RAPORT privind o nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013)

11.4.2008 - (2007/2260(INI))

Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală
Raportor: Janusz Wojciechowski

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind o nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013)

(2007/2260(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor intitulată „O nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013) desfăşurată sub deviza «Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea»”(COM(2007)0539) şi documentele de lucru ale serviciilor Comisiei (evaluarea de impact şi rezumatul evaluării de impact) care însoţesc respectiva comunicare [SEC(2007)1189 şi SEC(2007)1190]

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi avizul Comisiei pentru comerţ internaţional (A6-0147/2008),

A. întrucât sănătatea animală este strâns legată de cea umană, având în vedere riscul transmiterii anumitor boli pe cale directă sau indirectă,

B.  întrucât sănătatea animală este importantă din punct de vedere economic, deoarece bolile animalelor reduc producţia zootehnică, conduc la moartea animalelor, impun sacrificarea lor şi generează pierderile economice corespunzătoare;

C. întrucât animalele sunt fiinţe dotate cu sensibilitate, iar protecţia şi tratarea corespunzătoare a acestora se numără printre provocările cărora o Europă a secolului XXI, cultivată şi civilizată, trebuie să le răspundă,

D. întrucât, în numeroase cazuri, declararea unui focar de boală a animalelor poate conduce la apariţia unor perturbări şi probleme sociale în zonele rurale,

E.  întrucât bunăstarea constituie unul dintre factorii care contribuie la sănătatea animalelor, deşi nu unicul, este justificată din punct de vedere etic şi din considerente sociale şi economice şi trebuie să se întemeieze pe baze ştiinţifice solide,

F.  întrucât comerţul devine din ce în ce mai globalizat, iar comerţul cu produse animale este în creştere, atât în cadrul UE, cât şi la nivel internaţional,

G. întrucât problematica sănătăţii animalelor necesită o cooperare coordonată la nivelul Uniunii Europene şi pe plan mondial,

H. întrucât eficacitatea acţiunilor în materie de sănătate animală depinde nu doar de măsurile administrative, dar şi de existenţa unei cooperări bazate pe informare şi implicare între toate părţile interesate,

I.   întrucât cel mai bun mijloc de combatere a bolilor animalelor îl constituie, în primul rând, prevenirea apariţiei acestora, în conformitate cu principiile potrivit cărora „prevenirea este mai eficientă decât vindecarea” şi „vindecarea este preferabilă sacrificării inutile”,

J.    întrucât nu există nicio diferenţă calitativă între produsele obţinute de la animale vaccinate (de urgenţă) şi produsele obţinute de la animale nevaccinate, dar există posibilitatea ca pieţele din interiorul şi din afara UE să nu accepte produse obţinute de la animale vaccinate (de urgenţă), iar crescătorii de animale şi alţi agenţi economici au nevoie de garanţii suficiente cu privire la faptul că pieţele ar fi pregătite să accepte produsele respective fără a reduce preţurile,

K.  întrucât deschiderea tot mai mare a graniţelor, creşterea, la nivel mondial, a cererii de alimente, schimburilor comerciale, mobilităţii persoanelor, intensificarea încălzirii climei şi sporirea comerţului ilegal conduc la accentuarea riscurilor la adresa sănătăţii animale,

1.  salută elaborarea unei abordări strategice a politicii UE în materie de sănătate animală şi îşi exprimă sprijinul faţă de aspiraţiile, obiectivele şi principiile generale expuse în Comunicarea privind strategia în materie de sănătate animală, ceea ce va permite UE să-şi consolideze mecanismele de protecţie şi să se pregătească în vederea apariţiei unor noi epizootii;

2.  invită Comisia să prezinte un plan de acţiune, astfel cum preconizează Comunicarea sa privind strategia în materie de sănătate animală;

3.  avertizează Consiliul şi Comisia cu privire la imposibilitatea respectării perioadei 2007-2013, prevăzută în Comunicarea privind strategia în materie de sănătatea animală, având în vedere faptul că discuţiile pe marginea comunicării sunt încă în desfăşurare, iar legislaţia de bază necesară pentru punerea în aplicare a acesteia nu va fi disponibilă decât, cel mai devreme, în 2010;

4.  solicită, în acest sens, Comisiei să îşi asume, la prezentarea propunerilor sale legislative, o viziune mai ambiţioasă şi pe un termen mai îndelungat, ceea ce va permite obţinerea de beneficii de pe urma altor discuţii ulterioare care vor afecta, în viitor, resursele bugetare ale UE şi priorităţile politice ale acesteia;

5.  aprobă dorinţa exprimată în cadrul comunicării de a elabora noua strategie/politică pe baza unui cadru juridic unic la nivelul Uniunii Europene în materie de sănătate animală, care să ia în considerare standardele şi orientările generale stabilite de Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE);

6.  subliniază rolul fundamental care le revine fermierilor, crescătorilor şi proprietarilor în ceea ce priveşte monitorizarea, menţinerea şi promovarea sănătăţii animalelor, precum şi în ceea ce priveşte prevenirea şi depistarea bolilor;

7.  subliniază importanţa rolului care le revine profesiilor din domeniul medicinii veterinare şi al zootehniei, care ar trebui să se situeze în avangarda dezvoltării şi prestării de servicii specializate şi proactive, precum planificarea în domeniul sanitar-veterinar; îşi exprimă îngrijorarea cu privire la gradul de acoperire cu servicii sanitar-veterinare a anumitor zone rurale ale UE;

