RAPORT conținând o propunere de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului privind rolul Uniunii Europene în Irak

29.2.2008 - (2007/2181(INI))

Comisia pentru afaceri externe
Raportoare: Ana Maria Gomes

PROPUNERE DE RECOMANDARE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ADRESATĂ CONSILIULUI

privind rolul Uniunii Europene în Irak

(2007/2181(INI))

The European Parliament,

–   având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului, prezentată de Ana Maria Gomes în numele grupului PSE, privind rolul Uniunii Europene în Irak (B6-0328/2007),

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Irakul, cea mai recentă fiind cea din 25 octombrie 2007[1],

–   Având în vedere rezoluția din 12 iulie 2007 privind situația umanitară a refugiaților din Irak[2] ,

–   având în vedere deciziile Conferinței Președinților din 15 noiembrie și 6 decembrie 2007 privind componența și misiunea delegației ad-hoc pentru relațiile cu Irak,

–   având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe privind implicarea UE în Irak, din 23-24 aprilie, 15-16 octombrie și 19-20 noiembrie 2007,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iunie 2006, intitulată „Recomandări pentru reînnoirea angajamentului Uniunii Europene față de Irak” (COM(2006)0283),

–   având în vedere Pactul Internațional pentru Irak, lansat la Sharm el-Sheik, în Egipt, la 3 mai 2007,

–   având în vedere rezoluțiile1546 (2004), 1770 (2007) și 1790 (2007), în special anexele I și II, adoptate de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU),

–   având în vedere Acțiunea comună 2005/190/PESC a Consiliului din 7 martie 2005 privind Misiunea integrată a Uniunii Europene pentru un stat de drept în Irak, EUJUST LEX[3], creată în cadrul Politicii europene de securitate și apărare (PESA) și Acțiunile comune ulterioare de modificare a acesteia și de prelungire a mandatului misiunii,

–   având în vedere Strategia europeană de securitate 2003, din 12 decembrie 2003, intitulată „O Europă mai sigură într-o lume mai bună”,

–   având în vedere Consensul european privind dezvoltarea, semnat la 22 noiembrie 2005,

–   având în vedere rezoluția sa din 1 iunie 2006 privind femeile în conflictele armate și rolul lor în reconstrucția post-conflict[4],

–   având în vedere rezoluția sa din 1 iunie 2006 privind IMM-urile în țările în curs de dezvoltare,

–   având în vedere articolul 114 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0000/2008),

A.       întrucât, din 2005, Republica Irak a organizat în două rânduri alegeri multipartite, a adoptat o constituție în urma unui referendum, a pus bazele pentru un stat federal și s-a angajat într-un proces dificil de creare a instituțiilor democratice;

B.        întrucât atât societatea irakiană, cât și conducerea sa politică sunt divizate și întrucât situația acestei țări rămâne în anumite regiuni extrem de periculoasă din punct de vedere al securității,

C.       întrucât Irakul suferă de pe urma conflictelor datorate disputelor între secte și a activităților insurgente, fiind totodată afectat de absența generală a statului de drept,

D.       întrucât s-a constat o îmbunătățire în ceea ce privește situația de securitate în Republica Irak, dar întrucât forțele irakiene se confruntă cu provocarea de a susține și consolida această îmbunătățire, cu ajutor internațional, și întrucât eforturile consistente de a asigura reconstrucția și dezvoltarea durabilă precum și capacitatea UE de a ajuta poporul irakian depind de îmbunătățirea continuă a situației politice și de securitate,

E.        întrucât, ca urmare a deceniilor de regim dictatorial, administrația publică a fost direcționată spre controlul populației și nu spre serviciul public, și întrucât perioada de administrare strict centralizată a partidului Ba'ath a determinat deficiențe majore în capacitatea irakienilor de a-și gestiona propriul buget și de a opera adecvat cu resursele financiare, ceea ce a condus la slăbirea și fragilizarea sectorului public de astăzi, sector în care nu există o cultura bine definită în ceea ce privește prioritizarea furnizării de servicii publice către poporul irakian,

F.        întrucât țările învecinate trebuie să se abțină de la orice amestec în treburile interne ale Irakului și să-i respecte independența, suveranitatea și integritatea teritorială, precum și dorința poporului irakian de a-și reconstrui sistemul constituțional și politic prin propriile eforturi;

G.       întrucât conflictul a cauzat până acum strămutarea a 2,4 milioane de oameni pe teritoriul Irakului și a făcut 2,28 de milioane de refugiați în țările învecinate, în special în Siria și Iordania;

H.       întrucât regiunea Kurdă este o regiune în Irak în care pacea și stabilitatea sunt garantate într-o măsură suficient de mare și în care cooperarea internațională pentru dezvoltare și investițiile private sunt în creștere;

I.         întrucât UE, în calitate de actor mondial, ar trebui să își asume responsabilitatea pentru instaurarea unei noi democrații în Irak, și întrucât politica UE privind Irakul ar trebui considerată în contextul mai general al parteneriatului strategic al UE pentru zona mediteraneană și Orientul Mijlociu;

J.         întrucât UE trebuie să fie mai strategică în susținerea Irakului pe calea devenirii unui stat federal democratic; întrucât UE recunoaște că, pentru a putea oferi sprijin efectiv, este nevoie de un solid parteneriat cu poporul irakian, de o angajare continuă din partea guvernului Irakian în vederea asigurării securității, reconcilierii, de o dorință de cooperare, de eforturi în vederea realizării construcției de capacități și a construcției democrației, precum și de eforturi în combaterea corupției și în asigurarea transparenței și eficacității, acestea fiind condiții fundamentale pentru un rol crescut al Uniunii Europene în Irak; întrucât provocările-cheie ale procesului de reconstrucție sunt de natură instituțională și socială, în special crearea de capacități instituționale și administrative și consolidarea statului de drept, aplicarea legilor și respectarea drepturilor omului;

K.       întrucât UE a identificat necesitatea unei planificări multianuale a operațiunilor, dincolo de planificarea anuală actuală care se bazează pe acțiuni speciale, în vederea îmbunătățirii eficacității mecanismelor de asistență;

