RAPORT privind normele și procedurile eficiente de import și de export în slujba politicii comerciale

14.5.2008 - (2007/2256(INI))

Comisia pentru comerț internațional
Raportor: Jean-Pierre Audy

Procedură : 2007/2256(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A6-0184/2008

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind normele și procedurile eficiente de import și de export în slujba politicii comerciale

(2007/2256(INI))

Parlamentul European,

–    având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 23-31, 95, 133 și 135,

–    având în vedere Tratatul de la Lisabona din 13 decembrie 2007[1] în curs de ratificare de către statele membre,

–    având în vedere Convenția pentru înființarea unui Consiliu de Cooperare Vamală, semnată la Bruxelles la 15 decembrie 1950 și intrată în vigoare la 4 noiembrie 1952,

–    având în vedere Acordul general pentru tarife vamale și comerț (GATT) din 1994, în special articolele V, VIII și X,

–    având în vedere Declarația ministerială a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) adoptată la Singapore la 13 decembrie 1996, în special punctul 21,

–    având în vedere Declarația ministerială a Organizației Mondiale a Comerțului adoptată la Doha la 14 noiembrie 2001, în special punctul 27,

–    având în vedere decizia adoptată de Consiliul General al Organizației Mondiale a Comerțului la 1 august 2004, în special anexa D privind modalitățile de negociere privind facilitarea schimburilor,

–    având în vedere Declarația ministerială a Organizației Mondiale a Comerțului adoptată la Hong Kong la 18 decembrie 2005, în special punctul 33 și anexa E la aceasta,

–    având în vedere rapoartele Grupului special și ale Organului de reglementare a diferendelor din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului în cauza (WT/DS315) Comunitățile Europene – anumite chestiuni vamale,

–    având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar[2],

–    având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat) (COM(2005)0608-),

–    având în vedere Decizia (CE) nr. 70/2008 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț[3],

–    având în vedere propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind stabilirea unui program de acțiune vamală al Comunității (Vama 2013) (COM(2006)0201),

–    având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 martie 2005 privind normele de origine în cadrul regimurilor comerciale preferențiale – Orientări pentru viitor (COM(2005)0100),

–    având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 aprilie 2008 intitulată „Strategie privind evoluția uniunii vamale” (COM(2008)0169),

–    având în vedere proiectul de regulament al Comisiei privind normele de origine ale Sistemului de preferințe generalizate (2046/2007), în curs de examinare de către Comitetul Codului Vamal,

–    având în vedere Convenția internațională pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale (Convenția de la Kyoto) astfel cum a fost revizuită,

–    având în vedere propunerea de decizie a Consiliului privind aderarea Comunităților Europene la Organizația Mondială a Vămilor (OMV) și exercitarea cu titlu tranzitoriu a unor drepturi și obligații identice celor acordate membrilor acestei organizații (COM(2007)0252),

–    având în vedere raportul final din 15 iunie 2007 al Direcției Generale „Fiscalitate și Uniune Vamală” a Comisiei privind rolul viitor al vămilor,

–    având în vedere actele audierii desfășurate la 19 decembrie 2007 la Parlament în cadrul Comisiei pentru comerț internațional pe tema „Normele și procedurile eficiente de import și de export în slujba politicii comunitare”,

–    având în vedere articolul 45 din Regulamentul de procedură,

–    având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A6-0184/2008),

A.  întrucât uniunea vamală reprezintă unul dintre instrumentele istorice pe care s-a edificat integrarea economică și politică a continentului european;

B.  întrucât noțiunile de uniune vamală și de politică comercială comună sunt inseparabile;

C. întrucât normele și procedurile Uniunii Europene în domeniul importului și exportului continuă să joace un rol esențial pentru buna funcționare a pieței interne;

D. întrucât politica comercială comună a cunoscut, de-a lungul anilor, evoluții importante care au necesitat și continuă să necesite adaptarea permanentă a normelor și procedurilor în domeniul importului și exportului;

E.   întrucât politica comercială comună nu poate funcționa decât dacă se întemeiază pe norme și proceduri eficiente în materie de import și de export al mărfurilor;