8.  subliniază, de asemenea, rolul care îi revine omului în răspândirea bolilor animalelor ca urmare a creşterii mobilităţii;

9.  sprijină obiectivul strategiei în materie de sănătate animală de a spori investiţiile destinate măsurilor preventive şi unui sistem de control, reducând astfel riscul izbucnirii unor epidemii; este de acord cu principiul potrivit căruia „prevenirea este mai eficientă decât vindecarea”;

10. subliniază faptul că nu există nicio diferenţă între produsele obţinute de la animale vaccinate şi cele obţinute de la animale nevaccinate;

11. invită Comisia şi statele membre să se asigure că produsele obţinute de la animale vaccinate (vaccinare preventivă) pot fi comercializate pe piaţa internă europeană;

12. invită Comisia şi statele membre să se asigure că produsele provenite de la animale vaccinate sunt acceptate la nivel internaţional;

13. susţine viziunea şi obiectivul definite de Comisie în cadrul Comunicării privind strategia în materie de sănătate animală, potrivit cărora „o consultare extinsă a părţilor interesate” şi „un angajament ferm de respectare a unor înalte standarde în materie de sănătate animală” vor facilita atât stabilirea priorităţilor în concordanţă cu obiectivele strategice, cât şi revizuirea a ceea ce constituie standarde acceptabile şi adecvate;

14. salută recunoaşterea, în cadrul Comunicării privind strategia în materie de sănătate animală, a caracterului determinant al relaţiei dintre sănătatea animalelor şi bunăstarea acestora şi speră ca cele două aspecte să fie corelate în cadrul viitoarei politici;

15. salută faptul că strategia se referă la sănătatea tuturor animalelor din Uniunea Europeană, astfel încât animalele de companie care au redevenit sălbatice, care nu sunt menţionate în mod expres, intră, de asemenea, sub incidenţa strategiei în cazul în care există riscul transmiterii unor boli de la acestea la alte animale sau la oameni;

16. salută intenţia Comisiei de a adopta o strategie de comunicare privind riscurile, care să fie gestionată de părţile interesate şi de consumatori; subliniază faptul că, deşi producţia animală din Europa este mai sigură ca niciodată şi face obiectul unor controale riguroase, modul în care publicul percepe acest domeniu nu este deloc satisfăcător, ceea ce a creat deja, în cazul unor crize recente, probleme pe piaţă ca urmare a pierderii încrederii;

17. îşi exprimă sprijinul faţă de „populaţia ţintă” identificată şi inclusă în cadrul Comunicării Comisiei privind strategia în materie de sănătate animală: „proprietarii de animale, veterinarii, reprezentanţii ingineriei zootehnice, întreprinderile agroalimentare, industriile din domeniul sănătăţii animale, grupurile de interes privind animalele, cercetătorii şi profesorii, organismele de decizie ale organizaţiilor sportive şi ale celor din sectorul divertismentului, structurile educative, consumatorii, călătorii, autorităţile competente ale statelor membre şi instituţiile UE”;

18. subliniază faptul că strategia în materie de sănătate animală ar trebui să includă şi activităţile abatoarelor, ale întreprinderilor de transporturi de animale şi ale furnizorilor şi producătorilor de produse folosite în hrănirea animalelor, ţinând seama, în acelaşi timp, de simplificarea administrativă;

19. subliniază faptul că strategia în materie de sănătate animală, prin abordarea sa preventivă, ar trebui să asigure măsurile legale şi financiare necesare, atât pentru a monitoriza animalele de casă şi animalele vagaboande, cât şi pentru a preveni răspândirea bolilor zoonotice şi problemele legate de sănătatea animală; strategia ar trebui să includă, în special, programe de vaccinare şi alte măsuri preventive privind bolile transmise de câinii vagabonzi şi de pisicile vagaboande, în special în cazul în care în prezent nu este posibilă vaccinarea; îndeamnă Comisia să evalueze posibilele consecinţe economice şi sociale ale răspândirii bolilor zoonotice şi ale mobilităţii persoanelor şi a animalelor de casă ale acestora;

20. atrage atenţia asupra faptului că strategia propusă poate avea rezultate pozitive, cu condiţia ca finanţarea fiecărei măsuri să se facă în mod clar şi transparent, condiţie neîndeplinită de Comunicarea Comisiei; critică Comisia pentru faptul că în comunicarea sa nu face nicio referire la necesităţile de finanţare ale politicii sale;

21. subliniază, în vederea asigurării unor condiţii de concurenţă egale, necesitatea de a clarifica rolul UE, al statelor membre şi al sectorului agricol în finanţarea măsurilor privind sănătatea animală, precum garantarea securităţii biologice în ferme, programele de vaccinare, cercetarea ştiinţifică sau aplicarea unor standarde mai ridicate de bunăstare animală; invită Comisia să clarifice aceste aspecte în strategia sa în materie de sănătate animală;

22. atrage atenţia asupra faptului că politica comună în domeniul sănătăţii animale constituie una dintre politicile Uniunii Europene cu cel mai înalt grad de integrare şi că cea mai mare parte a finanţării acesteia ar trebui acoperită din bugetul comunitar, ceea ce nu ar trebui să împiedice asumarea responsabilităţii financiare de către statele membre şi fermieri;