L.        întrucât UE trebuie să adapteze modul de utilizare a resurselor în funcție de provocările specifice pe plan intern și regional, precum și cele de natură umanitară, cu care se confruntă în acest moment Irakul; întrucât eficacitatea, transparența și vizibilitatea sunt condiții necesare pentru creșterea în importanță a rolului Uniunii Europene în Irak;

M.      întrucât Irakul a regresat de la o țară cu un venit mediu în anii 70', iar UE trebuie să adapteze modul de utilizarea a resurselor în mod corespunzător,

N.       întrucât, din decembrie 2005, există o delegație, de dimensiuni reduse, a Comisiei la Bagdad cu o secțiune operațională la Amman, care consideră că este foarte greu de acționat în anumite regiuni, în special în Bagdad, din cauza dispozițiilor de ordin militar și a situației privind securitatea;

O.       întrucât, începând cu 2003, Comisia a pus la dispoziție fonduri de asistență pentru Irak în valoare de 800 de milioane EUR (cea mai mare parte prin Fondul Internațional pentru Reconstrucția Irakului (IRFFI)) și întrucât UE a fost implicată direct în consolidarea statului de drept în această țară din 2005, prin intermediul misiunii PESA EUJUST LEX; întrucât mandatul EUJUST LEX a fost prelungit pentru ultima dată;

P.        întrucât guvernul irakian, împreună cu Banca Mondială și cu Organizația Națiunilor Unite au încheiat Acordul Internațional cu Irakul în mai 2007, care reprezintă viziunea guvernului irakian pentru următorii 5 ani și cea mai importantă referință a implicării comunității internaționale în această țară, în cadrul căruia UE a fost deplin recunoscută ca unul dintre principalii donatori;

Q.       întrucât recenta Rezoluție 1770 (2007) a CS al ONU a extins semnificativ mandatul misiunii ONU în Irak,

R.        întrucât anii de regim Ba'ath și deceniile de război au lăsat în urmă o societate traumatizată de război, represiune, purificare etnică (inclusiv prin atacuri chimice, în Halabja) precum și o neglijare a acestor crime la nivel internațional; întrucât comunitatea internațională, și mai ales acele state care au susținut intervenția, au obligația morală și legală, precum și un interes de securitate în a sprijini populația din Irak, și întrucât Uniunea Europeană, în cooperare cu alți donatori internaționali, trebuie să mobilizeze rapid și creativ toate mijloacele potrivite pe care le are la dispoziție pentru a îndeplini această obligație,

S.        întrucât Parlamentul European este hotărât să dezvolte în continuare relația cu Consiliul Reprezentanților din Irak, inclusiv prin intermediul unor legături oficiale;

1.   adresează Consiliului următoarele recomandări:

a)      să adopte, alături de Comisie, o nouă strategie care să accelereze, atât cantitativ, dar mai ales calitativ, sprijinul oferit de UE eforturilor ONU la construcția unui Irak sigur, stabil, unificat, prosper, federal și democratic, care respectă drepturile omului, își protejează minoritățile și promovează toleranța interetnică, garantând astfel calea către stabilitate și securitate regională; și să răspundă Rezoluției 1770 (2007) a CS al ONU, care crește semnificativ rolul ONU în Irak;

(b)    să canalizeze sprijinul acordat de UE guvernării democratice în special către trei obiective: consolidarea coordonării dintre guvern și Consiliul Reprezentanților, în vederea minimizării blocajelor din procesul legislativ; consolidarea procedurilor electorale la nivel local, în vederea garantării faptului că consiliile provinciale reprezintă pe deplin toate populațiile locale; consolidarea democrației locale prin mecanisme consultative care să atragă populația să participe în mod regulat la procesul decizional;

c)        să concentreze ajutorul acordat de UE Irakului în general pe asistență tehnică corespunzătoare și crearea de capacități în domeniul statului de drept și al drepturilor omului, al bunei guvernări și al managementului financiar și bugetar, al egalității între femei și bărbați, a sănătății și educației, precum și pe consolidarea instituțiilor guvernamentale federale, regionale și locale și pe îmbunătățirea relațiilor între ramura legislativă și cea executivă, la nivel regional și federal;

(d)    să recomande insistent Comisiei să garanteze o creștere semnificativă a transparenței și eficienței asistenței UE pentru Irak, prin:

- luarea concretă în considerare a preocupărilor deja exprimate în 2005, în avizul privind bugetul general 2006 al Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului prin furnizarea în mod regulat de informații complete și transparente privind situația actuală a cheltuielilor aferente și a implementării asistenței UE, în special cu privire la fondurile alocate prin Fondul Internațional pentru Reconstrucția Irakului (IRFFI);

- efectuarea de operațiuni direct în teritoriu, acolo unde o permite situația de securitate, mai ales în zona mlaștinilor de sud cu populația de acolo extrem de neglijată, precum și în regiunea kurdă;

- încurajarea agențiilor Națiunilor Unite și a altor organizații să facă același lucru;

- garantarea sprijinirii depline a părților interesate la nivel local, inclusiv societatea civilă și autoritățile guvernamentale, în conceperea, implementarea și asigurarea caracterului durabil al proiectelor și programelor;

- garantarea faptului că proiectele finanțate de UE nu se suprapun,ci vin în completarea eforturilor altor donatori internaționali;

- creșterea proporției finanțării UE pentru asistența tehnică bilaterală și crearea de capacități, precum și îmbunătățirea controlului direct al CE asupra finanțării;

- reorientarea priorităților UE în materie de acordare de asistență către proiecte bilaterale de asistență tehnică și consolidare a capacităților în ceea ce privește statul de drept, gestiunea financiară, guvernarea democratică și drepturile omului;

- garantând direcționarea importantului ajutor acordat de UE către îmbunătățirea gestionării finanțelor publice și a controlului bugetar, în scopul îmbunătățirii capacității Guvernului Irakului de a efectua plăți din fondurile publice substanțiale și tot mai mari de care dispune în prezent;

