RAPORT privind raportul din 2007 cu privire la progresele înregistrate de Turcia

25.4.2008 - (2007/2269(INI))

Comisia pentru afaceri externe
Raportoare: Ria Oomen-Ruijten

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind raportul din 2007 cu privire la progresele înregistrate de Turcia

(2007/2269(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Raportul din 2007 al Comisiei privind progresele înregistrate de Turcia (SEC(2007)1436),

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare din 27 septembrie 2006 privind progresele înregistrate de Turcia în vederea aderării[1] și din 24 octombrie 2007 privind relațiile dintre UE și Turcia[2],

–   având în vedere cadrul de negociere cu Turcia din 3 octombrie 2005,

–   având în vedere Decizia 2008/158/EC a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în parteneriatul pentru aderarea Republicii Turcia[3] („Parteneriatul pentru aderare”), precum și deciziile anterioare ale Consiliului privind parteneriatul pentru aderare din 2001, 2003 și 2006,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0168/2008),

A. întrucât negocierile de aderare cu Turcia au fost deschise la 3 octombrie 2005, după aprobarea de către Consiliu a cadrului de negociere și întrucât deschiderea acestor negocieri reprezintă punctul de plecare al unui proces deschis și de durată,

B.  întrucât Turcia s-a angajat să realizeze reforme, să mențină bune relații de vecinătate și să se alinieze treptat la standardele UE și întrucât aceste eforturi ar trebui considerate ca o oportunitate oferită Turciei de a se moderniza în continuare,

C. întrucât respectarea pe deplin a tuturor criteriilor de la Copenhaga și capacitatea de integrare a UE rămân, potrivit concluziilor reuniunii Consiliului European din decembrie 2006, baza aderării la UE, care este o comunitate bazată pe valori comune,

D. întrucât Comisia, în raportul său din 2007, a ajuns la concluzia că „s-au înregistrat progrese limitate în domeniul reformelor politice în 2007” în Turcia[4],

E.  întrucât în 2007 democrația a fost consolidată în Turcia, a fost ales un nou parlament care este reprezentativ pentru diversitatea politică a țării și a fost format un guvern care beneficiază de un mandat puternic,

F.  întrucât Turcia nu a aplicat încă dispozițiile din acordul de asociere CE-Turcia și din protocolul adițional la acesta,

G. întrucât în 2007 au fost deschise cinci capitole de negociere,

Reforme în vederea creării unei societăți democratice și prospere

1.  salută angajamentul prim-ministrului Erdogan potrivit căruia 2008 va fi anul reformelor; îndeamnă guvernul turc să își îndeplinească promisiunile, folosindu-și majoritatea parlamentară puternică pentru a continua cu hotărâre reformele care sunt capitale pentru transformarea Turciei într-o democrație modernă și prosperă, bazată pe un stat laic și pe o societate pluralistă;

2.  accentuează faptul că o astfel de modernizare este, mai întâi de toate, în interesul propriu al Turciei; recunoaște, de asemenea, faptul că transformarea Turciei într-un stat stabil, democratic și prosper este de o importanță strategică pentru UE; reamintește că îndeplinirea angajamentelor cuprinse în Parteneriatul pentru aderare este esențială pentru Turcia și pentru relațiile ei viitoare cu UE;

3.  subliniază convingerea că doar o societate care respectă drepturile omului și libertățile fundamentale și care se bazează pe democrație, pe statul de drept și pe o economie de piață cu orientare socială, se poate transforma într-o societate pașnică, stabilă și prosperă;

4.  ia act de revizuirea recentă a Parteneriatului pentru aderare; este conștient de faptul că această revizuire, a treia din 2001, reprezintă, la majoritatea capitolelor, o prelungire a obiectivelor prioritare neîndeplinite; îndeamnă guvernul turc să transforme, acum, prioritățile și termenele fixate în cadrul parteneriatului în planuri de reformă, luând în considerare faptul că întârzierile suplimentare vor avea repercusiuni grave asupra ritmului negocierilor;

5.  salută faptul că în 2007 democrația a triumfat asupra încercărilor forțelor militare de a interveni în procesul politic; încurajează guvernul turc să continue eforturile sistematice pentru a se asigura că liderii politici aleși în mod democratic își asumă pe deplin răspunderea elaborării politicii interne, externe și de securitate, inclusiv în ceea ce privește Ciprul, și că forțele militare respectă această răspundere prin recunoașterea deplină și fără echivoc a controlului civil; atrage atenția în special asupra nevoii de a institui un control parlamentar deplin asupra politicii militare și de apărare și asupra tuturor cheltuielilor aferente;

6.  este preocupat de consecințele pe care le-ar putea avea interzicerea Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP); așteaptă din partea Curții Constituționale din Turcia respectarea principiilor statului de drept, a standardelor europene și a orientărilor Comisiei de la Veneția privind interzicerea partidelor politice;