23. recunoaşte faptul că pieţele din interiorul şi din afara UE nu sunt, cu toate acestea, întotdeauna dispuse să importe carne provenită de la animale vaccinate şi protejate; subliniază faptul că crescătorii de animale şi alţi agenţi de pe piaţă solicită garanţii privind capacitatea de a-şi vinde produsele fără reduceri ale preţurilor; consideră că este vorba despre un aspect esenţial pe care Comunitatea Europeană trebuie să-l rezolve rapid în vederea garantării liberei circulaţii a bunurilor;

24. evidenţiază fenomenul din ce în ce mai amplu al rezistenţei bacteriene la antibiotice în mai multe sectoare zootehnice, ceea ce poate avea, de asemenea, drept consecinţă apariţia unor probleme de sănătatea publică; îndeamnă, prin urmare, Comisia să prezinte o analiză privind această problemă, iar, dacă este cazul, să prezinte propuneri în cadrul strategiei în materie de sănătate animală;

25. îşi exprimă nemulţumirea faţă de afirmaţiile potrivit cărora fiecare măsură va fi finanţată prin intermediul fondurilor existente şi invită Comisia să susţină sporirea posibilităţilor actualului fond veterinar, pregătindu-şi argumentele pentru discuţiile privind bugetul care vor începe în 2009;

26. subliniază importanţa coordonării la nivelul Uniunii Europene a măsurilor din domeniul sănătăţii animale şi invită Comisia să joace un rol de coordonare mai activ decât cel exercitat până în prezent;

27. atrage atenţia asupra riscurilor din ce în ce mai mari la adresa sănătăţii animale, care reprezintă o consecinţă a mobilităţii globale sporite, a creşterii cererii de alimente, a intensificării schimburilor comerciale internaţionale şi schimbărilor climatice; subliniază necesitatea elaborării unei strategii corespunzătoare privind vaccinarea de urgenţă, atât pentru bolile existente, cât şi pentru cele noi;

Primul pilon: stabilirea priorităţilor intervenţiei Uniunii Europene

28. recunoaşte importanţa capitală a determinării caracteristicilor şi a clasificării pe categorii a riscurilor, inclusiv a stabilirii unui nivel de risc acceptabil la nivel comunitar şi a măsurilor prioritare corespunzătoare reducerii riscurilor; consideră că trebuie depuse eforturi pentru definirea în mod clar a situaţiilor în care riscul apariţiei unor boli atinge niveluri ridicate şi depăşeşte nivelul acceptabil, precum şi pentru determinarea consecinţelor unor astfel de situaţii;

29. evidenţiază faptul că densităţile ridicate ale animalelor în cadrul sistemelor intensive de creştere a animalelor pot creşte riscul răspândirii bolilor şi împiedica combaterea acestora, în cazul în care se aplică măsuri necorespunzătoare de combatere a bolilor;

30. evidenţiază importanţa distanţei dintre fermele de creştere intensivă a animalelor în cadrul măsurilor de ţinere sub control a epidemiilor;

31. recunoaşte faptul că UE a adoptat reglementări stricte privind transportul animalelor, ceea ce răspunde necesităţii unor standarde ridicate de bunăstare a animalelor, precum şi a unor măsuri de prevenire şi combatere a bolilor; îndeamnă statele membre să pună pe deplin în aplicare aceste standarde ridicate; consideră că aceste standarde ar trebui respectate de statele care exportă produse de origine animală în UE pentru a promova şi a garanta standarde ridicate de bunăstare şi sănătate animală la nivel mondial; atrage atenţia asupra faptului că transportul de animale vii pe distanţe mari prezintă riscuri care pot atinge niveluri ridicate, această activitate permiţând răspândirea bolilor şi îngreunând aplicarea măsurilor de combatere a bolilor, în cazul în care se aplică măsuri necorespunzătoare de prevenire a bolilor

32. consideră că este, de asemenea, necesar să se ia considerare faptul că globalizarea, schimbările climatice şi circulaţia persoanelor constituie factori care favorizează răspândirea bolilor animalelor, ceea ce îngreunează ţinerea sub control a acestor boli;

33. subliniază necesitatea unei strategii de comunicare coerente privind noua strategie în materie de sănătate animală a Uniunii Europene, ceea ce ar trebui să presupună o strânsă colaborare între toate organizaţiile interesate la nivelul UE, precum şi la nivel naţional şi local;

Pilonul al doilea: cadrul juridic al Uniunii Europene

34. împărtăşeşte opinia potrivit căreia actualul cadru juridic al Uniunii Europene privind sănătatea animală este complicat şi fragmentat şi trebuie, în consecinţă, simplificat; consideră că regulile fundamentale care reglementează acţiunea în materie de sănătate animală ar trebui să fie concentrate într-un singur act legislativ, în măsura în care acest demers este posibil;

35 mai mult decât atât, insistă asupra rolului central care ar trebui acordat, în cadrul strategiei, înlocuirii actualei serii de măsuri politice conexe şi interdependente cu un cadru juridic unic, care să ia în considerare în special recomandările, standardele şi orientările stabilite de OIE şi Codex Alimentarius al OMS/FAO, fără a trece cu vederea regulile europene, precum transparenţa şi implicarea tuturor părţilor interesate, evitând, în acelaşi timp, orice deteriorare a stării de sănătate în UE;

36. aprobă necesitatea garantării faptului că regulile nejustificate în materie de sănătate animală adoptate la nivel naţional sau regional nu constituie un obstacol în calea funcţionării pieţei interne şi, mai ales, a proporţionalităţii resurselor alocate în urma declarării unui focar de boală cu riscurile implicate, precum şi a faptului că aceste resurse nu sunt utilizate în scopul unei discriminări comerciale nejustificate, în special în ceea ce priveşte produsele obţinute de la animale vaccinate;

