RAPORT privind dezvoltarea cadrului de reglementare a activităţilor reprezentanţilor grupurilor de interese (lobbyiştilor) din instituţiile europene

2.4.2008 - (2007/2115(INI))

Comisia pentru afaceri constituţionale
Raportor: Alexander Stubb

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind dezvoltarea cadrului de reglementare a activităţilor reprezentanţilor grupurilor de interese (lobbyiştilor) din instituţiile europene

(2007/2115(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere cartea verde prezentată de Comisie, intitulată „Iniţiativa europeană în materie de transparenţă”(COM(2006)0194),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Acţiuni întreprinse în aplicarea cărţii verzi «Iniţiativa europeană în materie de transparenţă»” (COM(2007)0127),

–   având în vedere proiectul Comisiei de cod de conduită pentru reprezentanţii grupurilor de interese, lansat la 10 decembrie 2007,

–   având în vedere Decizia din 17 iulie 1996 privind modificarea Regulamentului de procedură (activităţile de lobby din Parlament)[1],

–   având în vedere Decizia din 13 mai 1997 privind modificarea Regulamentului de procedură (Codul de conduită pentru cei care desfăşoară activităţi de lobby)[2],

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituţionale şi avizele Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, Comisiei pentru afaceri juridice şi al Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0105/2008),

A. întrucât numărul activităţilor de lobby din Parlamentul European a crescut foarte mult odată cu extinderea competenţelor Parlamentului,

B.  întrucât scopul activităţilor de lobby este nu numai acela de a influenţa deciziile legislative sau cele referitoare la politici, ci şi alocarea de fonduri comunitare, precum şi monitorizarea şi aplicarea legislaţiei,

C. întrucât, ca urmarea a ratificării Tratatului de la Lisabona, puterile Parlamentului vor creşte iar acesta va deveni co-legislator pentru aproape întreaga procedură legislativă, şi va atrage aşadar atenţia a şi mai multor grupuri de lobby,

D. întrucât reprezentanţii grupurilor de interese deţin un rol fundamental în dialogul deschis şi pluralist care stă la baza unui sistem democratic, şi reprezintă o importantă sursă de informaţii pentru deputaţii europeni în îndeplinirea mandatului lor,

E.  întrucât grupurile de lobby nu numai că desfăşoară activităţi de lobby pe lângă deputaţii europeni, ci şi încearcă să influenţeze deciziile Parlamentului prin desfăşurarea de activităţi de lobby pe lângă funcţionarii din cadrul secretariatului comisiilor parlamentare, membrii grupărilor politice şi asistenţii deputaţilor europeni,

F.  întrucât se estimează că există în jur de 15 000 de persoane care desfăşoară activităţi de lobby şi 2 500 de organizaţii de lobby în Bruxelles,

G. întrucât Comisia a propus, ca parte a Iniţiativei europene în materie de transparenţă, introducerea unui registru comun pentru cei care reprezintă grupurile de interese în instituţiile europene,

H.  întrucât Parlamentul are propriul registru pentru cei care desfăşoară activităţi de lobby[3] încă din 1996, precum şi un cod de conduită[4] care conţine un angajament pentru persoanele înregistrate care desfăşoară activităţi de lobby să acţioneze în conformitate cu standarde etice înalte,

I.   întrucât există în momentul de faţă aproximativ 5 000 de persoane înregistrate care desfăşoară activităţi de lobby în Parlament,

J.   întrucât grupurile de lobby cuprind şi organizaţii la nivel local şi naţional a căror funcţionare este reglementată de statele membre,

O mai mare transparenţă în activităţile Parlamentului

1.  recunoaşte influenţa grupurilor de lobby asupra procesului decizional în UE şi consideră aşadar, că este esenţial ca deputaţii europeni să cunoască identitatea organizaţiilor reprezentate de grupurile de lobby; subliniază că transparenţa şi egalitatea de acces în toate instituţiile europene este o cerinţă esenţială pentru legitimitatea Uniunii şi pentru încrederea cetăţenilor în aceasta; subliniază că transparenţa reprezintă un dublu demers care este necesar atât în funcţionarea instituţiilor, cât şi în activitatea reprezentanţilor grupurilor de interese; subliniază că egalitatea de acces pentru grupurile de interese la instituţiile europene sporeşte cunoştinţele disponibile pentru conducerea Uniunii Europene; consideră că este esenţial ca reprezentanţii societăţii civile să aibă acces la instituţiile europene şi, în primul rând, la Parlamentul European;

2.  consideră că membrii acestuia au propria responsabilitate în a se asigura că primesc informaţii echilibrate; subliniază faptul că deputaţii în Parlamentul European trebuie să fie consideraţi capabili să ia decizii politice independent de cei care fac lobby;

3.  admite că raportorii pot folosi, dacă cred de cuviinţă, în mod voluntar, o „amprentă legislativă” - o listă orientativă (anexată rapoartelor Parlamentului) a persoanelor înregistrate care, reprezentând grupurile de interese, au fost consultate şi au avut o contribuţie semnificativă la pregătirea raportului; consideră că este de dorit în mod special ca o asemenea listă să fie inclusă în rapoartele legislative; subliniază, totuşi, că este şi mai important să existe o asemenea „amprentă legislativă” anexată la iniţiativele legislative ale Comisiei;

4.  consideră că Parlamentul trebuie să hotărască în mod absolut independent măsura în care se va ţine cont de opiniile care vin din partea societăţii civile;

5.  ia act de dispoziţiile actuale, conform cărora deputaţilor li se solicită să-şi declare interesele financiare; invită Biroul, pe baza unei propuneri din partea Chestorilor, să întocmească un plan referitor la îmbunătăţirea continuă a implementării şi a controlului dispoziţiilor Parlamentului conform cărora deputaţii trebuie să declare orice tip de susţinere primită, financiară sau concretizată în personal sau în materiale[5];

6.  ia act de dispoziţiile actuale privind intergrupurile, care impun prezentarea de declaraţii de finanţare; solicită mai multă claritate în ceea ce priveşte intergrupurile, respectiv,o listă pe pagina de web a Parlamentului a intergrupurilor înregistrate sau nu, care să cuprindă şi declararea completă a formelor de sprijin exterior pentru activităţile intergrupurilor precum şi o expunere a scopurilor generale ale intergrupului respectiv; subliniază, cu toate acestea, ca intergrupurile nu sunt considerate în niciun caz organisme ale Parlamentului;

7.  solicită Biroului Parlamentului ca, pe baza unei propuneri din partea Chestorilor, să găsească modalităţi de a restricţiona accesul neautorizat la etajele din clădirile Parlamentului unde sunt situate birourile deputaţilor, în timp ce accesul publicului la sălile comisiilor să fie limitat numai în circumstanţe excepţionale;

Propunerea Comisiei

8.  salută propunerea Comisiei referitoare la conceperea unui cadru mai structurat pentru activităţile reprezentanţilor grupurilor de interese, ca parte a Iniţiativei europene în materie de transparenţă;

9.  este de acord cu definiţia formulată de Comisie prin care activităţile de lobby sunt „activităţile desfăşurate în vederea influenţării formulării politicilor şi proceselor de luare a deciziilor în instituţiile europene”; consideră că această definiţie este în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) al Regulamentului de procedură;