- utilizarea experienței obținute în urma furnizării programelor de ajutor și asistență partenerilor săi în cadrul PEV, în vederea asigurării unor modalități mai eficiente de implicare în Irak;

(e)     să ia în considerare posibilitatea adoptării, de către Comisie, a documentului multianual de strategie de țară pentru Irak;

f)       să încurajeze reînnoirea relațiilor și a schimburilor bilaterale politice, diplomatice, culturale și economice între statele membre și Irak;

g)      integrarea elementelor enumerate mai jos în noua strategie de implicare proactivă a UE și a statelor membre ale UE în Irak, care trebuie concretizată în măsura în care circumstanțele - situația de securitate, mai exact - o permit și în strânsă colaborare cu autoritățile irakiene și alți parteneri, precum agențiile ONU și ONG-urile:

- creșterea dimensiunilor, responsabilităților și resurselor delegației Comisiei în Bagdad, achiziționarea unor sedii proprii și să le garanteze angajaților condiții sigure de viață și muncă; încurajarea statelor membre UE nereprezentate la Bagdad să-și reia activitatea, utilizând în comun clădirile respective și împărțind costurile aferente legate de securitate;

- să asigure vizibilitatea UE/CE la Erbil, Nasiriyah, Basra și în alte regiuni din Irak în care situația securității permite acest lucru;

- să acorde un sprijin mai puternic statului de drept și justiției, concentrându-se, în continuare, asupra instituțiilor judiciare și a organelor fără caracter guvernamental în domeniile următoare: consolidarea Institutului de Formare Judiciară, acordarea de sprijin pentru înființarea unor birouri de anchetare a infracțiunilor majore, consolidarea Consiliului Superior al Justiției, acordarea de sprijin pentru înființarea unui tribunal-pilot la Basra, consolidarea Asociației Baroului Irakian și înființarea unor centre de asistență juridică;

- să profite de experiența pozitivă pe care o constituie extinderea EUJUST LEX și pregătirea etapei post-misiune, pe baza experienței câștigate și a unei evaluări externe riguroase, efectuată inclusiv în Irak, a impactului misiunii, având în vedere consolidarea poliției și a justiției penale irakiene, prin intermediul Politicii Europene de Securitate și Apărare (PESA) și a instrumentelor comunitare;

- să ofere sprijin pentru reforma managementului finanțelor publice și pentru răspunderea în acest domeniu;

- să continue să asigure asistență tehnică în vederea organizării unor alegeri libere și corecte;

- susținerea procesului de reconciliere, în special în Kirkuk și în alte teritorii care fac obiectul unor dispute interne, inclusiv zonele asiriene cunoscute sub denumirea de câmpiile Ninive, în care locuiesc minorități creștine; susținerea inițiativelor ONU de facilitare a dialogului regional, respectiv prin identificarea unor mijloace și metode de îmbunătățire a capacității operaționale, inclusiv transportul aerian;

- utilizarea caracterului specific al instrumentului de stabilitate[5] pentru a oferi o asistență substanțială, ceea ce este vital pentru dezvoltarea în situații de criză sau criză incipientă, ca cea din Irak: susținerea dezvoltării unor instituții statale democratice, nesectare, pluraliste, federale, regionale și locale, având în special în atenție Consiliului Reprezentanților și capacitatea acestuia de a gestiona procesul legislativ, de a controla puterea executivă și de a le asigura femeilor un rol mai important în societatea irakiană; promovarea respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a democrației și statului de drept, acordând o atenție specială drepturilor femeilor, minorităților și copiilor; susținerea măsurilor destinate consolidării dezvoltării și organizării societății civile și a participării acesteia la procesul politic, precum și promovării mijloacelor de informare în masă independente, pluraliste și profesioniste; susținerea activităților de deminare; consilierea și sprijinirea regiunii Kurde și a guvernului acesteia în combaterea traficului de droguri;

- să continue concentrarea resurselor instrumentului pentru cooperarea pentru dezvoltare (ICD)[6] alocate Irakului asupra realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, astfel încât să se garanteze, acordându-i-se statutul de prioritate maximă, accesul universal la serviciile medicale publice vitale, în cazul în care edificarea instituțiilor și dezvoltarea capacităților reprezintă o necesitate urgentă în vederea corectării deficitului structural acut, să elaboreze măsuri prioritare pentru a evita agravarea deteriorării sistemului de educație, inclusiv prin aplicarea unor măsuri practice de garantare a participării depline a tinerelor fete la toate nivelurile sistemului de învățământ și să sprijine revitalizarea sistemului ecologic și social din zona mlaștinilor și protejarea moștenirii unice a locuitorilor acestora;

- să încurajeze colaborarea dintre ONG-urile europene și cele irakiene, deja active în special în regiunea Kurdă, și să folosească pe scară largă Instrumentul European pentru Democrație și Drepturile Omului (EIDHR)[7] pentru a oferi asistență tehnică și financiară organizațiilor societății civile, pentru a contribui la ameliorarea situației cu privire la următoarele aspecte: participarea egală a femeilor și a bărbaților la viața politică, economică și socială; violența împotriva femeilor, și anume căsătoriile forțate, crimele „de onoare”, traficul și mutilarea genitală; drepturile populațiilor indigene și ale persoanelor aparținând grupurilor etnice și minoritare, inclusiv ale asirienilor (caldeeni, sirieni și alte comunități creștine), populației yazidi și turkmenilor; drepturile copilului, în special lupta împotriva muncii copiilor, a prostituției infantile și a traficului cu copii; combaterea detenției arbitrare și a torturii; și abolirea pedepsei capitale;

- să încurajeze și să acorde asistență, în regim de urgență excepțională, Guvernului Irakului pentru instituirea unei legislații de urgență destinată să asigure sprijin financiar unui număr de peste un milion de femei fără venituri care sunt capi de familie și persoanelor aflate în întreținerea acestora;

- suplimentarea creditelor bugetare destinate programului Erasmus Mundus pentru Irak; sprijinirea activităților aflate în desfășurare, precum și a celor noi, vizând instituirea unor rețele între instituțiile universitare irakiene și cele din străinătate, precum și între profesori universitari, intelectuali și organizații studențești, în vederea asigurării renașterii mediului universitar;

