RAPORT privind agricultura durabilă şi biogazul: necesitatea revizuirii legislaţiei europene

7.2.2008 - (2007/2107(INI))

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală
Raportor: Csaba Sándor Tabajdi
Raportor pentru aviz (*):Werner Lagen, Comisia pentru industrie, cercetare şi energie
(*) Procedura comisiilor asociate - articolul 47 din Regulamentul de procedură

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind agricultura durabilă şi biogazul: necesitatea revizuirii legislaţiei europene

(2007/2107(INI))

Parlamentul European,

- având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2005 intitulată „Plan de acţiune în domeniul biomasei” (COM(2005)0628),

- având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată „Foaie de parcurs pentru energia regenerabilă - Energiile regenerabile în secolul XXI: construirea unui viitor mai durabil” (COM(2006)0848),

- având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 1997 intitulată „Energie pentru viitor: surse de energie regenerabile - Carte albă pentru o strategie şi un plan de acţiune comunitar” (COM(1997)0599),

- având în vedere Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității[1],

- având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 mai 2004 intitulată „Cota de energie regenerabilă în UE - Raportul Comisiei în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2001/77/CE, evaluarea efectului instrumentelor legislative şi al altor politici comunitare asupra evoluţiei contribuţiei surselor de energie regenerabile în UE şi propuneri de acţiuni concrete” (COM(2004)0366),

- având în vedere programul Comisiei intitulat „Energie inteligentă - Europa”[2] şi Comunicarea Comisiei din 8 februarie 2006 intitulată „O strategie a UE privind biocarburanţii” (COM(2006)0034),

- având în vedere Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 mai 2003 de promovare a utilizării biocombustibililor și a altor combustibili regenerabili pentru transport[3],

- având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori[4] şi Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)[5],

- având în vedere Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 februarie 2004 privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto[6],

- având în vedere Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii[7],

- având în vedere rezoluţia sa din 29 septembrie 2005 privind cota de energie regenerabilă în UE şi propunerile de acţiuni concrete[8],

- având în vedere rezoluţia sa din 23 martie 2006 privind promovarea culturilor de uz nealimentar[9],

- având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

- având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi avizul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, precum şi cel al Comisiei pentru mediu (A6‑0034/2008),

A. întrucât Cartea albă pentru o strategie şi un plan de acţiune comunitar privind energia pentru viitor - surse de energie regenerabile (COM(1997)0599) fixează ca obiectiv mărirea ponderii resurselor de energie regenerabile de la 6% în 1995 la 12% până în anul 2010;

B.  întrucât Comisia a afirmat în Planul său de acţiune în domeniul biomasei că, pentru a atinge acest obiectiv, cantitatea de energie produsă din biomasă ar trebui cel puţin să se dubleze;

C.  întrucât în Uniunea Europeană agricultura şi silvicultura au contribuit substanţial la atenuarea efectelor schimbărilor climatice, după cum arată scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din agricultură cu 10% între 1990 şi 2004 în UE-15 şi cu 14% în UE-25; întrucât se preconizează că, până în anul 2010, emisiile provenite din agricultura europeană se vor reduce cu 16% faţă de nivelul din 1990;

D. întrucât există un potenţial semnificativ de creştere considerabilă a producţiei de biogaz, în special prin contribuţiile posibile ale producţiei animaliere (gunoi de grajd), nămolului de epurare, deşeurilor şi plantelor inadecvate pentru producţia de alimente şi de furaje, ca materiale utilizate de preferinţă în producerea biogazului; întrucât trebuie să se ţină seama, pe de altă parte, de impactul utilizării energetice a gunoiului de grajd asupra structurii solurilor şi a duratei de viaţă a acestora;

E.  întrucât până în prezent se produc numai 50 PJ de biogaz pe bază de gunoi de grajd, plante energetice, nămol de epurare şi deşeuri organice, în condiţiile în care numai gunoiul de grajd luat separat are un potenţial de 827 PJ;

F.  întrucât producţia de biogaz şi instalaţiile de biogaz sunt inegal distribuite în Europa, demonstrând o dată în plus că potenţialul biogazului nu este utilizat la maximum;

G. întrucât biogazul poate fi exploatat în numeroase aplicaţii utile, cum ar fi producerea de electricitate, încălzirea, răcirea, alimentarea cu carburant a vehiculelor etc.;

H. întrucât utilizarea biomasei în scopul producerii de electricitate poate contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi aceasta este considerată una dintre cele mai ieftine surse de energie pentru încălzire;

I.   întrucât dezvoltarea instalaţiilor de biogaz bazate pe plantele energetice a fost considerabil încetinită, din cauza creşterii rapide a preţurilor la cereale şi a preocupărilor legate de aprovizionarea cu alimente şi de mediul înconjurător;

J.   întrucât preocupările privind relaţia dintre producţia de bioenergie (în special bioetanol şi biodiesel) şi creşterea preţurilor la cereale şi la alimente pe piaţa mondială nu sunt legate de producţia de biogaz bazată pe gunoi de grajd, nămol de epurare, deşeuri organice şi produse derivate ale culturilor inadecvate pentru producţia de alimente şi de furaje şi ţinând cont de faptul că procesarea acestor materiale în condiţii de siguranţă este oricum o activitate necesară;

K. întrucât în noile state membre gunoiul de grajd este prezent în principal sub forma unui amestec care conţine paie în proporţie de cel puţin 20% şi întrucât există perioade mari de timp între producerea şi colectarea gunoiului de grajd, ceea ce îl face puţin propice pentru orice tip de fermentare,