37. consideră necesară stabilirea clară şi într-un mod suficient de flexibil, în cadrul juridic al UE, a obligaţiilor care le revin proprietarilor de animale, inclusiv proprietarilor animalelor crescute în alte scopuri decât cele comerciale, în situaţii de risc, astfel încât să se evite orice conflicte sau litigii inutile; consideră controlul bolilor în rândul animalelor sălbatice ca fiind, de asemenea, un element semnificativ al strategiei de prevenire;

38. aprobă concluziile studiului de prefezabilitate din 25 iulie 2006 privind posibilităţile de regimuri armonizate de repartizare a costurilor pentru epizootii, realizat de Civic Consulting, în cadrul evaluării politicii comunitare în domeniul sănătăţii animale (PCSA) din intervalul 1995-2004 şi alternativele pentru viitor, realizată în numele Comisiei, care solicită armonizarea sistemelor de repartizare a costurilor adoptate de statele membre; constată, de asemenea, că, dată fiind legătura strânsă dintre repartizarea costurilor şi repartizarea responsabilităţilor, astfel de sisteme necesită participarea deplină şi angajamentul total al tuturor părţilor, inclusiv proprietarii de animale, şi ar trebui introduse noi mecanisme pentru a implica părţile interesate în luarea deciziilor privind subiectele semnificative ale politicii respective;

39. recunoaşte necesitatea revizuirii actualelor instrumente de cofinanţare, astfel încât să fie posibil să se garanteze asumarea, de către toţi actorii, a responsabilităţilor care le revin şi participarea lor la depistarea şi eradicarea bolilor; constată că fondurile de despăgubire pentru proprietarii de animale bazate pe un sistem de rezervă consolidează responsabilitatea individuală şi colectivă;

40. împărtăşeşte pe deplin opinia potrivit căreia sistemul de compensare nu se poate limita la distribuirea de compensaţii destinate proprietarilor de animale abatorizate ca urmare a declarării unui focar de boală, ci ar trebui combinat cu stimulente destinate prevenirii riscurilor, pe baza reducerii contribuţiilor plătite de crescătorii de animale la fondurile naţionale sau regionale de sănătate animală în cazul în care aceştia iau măsuri suplimentare de reducere a riscului, ceea ce ar include, de asemenea, promovarea utilizării vaccinării (de urgenţă) în locul sacrificării, recunoscând faptul că acestea ar constitui măsuri de garantare a veniturilor proprietarilor de efective de animale vaccinate (de urgenţă); consideră că acest principiu ar trebui aplicat şi la nivelul statelor membre, pentru a le încuraja să reducă nivelurile de risc;

41  invită Comisia să efectueze o analiză comparativă a sistemelor de despăgubiri existente în statele membre şi, pe această bază, să elaboreze un model-cadru la nivelul Uniunii Europene; invită Comisia să elaboreze un cadru juridic în vederea unui sistem eficient de repartizare a costurilor, pentru a garanta contribuţia acestui sector la finanţarea costurilor directe legate de eradicarea unei boli a animalelor;

42. constată că este necesară o contribuţie comunitară substanţială în privinţa acestor boli grave, pentru a asigura egalitatea de tratament şi de şanse în cazul în care acestea depăşesc resursele aflate la dispoziţia ţărilor şi producătorilor în cauză;

43. salută angajamentul asumat de Comisie de a prezenta un raport privind posibilităţile de instituire a unui sistem eficient de garanţii financiare destinate fabricanţilor de produse utilizate în nutriţia animalelor;

44. se declară în favoarea includerii în cadrul juridic al Uniunii Europene a unor dispoziţii care să susţină soluţia despăgubirii pierderilor indirecte care nu sunt provocate doar de măsurile de lichidare a focarului de boală; atrage atenţia asupra faptului că, în unele cazuri, pierderile indirecte pot fi mai importante decât cele directe şi ar trebui să se prevadă acordarea unor compensaţii pentru astfel de pierderi; prin urmare, îşi exprimă sprijinul faţă de intensificarea cercetării privind crearea unor instrumente naţionale de asigurare de către crescătorii de animale şi susţinerea acestor instrumente de către Comunitatea Europeană; constată, cu toate acestea, că, în anumite cazuri, asigurările private ar putea constitui un instrument mai eficient de gestionare a unor astfel de pierderi;

45. subliniază că legislaţia Uniunii Europene se bazează deja, într-o măsură semnificativă, pe respectarea standardelor stabilite de OIE/Codex, eforturile depuse în vederea respectării pe deplin a normelor respective fiind, prin urmare, perfect justificate, la fel ca şi promovarea, de către UE, a propriilor norme sanitar-veterinare, în vederea adoptării lor la nivel internaţional; sprijină, prin urmare, în vederea creşterii puterii de negociere a UE în cadrul OIE, o posibilă apartenenţă a UE la OIE; în plus, subliniază importanţa garantării contribuţiei părţilor interesate la nivelul OIE/Codex;

46. îndeamnă UE să-şi apere la nivel internaţional, în cadrul OMC, standardele ridicate de bunăstare şi sănătate animală, pentru a îmbunătăţi standardele de bunăstare şi sănătate animală din întreaga lume; recunoaşte faptul că producătorii UE se confruntă cu costuri mai ridicate din cauza exigenţei sporite a standardelor în vigoare în UE şi că aceştia trebuie protejaţi faţă de importurile de produse de origine animală care răspund unor standarde mai puţin exigente;