F.  întrucât simplificarea și modernizarea normelor și procedurilor în domeniul importului și exportului în Uniunea Europeană și la nivel internațional prezintă o importanță strategică pentru competitivitatea comercială;

G. întrucât problemele specifice întâmpinate de IMM-uri în ceea ce privește cunoașterea normelor și procedurilor vamale îngreunează deseori accesul acestor întreprinderi la comerțul internațional și le împiedică să profite din plin de oportunitățile oferite de globalizare;

H. întrucât stabilirea corectă a clasificării tarifare, a originii și a valorii mărfurilor importate este indispensabilă pentru aplicarea corectă a tarifului vamal comun, a preferințelor tarifare, a măsurilor antidumping și antisubvenții și a unei serii întregi de alte instrumente de politică comercială;

I.   întrucât normele și procedurile vamale excesiv de greoaie sau lente împiedică schimburile internaționale de mărfuri și sunt clasificate de către operatorii economici, în special de către IMM-uri, printre principalele obstacole netarifare în calea comerțului;

J.   întrucât rolul vămilor se îndepărtează astăzi de simpla colectare a taxelor vamale, funcție importantă, care a cunoscut însă un regres considerabil în ultimii douăzeci de ani, pentru a se orienta către aplicarea de măsuri netarifare, în special în materie de securitate și de siguranță, de luptă împotriva contrafacerilor, a spălării de bani și a stupefiantelor, precum și către aplicarea de măsuri legate de sănătate, mediu și protecția consumatorilor, fără a omite colectarea TVA și a accizelor la import sau scutirea de aceste taxe și, evident, către respectarea politicilor comerciale ale Uniunii;

K. întrucât eforturile întreprinse începând cu august 2004 în cadrul OMC și al rundei Doha pentru negocierea unui acord multilateral cu caracter obligatoriu în materie de facilitare a comerțului și întrucât mai multe țări în curs de dezvoltare întâmpină dificultăți în ceea ce privește finanțarea măsurilor la frontiere, propuse în cadrul acestor negocieri;

L.  întrucât țările în curs de dezvoltare se confruntă cu dificultăți deosebite în ceea ce privește instituirea unor sisteme vamale eficiente, în special în ceea ce privește infrastructura, echipamentele, precum și formarea și integritatea personalului;

M. întrucât obiectivul esențial al facilitării comerțului trebuie conciliat cu cel al eficienței controalelor, la fel de important;

N.  întrucât preocupările legate de siguranța persoanelor și a bunurilor joacă un rol din ce în ce mai important în definirea și aplicarea normelor și procedurilor vamale, în special pentru unii parteneri comerciali mari ai Uniunii;

O. întrucât normele europene de protecție a consumatorilor, în special cele referitoare la sănătate și siguranță, ar trebui să se aplice tuturor produselor puse în liberă circulație în interiorul pieței unice europene, indiferent de originea acestora;

P.  întrucât utilizarea sporită a informaticii și a altor tehnologii moderne în prelucrarea tranzacțiilor vamale și în controlul mărfurilor generează câștiguri semnificative în materie de eficiență și rapiditate;

Q.  întrucât este necesar să se țină seama de constrângerile de interoperabilitate impuse de utilizarea unor astfel de echipamente, precum și de costurile generate de această utilizare pentru autoritățile administrative implicate și pentru operatorii economici;

R.  întrucât, printre noile obiective fundamentale enunțate la articolul 3 alineatul (5) [actualul alineat (5) de la articolul 2 astfel cum va fi modificat prin articolul 1 punctul 4 din Tratatul de la Lisabona], Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că, în cadrul relațiilor sale cu restul lumii, Uniunea contribuie la protejarea cetățenilor săi; întrucât, la articolul 3 alineatul (2) [corespunzător actualului alineat (2) de la articolul 2, astfel cum va fi modificat prin articolul 1 punctul 4 din Tratatul de la Lisabona], tratatul menționat prevede, de asemenea, că Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind în special controlul la frontierele externe;