7.  invită guvernul turc să respecte, în procesul de reformă, pluralismul și diversitatea într-o Turcie laică și democratică, și solicită guvernului și tuturor partidelor politice să depună eforturi constructive în vederea ajungerii la un consens cu privire la pașii importanți ce trebuie făcuți pentru modernizarea țării;

8.  consideră că modificarea articolului 301 din Codul Penal, prezentată de guvern în fața parlamentului, nu reprezintă decât un prim pas în direcția revizuirii fundamentale a acelui articol, precum și a altor articole din Codul Penal, și solicită guvernului și parlamentului să realizeze această revizuire fără întârziere, astfel încât niciunul dintre articolele în cauză să nu mai poată fi utilizat în scopul introducerii unor restricții arbitrare asupra libertății de exprimare; regretă faptul că nu s-au realizat progrese în domeniul libertății de exprimare și că numărul persoanelor urmărite penal în temeiul dispozițiilor legale care permit impunerea de restricții arbitrare asupra exprimării opiniilor non-violente a continuat să crească în 2007[5]; subliniază că, odată ce va fi efectuată modificarea urgent necesară a articolului 301, va fi nevoie de noi măsuri legislative și de punere în aplicare, pentru a se asigura că Turcia garantează pe deplin libertatea de exprimare și libertatea presei, în conformitate cu standardele consacrate de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO);

9.  salută adoptarea recentă de către parlamentul turc a legii privind fundațiile; salută intenția Comisiei de a examina noul text și subliniază că aceasta ar trebui să analizeze dacă legea abordează toate problemele cu care se confruntă comunitățile religioase nemusulmane privind administrarea și dobândirea proprietăților, inclusiv a proprietăților confiscate vândute unor terți; solicită autorităților turce să se asigure că legea este aplicată în conformitate cu standardele CEDO și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului;

10. încurajează guvernul turc, în urma progreselor realizate prin adoptarea legii privind fundațiile, să își îndeplinească obligațiile referitoare la libertatea religioasă prin stabilirea, în conformitate cu standardele CEDO și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a unui cadru juridic care să permită tuturor comunităților religioase să funcționeze fără nicio constrângere nejustificată, în special în ceea ce privește statutul lor juridic, formarea profesională a clerului, alegerea ierarhiei, educația religioasă și construirea lăcașurilor de cult; solicită protecția patrimoniului religios și a celui cultural; își reînnoiește invitația de a se redeschide urgent seminarul grec ortodox din Halki și de a se putea folosi public titlul ecleziastic de Patriarh ecumenic; împărtășește îngrijorarea exprimată de Consiliu la 24 iulie 2007 legată de recenta hotărâre a Curții de Casație turce privind Patriarhatul Ecumenic și speră că această hotărâre nu va afecta și mai mult exercițiul drepturilor garantate de CEDO de către Patriarhat și de către celelalte comunități religioase;

11. solicită guvernului turc să ia fără întârziere o inițiativă politică pentru favorizarea rezolvării durabile a problemei kurde, inițiativă care nu poate să se bazeze decât pe îmbunătățiri concrete ale posibilităților culturale, economice și sociale puse la dispoziția cetățenilor de origine kurdă, inclusiv posibilități reale de a învăța limba kurdă în cadrul sistemului școlar public și privat și de a o folosi la radio și televiziune, în viața publică și în accesul la serviciile publice; consideră drept contraproductivă, din perspectiva unei soluții politice, o eventuală interzicere a Partidului pentru o Societate Democratică (DTP);

12. solicită DTP, membrilor acestuia din parlament și primarilor acestui partid să se distanțeze în mod clar de Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) și să se angajeze în mod constructiv în căutarea unei soluții politice la problema kurdă în interiorul statului democratic turc; solicită, de asemenea, tuturor celorlalte partide politice din Turcia să depună eforturi constructive în vederea atingerii aceluiași obiectiv;

13. regretă profund numărul mare de procese intentate primarilor aleși și altor politicieni, cum ar fi procedurile judiciare ce au avut drept rezultat condamnarea recentă a Leylei Zana și a altor 53 de primari ai DTP, pe motiv că aceștia au folosit limba kurdă sau și-au exprimat opiniile cu privire la problema kurdă;

14. își reînnoiește apelurile precedente adresate guvernului turc de a elabora un plan director global pentru accelerarea dezvoltării sociale, economice și culturale din sud-estul Turciei, unde mai mult de jumătate din populație trăiește încă sub pragul de sărăcie; este de părere că acest plan cadru ar trebui să abordeze și problemele sociale, ecologice, culturale și geopolitice care decurg din Proiectul Anatoliei de sud-est; solicită Comisiei să asocieze componenta regională a programului de asistență acordată în cadrul Instrumentului de Asistență pentru Preaderare (IPA) cu elaborarea rapidă a unei astfel de strategii;