- consolidarea capacității autorităților irakiene de a exercita un control eficient la frontiere, care ar trebui să contribuie, printre altele, la reducerea fluxului de arme și armament pe teritoriul irakian; combaterea fluxului ilegal de arme de calibru mic și al armamentului ușor înspre Irak, inclusiv prin conferirea unui caracter juridic obligatoriu Codului de conduită al UE privind exporturile de arme, prin îmbunătățirea misiunii de supraveghere a stocurilor din Bosnia și Herțegovina, încredințată operațiunii Althea a EUFOR, prin distrugerea stocurilor din Balcani și prin acordarea de asistență autorităților irakiene în vederea eliminării surplusurilor de arme de calibru mic și armament ușor prin intermediul unor programe de dezarmare, demobilizare și reintegrare pe scară largă, utilizând atât instrumentele din cadrul PESA, cât și pe cele comunitare;

- continuarea negocierilor oportune și productive privind noul acord comercial și de cooperare, subliniind totodată importanța respectării drepturilor omului ca element mereu prezent în relațiile contractuale ale UE cu țările terțe, inclusiv în materie de luptă împotriva terorismului;

- să asigure sprijin administrativ și tehnic și să promoveze dezvoltarea de capacități pe plan local, pentru a ajuta Guvernul Irakului să pună în aplicare programul său de microîmprumuturi, recent adoptat, și să facă schimb de bune practici în privința rolului pozitiv pe care-l pot îndeplini microcreditele în vederea emancipării femeilor în cadrul comunităților lor, în special a celor un milion de văduve fără venituri;

-    să îndemne Comisia să amelioreze situația precară a irakienilor refugiați în Iordania și Siria, precum și în alte țări din regiune afectate de criza refugiaților irakieni și să sporească substanțial transparența și eficacitatea asistenței acordate de UE refugiaților irakieni din țările respective;

- să sporească sprijinul acordat de către UE eforturilor depuse de ONG-uri și organizațiile internaționale de a ușura suferința refugiaților irakieni din țările limitrofe, precum și a persoanelor strămutate intern (PSI), inclusiv cele 4000 de familii asiriene care s-au refugiat în principal pe câmpiile Ninive; să solicite insistent autorităților irakiene să se ridice la înălțimea responsabilității de a asigura sprijin financiar și de altă natură pentru reintegrarea refugiaților și a persoanelor strămutate intern;

- să le ofere refugiaților irakieni mai multe posibilități de a se refugia în statele membre ale Uniunii Europene, să renunțe la actualele criterii arbitrare de garantare a protecției și să prevină orice întoarcere forțată; identificarea unor soluții urgente vizând îmbunătățirea situației precare a refugiaților palestinieni care se află în imposibilitatea de a părăsi regiunea de graniță dintre Irak și Siria;

- invită Guvernul Irakului și autoritățile internaționale să recupereze obiectele antice sustrase din Muzeul Național din Bagdad și din alte zone ale Irakului în urma intervenției din 2003, pentru a păstra moștenirea istorică și culturală irakiană pentru generațiile viitoare;

h)      să construiască pe baza experienței valoroase pe care UE și statele membre au câștigat-o în urma operațiunilor Echipei pentru reconstrucția provinciilor (ERP) din Afganistan și să analizeze posibilitatea participării la eforturile ERP în Irak, în special în furnizarea serviciilor esențiale și a infrastructurii;

i)       să încurajeze companiile europene să investească în reconstrucția Irakului, în contextul ofertelor finanțate atât de guvernele statelor membre, cât și de guvernul irakian și/sau pe baza unei strânse cooperări între acestea;

j)       să încurajeze și să ajute companiile europene să liciteze pentru contracte de reconstrucție în Irak, să fie prezente la fața locului și să utilizeze experiența câștigată până acum în Irak, atât în perioada de dinainte de război, cât și în perioada de reconstrucție;

k)     să salute statutul de observator al Irakului în Organizația Mondială a Comerțului (OMC) ca pas important către reintegrarea țării în economia internațională, care completează în mod pozitiv negocierile dintre Uniunea Europeană și Irak privind un acord comercial și de cooperare; să aștepte cu interes aderarea deplină a țării la OMC într-un moment potrivit din viitor;

l)       să poarte negocieri privind Acordul comercial și de cooperare dintre UE și Irak într-un mod care să faciliteze și să încurajeze reformele interne din Irak și care să apropie regimul comercial al Irakului de regulile și disciplinele sistemelor multilaterale; să informeze Parlamentul în mod regulat cu privire la stadiul negocierilor dintre Uniune și Irak referitoare la Acordul comercial și de cooperare;

m)     să încurajeze guvernul irakian să folosească veniturile provenite din vânzările de petrol într-un mod care să garanteze că acestea sunt reinvestite în Irak și sunt gestionate de organisme specializate în achiziții publice, supuse autorității supreme a guvernului irakian; să recomande ca această abordare să fie o condiție esențială pentru ca UE să sprijine reconstrucția și dezvoltarea economiei Irakului;

n)      să solicite Forței Multinaționale din Irak să se angajeze față de Guvernul Irakului și să-și asume răspunderea privind situația celor 24000 de prizonieri aflați în custodia sa, astfel încât să garanteze respectarea dreptului acestora la un proces echitabil, precum și ale drepturilor fundamentale ale omului în ceea ce-i privește;

o)     să inițieze un dialog cu SUA și să urmărească o multilateralizare sporită a rolului jucat de comunitatea internațională în Irak, prin utilizarea cadrului oferit de ONU; să sprijine eforturile Irakului de a amplifica frecvența și profunzimea discuțiilor cu vecinii săi, în special Iran, Siria, Arabia Saudită și Turcia, referitoare la viitorul Irakului, fără a neglija alte probleme de interes comun; să solicite Turciei să respecte integritatea teritorială a Irakului și să nu răspundă acțiunilor teroriste prin acțiuni militare pe teritoriul irakian; să solicite autorităților irakiene să nu permită utilizarea teritoriului irakian drept punct de plecare al acțiunilor teroriste îndreptate împotriva Turciei;

p)        dezvăluirea de informații cu privire la identitatea companiilor militare private (CMP) și a companiilor de securitate private (CSP) care asigură paza personalului UE în Irak; adoptarea unui concept care să reglementeze recurgerea la CMP sau CSP în timpul operațiunilor din cadrul PESA și stabilirea unor orientări precise privind recurgerea la serviciile societăților militare și de securitate private de către instituțiile Uniunii Europene;