Biogazul, o resursă vitală

1. recunoaşte că biogazul este o resursă energetică vitală, care contribuie la dezvoltarea durabilă a economiei, agriculturii şi a mediului rural şi la protecţia mediului;

2. subliniază contribuţia pe care o poate avea biogazul la reducerea dependenţei sectorului energetic al Uniunii Europene;

3.   subliniază faptul că producția de biogaz din gunoi de grajd, nămol de epurare, ape reziduale urbane, deșeuri de origine animală și deșeuri organice contribuie la diversificarea surselor de energie și reprezintă prin aceasta, într-o măsură semnificativă, un aport la securitatea, competitivitatea și durabilitatea aprovizionării cu energie, precum și o oportunitate de creare de noi venituri pentru agricultori;

4.   consideră că folosirea biogazului în principal pentru producerea de electricitate şi energie termică ar putea contribui în mod semnificativ la realizarea obiectivului obligatoriu de a obţine, până în 2020, o pondere de 20% a energiei regenerabile din consumul total de energie al UE;

5.   subliniază faptul că, pe termen lung, sursele de energie regenerabile, precum biogazul şi biocombustibilii, în combinaţie cu energia solară şi eoliană, asociate cu eforturi de cercetare intensificate, pot conduce la o independenţă sporită faţă de sursele de energie fosile şi nucleare;

6.   încurajează atât Uniunea Europeană cât şi statele membre să exploateze potenţialul uriaş al biogazului prin crearea unui mediu favorabil, precum şi prin menţinerea şi dezvoltarea regimurilor de sprijin pentru a impulsiona investiţiile în instalaţiile de biogaz şi garantarea viabilităţii acestora;

Mediul, eficienţa energetică şi durabilitatea

7.   subliniază faptul că biogazul obţinut din gunoi de grajd prezintă numeroase avantaje ecologice, cum ar fi reducerea emisiilor de metan şi CO₂, reducerea emisiilor de particule şi protoxid de azot, un miros mult mai suportabil, igienizarea gunoiului de grajd lichid şi o mai bună capacitate de fertilizare a azotului conţinut în gunoiul de grajd tratat, ceea ce înseamnă că este nevoie de mai puţin azot pentru a obţine acelaşi efect de fertilizare;

8.   subliniază că obţinerea agrocombustibililor din deşeuri nu ar trebui să devină un scop în sine; reducerea deşeurilor ar trebui să fie în continuare o prioritate a politicii de mediu a Uniunii Europene şi a statelor membre;

9.  solicită utilizarea sporită a gunoiului de grajd lichid ca sursă de biogaz, deoarece această utilizare încă mai prezintă un potențial imens și, în același timp, încurajează decentralizarea instalațiilor de biogaz folosite pentru producerea energiei; constată că folosirea sporită a gunoiului de grajd lichid în acest scop poate duce la o reducere semnificativă a cantității de gaz metan degajat la depozitarea gunoiului de grajd lichid;

10. subliniază faptul că gunoiul de grajd, apele reziduale urbane şi deşeurile agroindustriale pot conţine substanţe (bacterii, viruşi, paraziţi, metale grele, substanţe organice nocive) care pot prezenta un risc pentru sănătatea publică sau pentru mediu; solicită insistent Comisiei să se asigure că se iau măsuri de precauţie adecvate pentru a se evita contaminarea cu aceste substanţe şi răspândirea lor şi a maladiilor pe care le provoacă;

11. susţine că utilizarea nămolului de epurare şi a deşeurilor animaliere sau organice va duce la îmbunătăţirea eficienţei instalaţiilor de biogaz; susţine că problemele de igienă legate de utilizarea deşeurilor animaliere pot fi, în majoritatea cazurilor, controlate relativ uşor;

12. solicită, de asemenea, folosirea produselor derivate din prima procesare (de exemplu coji de cartofi sau pulpă de fructe) ca biomasă pentru instalațiile de biogaz;

13. subliniază faptul că în viitorul apropiat sunt de aşteptat progrese tehnice şi manageriale care vor duce în continuare la înmulţirea avantajelor, din punct de vedere al mediului şi al sănătăţii, oferite de instalaţiile de biogaz pe bază de gunoi de grajd, gunoiului de grajd lichid şi deşeuri organice;

14. consideră că, în cazul instalaţiilor de biogaz şi al fermelor zootehnice, durabilitatea şi o dimensiune adaptată la regiunea în care se află acestea sunt esenţiale pentru ca beneficiile în domeniul mediului să ducă la o mai largă acceptare a fermelor zootehnice, care se confruntă cu multe probleme din cauza numărului mare de reclamaţii din partea vecinilor şi a publicului larg;

15. evidenţiază faptul că instalaţiile de biogaz pe bază de gunoi de grajd, nămol de epurare sau deşeuri organice pot duce la creşterea gradului de percolare a amoniacului, dar susţine că acest efect colateral poate fi ţinut sub control relativ uşor şi că ar trebui introduse măsuri de prevenire în legislaţia naţională privind instalaţiile de biogaz, precum şi în cadrul condiţiilor de acordare a subvenţiilor pentru instalaţiile de biogaz;

16. îndeamnă statele membre şi Comisia să ia toate măsurile pentru ca instalaţiile de biogaz să nu aibă scăpări de metan, deoarece prin aceasta s-ar compromite efectul benefic asupra încălzirii globale;

Viabilitate economică şi programe de sprijin

17. reiterează ideea că orice sprijin financiar pentru instalaţiile de biogaz ar trebui să se acorde ţinând cont de eficienţă, progresul tehnic şi un bilanţ pozitiv al emisiilor de gaze cu efect de seră, crearea unei valori adăugate pentru fermele zootehnice şi pentru regiunile rurale şi de celelalte avantaje economice şi ecologice oferite de instalaţiile în cauză; consideră că nu trebuie pusă în pericol siguranţa aprovizionării populaţiei cu alimente;