S.   întrucât, dacă normele și procedurile vamale ale Uniunii sunt definite și adoptate la nivel comunitar, punerea lor efectivă în aplicare revine administrațiilor naționale ale statelor membre;

T.  întrucât OMV joacă un rol important în promovarea comerțului prin cooperarea vamală internațională,

Importanța normelor și procedurilor de import și export

1.   subliniază importanța eficienței normelor și procedurilor în materie de import și de export în cadrul punerii în aplicare a politicii comerciale;

2.   reamintește că eficiența oricărei măsuri de politică comercială depinde în mare parte de capacitatea Uniunii de a asigura aplicarea corectă a acesteia; este vorba astfel în special de măsurile de apărare comercială și de preferințele tarifare de orice tip acordate de către Uniune diferiților parteneri; că o măsură inaplicabilă sau greu aplicabilă la nivel vamal este o măsură inoperantă la nivel comercial, care poate provoca denaturări grave ale concurenței și nenumărate pierderi economice, sociale și/sau de mediu colaterale;

3.   deplânge faptul că „fezabilitatea vamală” a anumitor inițiative în materie de politică comercială nu este întotdeauna evaluată și luată în considerare în mod corect; reamintește, de exemplu, problemele întâmpinate în 2005 în punerea în aplicare a memorandumului de acord cu China privind importul de produse textile;

4.   insistă asupra necesității unei mai bune cooperări între serviciile Comisiei responsabile cu politica comercială și cele responsabile cu politica vamală, în special prin integrarea mai sistematică a acestora din urmă în echipele de negociere ale acordurilor comerciale;

5.   adresează Comisiei invitația de a acorda o atenție deosebită problemelor întâmpinate de către întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), în special prin facilitarea adaptării sistemelor informatice ale acestora la cele utilizate de către administrațiile vamale, cu cel mai mic cost posibil, și prin simplificarea modalităților de acces la statutul de operator economic certificat;

6.   se bucură de admiterea Comunității Europene ca membru cu drepturi depline al OMV începând cu 1 iulie 2007, ceea ce consfințește competența internațională a Comunității în materie de politică vamală și nu poate decât să contribuie la întărirea coeziunii interne a Comunității; cere Comisiei să susțină această organizație;

Clasament tarifar, valoare, origine și regimuri economice

7.   reamintește importanța deosebită a normelor privind clasamentul tarifar, valoarea și originea – preferențială sau nepreferențială – a mărfurilor;

8.   încurajează Comisia să militeze fără încetare pentru îmbunătățirea acestor norme, atât la nivel comunitar, cât și în cadrele multilaterale ale Organizației Mondiale a Comerțului și ale Organizației Mondiale a Vămilor, în sensul transparenței, predictibilității, simplificării și eficacității;

9.   deplânge blocajul care persistă în armonizarea normelor de origine nepreferențială la nivel multilateral, exercițiu inițiat din 1995 în temeiul Acordului privind normele de origine (ANO) încheiat în cadrul rundei Uruguay; consideră că o astfel de armonizare ar permite în special o aplicare mai eficientă și mai echitabilă a măsurilor de apărare comercială în lume și o mai bună orientare a practicilor în materie de marcare a originii; invită Comisia să ia toate inițiativele posibile în vederea relansării și încheierii acestor negocieri pe baza principiilor stabilite în ANO;

10  ia act de eforturile întreprinse de Comisie în vederea modernizării și simplificării normelor originii preferențiale;

11. regretă faptul că Parlamentul nu este asociat într-o măsură mai mare, pentru a-și exercita dreptul de control prealabil de care beneficiază în cadrul procedurii de comitologie, la proiectul de regulament privind reforma normelor de origine ale Sistemului de Preferințe Generalizate (SGP), aflat în prezent în curs de examinare de către statele membre în cadrul Comitetului pentru Codul Vamal, în pofida importanței și caracterului politic foarte sensibil al acestei reforme;constată totuși că este prevăzută o prezentare a Comisiei cu privire la acest subiect, destinată comisiei competente a Parlamentului;

