RAPORT privind cererea de ridicare a imunității lui Hans-Peter Martin

10.3.2008 - (2007/2215(IMM))

Comisia pentru afaceri juridice
Raportoare: Diana Wallis

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind cererea de ridicare a imunității lui Hans-Peter Martin

(2007/2215(IMM))

Parlamentul European,

–   având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Hans-Peter Martin, transmisă de Reprezentantul permanent al Republicii Austria la 24 septembrie 2007 și comunicată în ședința plenară din 27 septembrie 2007,

–   în urma audierii lui Hans-Peter Martin, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere articolul 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, din 8 aprilie 1965, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul privind alegerea deputaților în Parlamentul European prin vot universal direct, din 20 septembrie 1976,

–   având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene din 12 mai 1964 și din 10 iulie 1986[1],

–   având în vedere articolul 57 din Constituția Federală a Republicii Austria,

–   având în vedere articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0071/2008),

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Hans-Peter Martin;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorității în cauză a Republicii Austria.

• [1]  Cazul 101/63, Wagner vs. Fohrmann și Krier, Culegerea 1964, p. 195, și Cazul 149/85, Wybot vs. Faure și alții, Culegerea 1986, p. 2391.

EXPUNERE DE MOTIVE

La 12 octombrie 2007, Președintele Parlamentului a înaintat Comisiei pentru afaceri juridice o scrisoare din partea Reprezentantului permanent al Republicii Austria, la care este anexată o cerere din partea Tribunalului Penal Regional Viena, vizând ridicarea imunității parlamentare dlui Hans-Peter Martin.

Scrisorii Reprezentantului permanent îi sunt anexate o scrisoare din partea Ministerului Federal al Justiției din Austria și o scrisoare din partea Tribunalului Penal Regional Viena. În vreme ce scrisoarea din partea Ministerului Justiției face referire la ridicarea imunității dlui Hans-Peter Martin în temeiul articolului 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile, scrisoarea din partea Tribunalului Penal Regional face referire la ridicarea imunității conferite deputaților din Parlamentul European în conformitate cu articolul 9 din Protocol.

Întrucât nu poate fi ridicată imunitatea conferită în conformitate cu articolul 9 din Protocol, trebuie presupus că cererea de ridicare a imunității se face în temeiul articolului 10.

Faptele

La 6 iunie 2007, Merkur Treuhand Wirtschaftstreuhand- und Steuerberatungs Gesellschaft mit beschränkter Haftung a introdus o plângere împotriva dlui Hans-Peter Martin în fața Tribunalului Penal Regional Viena pentru defăimare comercială, în temeiul articolului 152 din Codul penal austriac, pe motiv că, atât pe site-ul internet al dlui Martin www.hpmartin.net , cât și în comunicatul de presă APA-OTS OTS0189 5 11 0473 NEF0006 legat de acuzațiile aduse împotriva sa (de către autoritatea antifraudă a UE, OLAF) de utilizare incorectă a indemnizației pentru asistență parlamentară pentru angajați, acesta a susținut că, în urma unei investigații exhaustive și detaliate, s-a stabilit că nu utilizase în niciun fel bani ai UE în mod inadecvat, vina constând într-o eroare formală a contabilului său la acea vreme, dl Christoph Matznetter, consilier fiscal, în prezent Secretar de stat în cadrul Ministerului de Finanțe al guvernului austriac, care, potrivit dlui Martin, a efectuat în mod incorect plata a trei computere pentru personal și a două note telefonice din banii indemnizației pentru asistență parlamentară, și nu din cei destinați cheltuielilor de birou.

Reclamantul, societatea fiduciară Merkur Treuhand Wirtschaftstreuhand- und Steuerberatungs Gesellschaft mit beschränkter Haftung, consideră aceste declarații ca fiind defăimare comercială, întrucât numele lui Christoph Matznetter, care timp de ani de zile a fost partener și director general al predecesorului juridic al reclamantului, este legat inextricabil de cel al reclamantului, atât dl Matznetter, cât și reclamantul fiind considerați incompetenți din punct de vedere profesional în afirmațiile dlui Martin, ceea ce, potrivit reclamantului, sugerează clienților societății fiduciare faptul că societatea furnizează servicii de asistență și consultanță de slabă calitate. Reclamantul privat susține că un client fidel al societății și-a reziliat contractul din acest motiv. Întrucât, potrivit reclamantului, dl Martin este conștient de faptul că, în realitate, reclamantul nu este responsabil pentru erorile comise în gestionarea indemnizației pentru asistență parlamentară, plățile fiind de fapt efectuate în urma instrucțiunilor exprese ale dlui Martin însuși, acesta din urmă a comis o defăimare comercială și ar trebui pedepsit în consecință.

