RAPORT referitor la încheierea unui Acord interinstituţional între Parlamentul European şi Comisie privind normele de aplicare a Deciziei 1999/468/CE a Consiliului de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei, modificată prin Decizia 2006/512/CE
3.4.2008 - (C6-0009/2008 – 2008/2002(ACI))
Comisia pentru afaceri constituţionale
Raportoare: Monica Frassoni
PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la încheierea unui Acord interinstituţional între Parlamentul European şi Comisie privind normele de aplicare a Deciziei 1999/468/CE a Consiliului de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei, modificată prin Decizia 2006/512/CE
(C6-0009/2008 – 2008/2002(ACI))
Parlamentul European,
– având în vedere scrisoarea Preşedintelui din 27 martie 2008, prin care s-a transmis acordul interinstituţional aprobat de Conferinţa preşedinţilor la 12 decembrie 2007,
– având în vedere articolul 202 din Tratatul CE,
– având în vedere Decizia 2006/512/CE a Consiliului din 17 iulie 2006 de modificare a Deciziei 1999/468/CE de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei[1],
– având în vedere proiectul de acord între Parlamentul European şi Comisie privind normele de punere în aplicare a Deciziei 1999/468/CE a Consiliului de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei, modificată prin Decizia 2006/512/CE (denumit în continuare „noul acord”),
– având în vedere articolul 81 şi articolul 120 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituţionale (A6-0107/2008),
A. întrucât anumite dispoziţii ale Acordului dintre Parlamentul European şi Comisie privind normele de punere în aplicare a Deciziei 1999/468/CE a Consiliului de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei[2] („Acordul 2000”) au fost, din nefericire, ignorate de Comisie, de exemplu dispoziţia care stipulează că Parlamentul primeşte, în acelaşi timp cu membrii comitetelor şi în aceleaşi condiţii, diversele documente de comitologie, în realitate documentele fiind transmise Parlamentului aproape întotdeauna prea târziu şi, în orice caz, nu în momentul în care sunt transmise membrilor comitetului;
B. întrucât normele de punere în aplicare a Deciziei 1999/468/CE a Consiliului au fost extrem de nesatisfăcătoare şi întrucât, cu excepţia normelor privind noua procedură de reglementare cu control, ele rămân astfel, printre altele, din cauza modului de funcţionare a bazei de date a comitologiei; întrucât documentele sunt adesea trimise pe bucăţi şi fără o explicaţie clară a statutului lor, iar uneori cu titluri greşite, ca de exemplu proiecte de măsuri de executare care nu au fost încă votate în cadrul comitetului sunt trimise cu titlul „drept de control”, când ar trebui trimise cu titlul „drept la informare”, ceea ce duce la confuzie în privinţa termenelor aplicabile;
C. întrucât, în practică, această problemă diminuează şi mai mult controlul deja foarte limitat al Parlamentului asupra chestiunilor de comitologie;
D. întrucât Comisia s-a angajat că va crea un registru electronic care va conţine toate documentele pe care le transmite Parlamentului, registru la care Parlamentul va avea acces direct şi care va permite identificarea clară a documentelor care fac obiectul aceleiaşi proceduri, va conţine o indicaţie privind etapele şi calendarul procedurii, va face o diferenţiere clară între proiectul de măsuri primit de Parlamentul European şi proiectul final, care reflectă avizul comitetului, şi va identifica clar orice modificare intervenită comparativ cu documentele deja transmise Parlamentului European;
E. întrucât noul acord prezintă o importanţă practică deosebită nu doar pentru noua procedură de reglementare cu control, ci pentru toate procedurile de comitologie; întrucât noul acord poate constitui un precedent pentru viitoare acorduri interinstituţionale cu obiective similare;
F. întrucât noul acord, deşi se aplică pentru o scurtă perioadă de tranziţie, experienţa câştigată în acest interval poate fi foarte instructivă, şi întrucât scopul său este acela de a garanta că, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, toate procedurile de comitologie între cele trei instituţii vor funcţiona în mod corespunzător;
1. subliniază faptul că, atunci când este aplicabilă, procedura de reglementare cu control are caracter obligatoriu pentru toate cele trei instituţii şi nu poate fi negociată; invită Consiliul, Comisia şi toate comisiile parlamentare să ţină seama în mod corespunzător de acest lucru în cadrul tuturor procedurilor legislative relevante;