10. subliniază că toţi actorii, inclusiv persoanele private sau publice din afara instituţiilor europene, cu activităţi de reprezentare a intereselor, care sunt acoperite de această definiţie şi care influenţează în mod regulat instituţiile, să fie consideraţi lobbyşti şi să fie trataţi în mod similar: persoanele a căror profesie este reprezentarea grupurilor de interese, persoanele angajate de companii în acelaşi scop, ONG-urile, grupurile de reflecţie, asociaţiile comerciale, sindicatele şi organizaţiile patronale, organizaţiile cu profit şi cele non-profit, precum şi consilierii juridici atunci când acţionează în vederea influenţării unei politici şi nu într-o speţă; totodată, subliniază că regiunile şi municipalităţile din statele membre, precum şi partidele politice la nivel naţional şi european, alături de acele organisme care au statut juridic prin tratate, nu intră sub incidenţa acestor prevederi atunci când acţionează conform rolului lor şi îndeplinesc sarcinile unor asemenea organisme, după cum este prevăzut în tratate;

11. salută, în principiu, propunerea Comisiei referitoare la înfiinţarea unui „ghişeu unic” pentru înregistrarea reprezentanţilor grupurilor de interese de la Comisie şi de la Parlament şi reaminteşte, totuşi, diferenţele esenţiale dintre Consiliu, Comisie şi Parlament ca instituţii; îşi rezervă, prin urmare, dreptul de a evalua propunerea Comisiei, când va fi finalizată şi de a decide numai atunci dacă o va susţine sau nu;

12. reaminteşte că numărul celor care fac lobby şi au acces în Parlament trebuie să rămână în limite rezonabile; de aceea, sugerează adoptarea unui sistem prin care reprezentanţii grupurilor de interese trebuie să se înregistreze o singură dată pentru toate instituţiile iar fiecare instituţie poate decide dacă aprobă accesul în clădirile sale, permiţând astfel Parlamentului să continue să limiteze la patru numărul de insigne pentru fiecare organizaţie/companie;

13. solicită recunoaşterea reciprocă între Consiliu, Comisie şi Parlament a registrelor separate, în cazul în care nu se realizează un registru comun; sugerează că, în lipsa unui acord al instituţiilor privind un registru comun, registrele online individuale ale instituţiilor respective ar trebui să includă link-uri către registrele celorlalte instituţii, pentru a se putea face comparaţia între datele furnizate de grupurile de interese; solicită Secretarului General să mute lista grupurilor acreditate care reprezintă interesele într-o poziţie mai accesibilă pe pagina de web a Parlamentului;

14. propune înfiinţarea rapidă unui grup de lucru format din reprezentanţi ai Consiliului, comisari şi deputaţi europeni, numit de Conferinţa Preşedinţilor, care să analizeze, până la sfârşitul anului 2008, implicaţiile unui registru comun pentru lobbyştii care doresc să aibă acces la Consiliu, Comisie sau Parlament, precum şi elaborarea unui cod de conduită comun; însărcinează Secretarul General să ia măsurile necesare;

15. îndeamnă Consiliul să participe la acest registru posibil comun; consideră că trebuie examinate cu mare atenţie activităţile grupurilor de lobby pe lângă membrii secretariatului Consiliului, în contextul codeciziei;

16. ia act de decizia Comisiei de a începe un sistem de înregistrare facultativă şi de a-l evalua la un an de la înfiinţare, dar îşi exprimă îngrijorarea că un sistem de înregistrare exclusiv facultativă le va permite reprezentanţilor grupurilor de interese mai puţin responsabili să evite respectarea regulilor; solicită celor trei instituţii ca, la cel mult trei ani după înfiinţarea unui registru comun, să examineze toate normele ce reglementează activităţile de lobby pentru a determina dacă noul sistem a reuşit să asigure transparenţa necesară în activităţile de lobby; cunoaşte baza legală a unui registru obligatoriu oferită de Tratatul de la Lisabona şi decide ca, între timp, să coopereze cu instituţiile prin intermediul unui acord interinstituţional, pe baza registrelor existente; consideră că înregistrarea obligatorie trebuie să fie o condiţie de bază pentru reprezentanţii grupurilor de interese care doresc acces regulat în instituţii, după cum este deja cazul în Parlament;

17. consideră că, în condiţiile în care practicile de lobby evoluează în timp, toate normele care reglementează aceste practici trebuie să fie suficient de flexibile pentru a se adapta rapid la schimbări;

18. ia act de proiectul de cod conduită al Comisiei pentru reprezentanţii grupurilor de interese; reaminteşte Comisiei că Parlamentul are deja un asemenea cod de peste 10 ani şi solicită Comisiei să negocieze cu Parlamentul în vederea stabilirii unui regulament comun; consideră că orice tip de cod trebuie să constituie un element solid de monitorizare în ceea ce priveşte comportamentul celor care desfăşoară activităţi de lobby; subliniază că trebuie aplicate sancţiuni reprezentanţilor grupurilor de interese care nu respectă codul de conduită; reliefează că trebuie alocate suficiente resurse (de personal şi financiare) pentru a verifica informaţiile din registru; consideră că sancţiunile din registrul Comisiei pot cuprinde suspendarea din registru, iar în cazuri mai grave, ştergerea din acesta; consideră că, odată cu stabilirea unui registru comun, abaterile celor care desfăşoară activităţi de lobby trebuie să conducă la sancţiuni care să se aplice accesului la toate instituţiile la care se aplică registrul;

19. subliniază că registrul trebuie să fie conceput cât mai accesibil, să fie disponibil pe Internet: căutarea şi găsirea informaţiilor trebuie să poată fi făcute cu uşurinţă de către public şi trebuie să includă nu numai numele organizaţiilor care desfăşoară activităţi de lobby, ci şi numele persoanelor care desfăşoară asemenea activităţi;

20. subliniază că registrul trebuie să conţină categorii separate în care reprezentanţii grupurilor de interese trebuie să fie înregistraţi în funcţie de tipul de interese pe care le reprezintă (de exemplu, asociaţii profesionale, reprezentanţi ai societăţilor, sindicate, organizaţii patronale, organizaţii, birouri de avocatură, ONG-uri etc.);

21. Salută decizia Comisiei de a cere ca informaţiile financiare solicitate celor care se înscriu în registru în calitate de reprezentanţi ai grupurilor de interese, să includă următoarele categorii:

–    cifra de afaceri a firmelor de consultanţă profesională şi a celor de consultanţă juridică, rezultată în urma acţiunilor de lobby pe lângă instituţiile UE, precum şi ponderea relativă a principalilor clienţi;

–    o cifră estimativă a cheltuielilor rezultate din acţiunile directe de lobby pe lângă instituţiile UE, făcute de angajaţii societăţilor în domeniu şi de asociaţiile comerciale;

–    bugetul total şi defalcarea pe principalele surse de finanţare a ONG-urilor şi a grupurilor de reflecţie;

22. subliniază că obligaţia de a comunica informaţiile financiare trebuie să se aplice în mod egal tuturor reprezentanţilor înregistraţi ai grupurilor de interese;

23. cere grupului de lucru să propună criterii specifice care să prevadă obligaţia de a oferi informaţii financiare, de exemplu parametrii esenţiali ai cheltuielilor pentru activităţile de lobby (nu sunt necesare cifrele exacte);

24. solicită comisiei responsabile să pregătească amendamentele necesare pentru Regulamentul de procedură al Parlamentului;

25. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

• [1]  JO C 261, 09.09.1996, p. 75.
• [2]  JO C 167, 2.6.1997, p. 22.
• [3]  Articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul de procedură
• [4]  Anexa 1 articolul 3 din Regulamentul de procedură.
• [5]  Anexa 1 articolul 2 din Regulamentul de procedură.