15. solicită guvernului turc să elaboreze o strategie generală pe plan național, menită să abordeze problema persoanelor strămutate intern, strategie care ar elimina actualele deficiențe juridice și practice și ar furniza sprijinul financiar și de altă natură, necesar unei soluționări adecvate a problemei întoarcerii și atribuirii unor compensații acestor persoane;

16. ia act de procesul în curs, de pregătire a unei constituții noi și civile; consideră acest lucru ca fiind cea mai bună oportunitate de a pune protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în centrul constituției; reamintește că este necesar să se stabilească un echilibru al puterilor, care să garanteze democrația, statul de drept, coeziunea socială și separarea dintre religie și stat; subliniază, de asemenea, faptul că noua constituție ar trebui să asigure egalitatea de gen, să evite utilizarea unor criterii vagi, precum moralitatea generală, să nu mai privească femeile ca fiind în principal membri ai familiei sau ai comunității și să reafirme drepturile femeilor ca drepturi individuale;

17. subliniază necesitatea unei implicări mult mai largi a societății civile în acest proces constituțional pentru a se ajunge la un consens privind viitorul constituțional al Turciei, care să reunească partidele politice, minoritățile etnice și religioase și partenerii sociali; ia act de dezamăgirea și îngrijorarea exprimate de o parte a populației cu privire la faptul că ridicarea interdicției privind purtarea vălului în universități nu a făcut parte dintr-un pachet de reforme mai extins, având ca bază consultarea pe scară largă a societății civile; reamintește recomandarea sa anterioară prevăzută în rezoluția menționată mai sus din 27 septembrie 2006, privind pragul electoral;

18. ia act de progresele înregistrate în ceea ce privește eficiența sistemului judiciar; salută planul guvernului turc de a pune în aplicare o strategie de reforme menită să consolideze independența și imparțialitatea sistemului judiciar și să mărească încrederea de care beneficiază acesta în rândul publicului; consideră că această strategie ar trebui să permită, în mod prioritar, ca interpretarea legislației legate de drepturile omului și de libertățile fundamentale să fie în conformitate cu standardele CEDO; observă că strategia respectivă nu poate fi realizată în lipsa unui program ambițios de reinstruire a personalului judiciar; este îngrijorat de atitudinea negativă, manifestată de către unele elemente din cadrul sistemului judiciar, față de acordurile internaționale privind drepturile și libertățile fundamentale și față de hotărârile referitoare la încălcări ale standardelor CEDO pronunțate împotriva Turciei de Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

19. solicită Curții Constituționale din Turcia să avanseze în adoptarea unei decizii finale referitoare la legea privind avocatul poporului, astfel încât să fie stabilit fără întârziere sediul biroului acestuia; recomandă Turciei să coopereze în această privință cu Ombudsmanul European și cu ombudsmanii naționali din statele membre UE învecinate;

20. este îngrijorat de ostilitatea prezentă în mod pregnant în anumite părți ale societății și manifestată față de minorități și de violența motivată politic și religios; solicită guvernului turc să ia măsuri împotriva acelor organizații și grupuri care incită la această ostilitate, să îi protejeze pe toți aceia care sunt amenințați și care se tem pentru viețile lor și să facă eforturi susținute pentru crearea unui mediu favorabil respectării depline a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

21. solicită insistent autorităților turce să întreprindă o anchetă minuțioasă asupra asasinării lui Hrant Dink și a celor trei creștini din Malatya, precum și asupra tuturor cazurilor de violență motivată politic, religios sau rasial; își exprimă profundul regret pentru ritmul greoi al proceselor deschise cu privire la aceste cazuri, pentru atitudinea posibil părtinitoare și sentimentul de impunitate legate de acestea și cere autorităților să realizeze o clarificare definitivă a cazurilor de neglijență a autorităților competente și să aducă toți responsabilii în fața justiției;

22. încurajează autoritățile turce să continue cu hotărâre anchetele privind organizația criminală Ergenekon, respectând, în același timp, cu strictețe principiile statului de drept, pentru a scoate la iveală rețelele acesteia infiltrate în structurile statului și pentru a-i aduce în fața justiției pe cei implicați;

23. ia act de evaluarea Comisiei privind scăderea continuă a numărului de cazuri de tortură și de rele tratamente și privind efectul pozitiv al garanțiilor legislative corespunzătoare; cere Comisiei, totuși, să verifice dacă legea privind terorismul și legea privind prerogativele poliției nu atenuează acest bilanț pozitiv; solicită guvernului turc să își intensifice lupta împotriva torturii comise în afara și în interiorul centrelor de detenție și împotriva impunității membrilor serviciilor de aplicare a legii, și să ratifice și să pună în aplicare Protocolul opțional la Convenția împotriva torturii, oferind astfel o prevenire sistematică a torturii și o monitorizare independentă a centrelor de detenție;

