RAPORT privind viitorul sectoarelor ovinelor și caprinelor în Europa

29.5.2008 - (2007/2192(INI))

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală
Raportor: Liam Aylward

Erată/Addendum

• ERR01 (PDF - 79 KB)
• ERR01 (DOC - 35 KB)

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind viitorul sectoarelor ovinelor și caprinelor în Europa

(2007/2192(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere studiul pe care l-a comandat, intitulat „Viitorul sectoarelor cărnii de oaie și de capră în Europa",

–   având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 21/2004 în ceea ce privește data introducerii identificării electronice a animalelor din speciile ovină și caprină[1],

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A6–0196/2008),

A. întrucât sectoarele ovinelor și caprinelor din UE sunt formate din întreprinderi agricole tradiționale importante, care permit supraviețuirea a mii de producători și care furnizează produse de foarte mare calitate și cu caracteristici specifice, precum și subproduse, având o contribuție socio-economică esențială în zonele rurale ale Uniunii Europene;

B.  întrucât creșterea ovinelor și caprinelor, inclusiv creșterea unor rase tradiționale, joacă un rol cheie pentru mediu, inclusiv acela de întreținere a zonelor mai puțin fertile și de conservare a peisajului și a ecosistemelor sensibile; întrucât spațiile naturale, cum ar fi Dehesa, au fost conservate timp de secole datorită creșterii ovinelor și caprinelor; întrucât, în plus, având în vedere comportamentul lor alimentar, în care păscutul joacă un rol important, acestea mențin biodiversitatea florei, protejează fauna sălbatică și curăță spațiile naturale, îndepărtând materia vegetală uscată care reprezintă, pentru țările mediteraneene, un aspect esențial în prevenirea incendiilor;

C. întrucât sectoarele ovinelor și caprinelor din UE, care sunt concentrate în zonele cel mai puțin favorizate, se confruntă cu o scădere critică a producției și cu un exod al producătorilor, precum și cu un eșec total de a atrage crescători tineri de ovine și caprine,

D. întrucât actuala epizootie de febră catarală ovină din Europa are un caracter foarte grav datorită duratei și extinderii sale, a răspândirii diferitelor serotipuri ale bolii în zone necontaminate anterior și a consecințelor socio-economice grave ale restricțiilor privind circulația animalelor și comerțul,

E.  întrucât sectoarele ovinelor și caprinelor din UE se caracterizează prin venituri mici ale producătorilor, scăderea acută a producției naționale și scăderea consumului, în special în rândul generațiilor tinere, și întrucât sunt expuse la o concurență internațională din ce în ce mai mare pe piața internă;

F.  întrucât creșterea prețurilor furajelor și a factorilor de producție agricolă în general reprezintă o amenințare deosebită pentru creșterea ovinelor și caprinelor, care are ca rezultat creșterea prețurilor și a tensiunii în cadrul unui sector care se află deja într-o situație critică din punctul de vedere al competitivității,

G. întrucât actuala situație economică și evoluția probabilă a cererii mondiale și a prețurilor produselor agricole și alimentare obligă Uniunea Europeană să evite, în măsura posibilului, dependența de importul de produse provenite din creșterea animalelor și de importul de furaje și să asigure un echilibru mai bun pentru aceste produse, în special pentru produsele tradiționale protejate provenite din creșterea ovinelor și caprinelor, cu care piața europeană era aprovizionată suficient din surse interne;

H. întrucât scara la care se produc ovine și caprine în Europa de Nord și de Sud diferă semnificativ;

I.   întrucât în prezent creșterea ovinelor, expusă dintotdeauna la diverse boli cunoscute, este, de asemenea, foarte afectată de anumite boli emergente, precum febra catarală ovină,

J.   întrucât sectorul european al cărnii de miel nu dispune de un veritabil acces la fondurile comunitare de promovare a produselor agricole și necesită o campanie de promovare susținută pentru a dezvolta preferințele consumatorului;

K. întrucât următoarea verificare a eficienței politicii agricole comune (PAC) oferă posibilitatea de a introduce instrumente politice adecvate și de a obține un sprijin din cadrul PAC în favoarea sectoarelor ovinelor și caprinelor,