12.  observă opoziția puternică, din partea anumitor sectoare ale industriei comunitare, precum industria textilă și de confecții și industria agro-alimentară, față de aplicarea uniformă a criteriului valorii adăugate; solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare, în cea mai mare măsură posibilă, aceste critici justificate;

13. reamintește totuși faptul că, în general, este important să se acorde atenția cuvenită pentru a evita ca preferințele acordate țărilor beneficiare ale unor regimuri preferențiale în anumite sectoare sensibile să fie ocolite cu prea mare ușurință, în favoarea unor reguli de origine excesiv de flexibile, în beneficiul unor țări terțe foarte competitive;

14. regretă faptul că întreprinderile europene folosesc în mică măsură regimurile comunitare de antrepozit vamal, regimurile de perfecționare pasivă și de perfecționare activă, din cauza complexității acestora; invită Comisia să examineze posibilitatea simplificării regimurilor economice, introducerea unor proceduri mai flexibile și eliminarea documentelor pe hârtie;

Facilitarea comerțului

15. acordă cea mai mare importanță negocierilor în curs începute din august 2004 în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului privind facilitarea comerțului; reamintește beneficiile substanțiale care sunt așteptate de pe urma unui acord ambițios în privința reducerii costurilor tranzacției, a ameliorării competitivității și atractivității internaționale a țărilor în curs de dezvoltare și a promovării schimburilor;

16. recunoaște că există riscul ca rezultatul negocierilor privind facilitarea comerțului să oblige țările în curs de dezvoltare să elaboreze programe costisitoare, pe care cu greu și le-ar putea permite; prin urmare, consideră că este indispensabil ca, în cadrul rezultatului final al negocierilor, țările dezvoltate să își asume un angajament clar de a oferi ajutor tehnic și financiar țărilor în curs de dezvoltare pentru a le permite să finanțeze costurile generate de respectarea, adaptarea și aplicarea unui viitor cadru multilateral;

17. subliniază caracterul esențialmente cooperativ al acestor negocieri, care nu se pretează la eventuale negocieri transversale cu alte subiecte ale rundei Doha; consideră că facilitarea comerțului ar putea face obiectul unui acord și al unei puneri în aplicare separate fără a se risca dezechilibrarea rundei și solicită, pe cale de consecință, eliminarea din acordul unic;

18. de asemenea, sprijină planurile foarte ambițioase de includere a unui capitol privind „facilitarea comerțului și a cooperării vamale” în toate noile acorduri de liber-schimb negociate de Comisie, în conformitate cu Comunicarea acesteia din 4 octombrie 2006, intitulată „O Europă competitivă în economia mondială - o contribuție la strategia europeană pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă”(COM(2006)0567);

Noile misiuni ale vămii

19. reamintește necesitatea de a institui, la nivel european, un plan de combatere a contrafacerilor și a pirateriei; insistă asupra necesității de a consolida cooperarea în această privință, în interiorul Comisiei, între departamentele însărcinate cu normele privind proprietatea intelectuală, politica comercială și politica vamală, precum și cooperarea cu administrațiile vamale ale statelor membre și între aceste administrații;

20. salută compromisul la care au ajuns statele membre și Comisia cu privire la un mandat de negociere a unui pact internațional anticontrafaceri (Acordul comercial anticontrafaceri), deoarece acest acord prezintă o importanță majoră pentru strategia comercială globală a Uniunii și va oferi un cadru internațional de înalt nivel în vederea consolidării drepturilor de proprietate intelectuală și protejării producătorilor contra furtului industrial și a consumatorilor contra riscurilor de sănătate și de siguranță asociate cu numeroase produse contrafăcute;

21. solicită Comisiei și statelor membre să ia măsurile necesare pentru a se asigura că mărfurile importate în scopul comercializării în Uniunea Europeană respectă normele europene în materie de protecție a consumatorilor, în special în materie de sănătate și siguranță, pentru a preveni intrarea unor produse sau substanțe care ar putea fi periculoase pentru consumatori;