24. ia act de evaluarea prim-ministrului Erdogan privind asimilarea, așa cum a prezentat-o acesta în timpul vizitei recent efectuate în Germania; este, prin urmare, de părere că guvernul turc ar trebui să ia măsuri pentru a permite tuturor cetățenilor să își dezvolte identitatea culturală în interiorul statului democratic turc; atrage atenția, în această privință, asupra angajamentelor cuprinse în cadrul de negociere privind respectarea și protecția minorităților și privind accesul eficient la educația și la serviciile de radio-TV și serviciile publice în alte limbi decât în turcă;

25. salută progresele înregistrate în ceea ce privește protecția femeilor împotriva violenței și activitățile întreprinse în această direcție de instituțiile publice și de organizațiile societății civile; încurajează autoritățile turce să continue lupta împotriva violenței domestice, a așa-numitelor crime de onoare și a căsătoriilor forțate, în special prin punerea în aplicare a unei legislații corespunzătoare, prin continuarea unei campanii publice susținute, prin punerea mai multor adăposturi la dispoziția victimelor, prin intensificarea formării profesionale a organelor de aplicare a legii și prin monitorizarea atentă a inițiativelor existente; ia act cu îngrijorare de faptul că accesul la date fiabile privind incidența violenței împotriva femeilor continuă să reprezinte o problemă și solicită guvernului turc să remedieze această deficiență;

26. recunoaște faptul că un număr semnificativ de femei dețin poziții importante în domeniile economice, politice și academice din Turcia și reamintește că tratamentul egal, accesul la educație și emanciparea femeilor în sectoarele politic, economic și social sunt cruciale pentru continuarea dezvoltării economice și a prosperității în Turcia; ia, totuși, act cu îngrijorare de faptul că procentul de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor este încă de doar 23,8%[6] și că progresul în ceea ce privește participarea femeilor în politică este infim; solicită, prin urmare, guvernului turc să ia măsuri concrete suplimentare în vederea creșterii participării femeilor pe piața muncii, punându-se accentul pe zonele rurale, și a integrării sporite a femeilor în sistemele de sănătate și securitate socială și să elaboreze instrumente sau măsuri temporare menite să intensifice implicarea activă a femeilor în politică;

27. salută sprijinul acordat de guvernul turc în vederea unei cooperări reușite între UE și partenerii turci, cum ar fi în cazul proiectului de înfrățire care vizează crearea unui organism independent pe probleme de egalitate de gen și în cadrul cărora sunt formați 750 de funcționari în domeniul integrării perspectivei de gen; speră ca acest organism să fie creat cât mai curând;

28. respectă și sprijină cu tărie munca organizațiilor de femei din Turcia, care contribuie la consolidarea rolului femeii în societate, le ajută să se protejeze împotriva violenței și le încurajează spiritul întreprinzător, oferind unui exemplu pozitiv pentru emanciparea femeilor și contribuind la instituirea egalității între femei și bărbați;

29. salută evoluția pozitivă a economiei Turciei; își reafirmă poziția potrivit căreia doar o societate coerentă din punct de vedere social, care se sprijină pe o clasă de mijloc puternică, poate să se bucure de prosperitate; regretă, prin urmare, impactul redus pe care l-a avut creșterea economică semnificativă asupra pieței forței de muncă, ce continuă să fie slab dezvoltată; atrage atenția asupra necesității de a soluționa problema economiei subterane și de a consolida sistemul asigurărilor sociale; consideră că un rol mai important al întreprinderilor mici și mijlocii ar contribui la accelerarea creșterii economice;

30. atrage atenția asupra capacității unui dialog social eficient de a stabili parteneriatul necesar pentru funcționarea unei economii de piață orientată social; își exprimă dezamăgirea cu privire la progresele limitate înregistrate în domeniul consolidării mecanismelor de dialog social; solicită guvernului turc să pună pe deplin în aplicare convențiile Organizației Internaționale a Muncii și subliniază necesitatea înlăturării restricțiilor actuale privind libertatea de asociere, dreptul la grevă și dreptul de negociere colectivă;

31. subliniază importanța accesului la educație ca fiind cheia spre o societate coerentă din punct de vedere social; salută eforturile guvernului turc și ale societății civile din campania de încurajare a înscrierii fetelor la școală; subliniază, totuși, necesitatea de a asigura înregistrarea tuturor copiilor la naștere și de a îmbunătăți monitorizarea și punerea în aplicare a măsurilor de școlarizare obligatorie, pentru a reduce în continuare numărul copiilor care nu sunt înscriși la școală; felicită guvernul turc pentru rezultatele pozitive obținute în ceea ce privește reducerea muncii copiilor și îl încurajează să continue eforturile în această direcție;