EXPUNERE DE MOTIVE

Transparency of political institutions is a prerequisite for legitimacy. It should be easy to scrutinize how decisions are made, what are the influences behind them and finally how resources, i.e. taxpayer’s money, are allocated. Therefore rules for lobbying are ultimately a question of legitimacy.

At the moment it is estimated that there are about 15000 lobbyists and 2500 lobby organisations in Brussels. Counting permanent visitors’ badges and “express”-badges there are approximately 5000 lobbyists operating in the European Parliament.

The Commission has opened discussions on lobbying by its European Transparency Initiative (ETI). The main idea of this proposal is to lay out more openly the actors and influence channels operating when legislative acts are prepared and adopted by the EU institutions. The Commission proposes a voluntary register and a code of conduct for lobbyists. The Parliament already has a de facto mandatory register and a code of conduct provided in article 9(4) in the Rules of Procedure of the European Parliament.

This report is a response to the Commission's ETI. The European Parliament is, as a co-legislator, expected to take a firm stance on interest representation in the EU.

History of lobby-rules in the European Parliament

Lobbying has been a long-standing and contentious issue in Parliamentary debates. Positions vary widely and traditions in the 27 Member States are diverse. In the majority of Member States there are no provisions at all for dealing with these groups at the parliamentary or governmental level. On the other hand, in the US a lobbyist needs to read through almost 600 page manual to get everything right. Be as it may, today there is a large consensus that interest groups provide valuable expertise to EU law-making authorities.

The Parliament was the first European institution to address the phenomenon of an increasing number of interest groups at European level and especially about the consequences of this evolution for the legislative process. A first written question concerning the establishment of a potential regulation of lobbying activities was presented in 1989. In 1991, the Committee on the rules of procedure, the verification of the credentials and immunities drafted a report with proposals for a code of conduct and a register of lobbyists. However, after very difficult Committee debates the proposals were not submitted to the Plenary.

After the European elections of 1994 the debate on lobbies’ regulation resumed. Another report of the same Committee avoided terminological conflicts and relied on a voluntary self-definition of interest groups. Regulatory proposals were less constraining and considered more open to lobbying than those of the 1993 report. The idea of a register, where interest representatives had to make their activities and interests public was born. Interest representatives were supposed to pay fees for their registration, to respect a code of conduct and to sign the register. In return, they obtained a pass and access to parts of the EP and to its documents. In January 1996 the report was heavily amended in the plenary session and then referred back to the Committee.

In July 1996, a compromise was found. With regard to financial interests, each MEP is now required to make a detailed declaration of his professional activities. MEPs have to refrain from accepting any gift or benefit in the performance of their duties. Registered assistants also have to make a declaration of any other paid activities. These rules were added to Parliament's Rules of Procedure (Art. 9 and Annexes I and IX). Further practical steps were taken later concerning the publication of some of this information on Parliament's webpage. Today lists of registered lobbyists, of MEPs declarations of financial interests and of registered assistants are available.

Proposals by the rapporteur

As a preparation for this report the Committee on Constitutional Affairs organised a workshop on lobbying the European Union on 8 October 2007 in order to survey the present situation of interest representation and to obtain responses from stakeholders to the Commission's ETI. During the process the rapporteur has identified the following essential questions to be addressed in the report:

1. How should a lobbyist be defined?

The Commission defines lobbying as “activities carried out with the objective of influencing the policy formulation and decision-making processes of the European institutions.” This is in line with article 9(4) in the Rules of Procedure of the European Parliament defining lobbyists as "persons who wish to enter Parliament's premises frequently with a view to supplying information to Members within the framework of their parliamentary mandate in their own interests or those of third parties".

The rapporteur is of the opinion that no essential differences are to be made according to whether industrialists or environmentalists are approaching the Parliament, whether producers' or consumers' interests are represented or whether private or public actors are engaged in a dialogue with MEPs. In addition, when law firms are engaged in influencing future law, not representing court cases, they are to be considered as lobbyists.

2. To what extent should there be financial disclosure?

According to the Commission, financial information is indicative on the influence of interest groups. The Commission has concluded that it is necessary and proportionate to request registrants to declare relevant budget figures and an aggregate breakdown on major clients and/or funding sources. The main objective of this information is to ensure that decision-makers and the general public can identify and assess the strength of the most important driving forces behind a given lobbying activity. The Commission requires the following:

–  for professional consultancies and law firms the turnover linked to lobbying EU institutions, as well as the relative weight of major clients;

–  for "in-house" lobbyists and trade associations an estimate of the cost associated to direct lobbying of EU institutions;

–  for NGOs and think-tanks the overall budget and a breakdown of their main sources of funding.

Details are yet to be clarified when the Commission presents a beta-version of its data base interface and more explicit information on the required data. Furthermore, financial figures are not always the best way to give information on the scale of lobbying activity.

The questions yet to be answered in a clear way are what information is useful to assess external influences on the legislative process and how they can be acquired without breaking legitimate confidentiality rules or overly burdensome administrative procedures.

3. Should the European Parliament have a common register with the Commission?

The Commission calls for a common register between the Commission and the Parliament. The rapporteur considers that from the public point-of-view the institutions are seen as one. Also all the stakeholders wish to have a “one-stop-shop”. Although the institutions have essential differences and might end up with different requirements for lobbyists, for example on financial disclosure, the question should be seen as administrative. Therefore the rapporteur proposes a joint working group to consider the implications of a common register.

4. Should the register of interest groups be voluntary or mandatory?

The Parliament's legal service considers the Parliament's present register de facto mandatory, because registration is linked to physical access to the Parliament premises. The rapporteur agrees with this analysis. To lobby regularly in the Parliament you need a badge. In order to get a badge you have to register. This is also why the Commission urges for a common register. The badge is a strong incentive to register.

The Commission proposes financial disclosure and more systematic monitoring of the information provided in the register. These innovations are priorities and should be adopted in due time. A legislative act on lobbying would be a lengthy process and should not therefore be pursued at this stage. This is in line with the broad consensus on having a common register, a "one-stop-shop" with the Commission.

The success of the Commission's register is evaluated after one year. The Treaty of Lisbon, if ratified, will provide a clearer legal basis for a legislative act on lobbying, if this is found necessary.

5. Should there be sanctions for breaches of the code of conduct?

In the present system of the Parliament, the highest sanction is the deletion from the register. Fines and other such sanctions would require legislation. From the lobbyists’ credibility point-of-view, deletion from the register is not at all a meaningless sanction. However, supervision on how rules are respected could be strengthened.

6. Improving the Parliament’s transparency

The rapporteur considers transparency a two-way street. This means, that when requiring the lobbyists to be more transparent, the Parliament itself can also work for more transparency. Therefore the rapporteur calls for clarity on registered and non-registered intergroups often financed by interest groups.