18. ia act cu profundă îngrijorare de faptul că în multe state membre se intensifică concurenţa dintre utilizarea pentru producerea de energie şi utilizarea în lanţul alimentar a anumitor produse agricole, cum ar fi porumbul; subliniază că această concurență a dus la o creștere semnificativă a prețului furajelor;

19. solicită statelor membre și Comisiei ca, în cadrul viitoarelor propuneri de reglementare a sectorului biogazului, să examineze nu numai aspectele legate de mediu, ci și impactul asupra unei producţii alimentare durabile și de calitate;

20. subliniază faptul că producţia de biogaz bazată pe gunoi de grajd, nămol de epurare şi deşeuri animale şi organice ar trebui să constituie o prioritate, având în vedere că durabilitatea şi avantajele ecologice oferite de aceste metode sunt indubitabile;

21.constată că dimensiunea optimă a unei instalaţii de biogaz depinde de mai mulţi factori determinanţi pentru economia de scară, care trebuie studiaţi în detaliu; consideră că, pe lângă evaluarea din punct de vedere economic şi din punct de vedere al bilanţului emisiilor de gaze cu efect de seră, ar trebui în primul rând evaluat impactul dimensiunii instalaţiei asupra peisajului din zonă, ţinând cont de extinderea anumitor monoculturi;

22.subliniază că pentru operatorii instalaţiilor de biogaz, atât din punct de vedere ecologic, cât şi din punct de vedere economic, soluţia optimă ar fi să combine şi să utilizeze toate tipurile de materie organică disponibile;

23. consideră că sectorul tânăr și inovator al biogazului are nevoie de un sprijin inițial, care trebuie însă sistat odată ce piața ajunge la maturitate; solicită, prin urmare, testarea în UE a unui instrument de sprijin uniform, după modelul legii germane privind energiile regenerabile;

24. susţine necesitatea de a continua finanţarea instalaţiilor de biogaz bazate exclusiv pe plante, în condiţiile unei monitorizări atente şi a reorientării către cele mai avansate şi mai eficiente instalaţii sau sisteme pentru a asigura superioritatea economică şi tehnică a Europei în domeniu şi pentru a explora opţiunile pentru viitor;

25. solicită Comisiei să prezinte un raport asupra modului în care pot fi introduse criterii privind eficienţa şi durabilitatea economică şi ecologică în cazul culturilor energetice, astfel încât această tehnică relativ nouă să fie mai puţin dăunătoare mediului, răspunzând totodată în mod corespunzător preocupărilor legate de producţia şi aprovizionarea cu alimente;

26. solicită eforturi sporite în cercetarea și promovarea noilor tehnologii pentru biogaz, în mod special în ceea ce privește valorificarea biomasei (biogaz de generația a doua) ca biocombustibil și creșterea rentabilității instalațiilor de biogaz, care oferă cele mai mari beneficii ecologice, deoarece numai tehnologiile inovatoare, cum ar fi tehnologia de recuperare a gazelor, ar permite o creștere semnificativă a eficienței instalațiilor de biogaz;

27. subliniază în acest context importanța ingineriei genetice ecologice și solicită eforturi sporite din partea statelor membre și a Comisiei în cercetarea în domeniul tehnologiilor moderne de protecție a semințelor și a plantelor, astfel încât producția de biogaz să nu concureze cu producția de alimente de înaltă calitate, iar proporția de biomasă pe unitate de suprafață să poată fi crescută semnificativ;

28. reaminteşte statelor membre şi Comisiei că fără o finanţare suplimentară nu se pot înregistra progrese privind biogazul; reaminteşte că trebuie alocate fonduri pentru cercetare şi dezvoltare, pentru promovarea rezultatelor obţinute în urma anumitor proiecte, pentru instalaţii şi pentru o sprijinire mai puternică a „electricităţii ecologice” şi a „gazului ecologic”;

29. reaminteşte că acele state membre care acordă stimulente suplimentare pentru „energia ecologică” prin subvenţii de preţ suficiente sau prin alte măsuri înregistrează, de asemenea, cel mai mare succes în promovarea biogazului;

30. consideră că producţia de „gaz ecologic” ar trebui subvenţionată în acelaşi mod ca şi „electricitatea ecologică”;

31. solicită Comisiei şi statelor membre să se asigure că fondurile provenite din programe comunitare şi naţionale sunt alocate celor mai eficiente şi durabile instalaţii, mai ales acelor instalaţii care produc electricitate şi energie termică sau sunt alocate pentru dotarea cu sisteme şi structuri de modernizare a reţelei de gaze naturale şi alimentarea acesteia cu biogaz;

32. subliniază, în acest context, că alimentarea cu electricitate, căldură și gaze naturale a rețelelor trebuie să se facă fără discriminări și solicită ca biogazul să fie considerat pe aceeași poziție ca și gazul natural, astfel încât potențialul său să fie exploatat pe deplin odată ce biogazul a fost alimentat în rețeaua de gaze naturale;

33. consideră că simplificarea procedurilor de comercializare a cotelor de CO2 poate contribui în mod semnificativ la susţinerea viabilităţii economice şi a durabilităţii instalaţiilor de biogaz;

34. subliniază faptul că instalaţiile de biogaz îi pot ajuta pe agricultorii care nu dispun încă de o capacitate suficientă de stocare a gunoiului de grajd să rezolve această problemă într-un mod viabil din punct de vedere economic;