32. își exprimă îngrijorarea cu privire la nivelul de corupție; solicită autorităților turce să dezvolte o strategie generală anticorupție menită să continue în mod eficace lupta împotriva corupției;

33. își exprimă îngrijorarea privind diferențele de dezvoltare importante între regiunile turce, precum și între zona rurală și cea urbană; solicită guvernului turc să elaboreze o strategie cuprinzătoare care să abordeze aceste diferențe; invită Comisia să informeze Parlamentul înainte de sfârșitul anului 2008 cu privire la contribuția UE la această planificare strategică din cadrul instrumentului IPA pentru 2007 și 2008;

34. solicită insistent guvernului turc să aplice standardele europene în realizarea unor proiecte cu consecințe considerabile, cum ar fi construirea unor baraje în Valea Munzurului, a barajului de la Allianoi și a barajului Ilisu, precum și exploatările aurifere din Bergama și din alte regiuni, care pun în pericol atât patrimoniul istoric, cât și peisajele unice prin valoarea lor; invită guvernul turc să aibă legislația UE drept punct de reper în planificarea proiectelor de dezvoltare regională;

35. condamnă ferm actele de violență comise de PKK și de alte grupări teroriste pe teritoriul turc; condamnă atacul de la Diyarbakir din ianuarie 2008, în care au fost ucise șase persoane și mai mult de 60 au fost rănite și transmite sincere condoleanțe familiilor victimelor acestui atac; își exprimă solidaritatea cu Turcia în lupta împotriva terorismului și reiterează apelul către PKK de a proclama și de a respecta încetarea imediată și necondiționată a focului;

36. reamintește apelurile adresate guvernului turc de a nu se angaja în nicio operațiune militară disproporționată care să violeze teritoriul Irakului; solicită Turciei să respecte integritatea teritorială a Irakului, drepturile omului și statul de drept și să se asigure că sunt evitate victimele din rândurile civililor; solicită guvernului Irakului și guvernului regional kurd din Irak să nu permită ca teritoriul irakian să fie folosit drept bază pentru acte teroriste împotriva Turciei; salută dialogul care are loc între guvernele Turciei și Irakului și solicită luarea de măsuri în vederea intensificării cooperării cu guvernul regional kurd din Irak, astfel încât să fie posibilă prevenirea efectivă, de către Irak, a atacurilor teroriste;

Aspecte regionale și relații externe

37. reamintește angajamentul Turciei de a menține bune relații de vecinătate și accentuează faptul că se așteaptă ca Turcia să se abțină de la orice amenințări la adresa țărilor învecinate și să soluționeze diferendele în curs pe o cale pașnică, în conformitate cu Carta ONU, cu alte convenții internaționale aplicabile și cu obligațiile și acordurile bilaterale; invită, în mod particular, autoritățile turce să consolideze, în spiritul bunelor relații de vecinătate, dialogul cu Grecia (de exemplu, în ceea ce privește platforma continentală a Mării Egee) și cu Bulgaria (de exemplu, problema drepturilor de proprietate ale refugiaților bulgari din Tracia), în vederea soluționării tuturor diferendelor bilaterale în curs;

38. accentuează necesitatea de a se ajunge la o soluție globală la problema cipriotă; salută acordul la care au ajuns liderii celor două comunități din Cipru la 21 martie 2008 și solicită ambelor părți să se folosească de prezenta ocazie pentru a găsi o soluție globală în cadrul ONU, pe baza principiilor pe care se întemeiază UE; reamintește, în această privință, rezoluțiile sale anterioare care afirmă că retragerea forțelor turce ar facilita negocierea unei soluții;

39. salută înființarea unui instrument de sprijin financiar pentru încurajarea dezvoltării economice a comunității cipriote-turce; solicită din nou Comisiei să prezinte un raport special privind punerea în aplicare și eficiența acestui instrument;

40. salută vizita recentă în Turcia a Primului-Ministru al Republicii Elene, Kostas Karamanlis, care dă speranțe pentru îmbunătățirea în continuare a relațiilor bilaterale dintre Grecia și Turcia, în special în ceea ce privește rezolvarea pașnică a tuturor problemelor puse în evidență în rezoluțiile anterioare ale Parlamentului, pe baza legislației internaționale și în conformitate cu angajamentele prevăzute de cadrul de negociere;

41. solicită guvernului turc să pună capăt blocadei economice și să își redeschidă granița cu Armenia; solicită din nou guvernelor turc și armean să lanseze un proces de reconciliere cu privire la moștenirea istorică și la situația actuală, care să permită o discuție sinceră și deschisă privind evenimentele trecute; solicită Comisiei să înlesnească acest proces de reconciliere;