2. reaminteşte că procedura de reglementare cu control trebuie să fie aplicată tuturor măsurilor cu domeniu general de aplicare destinate să modifice elemente neesenţiale ale unui instrument de bază adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, printre altele prin eliminarea unora dintre aceste elemente sau prin completarea instrumentului cu noi elemente neesenţiale;
3. solicită Consiliului şi Comisiei ca, în cazurile ambigue, în care nu este clar dacă se aplică noua procedură de reglementare cu control sau o altă procedură de comitologie, să aplice noua procedură de reglementare cu control;
4. subliniază că unicul scop al noii proceduri de reglementare cu control este consolidarea dreptului de control al Parlamentului şi că aceasta nu modifică în niciun fel sfera de aplicare a competenţelor de executare care pot fi conferite Comisiei;
5. consideră că noul acord reprezintă un progres în ceea ce priveşte drepturile şi puterile Parlamentului referitoare la legislaţia secundară;
6. salută faptul că noul acord defineşte mai precis obligaţia Comisiei de a informa Parlamentul în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE, stipulând că Parlamentul European trebuie să fie informat cu privire la lucrările comitetelor într-un mod prin care se asigură transparenţa şi eficienţa sistemului de transmitere, precum şi identificarea informaţiilor comunicate şi a diverselor etape ale procedurii;
7. se aşteaptă ca Comisia să accepte integral toate dispoziţiile noului acord, ceea ce nu a fost cazul, din păcate, cu Acordul 2000;
8. solicită întocmirea atentă a rezumatelor proceselor-verbale, care să cuprindă liste de prezenţă indicând cel puţin numele persoanelor prezente la reuniunea respectivă, afilierea şi adresele lor e-mail;
9. subliniază că funcţionarea eficace a noului registru va fi elementul decisiv pentru aplicarea integrală şi satisfăcătoare a noului acord şi, prin urmare, aşteaptă cu interes lansarea sa; recomandă ca Parlamentul şi Comisia să realizeze, după încheierea perioadei de tranziţie, o revizuire a noului registru şi să remedieze toate dificultăţile şi deficienţele practice care pot apărea; recomandă ca Parlamentul să obţină din partea părţilor implicate informaţii referitoare la modul de funcţionare a registrului, în timpul perioadei iniţiale;
10. salută în special noile dispoziţii care stipulează că registrul identifică în mod clar statutul tuturor documentelor de comitologie primite, orice eventuală legătură cu alte documente deja transmise şi orice modificări efectuate;
11. solicită Comisiei, în această privinţă, să-şi modifice procedurile interne pentru a garanta o diferenţiere între proiectele de măsuri care trebuie trimise simultan Parlamentului şi membrilor comitetului, în conformitate cu dreptul Parlamentului la informare, pe de o parte, şi, pe de altă parte, proiectele de măsuri care trebuie trimise Parlamentului astfel încât acesta să-şi poată exercita dreptul de control;
12. salută introducerea unui „sistem de avertizare rapidă”, prin care Parlamentul este informat imediat ce se constată că un proiect urgent de măsuri de executare va fi supus examinării unui comitet, dar insistă ca această posibilitate să nu fie folosită pentru a atribui în mod artificial un caracter urgent anumitor chestiuni, deoarece termenele reduse se pot aplica doar în situaţii excepţionale, justificate în mod corespunzător;
13. subliniază că, pentru a-şi exercita dreptul de control pe baza unor informaţii adecvate, Parlamentul trebuie să dispună cu regularitate de toată documentaţia care explică motivele pentru care Comisia propune anumite măsuri; salută disponibilitatea Comisiei de a oferi asistenţă Parlamentului pentru a asigura o cooperare deplină în ceea ce priveşte măsurile de executare specifice şi invită Comisia să prezinte Parlamentului, la cererea acestuia, orice document legat de un proiect de măsuri de executare;
14. nu împărtăşeşte opinia Comisiei conform căreia proiectele de măsuri de executare prezentate Parlamentului nu sunt publice înainte de votul în comisie şi insistă să poată consulta pe oricine doreşte cu privire la proiectele de măsuri; solicită Comisiei să-şi reconsidere poziţia şi să facă publice toate proiectele de măsuri de executare, imediat după ce le-a propus oficial;
15. aprobă încheierea noului acord şi aşteaptă aplicarea sa integrală fără întârziere, în urma aprobării;
16. decide să anexeze noul acord la Regulamentul său de procedură, acesta urmând să înlocuiască anexa XII;
17. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, împreună cu anexa, spre informare, Consiliului, Comisiei şi parlamentelor statelor membre.