35. solicită Comisiei şi statelor membre să se asigure că înfiinţarea instalaţiilor de biogaz, precum şi autorizarea utilizării deşeurilor organice şi a nămolului de epurare nu sunt îngreunate prin proceduri şi reglementări birocratice inutil de lungi;

36. atrage atenţia asupra diferenţelor considerabile în ceea ce priveşte lungimea şi conţinutul procedurilor naţionale privind aprobarea instalaţiilor de biogaz şi invită statele membre să acţioneze astfel încât cerinţele naţionale în materie de amenajare a teritoriului şi de acordare a permiselor şi autorizaţiilor să nu fie restrictive în mod inutil;

37. solicită introducerea unei proceduri simplificate în ceea ce privește procesul de autorizare a construcției de instalații de biogaz;

38. solicită Comisiei să întocmească o listă comună a produselor aprobate pentru utilizarea în cadrul instalaţiilor de biogaz, pentru a asigura condiţii egale pentru agricultorii din diferite state membre;

39. încurajează agricultorii să coopereze la înfiinţarea şi operarea instalaţiilor de biogaz;

Necesitatea revizuirii legislaţiei europene

40.  solicită Comisiei şi statelor membre să elaboreze o politică coerentă în privinţa biogazului; solicită Comisiei să prezinte un raport special privind biogazul şi promovarea acestuia în Europa, subliniind modificările care trebuie aduse legislaţiei comunitare şi naţionale pentru a facilita creşterea în continuare a sectorului biogazului, evidenţiind cele mai eficiente modalităţi de utilizare a fondurilor şi programelor europene, precum şi oferind exemple privind cele mai bune practici; în acest context, solicită, de asemenea, o evaluare a efectelor diferitelor tipuri de producţie de biogaz asupra climei, ecologiei peisajului, veniturilor mediului rural, precum şi asupra siguranţei alimentare la nivel mondial;

41. promovează adoptarea unei directive a UE privind producţia de biogaz, care ar trebui să includă următoarele elemente:

a) obiective specifice pentru utilizarea prioritară a gunoiului de grajd, de exemplu sub forma cotei de gunoi de grajd digerat, şi luând în considerare situaţia agriculturii şi situaţia generală din statele membre;

b) statistici şi rapoarte anuale privind producţia de biogaz agricol, pentru a putea urmări realizarea obiectivelor;

c) măsuri pentru construirea şi promovarea instalaţiilor de biogaz, bazate pe un studiu de impact la nivel naţional sau regional, promovarea acelor instalaţii care aduc cele mai multe beneficii mediului la nivel naţional şi/sau regional şi sunt durabile din punct de vedere economic; în toate planurile trebuie incluse măsuri de diseminare şi promovare a rezultatelor obţinute din experienţele anterioare şi din proiectele demonstrative; în cazul în care reglementările privind dezvoltarea regională şi rurală nu permit finanţarea acestor măsuri, atunci reglementările respective trebuie modificate;

d) statele membre ale UE ar trebui să adopte planuri la nivel naţional şi regional în vederea limitării piedicilor juridice şi administrative, prevăzând, de exemplu, că gazul natural sau alţi combustibili fosili nu ar trebui să aibă întâietate în zone în care se poate vinde energia termică obţinută din biogaz furnizorilor locali de energie termică;

42. îndeamnă Comisia să prezinte cât mai curând posibil o propunere de directivă privind deşeurile biologice, inclusiv standardele de calitate aferente; invită Comisia să examineze posibilitatea unei directive comune privind biogazul şi deşeurile biologice;

43. solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative privind utilizarea reziduurilor provenite de la instalaţiile de biogaz; solicită Comisiei să se asigure că în instalaţiile de biogaz nu pot fi utilizate decât acele materii prime organice care permit utilizarea reziduurilor fără a pune în pericol mediul înconjurător; solicită Comisiei să aibă în vedere restricţii privind utilizarea, în hrana animalelor, a stimulatoarelor de creştere care conţin metale grele, în cazul în care se va dovedi că acestea reprezintă o problemă la nivel european în ceea ce priveşte utilizarea ulterioară a reziduurilor de biogaz pe terenurile agricole;

44. solicită Comisiei să se asigure că Directiva IPPC, Directiva privind nitraţii, Directiva privind nămolurile de epurare, Directiva-cadru privind apele, Directiva privind păsările, Directiva privind habitatele şi legislaţia privind metalele grele sunt puse efectiv în aplicare în toate statele membre şi în toate regiunile, sporind astfel atractivitatea instalaţiilor de biogaz pe bază de gunoi de grajd şi nămol de epurare;

45. solicită Comisiei să prezinte în cel mai scurt timp posibil o strategie pentru includerea instalaţiilor de biogaz în mecanismul de la Kyoto, de exemplu prin „certificate verzi”, prime speciale sau credite fiscale pentru electricitatea şi energia termică produse de instalaţiile de biogaz sau prin alte măsuri; subliniază că acest lucru va spori atât rentabilitatea instalaţiilor de biogaz, cât şi transparenţa eforturilor depuse de sectorul agricol pentru combaterea schimbărilor climatice;

46. solicită să se examineze dacă prin aplicarea integrală a directivei privind apele subterane, directiva privind nitraţii devine inutilă;

47. solicită Comisiei să promoveze alimentarea cu biogaz a reţelelor de gaze naturale prin intermediul recomandărilor sau printr-o directivă;

48. solicită Comisiei să prezinte cât mai curând posibil propuneri de intensificare a utilizării produselor derivate din producţia animalieră sau agricolă, în scopul obţinerii de biogaz, astfel cum se menţionează în „Planul de acţiune în domeniul biomasei”;