42. recunoaște rolul Turciei în calitate de partener important al UE în vederea atingerii obiectivelor de politică externă a UE în regiunea Mării Negre, Asia Centrală și Orientul Mijlociu extins; solicită Comisiei și Consiliului să valorifice mai bine potențialul unor relații strânse UE-Turcia în aceste regiuni;

43. recomandă cu insistență Turciei să semneze Statutul de la Roma al Tribunalului Penal Internațional, întrucât acesta este un instrument multilateral de o importanță capitală;

44. salută contribuția Turciei la misiunile și operațiunile efectuate în cadrul politicii europene de securitate și apărare în Bosnia-Herțegovina și în Republica Democrată Congo, precum și contribuțiile la operațiunile conduse de NATO în Kosovo, Darfur și Afganistan;

45. își exprimă, totuși, regretul față de obiecțiile Turciei privind punerea în aplicare a cooperării strategice UE-NATO, bazată pe acordul Berlin Plus și extinsă dincolo de acesta; este preocupat de consecințele negative ale acestor obiecții asupra protecției personalului UE desfășurat, în special misiunea de poliție a UE în Afganistan și misiunea EULEX în Kosovo, și solicită Turciei retragerea acestor obiecții cât de curând posibil;

Relațiile UE-Turcia

46.  solicită guvernului turc să pună în aplicare integral și fără întârziere dispozițiile prevăzute în acordul de asociere CE-Turcia și în protocolul adițional la acesta; reamintește că neîndeplinirea de către Turcia a angajamentelor va continua să afecteze în mod serios procesul negocierilor;

47. recunoaște ambiția Turciei de a deveni un important punct energetic al Eurasiei, precum și rolul important pe care îl poate juca prin contribuția sa la securitatea energetică a Europei; salută progresele înregistrate de Turcia în domeniul energiei; reamintește rezoluția menționată anterior din 24 octombrie 2007 care sprijină deschiderea negocierilor la acest capitol; încurajează Turcia să se alăture Comunității Energetice Europene în calitate de membru cu drepturi depline, pentru a întări cooperarea energetică între UE și Turcia, care poate fi benefică tuturor părților implicate; solicită Turciei să sprijine pe deplin proiectul de construcție a conductei de gaz Nabucco, un proiect european prioritar;

48. solicită Comisiei și guvernului turc să înceapă negocierile în vederea unui acord UE-Turcia privind facilitarea vizelor;

49. atrage atenția asupra faptului că una din principalele căi de imigrare spre Europa din Orientul Mijlociu extins și din Asia de Sud traversează teritoriul Turciei; ia act de faptul că au fost înregistrate progrese limitate în domeniul gestionării migrației; solicită Comisiei și Turciei să intensifice negocierile în vederea unui acord de readmisie, care să respecte drepturile fundamentale ale omului, cu scopul de a-l încheia fără întârziere; îndeamnă guvernul turc să pună în aplicare în mod corespunzător acordurile și protocoalele bilaterale de readmisie existente cu statele membre;

50. salută progresele înregistrate de guvernul turc în domeniul educației, formării profesionale, tineretului și culturii, în măsura în care privesc alinierea la acquis-ul comunitar; subliniază importanța unei cooperări strânse și susținute între UE și Turcia în aceste domenii, care sunt esențiale pentru modernizarea cu succes, pe termen lung, a societății turce;

51. salută desemnarea Istanbulului drept capitală culturală europeană în 2010, aceasta fiind o ocazie de a consolida dialogul intercultural și cooperarea între UE și Turcia;

52. își reafirmă sprijinul acordat dialogului dintre UE și Turcia la nivelul societății civile și solicită Comisiei să îl informeze asupra activităților întreprinse în acest cadru, precum și asupra ajutorului acordat societății civile turce prin IPA; solicită guvernului turc să implice mai mult societatea civilă în procesul de reforme;

53. salută faptul că IPA asigură un sprijin pentru acțiunile care promovează o dezbatere publică mai bine informată despre extinderea UE; invită guvernul turc, precum și actorii neguvernamentali din Turcia și UE, să utilizeze la maximum aceste instrumente, în vederea susținerii mai substanțiale a procesului de reformă și a consolidării în continuare a relațiilor UE-Turcia;

54. regretă nerealizarea de către Comisie a continuării studiului de impact prezentat în 2004 și solicită ca aceasta să fie prezentată de urgență Parlamentului;

55. solicită guvernului turc să înființeze toate structurile necesare punerii pe deplin în aplicare a asistenței prin IPA și să îmbunătățească capacitatea de absorbție a Turciei; invită Comisia să îl informeze, înainte de sfârșitul anului 2008, în legătură cu sprijinul acordat Turciei în cadrul IPA începând cu 2007;

56. reafirmă importanța programelor bilaterale și trilaterale de cooperare transfrontalieră (Turcia-Grecia-Bulgaria), precum și a acelora realizate prin Programul Operațional Comun de cooperare in bazinul Marii Negre ENPI CBC 2007-2013, drept instrumente adecvate, menite să încurajeze contacte sociale, culturale și economice mai strânse între partenerii locali în regiunile de frontieră;

°

°         °

57. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretarului General al Consiliului Europei, Președintelui Curții Europene a Drepturilor Omului și guvernului și parlamentului Republicii Turcia.

