of improving women's employment opportunities i.e. establishing regional resource centres for women that could focus its efforts on empowering women, particularly those between the ages of 25 and 60 years who faced unemployment and to support them towards self-employment or in developing services within their own communities through grassroots consultation and needs assessment.

Diversification is necessary for growth, employment sustainable development in rural areas. It is important to strengthen the entering and involvement of women in new economic sectors such as telecommunications, leisure services, and environmental improvement. By entering into self-employment and setting up small businesses women can be at the forefront on innovation and diversification in rural areas. Tourism, crafts and the provision of rural amenities are growth sectors in many regions and offer opportunities both for farm diversification and the development of micro-businesses in the broader rural economy. In promoting training, information and entrepreneurship the particular needs of women should be considered. Moreover, the successful LEADER programme should continued as it have helped many women develop paying activities in the fields of tourism, crafts and regional products.

The reconciliation of work with family life in a rural environment is hindered by the distance between the dwelling place, the workplace and the different services. Because of the unequal distribution of household activities in a couple, women are often confronted with the issue of reconciling work with family life. EU should support the Member States to promote the reconciliation of working and family lives in rural as well as in urban areas, especially in economically underdeveloped rural regions, in close connection with the communities by promoting an access to employment, most particularly community jobs, by developing external help for household chores and by making various means of communication easier accessible. Whereas these elements belong to the public sphere, one more important element is linked to the changing social behaviour and concerns the sharing of household activities between women and men. This must be done individually however, the overall social development must be pressed ahead.

• [1]  Final declaration "Planting seeds for rural futures - building a policy that can deliver our ambitions", The European Conference on Rural Development, 12 -12 November 2003, Salzburg.
• [2]  Impact assessment.
• [3]  First European Quality of Life Survey: urban - rural differences.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	28.1.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	27 0 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Edit Bauer, Lívia Járóka, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Esther De Lange, Astrid Lulling, Doris Pack, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Zita Pleštinská, Anna Záborská, Edite Estrela, Lissy Gröner, Pia Elda Locatelli, Christa Prets, Teresa Riera Madurell, Anne Van Lancker, Siiri Oviir, Hiltrud Breyer, Věra Flasarová, Eva-Britt Svensson
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Elisabeth Jeggle, Christa Klaß, Gabriela Creţu, Anna Hedh, Marusya Ivanova Lyubcheva,
Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final	Petru Filip, José Ribeiro e Castro, Eva Lichtenberger