Un curent îngrijorător în materie de securitate

22. recunoaște legitimitatea preocupărilor privind securitatea persoanelor și a bunurilor, însă insistă asupra necesității de a găsi un echilibru corect între control și facilitare, pentru a nu împiedica în mod inutil sau excesiv schimburile internaționale; consideră totuși că vămile au un rol esențial în aplicarea deplină a măsurilor comunitare, atât în domeniul sănătății, cât și în domeniul protecției mediului și a consumatorilor, precum și că acest rol nu trebuie compromis în măsurile de facilitare vamală;

23. sprijină cadrul de norme SAFE (Facilitarea și Securizarea Schimburilor Comerciale) adoptat de consiliul Organizației Mondiale a Vămilor în 2005; subscrie pe deplin la opinia exprimată de către Organizația Mondială a Vămilor că „nu este nici acceptabil, nici util să fie inspectate toate expedițiile” și că trebuie privilegiată o gestionare eficientă a riscurilor cu ajutorul unor sisteme informatice performante;

24. deplânge ferm adoptarea de către Congresul american, în iulie 2007, a legislației numite „HR1” și introducerea unilaterală de către Statele Unite a unei obligații de scanare a tuturor containerelor cu destinația Statele Unite începând cu 2012; își exprimă îndoiala cu privire la eficiența unei astfel de măsuri și la compatibilitatea acesteia cu normele Organizației Mondiale a Comerțului; se teme ca această măsură să nu constituie, odată pusă în aplicare, un obstacol în calea schimburilor transatlantice;

25. constată că schimburile comerciale sigure sunt deosebit de importante într-o economie mondială din ce în ce mai integrată; îndeamnă Dialogul transatlantic al legiuitorilor (DTL) și Comisia să-și continue eforturile pentru a se asigura că legislația americană care prevede scanarea tuturor containerelor având ca destinație Statele Unite ale Americii să fie modificată, astfel încât să includă o abordare bazată pe riscuri; solicită Comisiei să ridice această problemă atât în fața Consiliului economic transatlantic (CET), cât și în cadrul altor foruri și să determine Statele Unite ale Americii să își reexamineze decizia; solicită promovarea recunoașterii reciproce a „operatorilor economici autorizați” și a normelor de securitate convenite de către OMV (C-TPAT, cadrul de norme SAFE);

Un deficit de armonizare persistent

26. reamintește că compatibilitatea sistemului vamal al Uniunii cu normele OMC a fost, în cea mai mare parte, confirmată în instanță de Organul de reglementare a diferendelor al OMC în cauza WT/DS315, citată anterior, și salută acest rezultat;

27. constată, cu toate acestea, că atât partenerii noștri comerciali, cât și operatorii economici europeni înșiși cer în continuare o mai mare armonizare între administrațiile naționale în cadrul punerii în aplicare a legislației vamale comunitare;

28. observă că există câteodată divergențe prejudiciabile între statele membre în ceea ce privește colectarea TVA-ului pe importuri, condițiile de acces la anumite proceduri simplificate, frecvența controalelor fizice ale mărfurilor și sancțiunile;

29. consideră că trebuie depuse toate eforturile pentru a garanta egalitatea de tratament a operatorilor economici în toate punctele teritoriului vamal comunitar, deoarece aceasta este indispensabilă pentru menținerea integrității pieței interne, protejarea intereselor financiare ale Uniunii, păstrarea competențelor externe - în special în materie de politică comercială - și respectarea angajamentelor sale internaționale;

30. își exprimă sprijinul pentru toate inițiativele care vizează sporirea coeziunii între administrațiile naționale, pentru favorizarea sinergiilor, pentru punerea în aplicare de noi sisteme de comunicare și de schimb de informații, pentru dezvoltarea celor mai bune practici și pentru schimburile de personal și de experiență astfel încât aceste administrații să poată funcționa ca și cum ar constitui o administrație unică în procesul de aplicare a legislației comunitare;

31. subliniază importanța esențială, în această privință, a instrumentelor de tip tarif integrat (Taric), a informațiilor tarifare obligatorii (RTC), a informațiilor obligatorii referitoare la origine (RCO) și a cadrului comun de gestionare a riscurilor; invită Comisia și statele membre să perfecționeze în continuare aceste instrumente și să le asigure buna funcționare;