În același timp, reclamantul privat a solicitat ca dlui Martin, în calitatea acestuia de proprietar al site-ului internet www.hpmartin.net și al comunicatului de presă APA-OTS OTS0189 5 II 0473 NEF0006, să i se ceară să publice hotărârea judecătorească, în temeiul articolului 34 alineatul (1) (alternativ, articolul 34 alineatul (3)) din Legea austriacă privind mass-media, și să retragă (elimine) textul ce constituie infracțiune penală, în temeiul articolului 32 alineatul (1) (alternativ, articolul 32 alineatul (2)) din Legea austriacă privind mass-media.

Potrivit Serviciului Juridic al Parlamentului[1], în vreme ce compensațiile solicitate de reclamant sunt publicarea deciziei judecătorești, eliminarea materialului de pe site-ul internet și cheltuielile de judecată, Tribunalul Penal ar mai putea impune pedepsele prevăzute la articolul 152 din Codul penal austriac, și anume o pedeapsă privativă de libertate de până la șase luni sau o amendă. Cu toate acestea, o astfel de hotărâre nu ar afecta mandatul dlui Martin, întrucât, conform legislației austriece în materie, un deputat își pierde mandatul doar dacă este condamnat la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.

Legea

Dl Martin a fost acuzat în temeiul următoarelor norme juridice:

Codul penal austriac:

Defăimarea comercială

Articolul 152. (1) Persoana care face afirmații incorecte, aducând, astfel, atingere sau punând în pericol reputația, venitul sau dezvoltarea profesională ale unei persoane este pasibilă de pedeapsa cu închisoarea până la șase luni sau primește o amendă de până la 360 de rate zilnice. Amenda poate fi aplicată cumulativ cu pedeapsa închisorii.

(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la cererea părții vătămate.

Legea austriacă privind mass-media:

Retragerea

Articolul 33. (1) Hotărârea judecătorească într-o cauză referitoare la o infracțiune privind conținutul unui mijloc de comunicare în masă include, la cererea reclamantului, retragerea anumitor materiale media de difuzare sau ștergerea pasajelor de pe pagina de internet care fac obiectul faptei pasibile de sancțiune. Aceleași dispoziții se aplică și în cazul hotărârilor judecătorești de achitare în temeiul articolului 29 alineatul (3), fără a aduce atingere articolului 446 din Codul de procedură penală.

(2) La cererea reclamantului sau a părții îndreptățite să depună plângere, se dispune retragerea în cadrul unei proceduri independente, dacă s-a stabilit că, în cadrul unui mijloc de comunicare în masă, sunt reunite elementele constitutive ale unei infracțiuni și nu se poate realiza sau nu s-a solicitat sau nu este continuată cercetarea unei anumite persoane sau în cazul în care condamnarea nu este posibilă din motive care exclud o pedeapsă. Dacă autorul nu ar putea fi pedepsit, chiar în cazul în care s-a făcut proba verității, dovezile, în conformitate cu articolul 29, rămân la dispoziția proprietarului de mijloace de comunicare în calitate de parte implicată (articolul 41 alineatul (6)). (2a) Nu poate fi aprobată retragerea în cazul unei preluări a unei afirmații făcute de o terță parte în sensul articolului 6 alineatul (2) punctul 4.

(3) Dreptul părții îndreptățite să depună plângere de a solicita retragerea în cadrul unei proceduri independente se prescrie după o perioadă de șase săptămâni, începând cu data la care i s-a adus la cunoștință săvârșirea infracțiunii și faptul că nicio persoană anume nu poate fi cercetată sau condamnată.

(4) În loc de retragere, proprietarului mijlocului de comunicare i se poate permite, la cererea sa, să se asigure într-un interval de timp adecvat prestabilit că pasajele care fac obiectul infracțiunii nu mai apar în cadrul unei alte difuzări a materialelor de comunicare respective, și anume prin eliminarea, colajul acestora, sau printr-o altă modalitate adecvată.

(5) Dacă retragerea este pronunțată prin hotărâre judecătorească în cadrul unei proceduri independente, cheltuielile de procedură sunt suportate de proprietarul mijlocului de comunicare.

Publicarea hotărârii judecătorești

Articolul 34. (1) Prin hotărârea judecătorească într-o cauză referitoare la o infracțiune privind conținutul unui mijloc de comunicare în masă se dispune, la cererea reclamantului, publicarea pasajelor din hotărâre considerate necesare pentru informarea publicului privind infracțiunea și condamnarea acesteia. Pasajele din hotărâre care trebuie făcute publice sunt menționate în pronunțarea hotărârii. Instanța poate înlocui pasaje din hotărâre cu o variantă sintetizată pentru a face conținutul hotărârii mai ușor de înțeles sau pentru limitarea conținutului făcut public.