ANEXĂ
PARLAMENTUL EUROPEAN
COMISIA
ACORD ÎNTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI COMISIE
privind normele de punere în aplicare a Deciziei 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei, modificată prin Decizia 2006/512/CE din 22 iulie 2006
Informarea Parlamentului European
1. În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE[1], Parlamentul European trebuie să fie informat periodic de Comisie cu privire la procedurile comitetelor în conformitate cu procedurile prin care se asigură transparenţa şi eficienţa sistemului de transmitere, comunicarea informaţiilor şi identificarea diverselor etape ale procedurii. În acest scop, Parlamentul European primeşte, în acelaşi timp cu membrii comitetelor şi în aceleaşi condiţii, proiectele de ordine de zi a reuniunilor comitetelor, proiectele de măsuri de executare care sunt supuse atenţiei acestor comitete în temeiul actelor de bază adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, precum şi rezultatele voturilor, rezumatele proceselor-verbale ale reuniunilor şi listele autorităţilor cărora le aparţin persoanele desemnate de statele membre pentru a le reprezenta.
Registru
2. Comisia va crea un registru care va conţine toate documentele pe care le transmite Parlamentului European[2]. Parlamentul European are acces direct la acest registru. În conformitate cu articolul 7 alineatul (5) din Decizia 1999/468/CE, referinţele tuturor documentelor transmise Parlamentului European sunt făcute publice.
3. În conformitate cu angajamentele asumate de Comisie în declaraţia sa privind articolul 7 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE[3] şi după realizarea aranjamentelor tehnice corespunzătoare, registrul prevăzut la punctul 2 va permite în special:
- identificarea clară a documentelor care fac obiectul aceleiaşi proceduri şi indicarea tuturor modificărilor care afectează măsurile de executare, în fiecare etapă a procedurii;
- identificarea etapelor procedurii şi a calendarului;
- diferenţierea clară între proiectul de măsuri primit de Parlamentul European în acelaşi timp cu membrii comitetului, în conformitate cu dreptul la informare, şi proiectul final care reflectă avizului comitetului, transmis Parlamentului European;
- identificarea clară a oricărei modificări intervenite cu privire la documentele deja transmise Parlamentului European.
4. La sfârşitul unei perioade de tranziţie ce începe de la intrarea în vigoare a prezentului acord, după ce Parlamentul European şi Comisia convin de comun acord că sistemul este operaţional şi satisfăcător, documentele sunt transmise Parlamentului European printr-o notificare electronică care cuprinde o legătură la registrul prevăzut la punctul 2. Decizia în cauză se ia prin intermediul unui schimb de scrisori între preşedinţii celor două instituţii. În cursul perioadei de tranziţie, documentele sunt transmise Parlamentului European sub formă de fişiere ataşate la un mesaj electronic.
5. De asemenea, Comisia este de acord să transmită Parlamentului European, spre informare şi la cererea comisiei parlamentare competente, anumite proiecte de măsuri de executare a unor acte de bază care, deşi nu au fost adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, prezintă o importanţă deosebită pentru Parlamentul European. Aceste măsuri sunt înregistrate în registrul prevăzut la punctul 2, iar Parlamentul European este informat cu privire la aceasta.
6. În plus faţă de înregistrările rezumative menţionate la punctul 1, Parlamentul European poate solicita accesul la procesele-verbale ale reuniunilor comitetelor[4]. Comisia va analiza fiecare cerere separat, cu respectarea normelor privind confidenţialitatea prevăzute în anexa 1 la Acordul-cadru privind relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisie[5].
Documente confidenţiale
7. Documentele confidenţiale vor fi prelucrate în conformitate cu procedurile administrative interne elaborate de fiecare instituţie, astfel încât să se ofere toate garanţiile necesare.