47. salută măsurile propuse în vederea elaborării unei strategii de export la nivel comunitar şi subliniază necesitatea depunerii, de către Comisie, a tuturor eforturilor necesare în vederea îmbunătăţirii accesului la pieţele din ţările terţe şi a înlăturării barierelor la export;

Pilonul al treilea: prevenirea riscurilor legate de sănătatea animală, supravegherea şi pregătirea pentru situaţii de criză

48. recunoaşte necesitatea promovării măsurilor destinate asigurării securităţii biologice în ferme; consideră că măsuri precum izolarea animalelor recent aduse în exploataţii, a animalelor bolnave şi reglementarea circulaţiei persoanelor pot avea o contribuţie semnificativă la limitarea răspândirii bolilor;

49. subliniază faptul că creşterea animalelor în aer liber reprezintă o caracteristică definitorie pentru diverse sisteme de producţie şi este în continuare întâlnită în mod frecvent în special în anumite regiuni şi în cazul anumitor specii de animale; recunoaşte sprijinul de care se bucură această practică în rândul opiniei publice şi susţinerea acordată din fonduri publice; evidenţiază faptul că practica respectivă poate fi contrară obiectivelor securităţii biologice; consideră că crescătorii de animale ar trebui să primească sprijin din partea societăţii pentru a preveni riscurile sporite asociate cu aceste tipuri de creştere a animalelor, iar obiectivele politice din domeniul sănătăţii animale şi din cel al protecţiei animalelor ar trebui armonizate;

50. evidenţiază importanţa capitală a formării şefilor de fermă şi a personalului care lucrează la ferme pentru bunăstarea şi sănătatea animală; pledează, prin urmare, pentru susţinerea măsurilor de formare şi perfecţionare profesională;

51. aşteaptă recunoaşterea sistemelor de gestionare a calităţii pentru clasificarea riscurilor asociate diverselor tipuri de sisteme de producţie; este convins că sistemele de creştere a animalelor care sunt preferate de consumatori şi care ridică anumite probleme în ceea ce priveşte securitatea biologică (fermele în aer liber) pot deveni mai sigure printr-o gestiune corespunzătoare;

52. consideră că trasabilitatea produselor, pe baza identificării şi înregistrării, este deosebit de importantă pentru a asigura monitorizarea stării de sănătate a animalelor, prevenirea bolilor şi siguranţa alimentară; sprijină, în acest sens, măsurile privind obligativitatea identificării electronice şi genetice, prin intermediul ADN-ului, şi a înregistrării animalelor, precum şi introducerea unui sistem cuprinzător şi sigur de monitorizare a deplasării animalelor, dar atrage atenţia asupra costurilor pe care le presupune un astfel de sistem, în special pentru crescătoriile de animale care dispun de structuri de creştere nefavorabile din punct de vedere economic; invită Comisia să sprijine fermierii în eforturile lor de a face faţă costurilor ridicate generate de achiziţionarea echipamentului necesar, oferind statelor membre posibilitatea de a integra astfel de măsuri în cadrul programelor proprii de dezvoltare rurală;

53. evidenţiază diferenţele majore dintre statele membre în ceea ce priveşte numărul de bovine sacrificate ca urmare a nerespectării normelor Uniunii Europene privind identificarea şi înregistrarea; aşteaptă explicaţii din partea Comisiei cu privire la aceste diferenţe în cadrul UE;

54. împărtăşeşte opinia potrivit căreia îmbunătăţirea securităţii biologice este deosebit de importantă, având în vedere faptul că UE este cel mai mare importator de alimente, inclusiv produse animale; consideră că acţiunile de control veterinar şi sanitar la frontierele Uniunii Europene trebuie să fie deosebit de riguroase şi stricte, având în vedere riscul de a importa animale contaminate sau bolnave în Uniunea Europeană şi ar trebui să nu se limiteze la un simplu control de documente, ci să permită verificarea faptului că animalele au fost crescute în conformitate cu normele de bunăstare animală prevăzute în legislaţia UE;

55. subliniază importanţa controalelor privind sănătatea animală în ţările terţe şi solicită creşterea resurselor financiare ale Oficiului Alimentar şi Veterinar al Comisiei;

56. consideră că acţiunile de control veterinar şi vamal la frontierele Uniunii Europene ar trebui să fie deosebit de riguroase pentru a împiedica importurile ilegale şi traficul de animale şi de produse de origine animală, având în vedere riscul important de propagare a bolilor aferent acestor activităţi; atrage atenţia, în această privinţă, asupra necesităţii acordării de asistenţă în domeniul organizării, formării şi de tip financiar serviciilor veterinare care-şi desfăşoară activitatea la frontierele externe ale UE, inclusiv la frontierele sale maritime, în special în noile state membre, ţările terţe care se învecinează cu UE şi ţările în curs de dezvoltare;

57. invită Consiliul şi Comisia să elaboreze mecanisme care să asigure o mai bună coordonare între serviciile vamale, serviciile veterinare şi agenţiile de turism pentru a facilita cooperarea dintre statele membre la nivelul Uniunii Europene şi cu ţările terţe;