1.  recunoaște nevoia urgentă de a se întreprinde acțiuni de către Comisie și Consiliul miniștrilor agriculturii pentru a asigura un viitor profitabil și durabil pentru sectorul producției de carne de oaie și de capră în UE, pentru a încuraja consumarea din nou a acestor produse și pentru a reține și a atrage noi crescători de ovine și caprine în sector și susține menținerea acestor întreprinderi agricole tradiționale ecologice, atât pentru rolul lor de aprovizionare a pieței comunitare, cât și dat și pentru faptul că reprezintă o bază de aprovizionare comunitară pentru produsele agricole comunitare pe bază de ovine și caprine;

2.  ia act de intenția Comisiei de a revizui instrumentele folosite în cadrul politicilor sale în cazurile în care s-a dovedit că au avut un impact negativ; salută faptul că această chestiune specifică a fost menționată în contextul recentei comunicări a Comisiei Europene intitulate „Pregătire în vederea verificării eficienței reformei PAC” (COM(2007)0722);

3.  invită Comisia și Consiliul miniștrilor agriculturii să aloce de urgență un sprijin financiar suplimentar pentru producătorii europeni de carne de oaie și de capră pentru ca aceștia să poată dezvolta un sector comunitar de producție de ovine și de caprine care să fie dinamic, autosuficient, condus de piață și orientat spre consumatori; invită, de asemenea, Comisia și Consiliul miniștrilor agriculturii să examineze viitorul acestor sectoare în cadrul verificării eficienței reformei PAC prin punerea în aplicare a unei game variate de măsuri care, fără a pierde din vedere necesitarea de a evita distorsionarea concurenței pe piața internă, ar conferi statelor membre o anumită flexibilitate de a alege între următoarele opțiuni de finanțare:

· introducerea unei noi scheme de mediu de menținere a producție de ovine (per capita) care ar fi a) finanțat direct din fonduri comunitare sau b) cofinanțată de Uniune și guvernele naționale, pentru a opri scăderea producției; aceste finanțări ar fi legate de condițiile pozitive de mediu asociate cu producția de ovine, precum și cu îmbunătățirea tehnologiei și calității zonelor de producție;

· analiza disponibilității și folosirea fondurilor neutilizate din cadrul primului și a celui de-al doilea pilon al PAC, în vederea reorientării acestui sprijin către sectoarele ovinelor și caprinelor;

· modificarea articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001, în cadrul verificării eficienței reformei PAC, pentru ca statele membre să poată aloca până la 12% din plățile lor naționale măsurilor de sprijinire a filierelor aflate în dificultate și de menținere a activității agricole în zonele defavorizate;

· includerea măsurilor în favoarea crescătorilor de ovine și caprine printre noile provocări legate de verificarea eficienței reformei PAC în cadrul celui de-al doilea pilon, pentru care se vor putea oferi fonduri provenite din modulare;

4.  invită Comisia să introducă niște credite de plată suplimentare pentru rasele rare, tradiționale și regionale, de ovine și caprine, cu scopul de a menține biodiversitatea în agricultură și de a menține producția de ovine în anumite zone sensibile,

5.  în cadrul simplificării procesului de verificare a eficienței reformei PAC, invită Comisia să acorde crescătorilor de animale un preaviz de 14 zile pentru inspecțiile în materie de eco-condiționalitate in situ realizate în exploatațiile agricole;

6.  subliniază faptul că procentajul perceput de producători din prețul la vânzarea cu amănuntul a produselor din carne de oaie este insuficient și atrage atenția asupra Declarației sale scrise privind necesitatea de a investiga și a remedia abuzurile de putere ale marilor supermarketuri care își desfășoară activitatea pe teritoriul UE[2]; salută crearea de către Comisie a unui grup la nivel înalt în domeniul competitivității industriei agroalimentare care va examina situația puterii de pe piață în domeniul distribuției și se așteaptă ca reprezentanții Parlamentului să fie implicați pe deplin în activitățile acestuia;

7.  subliniază faptul că procentajul perceput de producători din prețul la vânzarea cu amănuntul pentru produsele din carne de oaie este insuficient și invită Comisia să investigheze lanțul de aprovizionare cu carne de ovine și de caprine pentru a garanta că fermierii au parte de un venit echitabil pe piață;

8.  invită Comisia să favorizeze instituirea unor condiții de vânzare directă de producători și de asociațiile de producători pentru a limita creșterea artificială a prețurilor;