Furthermore, the rapporteur acknowledges a Member possibility to use a “legislative footprint”, i.e. an indicative list, attached to parliamentary reports, of interest representatives consulted during the preparation of the report. The idea is to give a picture on different interests mobilised by a legislative process and thus help the public, the media, other Members and anyone interested to scrutinize Parliamentary work. On the other hand, often relevant information is obtained confidentially and the independence of MEP’s has to be defended. Therefore the use of such "footprints" has to base on the best judgement of individual MEP's. The rapporteur also stresses that it is even more important for the Commission to provide a legislative footprint attached to its legislative initiatives.

For example, in the process of this report at least the following organisations have been consulted before 6 February 2008. Some others have sent e-mails and provided quick information informally.

1) Business Europe, 2) European Public Affairs Consultancies’ Association (EPACA), 3) The Alliance for Lobbying Transparency and Ethics Regulation (ALTER-EU) (Friends of the Earth Europe, European Federation of Journalists), 4) European Chemical Industry Council (Cefic), 5) Society of European Affairs Professionals (SEAP), 6) French Chamber of Commerce,	7) Council of Bars and Law Societies of Europe (CCEB) 8) International Public Relations Association (IPRA) 9) UKLawSociety 10) White&Case 11) American Chamber of Commerce 12) Toyota Motor Europe, 13) Exxon Mobile, 14) European Centre for Public Affairs (ECPA), 15) The Commission

In addition, the following were represented as stakeholders in the workshop on lobbying in the EU organised 8 October by the Committee of Constitutional Affairs. Others gave their views in the roundtable discussion.

1) Business Europe, 2) The European Consumers' Organisation (BEUC) 3) SEAP 4) EPACA	5) Corporate Europe Observatory (CEO) 6) ALTER-EU 7) Daimler ("in-house" lobbyist) 8) CCBE

Conclusion

In conclusion, the rapporteur addresses the importance of transparency, calls for equal treatment between interest representatives, proposes a wait-and-see approach to the concrete proposals (i.e. the register and its details) by the Commission and provides examples on how the Parliament itself can improve its own transparency.

AVIZ al Comisiei pentru control bugetar (22.1.2008)

destinat Comisiei pentru afaceri constituţionale

privind dezvoltarea cadrului de reglementare a activităţilor reprezentanţilor grupurilor de interese (lobby-iştilor) din instituţiile europene

(2007/2115(INI))

Raportor pentru aviz: José Javier Pomés Ruiz

SUGESTII

Comisia pentru control bugetar recomandă Comisiei pentru afaceri constituţionale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

Abordarea generală a Comisiei

1.   remarcă faptul că, în definiţia Comisiei, activităţile de lobby sunt „activităţile desfăşurate în vederea influenţării formulării politicilor şi proceselor de luare a deciziilor ale instituţiile europene”;

2.   reaminteşte că deciziile instituţiilor Uniunii Europene au ca obiect nu numai legislaţia, ci şi unele:

- contracte;

- subvenţii;

- încălcări ale prevederilor;

- amenzi precum şi

- sume recuperate şi derogări,

      cu privire la care părţile interesate pot dori să îşi exprime punctul de vedere sau să îşi exercite influenţa; consideră că orice cod de conduită sau reglementări viitoare ar trebui întocmite astfel încât să acopere toate domeniile de activitate ale instituţiilor UE pe care ar dori să le influenţeze organisme sau persoane din afară;

3.   remarcă faptul că, în conformitate cu propunerea Comisiei, societăţile de consultanţă în domeniul afacerilor publice, grupurile de lobby ale întreprinderilor („reprezentanţii interni”), organizaţiile neguvernamentale (ONG), grupurile de reflecţie, asociaţiile profesionale şi cabinetele de avocatură vor fi încurajate să se înscrie în registru, oferindu-li-se posibilitatea de a preciza din ce categorie fac parte;

4.   subliniază că lista de la punctul 3 nu include alte categorii de grupuri de interese cu o prezenţă semnificativă la Bruxelles, cum ar fi: a) autorităţi regionale, provinciale sau locale, cu activitate de lobby în nume propriu sau în numele companiilor sau altor entităţi situate pe teritoriul lor, b) firme de contabilitate care oferă o gamă completă de servicii de afaceri, inclusiv activităţi de lobby sau c) sindicate;

5.   concluzionează, din lista de categorii de grupuri de interese vizate de către Comisie, că abordarea Comisiei se bazează, în principal, pe reglementarea lobby-ului din sectorul privat, fără nicio încercare vizibilă de a aplica o transparenţă echivalentă activităţii de lobby desfăşurate de reprezentanţi ai grupurilor de interese din sectorul public, cum ar fi autorităţile regionale, diplomaţii, miniştrii, membrii parlamentelor naţionale;

6.   remarcă faptul că, în conformitate cu propunerea Comisiei, reprezentanţilor grupurilor de interese care înregistrează voluntar anumite informaţii referitoare la ei înşişi li s-ar acorda ocazia de a menţiona interesele lor specifice şi, în schimb, ar fi avertizaţi cu privire la consultările din domeniile respective;

7.   reaminteşte faptul că un număr considerabil de contribuţii primite de către Comisie ca răspuns la Cartea sa verde privind transparenţa, în special de la ONG-uri, au susţinut că o abordare obligatorie (mai curând decât una voluntară) este singurul mod de a asigura transparenţa deplină;

Informare financiară

8.    sprijină propunerea Comisiei care ar obliga reprezentanţii grupurilor de interese înscrişi în registru să declare:

- pentru societăţile de consultanţă profesională şi cabinetele de avocatură implicate în activitatea de lobby pe lângă instituţiile UE, cifra de afaceri aferentă activităţilor de lobby, precum şi ponderea relativă a clienţilor în realizarea acesteia;

- pentru lobbyiştii „interni” şi asociaţiile profesionale active în domeniul lobby-ului, o estimare a costurilor asociate activităţilor directe de lobby pe lângă instituţiile UE precum şi

- pentru organizaţiile neguvernamentale şi grupurile de reflecţie, bugetul total şi defalcarea pe principalele surse de finanţare (sumele şi sursele finanţării publice, donaţiilor, cotizaţiilor de membru etc.).

9.   crede că este esenţial ca deputaţii în Parlamentul European şi alte persoane să ştie pentru cine lucrează reprezentaţii grupurilor de interese, să cunoască sursa oricărei informaţii furnizate sau promovate de către aceştia, precum şi identitatea intereselor pe care le reprezintă;

10. sugerează că orice viitor cod de conduită ar trebui să prevadă ca, la începutul oricărei reuniuni sau discuţii organizate în scopuri de lobby, reprezentaţii grupurilor de interese, să indice în termeni clari clientul, organizaţia, mişcarea sau campania în numele cărora acţionează şi dacă sunt sau nu înscrişi în registru;

11. solicită Comisiei să specifice care vor fi consecinţele omisiunii sau refuzului de a se înregistra voluntar şi, în special:

- dacă omisiunea sau refuzul vor fi înscrise şi vizibile în mod clar într-o secţiune a registrului;

- dacă organizaţiei implicate i se va interzice ulterior să facă lobby pe lângă Comisie;

12. consideră că registrul ar trebui să includă un sistem simplu de suprimare a informaţiilor înscrise în registru şi de notificare a persoanei sau organizaţiei implicate despre motivele suprimării;