49. solicită statelor membre care în programele lor naţionale de dezvoltare existente nu au prevăzut măsuri sau au prevăzut măsuri insuficiente în privinţa biogazului, să includă biogazul în evaluarea pe termen mediu a programelor de dezvoltare rurală sau regională existente şi să propună măsuri pentru viitor;

50. invită Comisia să asigure cooperarea şi coordonarea între statele membre, inclusiv între cele care în prezent nu au deloc sau au doar câteva instalaţii de biogaz, în vederea schimbului de bune practici privind instalaţiile de biogaz prin transferul de cunoştinţe şi tehnologie;

51. solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European un raport coerent privind producţia europeană de biogaz şi perspectivele de viitor ale acesteia, inclusiv un studiu de impact, cel mai târziu până la 15 decembrie 2008, luând în considerare propunerile susmenţionate şi progresele înregistrate;

52. invită preşedinţia actuală şi pe cele viitoare să continue discuţiile privind modalităţile de promovare a unei producţii durabile de biogaz; în acest context, promovarea durabilă a instalaţiilor de producere a biogazului ar trebui, de asemenea, să includă producerea combinată de energie termică şi electrică;

53. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi parlamentelor şi guvernelor naţionale ale statelor membre.

• [1]  JO L 283, 27.10.2001, p. 33.
• [2]  Decizia nr. 1230/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 de adoptare a unui program de acţiune multianual în domeniul energiei: „Energie inteligentă - Europa” (2003-2006), JO L 176, 15.07.2003, p. 29.
• [3]  JO L 123, 17.05.2003, p. 42.
• [4]  JO L 270, 21.10.2003, p. 1.
• [5]  JO L 277, 21.10.2005, p. 1.
• [6]  JO L 49, 19.02.2004, p. 1.
• [7]  JO L 283, 31.10.2003, p. 51.
• [8]  JO C 227E, 21.9.2006, p. 599.
• [9]  JO C 292E, 1.12.2006, p. 140.

EXPUNERE DE MOTIVE

The environmental and economic advantages of biogas

I. General characteristics of biogas production in the European Union

In this period of exploding oil prices, of increasing natural gas prices, and of considerable energy-import dependence more and more countries are setting up incentive legislations to valorise the energy potential of biogas, that resembles and can substitute natural gas (biogas contains between 55% and 65% methane).

Biogas produced in integrated agricultural plants plays and important role among the bioenergy resources and can be used as a universal energy source. After increasing methane-concentration purified biogas can be used to propel mechanical output, and through that electricity (lighting of buildings and animal husbandry sites); burning the biogas produces heat usable for heating and drying (plastic houses, greenhouses, corn, piggery heating, public facilities). Biogas can also be used for fuelling cooling machines (refrigerators), or for fuel-cells. Upgraded and pressurized biogas can be used as biofuel suitable for running road vehicles. Biogas gathered from one hectare of biomass is twice as effective as biodiesel.

Today there are some 4,242 farm-scale and around 26 centralized biogas plants in the EU, but with wide differences from one EU member state to another. Biogas production is most developed in Germany, Belgium, Austria and Denmark. In most countries farm scale biogas plants are predominant, but Denmark has the largest share of its production on centralized biogas plants. The annual biogas production from agricultural biogas plants in Europe by mid 2007 is estimated at 1.85x10⁹ m3 of biogas (containing 65% methane). The potential for biogas production based on manure in the EU is 827 PJ (Petajoule) whereas today some about 50 PJ is produced from both animal manure, energy crops and organic waste. This means that there is a potential of a 14 times increase in the animal manure only.

II. Environmental aspects

Biogas from manure does have numerous environmental advantages, like reduction of methane and CO2-emissions, reduction of emissions of particulate matter and nitrous oxides, far less obnoxious odour, hygienisation of slurry and far better fertilizing capacity of the nitrogen in the treated manure, meaning less nitrogen is needed to reach the same fertilizing effect.

Production of biogas (and thus methane) in a closed, controlled system like a biogas plant – and the subsequent utilization of the biogas as renewable energy source through combustion - has a very positive effect on the "green house emission account". Under normal circumstances there will be a considerable methane emission from storage and application of animal manure; by collecting the biogas through biogas installations, the total methane emission from agriculture will be reduced compared to a ‘no biogas plants’ scenario. By converting the methane into energy and carbon dioxide through combustion, there is a ‘reverse’ input to the green house effect account, because CO2 is by far less harmful than methane, and because the energy from the biogas combustion replaces fossil energy sources.

CO2-emissions from renewable energy sources (like combustion of straw, wood and biogas) are considered neutral, because the same amounts of CO2 which are emitted upon combustion have basically been assimilated by green plants in the first place to produce the biomass.

Hydrogen sulphide (H2S) is probably the substance in biogas which is given most focus, when talking about potential hazards. Different methods can be used to reduce the concentration of H2S in the biogas; either the biogas is cleaned itself, for instance in a scrubber, or a small amount (approximately four percent) of fresh air is added to the biogas in a tank - for instance a covered, gas-tight slurry storage tank - where bacteria at the surface of the slurry take up the H2S. A further advantage of this is that the sulphur remains in the slurry for later plant nutrition.

Other substances may be present in small amounts in the biogas. Nitrogen (N2) and oxygen (O2) may be present in concentrations up to a couple of percent (this would typically be the case if fresh air is added to the biogas for desulphurization), but these gasses are obviously not an environmental hazard. Hydrogen (H2) may also be present in small amounts, but will be eliminated during combustion. Two potentially hazardous gasses, carbon monoxide (CO) and ammonia (NH3) may also be present in trace amounts, but given a safe and controlled combustion process, CO is completely eliminated. Amount of ammonia is negligible compared to the potential for reduction of nitrogen to the environment resulting from the improved utilization of the bio fertilizer compared to untreated slurry.