58. invită Comisia să-şi consolideze într-o măsură semnificativă colaborarea cu ţările în curs de dezvoltare, furnizându-le asistenţă tehnică, pe de o parte, pentru a le ajuta să respecte normele noastre sanitare, iar, pe de altă parte, pentru a reduce riscul răspândirii bolilor animalelor din aceste ţări în UE; consideră că, în ceea ce priveşte cooperarea în domeniul veterinar cu ţările terţe, ar trebui să se acorde prioritate ţărilor care se învecinează cu statele membre;

59. subliniază importanţa pe care o capătă supravegherea veterinară în situaţii de criză şi în cadrul prevenirii acestor situaţii, în ceea ce priveşte asigurarea avertizării rapide şi detectarea promptă a riscurilor legate de sănătatea animală; invită Comisia, în acest context. să examineze posibila introducere a unui sistem de audit specific sectorului zootehnic pentru fermele care nu sunt vizitate în mod regulat de către veterinari;

60. subliniază necesitatea asigurării unei formări profesionale eficiente a agenţilor economici, profesioniştilor din domeniul medicinii veterinare, organismelor de control şi a altor autorităţi competente pentru a le permite să depisteze cu promptitudine riscurile legate de animale, actualizării standardelor minime ale UE privind formarea profesională în domeniul medicinii veterinare şi susţinerii acestor acţiuni de formare la nivelul UE, împreună cu măsuri destinate să asigure punerea în aplicare a acestora şi armonizarea, cât mai rapid posibil, a programelor şcolare şi universitare din acest domeniu; sugerează, în această privinţă, că un sistem european de acreditare a şcolilor veterinare ar putea contribui la atingerea obiectivului de a asigura o educaţie de un nivel ridicat în domeniul veterinar;

61. îşi exprimă sprijinul ferm faţă de măsurile care urmăresc să sporească utilizarea vaccinării de urgenţă (atât supresivă, cât şi de protecţie), care ar trebui să încurajeze prevenirea şi limitarea mai eficientă a bolilor în cadrul operaţiunilor de lichidare a focarelor de boală; atrage atenţia asupra faptului că introducerea unui sistem eficient de vaccinare necesită măsuri de garantare a veniturilor proprietarilor de animale vaccinate, întrucât aceştia se pot confrunta cu dificultăţi la vânzarea produselor obţinute de la animalele vaccinate, asigurarea unui sprijin financiar corespunzător pentru a încuraja utilizarea acestui sistem, precum şi garantarea eliminării oricăror restricţii privind produsele provenite de la animale vaccinate; mai mult decât atât, consideră drept indispensabilă extinderea băncilor de vaccinuri ale UE; consideră, de asemenea, necesară aplicarea tuturor măsurilor care pot contribui la reducerea numărului de animale sănătoase sacrificate şi distruse, precum testele care să ateste că animalele nu prezintă patogeni, ceea ce permite abatorizarea în condiţii normale;

62. sprijină dezvoltarea strategiilor de vaccinare pentru toate speciile şi bolile relevante;

63. invită Comisia şi statele membre să ia o serie de măsuri pentru a asigura circulaţia nediscriminatorie a produselor obţinute de la animale vaccinate, deoarece lipsa unor astfel de măsuri a reprezentat, până în prezent, un obstacol major în calea utilizării vaccinării ca instrument de combatere a răspândirii bolilor contagioase ale animalelor; în consecinţă, solicită, printre alte măsuri, interzicerea indicării, pe etichetele destinate consumatorilor, a faptului că produselor respective sunt obţinute de la animale vaccinate, elaborarea de strategii eficiente de comunicare publică privind caracterul nedăunător al produselor care provin de la animale vaccinate, precum şi încheierea de acorduri între guverne, asociaţii de fermieri, organizaţii ale consumatorilor, comercianţii cu amănuntul şi comercianţi privind libera circulaţie a produselor obţinute de la animale vaccinate;

64. consideră, în legătură cu acţiunile care trebuie întreprinse pentru a răspunde riscului apariţiei unei crize, că asigurarea disponibilităţii personalului de specialitate şi a unor mijloace care să permită efectuarea oricăror operaţiuni necesare de abatorizare a animalelor conforme principiilor tratării fără cruzime a animalelor, evitând orice suferinţă inutilă şi recunoscând faptul că acestea sunt fiinţe dotate cu sensibilitate, este de o importanţă capitală;

65. evidenţiază faptul că medicamentele şi vaccinurile de uz veterinar reprezintă un element al sănătăţii animale, iar responsabilităţile în cadrul Comisiei ar trebui reorganizate în consecinţă;

Pilonul al patrulea: ştiinţă, inovare şi cercetare

66. subliniază rolul fundamental care revine cercetării ştiinţifice în cadrul sistemelor sanitare veterinare, întrucât aceasta permite realizarea de progrese, în special în monitorizarea, diagnosticarea şi controlul bolilor animalelor, analiza de risc, elaborarea vaccinurilor şi a metodelor eficiente de testare, care trebuie să se bazeze pe cunoştinţe de specialitate; reaminteşte, în această privinţă, amendamentul Parlamentului la bugetul UE pentru 2008 privind majorarea creditelor pentru elaborarea de vaccinuri (de tip marker) şi a metodelor de testare; invită Comisia să utilizeze în mod eficient aceste credite majorate;

67. consideră că cercetările din domeniul sănătăţii şi bunăstării animalelor desfăşurate sub auspiciile celui de-al şaptelea program-cadru de cercetare, precum şi cele desfăşurate la nivel naţional şi comunitar, contribuie la sporirea eficienţei măsurilor privind sănătatea animalelor;