Codul de conduită

13. sprijină opinia Comisiei conform căreia autoreglementarea grupurilor de interese nu este suficientă; remarcă intenţia Comisiei de a revizui şi de a actualiza cerinţele existente adoptate în 1992; este de acord că subscrierea la cod ar trebui să devină obligatorie pentru reprezentanţii grupurilor de interese care doresc să fie incluşi în noul registru, conform exemplului dat de Parlament;

14. consideră că, pentru a avea un cod de conduită eficient şi pentru ca cetăţenii europeni să câştige încredere în sistem, este necesar ca încălcările codului să fie depistate şi sancţionate în mod credibil; constată că este important ca monitorizarea să fie efectuată de agenţi complet independenţi;

Normele curente ale Parlamentului privind grupurile de interese

15. subliniază că Parlamentul are deja un cod de conduită privind grupurile de interese (articolul 3 anexa IX din Regulamentul de procedură);

16. subliniază că, în ceea ce priveşte definiţia grupurilor de interese, articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul de procedură autorizează Colegiul chestorilor să elibereze legitimaţii de acces persoanelor care doresc să aibă acces frecvent în localurile Parlamentului în vederea furnizării de informaţii deputaţilor în cadrul mandatului lor parlamentar, în nume propriu sau în numele unor terţi;

17. reaminteşte faptul că, în conformitate cu site-ul Parlamentului, „grupurile de interese pot fi organisme private, publice sau neguvernamentale. Acestea pot pune la dispoziţia Parlamentului cunoştinţe şi experienţă specifice în numeroase domenii economice, sociale, de mediu şi ştiinţifice”;

18. solicită Secretarului General să mute lista reprezentaţilor grupurilor de interese acreditate la Parlament, care în prezent se află la adresa: http://www.europarl.europa.eu/parliament/expert/staticDisplay.do?id=65&language la o adresă mai uşor accesibilă pe site-ul Parlamentului;

Cooperare interinstituţională

19. remarcă dorinţa Comisiei ca viitorul registru şi viitorul cod de conduită să fie comune Comisiei şi, cel puţin, Parlamentului şi convingerea Comisiei că înscrierea prin intermediul unui „ghişeu unic” ar stimula mai mult părţile interesate să se înscrie;

20. recunoaşte că, dacă instituţiile deţin sisteme separate de înregistrare a grupurilor de interese, poate exista riscul ca informaţiile furnizate de grupurile de interese privind propriile organizaţii, clienţii în numele cărora acţionează şi nivelul de finanţare disponibil pentru o anumită iniţiativă de lobby să fie lipsite de coerenţă; prin urmare, acceptă că pot exista argumente solide în favoarea realizării, în timp util, a unui sistem unic şi unificat de înregistrare;

21. subliniază că Parlamentul trebuie să-şi menţină autonomia în deciziile privind acceptarea sau nu a unor astfel de grupuri de interese sau lobby-işti, în funcţie de cum consideră relevant pentru rolul său politic de reprezentare a cetăţenilor UE;

22. sugerează că, în lipsa unui acord al instituţiilor privind un registru comun al grupurilor de interese, registrele online individuale ale instituţiilor respective ar trebui să includă link-uri către registrele celorlalte instituţii, pentru a facilita compararea datelor furnizate de grupurile de interese;

23. reaminteşte scopul creşterii transparenţei în relaţia cu cetăţenii europeni şi, prin urmare, insistă ca registrele de lobby-işti, fie că sunt comune sau specifice unor instituţii, să fie uşor accesibile pe internet, standardizate, precum şi uşor de înţeles şi de comparat.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	22.1.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	23 0 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Jean-Pierre Audy, Herbert Bösch, Paul van Buitenen, Paulo Casaca, Jorgo Chatzimarkakis, Antonio De Blasio, Christofer Fjellner, Ingeborg Gräßle, Dan Jørgensen, Carl Lang, Marusya Ivanova Lyubcheva, Hans-Peter Martin, Jan Mulder, Francesco Musotto, Bill Newton Dunn, Borut Pahor, Bart Staes, Alexander Stubb, Kyösti Virrankoski
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Carlo Casini, Valdis Dombrovskis, Edit Herczog, Cătălin-Ioan Nechifor, Pierre Pribetich, Petya Stavreva
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (28.2.2008)

destinat Comisiei pentru afaceri constituţionale

privind elaborarea unui cadru de reglementare a activităţilor reprezentanţilor de interese (lobby-işti) în instituţiile europene

(2007/2115(INI))

Raportoare pentru aviz: Pervenche Berès

SUGESTII

Comisia pentru afaceri economice şi bugetare recomandă Comisiei pentru afaceri constituţionale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât 75 % dintre măsurile politice cu caracter economic şi social care afectează cetăţeanul european sunt elaborate la Bruxelles,

B.   întrucât consultarea, participarea şi transparenţa sunt aspecte esenţiale ale procesului de implicare crescândă a publicului în elaborarea politicilor UE,

C.  întrucât activitatea reprezentanţilor grupurilor de interese se lărgeşte rapid, atât sub aspectul numărului de persoane implicate, cât şi al tehnicilor utilizate, şi întrucât aceste activităţi acoperă diverse tipuri de structuri, precum şi persoane cu preocupări sensibil diferite,

D.  întrucât articolul 9 – alineatul (4) – paragrafele 1-3 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European prevede următoarele:

      „Chestorii răspund de eliberarea legitimaţiilor de acces nominale, cu o durată de valabilitate de cel mult un an, pentru persoanele care doresc să aibă acces frecvent în localurile Parlamentului în vederea furnizării de informaţii deputaţilor în cadrul mandatului lor parlamentar, în nume propriu sau în numele unor terţi.

      În schimb, aceste persoane trebuie:

      –  să respecte codul de conduită anexat la prezentul regulament,

      –  să se înscrie într-un registru ţinut de chestori.

      Acest registru este pus la dispoziţia publicului, la cerere, în toate locurile în care Parlamentul îşi desfăşoară activitatea, precum şi în birourile de informaţii ale acestuia din statele membre, în forma stabilită de chestori.”,

E.   întrucât Comunicarea Chestorilor nr. 53/05 reglementează eliberarea legitimaţiilor de acces pentru persoanele din anturajul deputaţilor,

1.   consideră că condiţiile actuale de obţinere a unei acreditări ca reprezentant al unui grup de interese, aşa cum figurează la articolul 9 – alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European sunt suficiente şi adecvate; consideră că, în ceea ce priveşte transparenţa activităţilor reprezentanţilor grupurilor de interese, sunt necesare şi alte măsuri, care să se adauge dispoziţiilor respectivului articol; ia notă, în special, de propunerea formulată în proiectul de raport întocmit de Comisia pentru afaceri constituţionale.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	26.2.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	39 1 1
Membri titulari prezenţi la votul final	Gabriele Albertini, Mariela Velichkova Baeva, Pervenche Berès, Slavi Binev, Sebastian Valentin Bodu, Sharon Bowles, Udo Bullmann, Manuel António dos Santos, Christian Ehler, Elisa Ferreira, Jean-Paul Gauzès, Robert Goebbels, Donata Gottardi, Dariusz Maciej Grabowski, Gunnar Hökmark, Karsten Friedrich Hoppenstedt, Sophia in ‘t Veld, Piia-Noora Kauppi, Wolf Klinz, Christoph Konrad, Guntars Krasts, Kurt Joachim Lauk, Astrid Lulling, Gay Mitchell, Cristobal Montoro Romero, Lapo Pistelli, John Purvis, Alexander Radwan, Bernhard Rapkay, Dariusz Rosati, Heide Rühle, Eoin Ryan, Antolín Sánchez Presedo, Olle Schmidt, Peter Skinner, Margarita Starkevičiūtė, Ieke van den Burg, Cornelis Visser, Sahra Wagenknecht
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Thomas Mann, Gianni Pittella, Bilyana Ilieva Raeva
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (29.11.2007)

destinat Comisiei pentru afaceri constituţionale

privind dezvoltarea cadrului de reglementare a activităţilor reprezentanţilor grupurilor de interese (lobbyiştilor) din instituţiile europene