2.  subliniază angajamentul asumat de Parlament în favoarea principiilor și practicii democrației parlamentare; reamintește, prin urmare, inițiativa sa de a susține, prin intermediul bugetului pentru 2008, procesul de democratizare împreună cu parlamentele din țările terțe, angajamentul său de a acorda un sprijin activ Consiliului Reprezentanților Irakului, oferind asistență pentru dezvoltarea de capacități și activitățile sale prin intermediul Delegației ad hoc pentru relațiile cu Irakul în scopul promovării relațiilor bilaterale; decide, prin urmare, să acorde asistență în vederea consolidării Consiliului Reprezentanților Irakului prin intermediul următoarelor măsuri:

(a) elaborarea unor inițiative vizând consolidarea capacității reprezentanților irakieni aleși în mod democratic de a-și îndeplini rolul constituțional în societate, prin intermediul bunelor practici parlamentare, al relațiilor eficiente cu puterea executivă și al activității din circumscripțiile electorale;

(b) sporirea transferului de experiență în materie de administrare eficientă, formare profesională a personalului calificat, dezvoltare a unei structuri pe bază de comisii deplin operaționale și unregulament de procedură complet, transparență instituțională și control democratic;

(c) asigurarea expertizei necesare în domeniul elaborării legislației, care este de o importanță fundamentală pentru instituirea eficientă a structurii statale federale;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, cu titlu informativ, Comisei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Guvernului și Consiliului Reprezentanților Republicii Irak.

• [1]  Texte adoptate, P6_TA(2007)0481.
• [2]  Texte adoptate, P6_TA(2007)0357.
• [3]  JO L 62, 9.3.2005, p. 37.
• [4]  JO C 298 E, 8.12.2006, p. 287.
• [5]  A se vedea Regulamentul (CE) nr. 1717/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 noiembrie 2006 de instituire a unui instrument de stabilitate (JO L 327, 24.11.2006, p. 1).
• [6]  A se vedea Regulamentul (CE) nr.1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare pentru cooperarea pentru dezvoltare (JO L 378 din 27.12.2006, p.41).
• [7]  A se vedea Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de înființare a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la nivel mondial (JO L 386, 29.12.2006, p. 1).

EXPUNERE DE MOTIVE

Introduction

1.   This recommendation of the European Parliament to the Council is about the future of Iraq and the future of the EU’s involvement in that country. While the emphasis of this report therefore lies in addressing concrete proposals to the Council on how to improve the situation on the ground in Iraq, any reflection on the EU’s involvement in that country cannot avoid the lessons learned from the mistakes of the past.

Iraq since 2003

2.   The 2003 invasion of Iraq has been a strategic and humanitarian disaster. Independently of the various justifications used by the US and its allies to go to war in March 2003, the actual outcome has unfortunately disappointed the naively and irresponsibly optimistic pre-war predictions in most, if not all, areas.

3.   Strategically, the invasion has endangered Iraqi unity; it has created a vast training ground for terrorist organisations (namely Al Qaeda), on a scale only comparable to Afghanistan in the 1980s and 1990s; it has removed one of the major barriers to Iran’s aspirations for regional hegemony; it has served as a source of inspiration for extremist Islamist discourse, and probably practice, on a global scale; and, perhaps above all, it has weakened the ability of democratic movements in the Middle East to promote peaceful, gradual and sustainable political and economic change in their respective countries.

4.   On the humanitarian level the outcome of the 2003 invasion is even more questionable. Estimates of casualties vary wildly, from between 77.757 to 84.705[1] civilian casualties, over 100.000 to 150.000[2] of war-related deaths (civilian and non-civilian), including deaths from criminal gangs, to between 392,979 to 942,636 excess Iraqi deaths linked to the 2003 invasion and subsequent occupation, which include casualties due to increased lawlessness, degraded infrastructure and poorer healthcare[3]. At the time of writing 3880 US soldiers have died in Iraq.

5.   More important than an exercise in morbid accountability is the acknowledgement that the 2003 war and the subsequent chaos and violence have added a new and thick layer of collective trauma to a society already suffering from the consequences of decades of war, dictatorship and sanctions. While the removal of the Saddam regime is in itself a positive development, it, and other laudable spin-offs of the 2003 invasion – namely in the field of democracy and constitutional order – have to be seen as just parts of an equation that overall has most probably left the Iraqis worse off than they were. The most disturbing proof for this is the degree to which Iraqis are voting with their feet. Out of a total population of around 27 million, over 2 million Iraqis are IDPs, having left their homes mostly as a result of the ongoing violence and another 2 million have left the country and are now refugees, mostly in neighbouring Jordan and Syria. There are 200.000 Iraqi refugees in Europe. The refugee crisis has caused a considerable brain drain, disproportionately affecting the once prosperous and educated Iraqi middle class. According to UNAMI and other UN agencies, in some hospitals, 80% of medical doctors have left; depending on the region, 30% to 70% of the schools have closed; 70% of the population lack access to adequate water supply and 81% have no access to effective sanitation; chronic child malnutrition stands at 23%. Unemployment is still rampant: according to UNAMI it stands at over 80%, while over half the population lives on less than $1/day.

6.   While these numbers have their roots in the long decline of the Iraqi economy since the 1980s due to war, sanctions, dictatorship and mismanagement, post-2003 developments either made a bad situation worse, or have simply failed to address Iraq’s most pressing security and developmental challenges.

Europe and Iraq

7.   The 2003 war divided Europe. Some Member States of the European Union (EU) took a political decision to support the United States in its decision to rush to war to supposedly defend the world from Saddam’s weapons of mass destruction. The unity of the EU on the international stage was one of the casualties of this fateful decision. The legacy of the 2003 disunity has plagued the EU’s potential role in the reconstruction of Iraq.