32. insistă asupra necesității de a unifica legislația referitoare la dovezi sau de a stabili norme minime comune, precum și de a asigura aplicarea uniformă de către cele 27 state membre a regulamentelor comunitare în domeniul dreptului vamal [în special Regulamentul (CE) nr. 1383/2003];

33. solicită Comisiei să includă în propunerile sale dispoziții precise privind sancțiunile administrative și penale pentru încălcarea dispozițiilor vamale prevăzute la articolul 27 litera (a) și la articolul 280 din TCE, astfel cum vor fi modificate de Tratatul de la Lisabona;

34. regretă reticența Comisiei și statelor membre în a lua în considerare, în acest moment, noi structuri care să garanteze aplicarea uniformă a legislației vamale comunitare; solicită Comisiei și statelor membre să reflecteze cu seriozitate la ideea unificării serviciilor vamale din Uniunea Europeană, în vederea creării unei administrații comunitare responsabile pentru uniunea vamală, pentru a permite aplicarea mai eficientă a normelor și procedurilor vamale pe întreg teritoriul vamal al Uniunii Europene;

o

o o

35. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Organizației Mondiale a Vămilor, Organizației Mondiale a Comerțului, precum și țărilor care au aderat la aceasta și țărilor candidate la aderare.

  • [1]  JO C 306, 17.12.2007, p. 1.
  • [2]  JO L 302, 19.10.1992, p. 1.
  • [3]  JO L 23, 26.1.2008, p. 21.

EXPUNERE DE MOTIVE

L'union douanière, fête son quarantième anniversaire en 2008. Elle a constitué l'une des premières étapes de la construction européenne, et a permis, à terme, la suppression de tous les droits de douanes à l'importation et à l'exportation entre les États de l'Union, et l'adoption d'un tarif extérieur commun par ces pays dans leurs relations avec les pays tiers. Elle est la contrepartie indissociable du bon fonctionnement du marché intérieur et d’une bonne application des accords commerciaux de l’Union.

La politique douanière relève de la compétence de la Communauté mais sa mise en œuvre est assurée par les États membres : les administrations douanières nationales sont chargées d'appliquer au quotidien la législation de l'Union européenne ; c’est d’ailleurs là l'un des problèmes cruciaux de l’efficacité opérationnelle des procédures d’importations et d’exportations de marchandises.

De nombreuses évolutions législatives sont en cours ou ont eu lieu récemment : code des douanes communautaire modernisé, décision relative à un environnement sans support papier pour la douane et le commerce, programme d’action pour la douane dans la Communauté (Douane 2013), projet de règlement de la Commission sur les règles d'origine SPG, etc. Enfin, le traité de Lisbonne, en cours de ratification par les États membres, prévoit dans son article 1er, point 4 que la protection de ses citoyens sera, dans les relations de l'Union avec le reste du monde, une des priorités de l'Union.

Au plan international, les incertitudes ne manquent pas et les négociations dans le cadre de l'Organisation mondiale du commerce (OMC) connaissent un ralentissement préjudiciable, notamment en matière de facilitation du commerce. Par ailleurs, la Communauté européenne a dû faire face à un lourd contentieux devant l’organe de règlement des différents de l’OMC sur son organisation douanière qui présente, notamment en raison de l’intervention des multiples administrations nationales, des caractéristiques non conformes aux règles de l’OMC. Au sein même de l’Organisation mondiale des douanes (OMD), dont la Communauté européenne n’est membre que depuis 2007, l'on constate un ralentissement des progrès en matière d’efficacité et d’harmonisation mondiale des procédures douanières suite aux préoccupations sécuritaires apparues aux États-Unis depuis les attentats du 11 septembre 2001. En août dernier, le Congrès américain a voté une loi (la loi du 100% scanning) qui fait virtuellement « exploser » le système. Même si cette loi ne deviendra pleinement applicable qu'en 2012, elle ouvre, dès maintenant, une période d'incertitude concernant le mouvement des marchandises à travers le monde.