68. subliniază necesitatea consolidării reţelei de laboratoare de referinţă comunitare şi naţionale care întreprind activităţi legate de bolile animalelor şi a situării în centrul atenţiei a reţelelor deja existente şi este de acord cu oportunitatea aplicării unor metode de control uniforme din punct de vedere ştiinţific care să fie „compatibile din punct de vedere comercial” (validate şi acceptate de către OIE şi ţările terţe partenere);

69. subliniază importanţa schimburilor de informaţii ştiinţifice privind sănătatea şi bunăstarea animalelor şi atrage atenţia asupra necesităţii dezvoltării platformelor de informaţii ERA-NET şi ETPGAH; sugerează necesitatea îmbunătăţirii acţiunilor de comunicare privind avantajele şi dezavantajele noilor metode de diagnosticare mai avansate (de exemplu, metoda PCR) şi a utilizării acestora în beneficiul animalelor şi al oamenilor, atât în vederea protecţiei animalelor, cât şi a furnizării de alimente sigure populaţiei la nivel mondial, în special în noile state membre;

70. subliniază importanţa comunicării cu consumatorii pentru a garanta înţelegerea, de către aceştia, a mijloacelor de răspândire a bolilor animalelor şi impactul major al acestor boli, precum şi, prin urmare, importanţa lor în ceea ce priveşte fumizarea de alimente sigure;

71. îşi exprimă îngrijorarea faţă de faptul că standardele europene ar putea fi compromise de importurile din ţări terţe în care fermierii nu sunt supuşi aceloraşi obligaţii în ceea ce priveşte sănătatea şi bunăstarea animalelor; solicită Comisiei să studieze modalităţile de protecţie împotriva concurenţei din partea ţărilor terţe, luând în considerare şi măsuri privind importurile şi să ridice această problemă la dezbaterile din cadrul forumurilor competente ale OMC;

72. consideră că întârzierea luării de măsuri pentru a garanta că importurile de carne de vită din Brazilia provin numai de la animale care nu sunt supuse riscului îmbolnăvirii de febră aftoasă ar putea submina încrederea opiniei publice în regimul sanitar veterinar al UE;

73. invită Comisia să se asigure că rezultatele negocierilor din cadrul OMC nu compromit capacitatea fermierilor europeni de a menţine şi îmbunătăţi standardele de sănătate şi bunăstare a animalelor; consideră că posibilitatea de a supune produsele importate aceloraşi condiţii ca şi cele aplicate produselor europene constituie un factor esenţial în asigurarea unui rezultat echilibrat al negocierilor;

74. invită Comisia să garanteze că ouăle sunt incluse printre produsele sensibile, în urma negocierilor OMC, în scopul de a proteja progresele realizate în ceea ce priveşte sănătatea şi bunăstarea animalelor în acest sector agricol;

75. îşi declară îngrijorarea faţă de dovezile din ce în ce mai numeroase ce stabilesc o legătură între, pe de o parte, intensificarea comerţului internaţional cu păsări vii şi produse din carne de pasăre şi, pe de altă parte, dezvoltarea şi răspândirea de boli, cum ar fi gripa aviară; solicită Comisiei să cerceteze aceste dovezi şi să prezinte propuneri adecvate de politici, dacă este cazul;

76. salută intenţia Comisiei de a respecta angajamentele OMC în materie de măsuri sanitare şi fitosanitare, dar consideră că acest lucru nu ar trebui să excludă posibilitatea - în mod explicit admisă de acordul privind măsurile sanitare şi fitosanitare - introducerii unor măsuri care să conducă la instituirea unor standarde de protecţie mai ridicate, acolo unde acest lucru se justifică suficient din punct de vedere ştiinţific; consideră, în plus, că este importantă încurajarea adoptării acestor măsuri la nivel internaţional, în scopul de a asigura o aliniere la nivel superior;

77. consideră că noua generaţie de acorduri de liber-schimb cu India, Coreea şi ţările din Asia de sud-est ar trebui să prevadă un capitol echilibrat privind măsurile sanitare şi fitosanitare şi bunăstarea animalelor;

78. invită Comisia să integreze sănătatea şi bunăstarea animalelor în toate programele sale de dezvoltare, în vederea asigurării coerenţei cu abordarea internă şi a extinderii beneficiilor politicilor respective către ţările partenere;

79. îndeamnă Comisia să încheie protocoale veterinare cu posibilele pieţe de export, cum ar fi cea a Chinei.

80. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

EXPUNERE DE MOTIVE

Commission proposal:

The Commission Communication sets out high level aims and objectives to guide the development of animal health policy in the period up to 2013. The strategy covers the health of all animals in the European Union kept for food, farming, research, sport, companionship, entertainment and in zoos, and wild animals where there is a risk of them transmitting disease to other animals or to humans. It also covers the health of animals transported to, from and within the EU.

The specific objectives of the strategy are to;

-          ensure a high level of public health and food safety by minimising the incidence of biological and chemical risks to humans;

-          promote animal health by preventing or reducing the incidence of animal diseases, and in this way to support farming and the rural community;

-          improve economic growth, cohesion and competitiveness, assuring free circulation of good and proportionate animal movements; and

-          promote farming practices and animal welfare which prevent animal health related threats and minimise environmental impacts.

Rapporteur's position:

The strategy put forward in the Commission communication is non-controversial. All the measures put forward are necessary and worthy of support. It is good document which can form a useful basis for action to bring about a genuine improvement in animal health.