(2007/2115(INI))

Raportor pentru aviz: Claude Turmes

EXPUNERE DE MOTIVE

Ensuring transparency around lobbying the European institutions, as well as ensuring that the European Commission truly serves the general and only the general interest of the Community are prerequisites for gaining back the confidence of citizens into its Institutions.

Lobbying transparency

The professional lobbying sector - with the objective of influencing EU policy-making - is developing fast and constantly in Brussels. It is therefore necessary to establish clear rules in this field, ensuring transparency on whose interests lobbyists represent and preventing unethical practices as far as possible.

The core element of the European Transparency Initiative is the creation of a register for lobbyists, including financial disclosure, but the Commission proposes a voluntary approach.

The Environment Committee, as one of the most intensely lobbied Committees in the Parliament, considers that such an approach is bound to fail. Instead it requires a mandatory registration and reporting system. Such an approach will not allow anyone to stay out of the system and not to comply with the rules, and will put all lobbyists on a same level playing field. Financial disclosure will provide comparable and easily accessible information to decision-makers and the public on how much money is paid by whom and to whom to lobby on which issue.

The European Commission

Given its monopoly to initiate legislation and its obligation to serve the general interest of the Community in a completely independent manner, the Commission must increase its own transparency. In a first time it should step up its efforts to effectively prevent conflict of interests of its staff, its advisory and implementation bodies, and ensure balanced representation of sectors of society.

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară recomandă Comisiei pentru afaceri constituţionale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1.   recunoaşte influenţa semnificativă a activităţilor de lobby asupra procesului decizional al UE şi recunoaşte, în consecinţă, necesitatea unor reguli clare; consideră că un sistem credibil şi eficient de înscriere şi notificare în toate instituţiile UE, incluzând transparenţa financiară, precum şi dezvăluirea tuturor documentelor transmise membrilor instituţiilor, trebuie să fie obligatoriu pentru toţi cei care desfăşoară activităţi de lobby şi corelat cu un cod comun de conduită etică; de asemenea, acesta ar trebui să includă un mecanism independent de punere în aplicare şi de sancţiuni; solicită ca documentele referitoare la activităţile de lobby, în special codul comun de etică, declaraţiile de interese, precum şi toate documentele transmise de persoanele care desfăşoară activităţi de lobby, să fie publicate într-un registru electronic;

2.   consideră că sistemul obligatoriu de înscriere şi notificare trebuie să includă cel puţin următoarele informaţii[1]:

- numele celui/celor care desfăşoară activităţi de lobby;

      - datele de contact;

      - interesele şi/sau organizaţiile pe care le reprezintă;

3.   solicită instituirea un cod comun de conduită pentru toţi cei care desfăşoară activităţi de lobby, care să fie adoptat de Comisie, Parlamentul European şi Consiliu;

4.   consideră că deputaţilor în Parlamentul European le revine responsabilitatea de a se asigura că primesc informaţii nepărtinitoare; subliniază faptul că deputaţii în Parlamentul European trebuie să fie consideraţi capabili să ia decizii politice independent de cei care fac lobby;

5.   solicită Comisiei să clarifice rolul şi antecedentele consilierilor săi speciali, să le facă publice CV-urile şi să definească în mod explicit noţiunile de interese înrudite sau conflict de interese; consideră că instituţiile UE nu trebuie să angajeze niciun consilier special care este într-o situaţie de conflict de interese; solicită Comisiei să clarifice scopurile precise ale grupurilor sale la nivel înalt şi ale grupurilor de experţi şi să stabilească orientări menite să asigure o reprezentare echilibrată a diverse sectoare ale societăţii şi a diferite naţionalităţi; subliniază că niciun expert care se află într-o situaţie de conflict de interese nu poate să fie membru al unui comitet de experţi; invită Comisia să publice pe site-urile sale internet un registru în care să se poată căuta informaţii despre membrii tuturor grupurilor, inclusiv comitetele de comitologie, despre ordinea de zi şi documentele reuniunilor acestora şi să asigure transparenţa înfiinţării unor noi grupuri de acest tip;

6.  invită Comisia să instituie o bază de date de consultare centralizată, care să conţină toate informaţiile pertinente privind fondurile de gestiune repartizată şi beneficiarii acestora;

7.   solicită Comisiei să prezinte informaţii cu privire la toţi funcţionarii care au părăsit serviciile Comisiei, definitiv sau în cadrul unui concediu sabatic pe durată determinată, pentru un nou loc de muncă înrudit cu fostul domeniu de activitate al acestora în termen de doi ani de la părăsirea serviciului, în mod special cei care s-au angajat în firme de lobby pe poziţii de consilieri, consultanţi sau asistenţi, şi să furnizeze informaţii cu privire la condiţiile sau interdicţiile pe care le-a adoptat în conformitate cu articolul 16 din Statutul funcţionarilor;

8.   solicită Comisiei să furnizeze o listă detaliată a întregului personal sau a experţilor care lucrează la Comisie şi în cabinetele comisarilor şi care sunt remuneraţi de sectorul privat, de sectorul public guvernamental sau neguvernamental, inclusiv informaţii cu privire la cei care îi remunerează, durata şi tipul contractelor, serviciile pentru care lucrează şi dosarele la care lucrează sau au lucrat de la începutul activităţilor lor în cadrul Comisiei, pentru a dispune de informaţii cu privire la activităţile la nivel european desfăşurate de personalul detaşat de autorităţile naţionale şi de alţi experţi;

9.   invită Parlamentul să publice pe site-ul său internet o listă detaliată şi completă a intergrupurilor existente, a membrilor acestora, a ordinilor de zi şi a documentelor reuniunilor;

10. consideră că Parlamentul European ar trebui să fie prima instituţie care adoptă politica celor mai bune practici în ceea ce priveşte formalităţile de înregistrare a intereselor deputaţilor; invită Biroul Parlamentului să solicite realizarea unui studiu referitor la politicile aplicate de parlamentele fiecărui stat membru, în urmă căruia să formuleze recomandări care vizează îmbunătăţirea propriului său regulament;