So in general, if leak of biogas from the installations is prevented effectively, and if the combustion of the biogas is carried out under optimal conditions the overall effects on emissions from converting organic biomass to biogas through anaerobic digestion are absolutely positive. Not only by reducing CO2-emissions from using fossil fuel, but also by a net reduction in other emissions (methane etc.) from animal manure etc. compared to a situation without a biogas plant

III. Energy aspects and the need for EU and national support

Biogas output from animal fertilizers is rather low (40-90 m3/t (cubic meters per tons), much higher from cereals (170-220 m³/t), and even higher from food-industrial materials (primarily slaughterhouse by-products and waste (250-480 m³/t). Combining different biogas raw materials a minimum output of 120 m³/t is desirable. Animal manure processing and biogas technologies contain joint elements, therefore it is advisable to link the support for setting up biogas plants to animal manure processing, but also using other raw materials like organic waste or non-food energy crops. The co-digestion units are capable of treating different types of waste at the same time, principally liquid and solid manures mixed with diverse organic waste.

Biogas production’s profitability is negative both in the case of farm-scale biogas plants centralised plants. Revenues include value of the biogas itself in the form of heat and electricity and value of increased field effect of nitrogen in livestock manure. Larger biogas plants that receive external biomass have the possibility for additional income from fertiliser value of N, P and K, value of "gate fees", and value of CO2e reduction. In some EU member states biogas plants have the possibility to generate income from sale of Green Certificates. On the cost side the investment and operational costs are both considerable.

Profitability and competitiveness of a biogas plant is mainly determined by the selling price of the produced electricity (usually set by the state). In Hungary for example the green-electricity price is set at 0,09 EUR per kWh (kilowatt per hour) for all renewable energy sources, whereas in Germany - with the possible bonuses - it amounts to around 0,2 EUR per kWh - twice as much as in Hungary, while the electricity wholesale prices are almost the same. The selling price set by the state is therefore in many cases insufficient for the sustainability of the biogas production.

The analyses show that the value of the CO2_e could almost bring the economy of farm-scale plants in balance, and cover around half of the economic loss for the centralised plants. Removal of the transition costs for trade with CO2_e would not only benefit the profitability of the biogas production, but also the national accounts for the CO2_e production.

Nevertheless, negative profitability clearly shows that biogas production is not viable without considerable support from both European and national financial resources. Investments should be encouraged by various measures, including regional and rural development EU-funds. They key factor is, however the ‘green-electricity’ price set by the state, which should be sufficient to ensure sustainability and act as a real incentive. However, these European and national resources should be spent wisely. All financial support for biogas installations ought to be based on the efficiency, technical development and positive greenhouse-gas balance and other environmental advantages of installations.

IV. A need for a new biogas directive and review of legislation

EU as well as national legislation has to be revised in order to facilitate the setting-up and operation of biogas plants across the EU:

· First and foremost, an EU-directive on biogas production is needed, with specific targets for the agricultural biogas share within the target for renewable energy production, statistical elements, measures for construction and promotion of biogas-installations based on a national or regional impact evaluation, measures for dissemination and promotion of results gained from prior experiences, call for national and regional planning in order to restrict legal and administrative hindrances, and recommendations for the minimum level and yearly adjustment mechanism of payment for ‘green-electricity’ and 'green gas'.

· The legislation on the use of residues from biogas installations should be revised.

· A ban should be considered on using growth enhancers in animal feed containing heavy metals if this should be a European wide problem for later use of biogas residues on fields.

· The effective enforcement of the IPPC and Nitrates Directives are crucial, along with the Sewage Sludge Directive, Water Framework Directive, Birds directive, Habitats Directive and the Heavy Metals legislation.

· A strategy is needed to include biogas installations into the Kyoto-mechanism.

· EU-wide legislation is needed to ensure that biogas - upgraded to natural gas quality - can be fed into the natural gas network.

· Proposals are needed for further enhancing the use of animal by-products for biogas as announced in the 'Biomass action plan',

· Member States should include biogas in their mid-term evaluation of existing rural and regional development programmes and propose actions for the future. Rural Development strategies, including LEADER projects should contain development scenarios for biomass and biogas utilities;

· The Commission should present a coherent report on European biogas production to the European Parliament until 15 December 2008 taking into account the above mentioned proposals and the progress made;

· Efforts should be made to fund research, development and demonstration.

The draft was also discussed with independent experts and Member States administrations who have helped immensely to clarify up certain aspects of a future biogas-policy.

AVIZUL COmISIEI PENTRU INDUSTRIE, CERCETARE ŞI ENERGIE (*) (28.1.2008)

destinat Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală

privind agricultura durabilă şi biogazul: necesitatea revizuirii legislaţiei europene

(2007/2107(INI))

Raportor pentru aviz (*): Werner Langen

Procedura comisiilor asociate – articolul 47 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare şi energie recomandă Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1.   subliniază faptul că producţia de biogaz din gunoi de grajd, nămol de epurare, ape reziduale urbane, deşeuri de origine animală şi deşeuri organice contribuie la diversificarea surselor de energie şi reprezintă prin aceasta, într-o măsură semnificativă, un aport la securitatea, competitivitatea şi durabilitatea aprovizionării cu energie la nivel european, precum şi o oportunitate de creare de noi venituri pentru agricultori;