(2) În caz de calomnie sau de infracțiune similară împotriva onoarei unei persoane sau în cazul unei fapte pasibile de pedeapsă care privește situații sau aspecte din viața privată sau de familie a unei persoane, publicarea hotărârii judecătorești poate fi realizată doar cu acordul părții vătămate, chiar dacă pentru cercetarea infracțiunii respective nu este necesară o împuternicire sau dacă aceasta a fost deja acordată.

(3) La cererea reclamantului sau a părții îndreptățite să depună plângere, publicarea hotărârii este dispusă în cadrul unei proceduri independente, dacă elementele constitutive ale infracțiunii au fost reunite într-un mijloc media și nu se poate realiza sau nu s-a solicitat sau nu este continuată cercetarea unei anumite persoane sau în cazul în care condamnarea nu este posibilă din motive care exclud o pedeapsă. Se aplică dispozițiile articolului 33 alineatul (2) a doua teză și alineatul (3).

(3a) Nu poate fi aprobată publicarea hotărârii judecătorești în cazul preluării unei afirmații făcute de o terță parte în temeiul articolului 6 alineatul (2) punctul 4.

(4) Dacă fapta penală privind conținutul unui mijloc de comunicare în masă a fost realizată în cadrul unui mijloc de comunicare periodic, publicarea hotărârii trebuie realizată în temeiul articolului 13, iar termenul de publicare începe la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive și a notificării acesteia. Pentru punerea în aplicare se aplică dispozițiile articolului 20.

(5) Publicarea trebuie realizată în alt mijloc de comunicare periodic, în cazul în care mijlocul de comunicare periodic prin intermediul căruia a fost comisă infracțiunea privind conținutul unui mijloc de comunicare în masă nu mai există sau dacă fapta penală privind conținutul unui mijloc de comunicare în masă a fost realizată într-un mijloc de comunicare altul decât unul periodic sau într-un mijloc de comunicare din străinătate. Costurile pentru o astfel de publicare a hotărârii judecătorești se înscriu în categoria cheltuielilor de procedură. Pentru punerea în aplicare se aplică dispozițiile articolului 46.

(6) Dacă publicarea hotărârii este pronunțată în cadrul unei proceduri independente, cheltuielile de procedură sunt suportate de proprietarul mijlocului de comunicare.

Următoarele prevederi referitoare la imunitatea parlamentară sunt relevante:

Protocol privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene

Articolul 10

Pe durata sesiunilor Adunării, membrii acesteia beneficiază:

(a) pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

(b) pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenție sau urmărire penală.

Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării la locul reuniunii Adunării, cât și la întoarcere.

Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict și nici nu poate constitui o piedică pentru Adunare de a ridica imunitatea unuia dintre membri.

Având în vedere faptul că infracțiunile de care este acuzat dl Martin au avut loc în Austria, procedurile judiciare au loc în Austria, iar dl Martin însuși este deputat austriac în Parlamentul European, acesta beneficiază de „imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului [austriac]”.

În Austria, imunitatea parlamentară este definită în temeiul articolului 57 din Constituția Federală a Republicii Austria:

Articolul 57.

(1) Membrii Nationalrat-ului nu pot fi făcuți responsabili niciodată pentru voturile exprimate pe durata exercitării funcției lor și pot fi făcuți responsabili doar în fața Nationalrat-ului pentru declarațiile orale sau scrise făcute pe durata exercitării funcției.

(2) Membrii Nationalrat-ului nu pot fi arestați pe motiv că au săvârșit o infracțiune decât cu acordul Nationalrat-ului, cu excepția cazului în care sunt prinși în flagrant delict. Percheziționarea domiciliului membrilor Nationalrat-ului necesită, de asemenea, acordul Nationalrat-ului.

(3) Poate fi inițiată cercetarea penală împotriva membrilor Nationalrat-ului ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni doar în cazul în care este evident că nu există nicio legătură între acestea și activitatea politică a respectivilor deputați. Autoritatea implicată are în acest caz nevoie de o decizie a Nationalrat-ului cu privire la existența unei astfel de legături, în cazul în care deputatul vizat sau o treime dintre membrii comisiei competente în acest domeniu solicită acest lucru. În cazul unei astfel de solicitări, orice activitate legislativă trebuie să înceteze imediat sau trebuie întreruptă.

(4) În toate aceste cazuri, se consideră că Nationalrat-ul și-a dat acordul dacă în termen de opt săptămâni nu a luat o decizie privind o cerere adecvată de acțiune în justiție adresată instituției de autoritatea competentă. În vederea adoptării în timp util a unei rezoluții de către Nationalrat, Președintele supune votului o astfel de cerere cel mai târziu cu o zi înainte de expirarea datei limită. Aceasta nu include perioada în care Nationalrat-ul nu se află în sesiune.