• [1]  JO C 306 E, 15.12.2006, p. 284.
• [2]  Texte adoptate, P6_TA(2007)0472.
• [3]  JO L 51, 26.2.2008, p. 4.
• [4]  Concluziile privind Turcia, Raportul Comisiei din 2007 privind progresele înregistrate de Turcia, COM(2007)663/SEC(2007)1436.
• [5]  Raportul periodic al Comisiei pentru 2007 (COM(2007)663), p. 14.
• [6]  Anexa statistică la raportul din 2007 al Comisiei privind progresele înregistrate de Turcia (SEC(2007)1436).

AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii Și egalitatea de gen (15.4.2008)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

privind raportul din 2007 cu privire la progresele înregistrate de Turcia

(2007/2269(INI))

Raportoare pentru aviz: Emine Bozkurt

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

-     având în vedere rezoluțiile sale din 6 iulie 2005[1] și din 13 februarie 2007[2] privind rolul femeilor în viața socială, economică și politică din Turcia,

1.   subliniază faptul că respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor femeii, este o condiție sine qua non pentru statutul de membru al UE și invită Comisia să trateze aspectele legate de drepturile omului, în special de drepturile femeii, ca pe o prioritate în cadrul negocierilor cu Turcia;

2.   subliniază importanța faptului ca Turcia să combată toate formele de discriminare, în conformitate cu articolul 13 din Tratatul CE, care prevede egalitatea pentru toți, indiferent de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

3.   ia act cu îngrijorare de declarația Comisiei[3], conform căreia accesul la date fiabile privind incidența violenței împotriva femeilor și a crimelor de onoare continuă să reprezinte o problemă; invită guvernul turc să furnizeze date specifice și fiabile în acest sens, precum și cu privire la rata de analfabetism în rândul femeilor, accesul egal al femeilor la educație și problemele legate de ponderea femeilor în cadrul forței de muncă;

4.   solicită guvernului turc să inițieze urgent reforme în ceea ce privește realizarea unei adevărate egalități de gen, emanciparea femeilor, securitatea socială, eliminarea feminizării sărăciei și a violenței împotriva femeilor, creșterea ratei de participare a femeilor pe piața forței de muncă, precum și în domeniile educației, științei și al vieții economice, sociale și politice;

5.   solicită guvernului turc să pună în aplicare de urgență „Actul privind statutul egal”, astfel cum este prevăzut în Circulara Primului-ministru din 4 iulie 2006;

6.   este alarmat de faptul că numărul copiilor neînregistrați la naștere rămâne ridicat, în special în estul țării, și că majoritatea acestor copii sunt fete; consideră că acest lucru îngreunează combaterea căsătoriilor cu forța și a crimelor de onoare, din moment ce victimele acestora nu au identitate oficială; îndeamnă din nou autoritățile turce să continue să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că toți copiii din Turcia sunt înregistrați la naștere;

7.   salută inițiativele și măsurile luate de guvernul turc; subliniază, cu toate acestea, necesitatea unor eforturi suplimentare în vederea adoptării unor măsuri de combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor;

8.   constată cu regret că situația femeilor pe piața forței de muncă din Turcia s-a deteriorat în ultimii ani și subliniază faptul că Turcia trebuie să stimuleze participarea unui număr mai mare de femei pe piața forței de muncă și să asigure condiții de muncă adecvate, aflate în conformitate cu agenda privind munca decentă, promovată de Organizația Internațională a Muncii și de Uniunea Europeană;

9.   consideră că este esențial ca noua constituție să asigure egalitatea de gen și să acorde femeilor mai multe, nu mai puține, drepturi, inclusiv folosirea pe deplin a dreptului acestora de a munci; consideră, de asemenea, că aceasta ar trebui să pună bazele pentru reprezentarea egală a bărbaților și femeilor la toate nivelurile decizionale, că ar trebui să evite folosirea de criterii vagi precum „moralitate generală”, că ar trebui să nu mai privească femeile ca fiind în principal membri ai familiei sau ai comunității sau un grup vulnerabil ce are nevoie de protecție și că ar trebui să stipuleze din nou drepturile individuale ale femeii, inclusiv drepturile privind viața sexuală și reproducerea;