11. invită Parlamentul să creeze un chestionar destinat declarării intereselor deputaţilor, cu indicaţii clare privind modul în care trebuie completat, pentru a garanta punerea în aplicare coerentă şi comparabilă a regulilor privind conflictele de interese.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	22.11.2007
Rezultatul votului final	+: –: 0:	41 0 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Liam Aylward, Pilar Ayuso, Johannes Blokland, Frieda Brepoels, Dorette Corbey, Chris Davies, Avril Doyle, Mojca Drčar Murko, Edite Estrela, Jill Evans, Matthias Groote, Françoise Grossetête, Cristina Gutiérrez-Cortines, Satu Hassi, Marie Anne Isler Béguin, Caroline Jackson, Dan Jørgensen, Eija-Riitta Korhola, Marie-Noëlle Lienemann, Alexandru-Ioan Morţun, Roberto Musacchio, Riitta Myller, Miroslav Ouzký, Frédérique Ries, Guido Sacconi, Karin Scheele, Carl Schlyter, Richard Seeber, Bogusław Sonik, Antonios Trakatellis, Thomas Ulmer, Anja Weisgerber, Glenis Willmott
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Alfonso Andria, Kathalijne Maria Buitenweg, Bairbre de Brún, Duarte Freitas, Milan Gaľa, Alojz Peterle, Andres Tarand, Claude Turmes
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

• [1]  Informaţiile vor fi actualizate odată pe an.

AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (20.12.2007)

destinat Comisiei pentru afaceri constituţionale

privind dezvoltarea cadrului de reglementare a activităţilor reprezentanţilor grupurilor de interese (lobbyiştilor) din instituţiile europene

(2007/2115(INI))

Raportoare pentru aviz: Diana Wallis

SUGESTII

Comisia pentru afaceri constituţionale recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că activitatea de lobby are un rol important şi legitim în procesul de elaborare a politicilor;

2.  consideră că este esenţial ca reprezentanţii societăţii civile să aibă acces la instituţiile europene, în special la Parlamentul European;

3.  reaminteşte că Parlamentul European are norme privind accesul reprezentanţilor de interese şi înregistrarea acestora într-un registru public din 1996; consideră, totuşi, că necesitatea unui cadru mai structurat şi mai riguros pentru activităţile reprezentanţilor de interese este esenţială nu numai pentru funcţionarea unei Uniuni democratice şi deschise, dar şi pentru percepţia publică asupra activităţilor ei din partea cetăţenilor şi a altor părţi implicate; consideră că, în condiţiile în care practicile de lobby evoluează în timp, orice norme care reglementează aceste practici trebuie să fie suficient de flexibile pentru a se adapta rapid la schimbări;

4.  consideră că normele privind activitatea de lobby în cadrul Parlamentului European ar trebui să acopere şi activitatea de lobby adresată secretariatelor comisiilor, personalului din grupurile politice şi consilierilor şi asistenţilor deputaţilor;

5.       îşi exprimă îndoiala cu privire la corectitudinea şi eficienţa sistemului de înregistrare voluntară propus de Comisie şi subliniază că va revizui funcţionarea aplicării registrului la un an după intrarea în vigoare a acestuia;

6.  consideră că, dacă sistemul de înregistrare devine obligatoriu, toţi reprezentanţii de interese ar trebui să beneficieze de un tratament egal, iar definiţia termenului de „reprezentant de interese” ar trebui să se refere nu numai la firmele de lobby şi la consultanţii acestora în domeniul relaţiilor cu publicul, ci şi la angajaţii interni din acest domeniu, la organizaţiile umbrelă din acest sector, la grupurile de reflecţie, la reprezentanţii ONG-urilor, la autorităţile guvernamentale/regionale şi la avocaţii care desfăşoară activităţi de lobby; este de părere că activităţile de lobby ar trebui înţelese în sensul cel mai larg al acestui termen, inclusiv, printre altele, ca influenţare a procesului politic de luare a deciziilor, fără să se urmărească obţinerea de voturi, cu sau fără vreun câştig economic direct, astfel încât înregistrarea să fie obligatorie şi pentru reprezentanţii de interese voluntari;

7.       consideră că mai multă transparenţă în activităţile de lobby este în interesul comun al instituţiilor şi, în consecinţă, este de părere că ar trebui să existe o coordonare eficientă a activităţii celor două instituţii în acest domeniu;

8.  consideră că activităţile grupurilor de lobby şi ale grupurilor de interese pe lângă membrii Consiliului, în contextul codeciziei, trebuie examinate cu mare atenţie;

9.  consideră că, în orice caz, Parlamentul trebuie să-şi păstreze autonomia faţă de celelalte instituţii în ceea ce priveşte relaţiile cu reprezentanţii grupurilor de interes, inclusiv în ceea ce priveşte normele privind transparenţa activităţii sale;

10. consideră că este foarte important ca toţi consilierii juridici care desfăşoară activităţi de lobby să nu fie exoneraţi de această iniţiativă şi de reglementările privind înregistrarea; încurajează Comisia să instituie o formulă care să le permită consilierilor juridici şi clienţilor lor să beneficieze de protecţia justificată, garantată de normele lor de conduită profesională, atunci când acţionează cu adevărat în calitate juridică profesională, inclusiv, în special, pentru toate activităţile desfăşurate de un avocat în legătură cu reprezentarea unui client în cadrul procedurilor judiciare, cvasijudiciare, administrative, disciplinare şi alte tipuri de proceduri, de exemplu atunci când oferă consiliere juridică în cauzele în care sunt implicaţi funcţionari, în proceduri anti-dumping sau în proceduri în materie de legislaţie a concurenţei, inclusiv în materie de fuziuni şi subvenţii de stat, precum şi în contextul procedurilor politice şi de luare a deciziilor din cadrul instituţiilor europene;

11. consideră că, deşi este nevoie de anumite tipuri de informaţii financiare, care ar trebui să fie clare şi nediscriminatorii, acest aspect este numai o parte a imaginii de ansamblu; este de părere că, în afară de informaţiile financiare, există şi alte aspecte la fel de importante şi îşi exprimă, prin urmare, convingerea că transparenţa în ceea ce priveşte identitatea reprezentanţilor de interese şi a clienţilor acestora este factorul cel mai important; solicită însă ca, în acest context, să se ţină neapărat cont de normele profesionale din statele membre, care impun anumitor grupuri de reprezentanţi de interese anumite obligaţii privind păstrarea confidenţialităţii referitoare la clienţii acestora sau la cercul lor de mandatari;

12. consideră că dezvăluirea informaţiilor cu caracter financiar ar trebui să ia în considerare aspecte relevante privind afacerile şi competiţia şi că nu ar trebui să fie prea strictă; este de părere că ar trebui să fie suficient să se dezvăluie volumul total de activităţi de lobby desfăşurate şi lista de clienţi, fără să fie nevoie să se indice onorariile individuale sau valorile procentuale per client;

13. consideră că este necesar să existe acelaşi nivel de dezvăluire a informaţiilor cu caracter financiar şi pentru activităţile de lobby voluntare desfăşurate de ONG-uri şi solicită să fie făcute publice mai multe informaţii privind situaţia financiară a organizaţiilor non-profit, precum şi provenienţa fondurilor pentru campaniile de lobby desfăşurate de acestea şi pentru materialele folosite în aceste campanii;

14.      susţine ideea ca raportorii Parlamentului ar trebui să lase o „amprentă legislativă” a activităţii lor în care să se reflecte, într-o manieră transparentă, amploarea activităţilor de lobby, consilierea şi contribuţiile primite în perioada în care au fost raportori;