8.   The EC has committed around €818 million to Iraqi reconstruction since 2003, in addition to the contributions coming from member states. But the EU has not been successful in substantially improving the situation on the ground. It is true that it has not been the only donor whose contributions for Iraqi reconstruction have produced disappointingly few results. However, this recommendation argues that Europe can do much more and much better, namely by engaging more intensively with Iraqi institutions, and civil society actors by considerably expanding its presence on the ground and by finding more creative ways to use its resources.

9.   This recommendation to the Council will follow the same basic approach of the EP’s resolution on the European Union and Iraq – A Framework for Engagement[4] of 6 July 2005, namely that the EU’s role in Iraq has to be guided by the “need to move on from past events and to look towards the future” and by the “moral and political duty” of the “international community” to help the people of Iraq.

10. In this recommendation, UN Security Council resolutions on Iraq provide the overarching framework for the EU’s involvement in Iraq. UNSC Resolution 1770, which considerably expands the United Nations Assistance Mission for Iraq’s (UNAMI) mandate, emphasizes “the importance of the stability and the security of Iraq for the people of Iraq, the region and the international community” and it underscores “the importance of continued regional and international support for Iraq’s development”.

11. The EU, as a global actor with its own interests and responsibilities, cannot and must not ignore the crisis unfolding in Iraq: the country is vital for regional, global and of course European security. This recommendation is based on the assumption that the EU has at its disposal a host of financial and political resources that can be usefully used to promote the final outcome of a safe, stable, unified, prosperous and democratic Iraq that upholds human rights, protects its minorities and contributes to a more stable Middle East.

The importance of effectiveness, transparency and visibility

12. The European Parliament has on many occasions expressed its dissatisfaction with the use of multilateral trust funds as a way to channel EC funding. These types of funds are not administered by the EU and it is impossible to track the way they are spent on the ground with any kind of precision. In the particular case of Iraq, the use of the International Reconstruction Fund Facility for Iraq (IRFFI) as the main conduit for Community funds has raised concerns in the European Parliament about transparency, effectiveness and visibility. These concerns have been particularly acute about the World Bank Iraq Trust Fund, which is one of the components of the IRFFI. Already in its 2005 resolution on Iraq[5], the European Parliament expresses its surprise about the fact that “the funds allocated to reconstruction are being partly administered by the World Bank and not entirely by the United Nations”, and underlines that “to date, the World Bank Trust has only utilised a minute proportion of the funds set aside.” The Opinion of the Foreign Affairs Committee on the draft general budget for the European Union for the financial year 2006 (C6-0000/2005 – 2005/2001 (BUD))[6] is even more explicit and “requests… that no further funding be channelled to the World Bank.”

13. The Commission’s inability to provide the European Parliament with data on how European resources are being spent led to the decision to enter 20% of commitment appropriations on budget line 19.10.03 (DCI Middle East) in reserve, in the context of the final adoption of the 2008 Budget. The condition for release of the reserve was that the European Commission “present to Parliament an exhaustive overview of the use of funds in Iraq (in 2006, 2007 and planned for 2008).” At the time of writing, the reply of the Commission to this request by Parliament has been considered unsatisfactory.

14. This recommendation reiterates European Parliament demands for more transparency, less use of multilateral trust funds in general, and of the World Bank ITF within the IRFFI in particular, and a greater reliance on bilateral projects, namely with UN agencies. As long as the absorption capacity of the Iraqi administration is limited and as long as the IRFFI fails to provide a sufficient level of transparency and visibility to EU funds, the EU should switch the emphasis of its support to bilateral projects focussed on technical assistance and capacity-building in the fields of rule of law, financial management, democratic governance and human rights. The Commission itself has started to move in this direction, which is a welcome development.

15. The specific recommendations on the future EU involvement in Iraq are of course contingent on the security circumstances on the ground, which constitute the single most important barrier to a greater European role in that country. In any case, the EU should not fail to follow the United Nations if/when it expands its presence in Iraq - be it in Baghdad or elsewhere. It goes without saying that the question of the presence of US troops on Iraqi soil escapes the purview of this resolution. However, it labours under the assumption that the US will assume its responsibilities for security in Iraq for as long as the Iraqi authorities find it necessary. The only long-term solution for the stabilization of Iraq is an increased multilateralization and gradual demilitarization of the international presence on the ground, led by the UN. It is in this context that the EU can add substantial value.

16. The EU should use all the relevant external action financial instruments at its disposal to support an increased political commitment to the stability and the prosperity of Iraq. Iraq is not a conventional case for development assistance and the preferred approach so far – using mostly the Development and Cooperation Instrument (DCI) – must be changed. The June 2006 Commission Communication on Recommendations for renewed European Union engagement with Iraq[7] contains a set of useful guidelines for the future. Its emphasis on (1) the importance of the inclusiveness of the political process and in the government, and (2) the security situation in the country, is welcome. However, for the EU to make a difference, it must use the instruments at its disposal creatively. Apart from an intensified political dialogue with the Iraqi institutions (with a particular emphasis on the Council of Representatives), the Stability Instrument, the European Instrument for Democracy and Human Rights (EIDHR), humanitarian aid and the DCI, but also ESDP measures in the field of DDR and SSR, should all be combined to mutually reinforce each other, in order to help build a safe, stable, unified, prosperous and democratic Iraq that upholds human rights and protects its minorities. Iraq does not lack money. It lacks the stability, the political will, the strong political institutions and the administrative capacity to spend it well. These are areas where the EU can make a difference.

17. One particular area where the EU must invest is human rights. The death penalty, the culture of impunity and the systematic violation of human rights in all areas of Iraqi collective life, must be targeted by the EU’s actions in Iraq. The rights of religious and ethnic minorities should rank particularly high in the list of priorities for future EU action in the country. The EIDHR should be substantially mobilized for Iraq, namely with a view to strengthening Iraqi civil society.