Rezoluţiile Parlamentului European adoptate în temeiul articolului 8 din Decizia 1999/468/CE
8. În temeiul articolului 8 din Decizia 1999/468/CE, Parlamentul European poate declara, printr-o rezoluţie care prezintă motivele pe care se bazează, că proiectul de măsuri de executare a unui act de bază adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat depăşeşte competenţele de executare prevăzute în respectivul act de bază.
9. Parlamentul European adoptă rezoluţiile în cauză în conformitate cu Regulamentul său de procedură; în acest scop, Parlamentul European are la dispoziţie un termen de o lună de la primirea proiectului final de măsuri de executare în versiunile lingvistice transmise membrilor comitetului respectiv.
10. Parlamentul European şi Comisia sunt de acord că ar fi oportun să se stabilească, cu titlu permanent, un termen mai scurt pentru anumite tipuri de măsuri de executare urgente în privinţa cărora trebuie să se ia o decizie într-un termen mai scurt în interesul unei bune gestiuni. Acesta este cazul unor anumite tipuri de măsuri care vizează acţiunile externe, în special ajutoarele umanitare şi de urgenţă, protecţia sănătăţii şi a siguranţei, securitatea şi siguranţa transporturilor şi derogări de la normele privind achiziţiile publice. Un acord încheiat între comisarul competent şi preşedintele comisiei parlamentare competente va stabili tipurile de măsuri în cauză şi termenele aplicabile. Un astfel de acord poate fi revocat în orice moment de oricare dintre părţi.
11. Fără a aduce atingere cazurilor prevăzute la punctul 10, termenul va fi mai scurt în cazuri urgente, precum şi pentru măsuri administrative curente şi/sau măsuri având o durată de valabilitate limitată. Acest termen poate fi foarte scurt în cazuri deosebit de urgente, în special pentru motive de sănătate publică. Comisarul competent stabileşte termenul adecvat şi îl motivează. În astfel de cazuri, Parlamentul European poate recurge la o procedură prin intermediul căreia aplicarea articolului 8 din Decizia 1999/468/CE este delegată comisiei parlamentare competente, care poate transmite Comisiei un răspuns în termenul relevant.
12. Imediat ce constată că s-ar putea să fie nevoie ca unui comitet să i se prezinte proiecte de măsuri care intră sub incidenţa punctelor 10 şi 11, serviciile Comisiei informează neoficial secretariatul comisiei(ilor) parlamentare responsabile cu privire la aceasta. De îndată ce proiectul iniţial de măsuri a fost prezentat membrilor comitetului, serviciile Comisiei informează secretariatul comisiei sau comisiilor parlamentare competente cu privire la caracterul urgent al măsurilor şi la termenele aplicabile după transmiterea proiectului final.
13. După adoptarea de către Parlamentul European a unei rezoluţii prevăzute la punctul 8 sau a unui răspuns prevăzut la punctul 11, comisarul responsabil informează Parlamentul sau, după caz, comisia parlamentară responsabilă cu privire la măsurile pe care Comisia urmează să le adopte în acest sens.
14. Datele prevăzute la punctele 10-13 se înregistrează în registru.
Procedura de reglementare cu control
15. Atunci când se aplică procedura de reglementare cu control, Comisia informează Parlamentul European, după votul din cadrul comitetului, asupra termenelor aplicabile. Sub rezerva punctului 16, termenele în cauză încep să curgă din momentul în care Parlamentul European primeşte toate versiunile lingvistice.
16. Atunci când se aplică termene mai scurte [articolul 5a alineatul (5) litera (b) din Decizia 1999/468/CE] şi în situaţii de urgenţă [articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE], termenele încep să curgă de la data la care Parlamentul European primeşte proiectul final de măsuri de executare în versiunile lingvistice transmise membrilor comitetului, cu excepţia cazului în care preşedintele comisiei parlamentare ridică obiecţii. În orice caz, Comisia depune eforturi pentru a transmite Parlamentului European toate versiunile lingvistice cât mai curând posibil. De îndată ce se constată că, eventual, ar fi necesar ca unui comitet să i se prezinte proiecte de măsuri care intră sub incidenţa articolului 5a alineatul (5) litera (b) sau a articolului 5a alineatul (6), serviciile Comisiei informează, cu titlu neoficial, secretariatul comisiei sau comisiilor parlamentare competente cu privire la aceasta.