15. consideră că Parlamentul trebuie să hotărască în mod absolut independent cu privire la luarea în considerare a opiniilor care vin din partea societăţii civile;

16. consideră că recomandările din prezentul aviz şi cele din raportul întocmit de comisia competentă necesită revizuire şi acţiuni din partea Parlamentului în ceea ce priveşte propriile norme şi codul său de conduită, precum şi colaborarea sa cu Comisia şi cu Consiliul; recomandă, prin urmare, înfiinţarea în cadrul Parlamentului, nu mai târziu de primul trimestru din 2008, a unui grup de lucru alcătuit din deputaţi, care să lucreze cu Comisia şi cu Consiliul în acest domeniu.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	19.12.2007
Rezultatul votului final	+: –: 0:	17 0 1
Membri titulari prezenţi la votul final	Carlo Casini, Titus Corlăţean, Bert Doorn, Giuseppe Gargani, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Klaus-Heiner Lehne, Katalin Lévai, Antonio Masip Hidalgo, Manuel Medina Ortega, Aloyzas Sakalas, Francesco Enrico Speroni, Diana Wallis, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Sharon Bowles, Vicente Miguel Garcés Ramón, Eva Lichtenberger, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Michel Rocard
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

AVIZ al Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (8.1.2008)

destinat Comisiei pentru afaceri constituţionale

privind elaborarea unui cadru de reglementare a activităţilor reprezentanţilor de interese (lobby-işti) în instituţiile europene

(2007/2115(INI))

Raportor pentru aviz: Søren Bo Søndergaard

SUGESTII

Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afacerii interne invită Comisiei pentru afaceri constituţionale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1.  recunoaşte importanţa şi influenţa semnificativă a activităţilor de lobby şi a experienţei oferite de lobby-uri şi ONG-uri asupra luării deciziilor în UE şi recunoaşte, în consecinţă, necesitatea reglementării lor;

2.  consideră că doar modalităţi de declararea averii de către toate lobby-urile şi toţi lobby-iştii şi înscrierea lor obligatorie într-un registru comun pentru toate instituţiile UE, care să respecte principiile transparenţei şi ale vieţii private, reprezintă măsuri eficiente pentru identificarea şi evaluarea influenţei celor mai importante interese din spatele unei anumite activităţi de lobby. Registrul trebuie să fie corelat cu un cod deontologic comun tuturor instituţiilor UE;

3.  consideră că s-ar putea face un prim pas către înfiinţarea unui registru comun tuturor instituţiilor UE prin înscrierea obligatorie a lobby-iştii atât în registrul Parlamentului cât şi cel al Comisiei, drept condiţie a accesului acestora la clădirile Parlamentului European; invită, de asemenea, Comisia să solicite înscrierea lobby-iştilor în registrele ambelor instituţii, drept condiţie a accesului acestora în clădirile Comisiei;

4.  consideră abordarea bazată pe venit aleasă de Comisie ca regulă minim obligatorie; consideră că, în plus, lobby-iştii ar trebui obligaţi să declare, printre altele, cheltuielile aferente activităţilor de lobby, furnizând aceleaşi informaţii privind cheltuielile aferente lobby-ului deputaţilor pe care deputaţii sunt obligaţi să le dezvăluie în declaraţiile lor financiare;

5.  solicită Biroului Parlamentului sau chestorilor să găsească modalităţi de a restricţiona accesul neautorizat la etajele din clădirile Parlamentului unde sunt situate birourile deputaţilor, întrucât accesul publicului la sălile comisiilor poate fi limitat numai în circumstanţe excepţionale;

6.  cere crearea unei baze de date publice, care să poată fi consultată şi descărcată on-line şi care să conţină toate informaţiile relevante, cu referinţe încrucişate la alte baze de date posibile ale instituţiilor UE, până la înfiinţarea unei baze de date comune;

7.  cere crearea unui mecanism de monitorizare (de ex. un comitet de deputaţi care nu deţin nicio altă funcţie importantă în Parlament) care să examineze informaţiile din registru şi să asigure acurateţea acestora şi consideră că este important ca, în acest scop, să se aloce resurse suficiente (financiare şi umane);

8.  consideră că lobby-iştii care au furnizat în mod intenţiont informaţii nesatisfăcătoare sau false ar trebui sancţionaţi; consideră că, în cadrul unui sistem de înregistrare obligatorie, suspendarea înscrierii sau chiar, în cazurile cele mai grave, radierea din registru, constituie sancţiuni potrivite şi suficient de disuasive;

9.  cere Conferinţei preşedinţilor să publice pe site-ul său o listă a tuturor grupurilor de interese, care să includă membrii, ordinea de zi şi alte documente referitoare la întâlniri, precum şi o listă a lobby-urilor şi ONG-urilor care le sprijină, cu specificarea tipului de sprijin oferit, în special în privinţa resurselor umane, materiale şi financiare;

10.  cere Biroului ca, la cel mult trei ani după punerea lor în aplicare, să examineze toate normele ce reglementează activităţile de lobby pentru a determina dacă noul sistem a reuşit să asigure transparenţa necesară; cere Comisiei să folosească temeiul legal prevăzut în tratate cu privire la transparenţă şi deschidere în orice viitoare iniţiativă privind activităţile de lobby din UE.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	18.12.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	52 1 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Alexander Alvaro, Roberta Angelilli, Alfredo Antoniozzi, Mihael Brejc, Kathalijne Maria Buitenweg, Michael Cashman, Giuseppe Castiglione, Giusto Catania, Carlos Coelho, Panayiotis Demetriou, Gérard Deprez, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Bárbara Dührkop Dührkop, Claudio Fava, Armando França, Urszula Gacek, Kinga Gál, Patrick Gaubert, Roland Gewalt, Lilli Gruber, Jeanine Hennis-Plasschaert, Lívia Járóka, Ewa Klamt, Stavros Lambrinidis, Esther De Lange, Henrik Lax, Sarah Ludford, Claude Moraes, Javier Moreno Sánchez, Rares-Lucian Niculescu, Bogusław Rogalski, Martine Roure, Luciana Sbarbati, Inger Segelström, Csaba Sógor, Søren Bo Søndergaard, Vladimir Urutchev, Ioannis Varvitsiotis, Manfred Weber, Renate Weber, Tatjana Ždanoka
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Edit Bauer, Simon Busuttil, Genowefa Grabowska, Ignasi Guardans Cambó, Sophia in 't Veld, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Jean Lambert, Jörg Leichtfried, Antonio Masip Hidalgo, Bill Newton Dunn, Rainer Wieland
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final	Manuel Medina Ortega

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	1.4.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	18 1 3
Membri titulari prezenţi la votul final	Enrique Barón Crespo, Bastiaan Belder, Richard Corbett, Jean-Luc Dehaene, Andrew Duff, Ingo Friedrich, Anneli Jäätteenmäki, Jo Leinen, Íñigo Méndez de Vigo, Rihards Pīks, Riccardo Ventre, Johannes Voggenhuber, Dushana Zdravkova
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Graham Booth, Costas Botopoulos, Carlos Carnero González, Monica Frassoni, Gérard Onesta, Georgios Papastamkos, Reinhard Rack, Kathy Sinnott, Mauro Zani
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final	Willi Piecyk, Søren Bo Søndergaard