18. Finally this recommendation demands transparency from the European Council in what concerns the use of Private Military and Security Companies (PMC/PSCs) by EU staff in Baghdad. The EU lacks clear guidelines for the use of these companies for ESDP operations in particular, but also for their employment by EU institutions abroad more generally. As long as transparency in this area does not radically improve and clear guidelines for the use of PMC/PSCs by EU institutions out side the EU are not created, it will be extremely difficult for the European Parliament to agree to an expansion of the EU’s physical presence in Iraq.

  B6‑0328/2007

Recomandarea Parlamentului European adresată Consiliul privind rolul Uniunii Europene în Irak

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 114 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât Irakul are un rol esențial în realizarea stabilității întregii regiuni și a Orientului Mijlociu în general;

B.  întrucât au loc în continuare violențe inter și intracomunitare;

C. întrucât nu există o soluție militară posibilă, cu atât mai puțin una impusă de forțe străine;

D. întrucât este necesară crearea unei forțe naționale de menținere a ordinei, care să reunească toate comunitățile și să poată beneficia de încrederea acestora;

E.  întrucât este necesar ca toți actorii politici, aparținând tuturor comunităților, să fie cooptați în găsirea unei soluții durabile;

F.  întrucât este necesar să fie alinate, în continuare, suferințele populațiilor civile irakiene, în special cele ale persoanele deplasate sau refugiate în țările vecine;

G. întrucât „Conferința donatorilor” și-a luat angajamente în acest sens;

H. întrucât Parlamentul European este coresponsabil în domeniul bugetar european;

I.   întrucât, între 2003 și 2006, Uniunea Europeană a acordat Irakului un ajutor de 718,5 milioane de euro;

J.   întrucât fondurile Uniunii Europene au fost utilizate fără a se realiza un control european real asupra acestora, vărsându-se fonduri, în special prin intermediul ONU și al Băncii Mondiale, în beneficiul „Fondului Internațional de Reconstrucție pentru Irak ” (IRFFI);

1.  adresează Consiliului recomandările următoare:

     a)  să continue sprijinul acordat de Uniunea Europeană în vederea creării unui stat unit, stabil, democratic, laic și care să respecte libertatea religioasă;

     b)  să multiplice inițiativele care să permită apropierea dintre diferitele comunități, în special în domeniul reformei constituționale și al împărțirii puterii;

     c)  să dezvolte, în strânsă cooperare cu ONU, cu ceilalți actori internaționali și cu autoritățile irakiene, un plan coerent pe termen lung pentru reformarea domeniului securității, bazat pe principiul responsabilității democratice a forțelor armate și punând accentul pe demobilizarea milițiilor;

     d)  să sprijine Irakul în obținerea de beneficii din resursele sale minerale;

     e)  să realizeze un „audit” independent privind utilizarea fondurilor europene prin intermediul ONU și al Băncii Mondiale,

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului, precum și Comisiei, Guvernului irakian, Consiliului Reprezentanților din Irak, ONU și Băncii Mondiale, spre informare.

• [1]  Numbers from the Iraqi Body Count as of December 1, 2007.
• [2]  Numbers of the Iraqi Health Ministry, November 2006.
• [3]  Numbers of the latest study by the medical journal The Lancet, October 2006.
• [4]  P6_TA(2005)0288.
• [5]  P6_TA(2005)0288.
• [6]  PE 360.281v02-00.
• [7]  COM (2006) 283.

AVIZ al Comisiei pentru comerț internațional (5.2.2008)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la o propunere de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului privind rolul Uniunii Europene în Irak

(2007/2181(INI))

Raportor pentru aviz: Ignasi Guardans Cambó

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

adresează Consiliului următoarele recomandări:

1.  să salute statutul de observator al Irakului în Organizația Mondială a Comerțului (OMC) ca pas important către reintegrarea țării în economia internațională, care completează în mod pozitiv negocierile dintre Uniunea Europeană și Irak privind un acord comercial și de cooperare; să aștepte cu interes aderarea deplină a țării la OMC într-un moment potrivit din viitor; între timp, ar trebui garantat un sprijin continuu, prin contribuții financiare, în vederea dezvoltării capacităților în interiorul țării;

2.  să poarte negocierile privind acordul comercial și de cooperare dintre UE și Irak într-un mod care să faciliteze și să încurajeze reformele interne din Irak și care să apropie regimul comercial al Irakului de regulile și disciplinele unui sistem multilateral;

3.  să ofere Irakului asistență în crearea de instituții adecvate și legitime, care să permită reprezentanților săi să negocieze condițiile de aderare și de a promova sprijinul continuu al UE în vederea aderării și participării active a Irakului la organizații, convenții și tratate internaționale, precum Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD), Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM), Organizația Internațională a Muncii (OIM), Protocolul de la Kyoto și Convenția asupra biodiversității;

4.  să se concentreze pe implicarea Uniunii Europene în dezvoltarea Acordului internațional cu Irak (ICI) și pe sprijinirea reformelor Irakului vizând o economie de piață diversificată, care să răspundă solicitărilor și nevoilor societății irakiene și să facă față cerințelor și posibilităților pentru o participare durabilă și justă la comerțul mondial;

5.  să țină cont de dezvoltarea și diversitatea socio-economică a regiunilor constituționale ale Irakului la elaborarea în viitor a politicii comerciale și în contextul contribuțiilor la reconstrucția țării; în consecință, să recomande să se ofere sprijin în primul rând dezvoltării capacităților microîntreprinderilor, precum și ale întreprinderilor mici și mijlocii;

6.  să concentreze asistența continuă a UE în direcția dezvoltării capacității instituțiilor administrative și economice irakiene, în special cu privire la restructurarea cadrului instituțional, promovând mai ales o bancă centrală independentă, o monedă stabilă, autorități bugetare și fiscale și o dezvoltare neîngrădită a piețelor financiare, precum și de a solicita sectorului privat să încurajeze reformele pieței economice și investițiile străine directe;

7.  invită autoritățile irakiene să respecte cerințele referitoare la transparență menționate în articolul X al GATT din 1994, să adopte legislația necesară și să-și întărească capacitatea de a o aplica în domenii precum proprietatea intelectuală, achizițiile publice, barierele tehnice din calea comerțului, măsuri sanitare și fitosanitare;