Servicii financiare
17. În conformitate cu declaraţiile sale privind articolul 7 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE, Comisia se angajează, cu privire la serviciile financiare:
- să se asigure că reprezentantul Comisiei care prezidează o reuniune a unui comitet informează Parlamentul European, la cererea acestuia, după fiecare reuniune, asupra oricăror discuţii privind proiectul de măsuri de executare care a fost supus atenţiei comitetului în cauză;
- să răspundă, verbal sau în scris, la orice întrebări asupra discuţii privind proiectul de măsuri de executare supus atenţiei unui comitet.
De asemenea, Comisia se asigură că angajamentele asumate în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului din 5 februarie 2002[6] şi reiterate în şedinţa sa plenară din 31 martie 2004[7], precum şi cele menţionate la punctele 1-7 din scrisoarea din 2 octombrie 2001[8] adresată de Comisarul Bolkestein preşedintelui Comisiei pentru afaceri economice şi monetare a Parlamentului European sunt onorate în ceea ce priveşte întregul sector al serviciilor financiare (inclusiv valori mobiliare, bănci, asigurări, pensii şi contabilitate).
Calendarul lucrărilor parlamentare
18. Cu excepţia cazurilor în care se aplică termene reduse şi a cazurilor de urgenţă, Comisia ţine seama de perioadele de vacanţă ale Parlamentului European (vacanţa de iarnă, vacanţa de vară şi alegerile europene) atunci când îi transmite acestuia proiectele măsurilor de executare în conformitate cu prezentul acord, pentru a asigura că Parlamentul îşi poate exercita prerogativele în termenele stabilite prin Decizia 1999/468/CE şi prin prezentul acord.
Cooperarea dintre Parlamentul European şi Comisie
19. Cele două instituţii îşi exprimă disponibilitatea de a-şi oferi reciproc asistenţă pentru a asigura o cooperare deplină în ceea ce priveşte măsurile de executare specifice. În acest scop, se vor stabili contacte corespunzătoare la nivel administrativ.
Acorduri anterioare
20. Acordul din 2000 dintre Parlamentul European şi Comisie privind procedurile de punere în aplicare a Deciziei 1999/468/CE[9] a Consiliului se abrogă. Parlamentul European şi Comisia consideră următoarele acorduri drept caduce şi, în consecinţă, lipsite de efecte în ceea ce le priveşte: acordul Plumb/Delors din 1988, acordul Samland/Williamson din 1996 şi modus vivendi-ul din 1994[10].
---------------------------------------
- [1] JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).
- [2] Data prevăzută pentru instituirea registrului este 31 martie 2008.
- [3] JO C 171, 22.7.2006, p. 21.
- [4] A se vedea hotărârea Tribunalului de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene din 19 iulie 1999 în cauza T-188/97, Rothmans/Comisia [1999] Rec., p. II-2463.
- [5] JO C 121, 24.4.2001, p. 122.
- [6] JO C 284 E, 21.11.2002, p. 19.
- [7] JO C 103 E, 29.4.2004, p. 446 şi stenograma (CRE) şedinţei plenare a Parlamentului din 31 martie 2004, secţiunea „Vot”.
- [8] JO C 284 E, 21.11.2002, p. 83.
- [9] JO L 256, 10.10.2000, p. 19.
- [10] JO C 102, 4.4.1996, p. 1.
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
Data adoptării |
1.4.2008 |
|
|
|
||
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
17 1 0 |
||||
Membri titulari prezenţi la votul final |
Enrique Barón Crespo, Bastiaan Belder, Richard Corbett, Jean-Luc Dehaene, Andrew Duff, Ingo Friedrich, Anneli Jäätteenmäki, Jo Leinen, Íñigo Méndez de Vigo, Rihards Pīks, Riccardo Ventre, Johannes Voggenhuber, Dushana Zdravkova |
|||||
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Graham Booth, Costas Botopoulos, Elmar Brok, Carlos Carnero González, Monica Frassoni, Gérard Onesta, Georgios Papastamkos, Kathy Sinnott, Mauro Zani |
|||||