This report focuses on a few issues to which the communication fails to pay sufficient attention.

First: funding. This issue is covered in too general a fashion. The proposed measures will give rise to costs and appropriate funding arrangements need to be clearly laid down.

Second: the greater risk posed by large livestock holdings at which industrial breeding methods are used. Animal disease control would be facilitated by restrictions on the size of farms.

Third: animal transport, which always increases the risk of disease and should be kept to an absolute minimum.

Fourth: vaccination. The report strongly supports vaccination as a fundamental means of preventing disease.

To wind up, the proposed strategy is worthy of support and the 'prevention is better than cure' principle to which it refers should underpin all action on animal health.

AVIZ al Comisiei pentru comerŢ internaŢional (26.2.2008)

destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

privind o nouă Strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013)

(2007/2260(INI))

Raportor pentru aviz: Béla Glattfelder

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că un nivel ridicat în materie de sănătate și bunăstare a animalelor în UE constituie o premisă adecvată pentru exporturi, dar că trebuie eliminate barierele sanitare nejustificate, aplicate de țări terțe, pentru ca fermierii europeni să poată concura pe baze echitabile;

2.  își exprimă îngrijorarea față de faptul că standardele europene ar putea fi compromise de importurile din țări terțe, în care fermierii nu sunt supuși acelorași obligații în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea animalelor; solicită Comisiei să caute soluții la această problemă, luând în considerare și măsuri referitoare la import, și să le prezinte în cadrul reuniunilor relevante ale OMC;

3.  consideră că întârzierea luării de măsuri pentru a garanta că importurile de carne de vită din Brazilia provin numai de la animale ce nu riscă o contaminare cu febră aftoasă subminează încrederea publică în regimul în materie de sănătate animală al UE;

4.  invită Comisia să se asigure că rezultatele negocierilor din cadrul OMC nu compromit capacitatea fermierilor europeni de a menține și îmbunătăți standardele de sănătate și bunăstare a animalelor; consideră că posibilitatea de a supune produsele importate acelorași condiții ca și cele aplicate produselor europene constituie un factor esențial în asigurarea unui rezultat echilibrat al negocierilor;

5.  invită Comisia să garanteze că ouăle sunt incluse printre produsele sensibile, în urma negocierilor OMC, în scopul de a proteja progresele realizate în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea animalelor în acest sector agricol;

6.  își declară îngrijorarea față de dovezile din ce în ce mai numeroase ce stabilesc o legătură între, pe de o parte, intensificarea comerțului internațional cu păsări vii și produse din carne de pasăre, și, pe de altă parte, dezvoltarea și răspândirea de boli, cum ar fi gripa aviară; solicită Comisiei să cerceteze aceste dovezi și să prezinte propuneri adecvate de politică, dacă este cazul;

7.  salută intenția Comisiei de a respecta angajamentele OMC în materie de măsuri sanitare și fitosanitare, dar consideră că acest lucru nu ar trebui să excludă posibilitatea - în mod explicit prevăzută de acordul privind măsurile sanitare și fitosanitare - introducerii de măsuri care să conducă la instituirea unor standarde de protecție mai ridicate, acolo unde acest lucru se justifică suficient din punct de vedere științific; consideră, în plus, că este importantă încurajarea adoptării acestora la nivel internațional, în scopul de a asigura o aliniere la nivel superior;

8.  consideră că noua generație de acorduri de liber-schimb cu India, Coreea și țările din Asia de sud-est ar trebui să prevadă un capitol echilibrat privind măsurile sanitare și fitosanitare și bunăstarea animalelor;

9.  invită Comisia să integreze sănătatea și bunăstarea animalelor în toate programele sale de dezvoltare, în vederea asigurării coerenței cu abordarea comunitară și a extinderii beneficiilor acestor politici către țările partenere;

10. îndeamnă Comisia să încheie protocoale veterinare cu potențialele piețe de export, cum ar fi cea a Chinei.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	26.2.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	13
Membri titulari prezenți la votul final	Francisco Assis, Daniel Caspary, Christofer Fjellner, Béla Glattfelder, Jacky Hénin, Erika Mann, David Martin, Georgios Papastamkos, Peter Šťastný, Iuliu Winkler
Membri supleanți prezenți la votul final	Jean-Pierre Audy, Sajjad Karim, Zbigniew Zaleski

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	1.4.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	36 1 2
Membri titulari prezenţi la votul final	Peter Baco, Bernadette Bourzai, Niels Busk, Luis Manuel Capoulas Santos, Giuseppe Castiglione, Joseph Daul, Albert Deß, Michl Ebner, Carmen Fraga Estévez, Ioannis Gklavakis, Lutz Goepel, Friedrich-Wilhelm Graefe zu Baringdorf, Esther Herranz García, Lily Jacobs, Elisabeth Jeggle, Heinz Kindermann, Mairead McGuinness, Véronique Mathieu, Rosa Miguélez Ramos, James Nicholson, Neil Parish, María Isabel Salinas García, Agnes Schierhuber, Willem Schuth, Czesław Adam Siekierski, Alyn Smith, Petya Stavreva, Dimitar Stoyanov, Csaba Sándor Tabajdi, Jeffrey Titford, Donato Tommaso Veraldi, Janusz Wojciechowski
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Alessandro Battilocchio, Katerina Batzeli, Ilda Figueiredo, Gábor Harangozó, Wiesław Stefan Kuc, Esther De Lange, Brian Simpson, Struan Stevenson
Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final	-