C’est dans ce contexte que les douanes européennes sont arrivées à une époque charnière, où leur avenir pour les vingt prochaines années se redessine : c'est la raison pour laquelle le rapporteur a pris l'initiative de lancer le débat politique sur les règles et procédures d’importation et d’exportation au service de la politique commerciale, afin que le Parlement européen puisse s'exprimer sur ces questions essentielles pour la compétitivité de l'Union comme pour la protection de ses citoyens, protection qui, depuis le traité de Lisbonne en cours de ratification auprès des États membres, est devenue un objectif de l’Union.

Dans une optique de large consultation des acteurs du domaine de la douane, la commission du commerce international a organisé le 19 décembre 2007, sur proposition du rapporteur, une mini-audition à laquelle ont participé des intervenants issus de la Commission, de l'OMD, de l'OMC, ainsi que de BusinessEurope. Les actes de cette audition figurent comme document de travail à ce rapport.

Il est à noter ici que les procédures d’importation et d’exportation sont une question transversale. Il s'agit bien sûr d'un élément essentiel du fonctionnement du marché intérieur qui a besoin de règles communes appliquées d'une manière harmonisée à ses frontières extérieures. C'est pourquoi les questions douanières, comme récemment le code des douanes communautaire modernisé, figurent parmi les compétences de sa commission du marché intérieur et de la protection du consommateur. Cependant, ces règles communes s'étendent bien au-delà du marché intérieur en tant que tel et ont un impact sur tous les volets de la politique commerciale et, donc, de la compétitivité économique de l’Union et de la protection de ses citoyens.

Le rôle des douanes au 21ème siècle : une perception qui diffère selon les États

Le rôle des douanes s'éloigne aujourd'hui de la simple collecte de droits de douane, qui a connu un recul considérable au cours des vingt dernières années, pour s’orienter vers l’application de mesures non tarifaires, notamment en matière de sécurité et de sûreté, de lutte contre la contrefaçon, le blanchiment de capitaux et les stupéfiants, ainsi que vers l’application de mesures ayant trait à la santé, à l’environnement et à la protection des consommateurs, sans oublier la collecte de la TVA et des accises à l’importation ou encore l’exonération de ces taxes à l’exportation et, bien évidemment, le respect des politiques commerciales de l’Union.

La douane, au 21ème siècle, est un outil multifonctionnel. Elle exerce, en premier lieu, une fonction fiscale, c'est-à-dire la perception de droits et de taxes sur les mouvements de marchandises. Sa deuxième fonction est économique : la douane est au service du commerce extérieur et de sa facilitation. Enfin, elle a une fonction sécuritaire car elle est responsable des frontières d'un Ètat et de la lutte contre les fléaux tels que la contrebande.

Les pays opèrent un classement dans l'application de ces fonctions. Par exemple, les pays en développement, pour lesquels les droits de douanes constituent une ressource budgétaire importante, privilégient principalement la fonction fiscale.

Dans d'autres pays, comme les États-Unis, c'est la fonction sécuritaire qui est privilégiée, dans le contexte de méfiance qui a fait suite aux attentats du 11 septembre 2001. Le rapporteur trouve parfaitement respectable que la sécurité des personnes joue un rôle plus grand dans la définition des règles et des procédures douanières. En revanche, il considère que certaines mesures, prises de manière unilatérale par les Etats-Unis, entravent sérieusement les échanges commerciaux et la croissance du commerce mondial.

La douane européenne essaie d'assurer un équilibre entre ces trois fonctions. La "déclaration de mission commune", présentée au groupe Politique douanière le 11 juillet 2007, mentionne les quatre engagements suivants :

- garantir la sûreté et la sécurité des citoyens;

- protéger les intérêts financiers de la Communauté et de ses États membres;

- protéger la Communauté contre le commerce illégal ou déloyal, tout en soutenant les activités commerciales légitimes;

- renforcer la compétitivité des entreprises européennes par la mise en place de méthodes de travail modernes soutenues par un environnement facilement accessible.

Un système douanier au service de la facilitation du commerce

Le rapporteur tient à rappeler que ces règles et ces procédures d'importation et d'exportation pouvaient constituer, si elles sont appliquées de manière trop stricte, un obstacle non tarifaire, qui décourage les échanges.