(5) În cazul în care un deputat este surprins în flagrant delict, autoritatea implicată trebuie să îl înștiințeze imediat pe Președintele instituției cu privire la arest. Dacă Nationalrat-ul, sau, în perioadele fără sesiune, comisia competentă în acest domeniu solicită acest lucru, arestul trebuie suspendat sau procedura legală trebuie abandonată.

(6) Imunitatea deputaților ia sfârșit în ziua în care se reunește Nationalrat-ul nou ales, iar în cazul funcționarilor a căror funcție se extinde dincolo de această dată, în momentul expirării acesteia.

(7) Modalitățile sunt precizate în detaliu în legea federală privind regulamentul interior al Nationalrat-ului.

Alineatul relevant în contextul actual este alineatul (3), conform căruia, fără acordul parlamentului național, un membru al acestuia poate fi cercetat pentru o infracțiune doar dacă aceasta nu este legată în mod evident de activitatea politică a deputatului.

Considerente suplimentare

Într-o scrisoare datată 7 februarie 2008 și adresată raportoarei, scrisoare transmisă membrilor Comisiei pentru afaceri juridice, și cu ocazia audierii din 25 februarie 2008 ce a avut loc în fața comisiei, dl Martin a susținut că cercetarea în urma depunerii unei plângeri la care se referă cererea de ridicare a imunității a fost precedată de o acțiune civilă (încă pendinte) „având același obiect și același scop” inițiată de aceeași companie „care se consideră a fi succesoarea lui Merkur Treuhand”, care avea funcția de prestator terț la momentul faptelor avute în vedere și era condusă de o persoană care este „acum un politician social-democrat”.

Dl Martin subliniază faptul că nu caută imunitate în procedurile civile: „dacă voi fi găsit vinovat de lezarea reputației [reclamantului], va trebui să plătesc - și repet, nu sunt protejat de imunitate”.

Dl Martin susține, cu toate acestea, că „este neobișnuit - și, din câte cunosc, nici măcar posibil în alte țări - să fie introdusă o nouă acțiune în despăgubiri în cadrul aceleiași cauze înaintea unui tribunal penal”. În scrisoarea din 7 februarie 2008, acesta afirmă că „cererea de ridicare a imunității mele, bazată acum pe o acțiune în despăgubiri...este pur și simplu motivată politic. Ea își are originile direct în activitatea mea de deputat în Parlamentul European care își îndeplinește atribuțiile și are ca obiectiv compromiterea reputației mele.”

Este menționat faptul că dl Martin a informat în continuare comisia asupra faptului că se purtau negocieri în vederea ajungerii la un acord fără a recurge la instanțe judecătorești.

Analiză

Întrebarea la care trebuie găsit un răspuns este aceea dacă faptele invocate ce constituie infracțiune penală de care este acuzat dl Martin sunt „legate în mod evident de activitatea politică a dlui Martin”, în sensul articolului 57 alineatul (3) din Constituția Federală a Republicii Austria.

Chestiunea în cauză, și anume cui îi revine responsabilitatea pentru o eroare de contabilitate, deputatului sau prestatorului terț, nu este considerată a fi legată de activitatea politică a dlui Martin. Aceasta reprezintă pur și simplu un litigiu între un deputat și un furnizor de servicii.

În ceea ce privește faptul dacă există dovezi suficiente de fumus persecutionis care să justifice refuzul Parlamentului de a-i ridica imunitatea dlui Martin, chiar dacă poate fi neobișnuită introducerea unor proceduri paralele penale și civile pentru aceleași fapte, acest lucru nu constituie în sine fumus. În plus, procedurile au fost introduse de un furnizor de servicii care este succesorul juridic al companiei cu care „politicianul social-democrat” are legături și care, în opinia dlui Martin, se află în spatele litigiului, și nu de acea companie sau de politicianul însuși. În sfârșit, dl Martin a informat Comisia pentru afaceri juridice asupra faptului că se poartă negocieri în vederea ajungerii la un acord fără a recurge la instanțe judecătorești, ceea ce reprezintă un argument puternic în sprijinul ideii că litigiul este unul autentic.

Prin urmare, se consideră că trebuie ridicată imunitatea parlamentară dlui Martin.

• [1]  Aviz juridic din 25.02.08, SJ-0066/08.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	10.3.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	17 1 0
Membri titulari prezenți la votul final	Titus Corlățean, Othmar Karas, Piia-Noora Kauppi, Klaus-Heiner Lehne, Katalin Lévai, Antonio Masip Hidalgo, Manuel Medina Ortega, Hartmut Nassauer, Aloyzas Sakalas, Francesco Enrico Speroni, Diana Wallis, Rainer Wieland, Jaroslav Zvěřina, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți prezenți la votul final	Mogens Camre, Vicente Miguel Garcés Ramón, Georgios Papastamkos, Dagmar Roth-Behrendt