2.   constată cu deosebită îngrijorare că, în numeroase state membre, se intensifică concurenţa dintre utilizarea în scopul producerii de energie şi utilizarea în lanţul alimentar a anumitor produse agricole, cum ar fi porumbul; subliniază că această concurenţă a dus la o creştere semnificativă a preţului furajelor;

3.   solicită ca biogazul să nu fie utilizat doar pentru producerea de energie electrică şi căldură, ci să se acorde prioritate valorificării sale optime la nivel local, atât cât permit condiţiile tehnico-economice şi cu condiţia garantării protecţiei sănătăţii, astfel încât să fie alimentat direct în reţelele de gaze naturale pentru a reduce astfel dependenţa Europei de importurile de gaz din ţări terţe;

4.   subliniază, în acest context, că alimentarea cu energie, căldură şi gaze naturale a reţelelor trebuie să se facă fără discriminări şi solicită ca biogazul să fie considerat pe aceeaşi poziţie ca şi gazul natural, astfel încât potenţialul său să fie exploatat pe deplin odată ce biogazul a fost alimentat în reţeaua de gaze naturale;

5.  solicită eforturi sporite în cercetarea şi promovarea noilor tehnologii pentru biogaz, în mod special în ceea ce priveşte valorificarea biomasei (generaţia a doua de biogaz) ca biocombustibil, şi creşterea rentabilităţii instalaţiilor cu biogaz care oferă cele mai mari beneficii ecologice, deoarece numai tehnologiile inovatoare, cum ar fi tehnologia de recuperare a gazelor, ar permite o creştere semnificativă a eficienţei instalaţiilor cu biogaz;

6.  subliniază în acest context importanţa ingineriei genetice ecologice şi solicită eforturi sporite din partea statelor membre şi a Comisiei în cercetarea în domeniul tehnologiilor moderne de protecţie a seminţelor şi a plantelor, astfel încât producţia de biogaz să nu concureze cu producţia de alimente de înaltă calitate, iar proporţia de biomasă pe unitate de suprafaţă să poată fi crescută semnificativ;

7.  consideră că sectorul tânăr şi inovator al biogazului are nevoie de un sprijin iniţial, care trebuie însă sistat odată ce piaţa ajunge la maturitate;

8.   solicită, prin urmare, testarea în UE a unui instrument de sprijin uniform, după modelul legii germane privind energiile regenerabile;

9.  solicită statelor membre şi Comisiei ca, în cadrul viitoarelor propuneri de reglementare a sectorului biogazului, să examineze nu numai aspectele legate de mediu, ci şi impactul asupra unei industrii alimentare durabile şi de înaltă calitate;

10. solicită utilizarea sporită a gunoiului de grajd ca sursă de biogaz, deoarece această utilizare încă mai prezintă un potenţial imens şi, în acelaşi timp, încurajează decentralizarea instalaţiilor cu biogaz folosite pentru producerea energiei; constată că folosirea sporită a gunoiului de grajd poate duce la o reducere semnificativă a cantităţii de gaz metan degajat la depozitarea gunoiului de grajd;

11. solicită introducerea unei proceduri simplificate în ceea ce priveşte procesul de autorizare a construcţiei de instalaţii cu biogaz;

12. solicită, de asemenea, folosirea produselor derivate obţinute în urma primei procesări (de exemplu coji de cartofi sau pulpă de fructe) ca biomasă pentru instalaţiile cu biogaz;

13. subliniază faptul că, pe termen lung şi sub rezerva rezultatelor obţinute în urma unor intense eforturi de cercetare suplimentare, sursele de energie regenerabile, precum biogazul şi biocombustibilii, în combinaţie cu energia solară şi eoliană, pot conduce la o scădere a dependenţei de combustibilii fosili şi de energia nucleară.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	24.1.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	45 0 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Šarūnas Birutis, Jan Březina, Renato Brunetta, Philippe Busquin, Jerzy Buzek, Pilar del Castillo Vera, Dragos Florin David, Den Dover, Adam Gierek, Norbert Glante, Fiona Hall, David Hammerstein, Rebecca Harms, Erna Hennicot-Schoepges, Mary Honeyball, Romana Jordan Cizelj, Werner Langen, Anne Laperrouze, Pia Elda Locatelli, Eugenijus Maldeikis, Eluned Morgan, Angelika Niebler, Reino Paasilinna, Atanas Paparizov, Francisca Pleguezuelos Aguilar, Anni Podimata, Miloslav Ransdorf, Vladimír Remek, Herbert Reul, Teresa Riera Madurell, Mechtild Rothe, Paul Rübig, Andres Tarand, Britta Thomsen, Catherine Trautmann, Nikolaos Vakalis, Alejo Vidal-Quadras, Dominique Vlasto
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Neena Gill, Lambert van Nistelrooij, Pierre Pribetich, Vittorio Prodi, John Purvis, Esko Seppänen, Vladimir Urutchev
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (19.12.2007)

destinat Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală

privind agricultura durabilă şi biogazul: necesitatea revizuirii legislaţiei europene

(2007/2107(INI))

Raportor pentru aviz: Adamos Adamou

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară recomandă Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că folosirea biogazului în principal pentru producerea de electricitate şi energie termică ar putea contribui în mod semnificativ la realizarea obiectivului obligatoriu de a obţine, până în 2020, o pondere de 20% a energiilor regenerabile în consumul total de energie în UE;

2.  subliniază că obţinerea agrocombustibililor din deşeuri nu ar trebui să devină un scop în sine; reducerea deşeurilor ar trebui să fie în continuare o prioritate a politicii de mediu a Uniunii Europene şi a statelor membre;