Dans ce cadre se pose la problématique de la facilitation du commerce. La facilitation fait actuellement l'objet d'une négociation importante à Genève dans le cadre du cycle de Doha. Il s'agit d'un sujet abordé trois ans après le début du cycle (2004), et sur lequel un réel consensus se dégage entre les pays. Cependant, il n'est possible de dégager un accord dans ce domaine que quand l'ensemble des points du cycle aura été abordé, en vertu du principe de "l'engagement unique".

Or, les négociations de Doha étant ralenties par certains sujets, notamment l'agriculture, c'est toute la réforme de la facilitation du commerce qui est bloquée. C'est pourquoi le rapporteur appelle à la sortie de la facilitation du commerce de "l'engagement unique", et demande que cette question soit traitée séparément.

Un déficit d'harmonisation : cause d'un système douanier fragile

Le rapporteur tient à souligner que la persistance d'un déficit d'harmonisation est une cause manifeste de fragilisation du système douanier européen. Ce système a fait l'objet d'un procès, initié par les États-Unis, devant l'organe de règlement des différends de l'OMC, lequel organe a confirmé en appel, en formulant quelques critiques, la compatibilité du système douanier de l'Union européenne avec les règles de l'OMC. Néanmoins, le déficit d'harmonisation a été souligné, comme le font, régulièrement, les partenaires commerciaux de l'Union et les opérateurs économiques européens eux-mêmes, qui sont demandeurs d'une plus grande harmonisation entre les administrations douanières nationales.

Ce déficit aboutit en outre à un traitement différencié des entreprises. Par exemple, il n'est pas cohérent que la perception de la TVA puisse se faire à l'importation par les administrations douanières ou que la possibilité soit offerte aux entreprises de payer la TVA en régime intérieur.

Le rapporteur admet que le processus d'harmonisation est un processus difficile car il y a des limites intrinsèques. Cependant, le rapporteur tient à encourager ce processus, et tient à souligner que l'éclatement de la mise en œuvre de notre politique commerciale et de nos règles douanières communes entre toutes les administrations nationales constitue un handicap sérieux obligeant constamment la Commission à des efforts de coordination.

La création d'une administration douanière

Le rapporteur comprend que la réforme du code des douanes constitue la priorité de la Commission européenne et qu'il s'agit d'une tâche suffisamment complexe pour ne pas y ajouter une réforme institutionnelle. Cependant, le rapporteur tient à ouvrir la piste de réflexion de la création d'une fonction publique européenne douanière en proposant que soit étudiée la possibilité de créer une coordination intégrée des administrations douanières nationales en vue d’aller vers une administration communautaire en charge de l’union douanière. En effet, la logique d'harmonisation toujours plus poussée des règles douanières implique que la fonction douanière devient de facto identique dans toute l'Union. Compte tenu des longs délais que nécessitent les évolutions communautaires, surtout celles qui touchent aux prérogatives des États membres, le rapporteur considère que le moment est venu de mettre sur la table cette question qui est tout à la fois symbolique, car elle couronne quarante ans d'intégration douanière toujours plus poussée, et pragmatique, car elle se pose dans l'optique d'une organisation des douanes plus efficace, dans une planète qui se complexifie, qui va vite, et qui ne nous attend pas.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

6.5.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

24

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Graham Booth, Daniel Caspary, Christofer Fjellner, Glyn Ford, Ignasi Guardans Cambó, Jacky Hénin, Ģirts Valdis Kristovskis, Caroline Lucas, Marusya Ivanova Lyubcheva, Erika Mann, Helmuth Markov, David Martin, Vural Öger, Georgios Papastamkos, Tokia Saïfi, Gianluca Susta, Daniel Varela Suanzes-Carpegna, Iuliu Winkler, Corien Wortmann-Kool

Membri supleanți prezenți la votul final

Jean-Pierre Audy, Vasco Graça Moura, Javier Moreno Sánchez, Salvador Domingo Sanz Palacio, Zbigniew Zaleski

Membri supleanți articolul 178 alineatul (2) prezenți la votul final

Anne Ferreira