8.  invită autoritățile irakiene să asigure transparența și nediscriminarea în ceea ce privește achizițiile publice, în special să extindă regimul națiunii cele mai favorizate la toți furnizorii din UE cu privire la procedurile de achiziții publice ale tuturor autorităților publice, până când Irakul va adera la Acordul multilateral privind achizițiile publice (GPA);

9.  să încurajeze guvernul irakian să folosească veniturile provenite din vânzările de petrol într-un mod care să garanteze că acestea sunt reinvestite în Irak și sunt gestionate de organisme specializate în achiziții publice, supuse autorității supreme a guvernului irakian; să recomande ca această abordare să fie o condiție esențială pentru ca UE să sprijine reconstrucția și dezvoltarea economiei Irakului;

10. să recunoască că garantarea unor condiții de egalitate atât pe plan legislativ, cât și de facto între investitorii străini din Irak constituie un avantaj reciproc și de interes major atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru Irak;

11. să ia în considerare faptul că, în contextul necesității de a recurge la modele comerciale mai durabile, accesul la resursele energetice trebuie să se supună unor norme multilaterale, care nu trebuie subminate prin acorduri comerciale bilaterale disputându-și cele mai favorabile condiții de acces;

12. să garanteze că instituțiile și organizațiile executive ale Uniunii Europene oferă informații complete, periodice și transparente privind cheltuirea și punerea în aplicare a asistenței UE, inclusiv despre fondurile care urmează a fi folosite indirect, prin intermediul altor organizații, precum Fondul Internațional pentru Reconstrucția Irakului (IRFFI);

13. să informeze Parlamentul în mod regulat cu privire la stadiul negocierilor dintre Uniune și Irak referitoare la comerț și cooperare;

14. să încurajeze instituirea unui dialog regulat între Comisie, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și Banca Europeană de Investiții, pentru a coordona căile și inițiativele de restructurare și/sau anulare a datoriilor și cerințele de politică economică relevante, pentru a permite dezvoltarea socială, ecologică și economică durabilă a țării, în conformitate cu dezideratele exprimate de către poporul irakian;

15. să recomande insistent Comisiei să își creeze propria bază de date, începând din 2008, cuprinzând proiectele care se desfășoară sub auspiciile ONU, ale Băncii Mondiale sau ale oricărei alte instituții internaționale și care primesc o contribuție financiară globală de la bugetul Uniunii Europene pentru anumite categorii de proiecte foarte specifice; fiecare proiect ar trebui să fie identificabil în această bază de date și contribuția financiară pe care o primește de la UE ar trebui să fie clar indicată;

16. să recomande statelor membre și Comisiei să se orienteze progresiv către proiecte administrate și finanțate de către Uniunea Europeană; să solicite Comisiei să înainteze Parlamentului un document de orientare strategică privind atingerea acestui obiectiv, până în mai 2008; trebuie date explicații privind proiectele care ar trebui să rămână un timp sub egida ONU și a Băncii Mondiale;

17. să recomande UE să acorde în continuare sprijin financiar pentru programele care vor contribui la reconstrucția societății irakiene în ansamblul ei;

18. să sprijine instituirea progresivă a unei cooperări economice regionale, ca un prim pas valoros spre reducerea tensiunilor și o dezvoltare treptată a cooperării politice și în domeniul securității în Irak;

19. să invite Irakul, precum și statele membre, să promoveze buna guvernare, transparența și responsabilitatea cu privire la exploatarea resurselor naturale, asigurându-se, în același timp, că o astfel de exploatare nu provoacă dezechilibre ecologice și că se are în vedere, în primul rând, interesul poporului irakian;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	23.1.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	17 4 1
Membri titulari prezenți la votul final	Kader Arif, Francisco Assis, Graham Booth, Carlos Carnero González, Daniel Caspary, Christofer Fjellner, Béla Glattfelder, Ignasi Guardans Cambó, Jacky Hénin, Alain Lipietz, Caroline Lucas, Marusya Ivanova Lyubcheva, Erika Mann, Vural Öger, Georgios Papastamkos, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Peter Šťastný, Gianluca Susta, Daniel Varela Suanzes-Carpegna, Iuliu Winkler, Corien Wortmann-Kool
Membri supleanți prezenți la votul final	Jean-Pierre Audy, Zbigniew Zaleski
Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	27.2.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	62 0 2
Membri titulari prezenți la votul final	Monika Beňová, Elmar Brok, Colm Burke, Philip Claeys, Véronique De Keyser, Giorgos Dimitrakopoulos, Michael Gahler, Bronisław Geremek, Maciej Marian Giertych, Ana Maria Gomes, Alfred Gomolka, Klaus Hänsch, Richard Howitt, Jana Hybášková, Anna Ibrisagic, Metin Kazak, Maria Eleni Koppa, Helmut Kuhne, Joost Lagendijk, Vytautas Landsbergis, Johannes Lebech, Emilio Menéndez del Valle, Francisco José Millán Mon, Philippe Morillon, Pasqualina Napoletano, Raimon Obiols i Germà, Vural Öger, Cem Özdemir, Justas Vincas Paleckis, Ioan Mircea Pașcu, Alojz Peterle, Hubert Pirker, Samuli Pohjamo, Bernd Posselt, Michel Rocard, Raül Romeva i Rueda, Libor Rouček, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Jacek Saryusz-Wolski, György Schöpflin, Hannes Swoboda, Charles Tannock, Geoffrey Van Orden, Ari Vatanen, Kristian Vigenin, Zbigniew Zaleski, Josef Zieleniec
Membri supleanți prezenți la votul final	Mariela Velichkova Baeva, Cristian Silviu Bușoi, Giulietto Chiesa, Andrew Duff, Árpád Duka-Zólyomi, David Hammerstein, Tunne Kelam, Evgeni Kirilov, Jaromír Kohlíček, Peter Liese, Erik Meijer, Nickolay Mladenov, Borut Pahor, Józef Pinior, Antolín Sánchez Presedo, Inger Segelström
Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final	Renate Weber