3.  subliniază că excrementele animale, apele reziduale urbane şi deşeurile agroindustriale pot conţine substanţe, agenţi şi organisme (bacterii, viruşi, paraziţi, metale grele, substanţe organice periculoase) care pot reprezenta un pericol pentru sănătatea publică sau pentru mediu;

4.  îndeamnă Comisia să garanteze că se iau măsuri adecvate de prevenire pentru a se evita contaminarea şi răspândirea acestor substanţe, agenţi şi organisme şi a oricăror boli pe care le produc, recunoscând că procesul de încălzire reduce efectul viruşilor doar într-o anumită măsură şi că cei mai mulţi agenţi contaminanţi organici sunt reduşi foarte puţin, iar metalele grele rămân intacte;

5.  ia act cu profundă îngrijorare de faptul că în multe state membre se intensifică concurenţa dintre utilizarea pentru producerea de energie şi utilizarea în lanţul alimentar a anumitor produse agricole, cum ar fi porumbul; subliniază că această concurenţă, care a dus la o creştere semnificativă a preţurilor hranei pentru animale se datorează în principal absenţei criteriilor sociale şi ecologice în producţia de agrocombustibili, precum şi unei abordări ultracentralizate a producţiei de biogaz;

6.  invită Comisia să verifice caracterul durabil al diverselor tipuri de biomasă pe baza comparării ciclurilor de conversie ale acestora în instalaţiile de biogaz în ceea ce priveşte volumul de emisii de gaze cu efect de seră şi efectele acestora asupra calităţii aerului, asupra biodiversităţii, inclusiv asupra vegetaţiei (păduri, păşuni, mlaştini), a gestionării terenurilor şi a producţiei de alimente;

7.  subliniază că nu există nicio legislaţie comunitară care să se ocupe în mod special de problema biogazului; recunoaşte că punerea în aplicare a legislaţiei agroecologice aplicabile, inclusiv a directivei referitoare la nitraţi, a directivei IPPC, a directivei privind nămolurile de epurare, a directivei-cadru privind apa, a directivei referitoare la păsările sălbatice, a directivei referitoare la habitate şi a legislaţiei privind metalele grele, este crucială pentru asigurarea producerii durabile de biogaz;

8.  invită Comisia să asigure cooperarea şi coordonarea între statele membre, inclusiv între cele care în prezent nu au deloc sau au doar câteva instalaţii de biogaz, în vederea schimbului de bune practici privind instalaţiile de biogaz prin transferul de cunoştinţe şi tehnologie;

9.  solicită Comisiei să colecteze toate datele relevante referitoare la producţia de biogaz în statele membre, pentru a avea o imagine clară a progreselor producţiei de biogaz în Uniunea Europeană, ţinând cont de faptul că aceste date sunt necesare şi utile în vederea elaborării unei strategii pertinente de abordare a acestei chestiuni;

10. îndeamnă Comisia să prezinte cât mai curând o propunere de directivă privind deşeurile biologice, inclusiv standardele de calitate aferente; consideră că producţia de biogaz trebuie evaluată prin comparaţie cu utilizări alternative ale deşeurilor şi bălegarului;

11. îndeamnă Comisia să prezinte o propunere privind o procedură de certificare a biogazului durabil; această procedură de certificare ar trebui să se bazeze pe o evaluare a ciclului de viaţă, luând în considerare toţi factorii sociali şi de mediu relevanţi;

12. invită preşedinţia actuală şi pe cele viitoare să continue discuţiile privind modalităţile de promovare a unei producţii durabile de biogaz; în acest context, promovarea durabilă a instalaţiilor de producere a biogazului ar trebui, de asemenea, să includă producerea combinată de energie termică şi electricitate.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	19.12.2007
Rezultatul votului final	+: –: 0:	40 0 1
Membri titulari prezenţi la votul final	Adamos Adamou, Georgs Andrejevs, Margrete Auken, Liam Aylward, John Bowis, Magor Imre Csibi, Avril Doyle, Mojca Drčar Murko, Anne Ferreira, Matthias Groote, Satu Hassi, Gyula Hegyi, Jens Holm, Marie Anne Isler Béguin, Christa Klaß, Eija-Riitta Korhola, Aldis Kušķis, Linda McAvan, Roberto Musacchio, Riitta Myller, Miroslav Ouzký, Vladko Todorov Panayotov, Vittorio Prodi, Guido Sacconi, Carl Schlyter, Richard Seeber, María Sornosa Martínez, Antonios Trakatellis, Thomas Ulmer, Anders Wijkman, Glenis Willmott
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Kathalijne Maria Buitenweg, Bairbre de Brún, Karsten Friedrich Hoppenstedt, Miloš Koterec, Johannes Lebech, Miroslav Mikolášik, Alojz Peterle, Bart Staes, Marianne Thyssen
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	29.1.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	33 0 1
Membri titulari prezenţi la votul final	Vincenzo Aita, Bernadette Bourzai, Niels Busk, Luis Manuel Capoulas Santos, Giuseppe Castiglione, Giovanna Corda, Gintaras Didžiokas, Constantin Dumitriu, Carmen Fraga Estévez, Ioannis Gklavakis, Lutz Goepel, Esther Herranz García, Lily Jacobs, Elisabeth Jeggle, Heinz Kindermann, Véronique Mathieu, Mairead McGuinness, Rosa Miguélez Ramos, Neil Parish, María Isabel Salinas García, Willem Schuth, Czesław Adam Siekierski, Alyn Smith, Petya Stavreva, Csaba Sándor Tabajdi, Witold Tomczak, Janusz Wojciechowski, Andrzej Tomasz Zapałowski
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Christa Klaß, Wiesław Stefan Kuc, Catherine Neris, Maria Petre, Markus Pieper, Kyösti Virrankoski