10. reafirmă importanța organizațiilor neguvernamentale, precum și a celorlalți actori ai societății civile, și solicită, prin urmare, guvernului turc să asigure un dialog consolidat, coordonat și instituționalizat cu societatea civilă și ONG-urile care au ca obiect de activitate drepturile femeii, în special în redactarea noii constituții, precum și implicarea constantă a societății civile în toate domeniile de elaborare a politicilor, inclusiv cele privind securitatea socială și negocierile cu UE;

11. ia act cu satisfacție de punerea în aplicare a circularei ministeriale privind combaterea crimelor de onoare și a violenței domestice îndreptate împotriva femeilor; subliniază necesitatea soluționării rapide, confidențiale și umane a procedurilor judiciare introduse de victime; este preocupat, cu toate acestea, de faptul că violența domestică îndreptată împotriva femeilor continuă să fie larg răspândită, iar crimele de onoare și căsătoriile timpurii și forțate au în continuare loc;

12. salută susținerea din partea guvernului turc a proiectelor de cooperare eficiente între UE și parteneri turci, precum proiectul de înfrățire privind un viitor organism independent în domeniul egalității de gen și care formează 750 de funcționari în vederea integrării perspectivei de gen; se așteaptă ca un astfel de organism în domeniul egalității de gen să fie înființat neîntârziat;

13. observă cu îngrijorare că participarea femeilor în politică nu a crescut, consideră creșterea numărului de parlamentare de la 4,4% la 9% din numărul total de parlamentari ca fiind insuficientă și consideră că viitoarele alegeri locale sunt un prilej de a remedia această situație prin metode precum alocarea de anumite cote pentru femei pe listele electorale;

14. își reiterează cerințele repetate privind instituirea, în Parlamentul Turciei, a unei comisii permanente pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, cu puteri legislative depline; consideră o astfel de comisie drept un instrument esențial pentru îmbunătățirea drepturilor femeii și integrarea perspectivei de gen în Turcia;

15. solicită autorităților turce să încerce în continuare să soluționeze diferențele de gen din ciclul primar de învățământ și să monitorizeze mai bine rata de abandon școlar, în special în ceea ce le privește pe fete.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	14.4.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	20 0 1
Membri titulari prezenți la votul final	Emine Bozkurt, Maria Carlshamre, Zita Gurmai, Lívia Járóka, Piia-Noora Kauppi, Astrid Lulling, Siiri Oviir, Doris Pack, Zita Pleštinská, Karin Resetarits, Teresa Riera Madurell, Eva-Britt Svensson, Anne Van Lancker, Anna Záborská
Membri supleanți prezenți la votul final	Gabriela Crețu, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Donata Gottardi, Anna Hedh, Marusya Ivanova Lyubcheva
Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final	Manolis Mavrommatis, Miroslav Mikolášik

• [1]  JO C 157 E, 6.7.2006, p. 385.
• [2]  JO C 287 E, 29.11.07, p. 174.
• [3]  Cf. Raportul din 2007 al Comisiei privind progresele înregistrate de Turcia (SEC(2007)1436), p. 18

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	21.4.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	53 2 4
Membri titulari prezenți la votul final	Vittorio Agnoletto, Bastiaan Belder, André Brie, Elmar Brok, Marco Cappato, Philip Claeys, Véronique De Keyser, Giorgos Dimitrakopoulos, Michael Gahler, Georgios Georgiou, Bronisław Geremek, Ana Maria Gomes, Jana Hybášková, Jelko Kacin, Ioannis Kasoulides, Metin Kazak, Maria Eleni Koppa, Johannes Lebech, Willy Meyer Pleite, Francisco José Millán Mon, Philippe Morillon, Pasqualina Napoletano, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Baroness Nicholson of Winterbourne, Raimon Obiols i Germà, Ria Oomen-Ruijten, Ioan Mircea Pașcu, Alojz Peterle, Bernd Posselt, Christian Rovsing, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Jacek Saryusz-Wolski, György Schöpflin, Hannes Swoboda, Antonio Tajani, Charles Tannock, Geoffrey Van Orden, Kristian Vigenin, Jan Marinus Wiersma, Josef Zieleniec
Membri supleanți prezenți la votul final	Irena Belohorská, Giulietto Chiesa, Andrew Duff, Milan Horáček, Marie Anne Isler Béguin, Evgeni Kirilov, Marios Matsakis, Nickolay Mladenov, Doris Pack, Inger Segelström, Karl von Wogau
Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final	Emine Bozkurt, Panayiotis Demetriou, Florencio Luque Aguilar, Juan Andrés Naranjo Escobar, José Ribeiro e Castro, Salvador Domingo Sanz Palacio, José Albino Silva Peneda, Bart Staes