9.  invită Comisia și Consiliul miniștrilor agriculturii să revizuiască introducerea unui sistem electronic de identificare pentru ovine prevăzut pentru data de 31.12.2009, datorită dificultății de punere în aplicare a acestuia, a costurilor ridicate și a avantajelor discutabile; solicită ca introducerea acestui sistem să fie lăsată la latitudinea fiecărui stat membru, pe bază de voluntariat;

10. îndeamnă Comisia să își îmbunătățească capacitatea de reacție în fața epizootiilor grave precum actuala febră catarală ovină, prin intermediul unei noi strategii europene privind sănătatea animalelor, al finanțării cercetării, compensării pierderilor, anticipării plăților etc.;

11. solicită echipei de negociere a UE prezente la dezbaterile din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului să scadă dimensiunea reducerilor tarifare propuse privind carnea de oaie și să garanteze că UE continuă să aibă opțiunea de a recurge la statutul de „produs sensibil” pentru produsele din carne de oaie;

12. invită Comisia să revizuiască sistemele actuale de gestionare a cotelor la import pentru a garanta că produsele de miel produse în UE nu sunt expuse concurenței neloiale;

13. invită Comisia să introducă în Uniune un sistem obligatoriu de reglementare a etichetării pentru produsele din carne de ovine, care să fie dotată cu o siglă suficient de mare pentru a permite consumatorilor să facă distincția între produsele comunitare și cele originare din țări terțe, etichetare care să se bazeze pe un anumit număr de criterii, inclusiv un regim de garantare a calității agricole și indicația țării de origine, garantând buna informare a consumatorilor cu privire la locul de origine a produsului; consideră că sistemul trebuie elaborat în așa fel încât să se evite subminarea sistemelor actuale de etichetare promoțională existente la nivelul statelor membre și al regiunilor;

14. subliniază că cele mai eficiente și durabile mijloace de sprijinire a sectorului le reprezintă dezvoltarea pieței, dialogul cu consumatorii, evidențierea avantajelor nutriționale ale produselor și beneficiile acestora pentru sănătate și încurajarea consumului;

15. invită Comisia să mărească bugetul anual al Uniunii Europene destinat promovării produselor alimentare, evaluat la 45 000 000 EUR pentru 2008, să garanteze finanțarea sectorului european al cărnii de ovine și să schimbe, să simplifice și să raționalizeze normele practice care reglementează funcționarea bugetului, astfel încât produsele de miel să poată beneficia de un acces semnificativ la buget;

16. invită Comisia și statele membre să valorizeze rolul esențial pe care îl are creșterea ovinelor în amenajarea teritoriului și în dezvoltarea economiei și durabilității zonelor care se confruntă cu cele mai mari dificultăți, precum și să faciliteze, în mod prioritar, demararea activității noilor agricultori în acest sector;

17. invită Comisia să coordoneze campanii de promovare a produselor din carne de ovine și de caprine care beneficiază de o indicație geografică protejată (IGP) și de o denumire de origine protejată (DOP) și să vizeze statele membre interesate, în scopul de a maximiza consumul;

18. solicită Comisiei să întreprindă, în termeni generali și la nivel comunitar, o campanie de comunicare destinată totalității consumatorilor și susținută de acțiuni inovatoare, precum prezentarea diferitelor preparate pentru consum la punctele de vânzare, campanii conduse de marii bucătari europeni, care să sublinieze calitatea produselor și care să facă cunoscut potențialul lor culinar;

19. solicită Comisiei și statelor membre să inițieze programe prin care să încurajeze producătorii să înființeze asociații de producători și de marketing, să se angajeze în activități de comercializare directă și să producă și să indice pe etichetă calități particulare ale produselor pe bază de carne de ovine și de caprine, respectiv din lapte de oaie și de capră (de exemplu produse biologice sau specialități regionale);

20. invită Comisia să ofere asistență în vederea deschiderii de piețe de export pentru produsele și organele de oaie de proveniență comunitară în țările în care se aplică în prezent restricții inutile;

21. invită Comisia să includă sectorul ovinelor și al caprinelor în cel de-al doilea program de acțiune comunitară în domeniul sănătății (2008-2013)[3], pentru a convinge consumatorii, în special tinerii, care consumă puține produse de ovine și caprine, de beneficiile pe care acestea le prezintă pentru sănătate și de aportul lor de proteine și să organizeze o campanie de informare activă în statele membre privind carnea și produsele derivate din sectorul ovinelor și al caprinelor;

22. invită Comisia să sprijine cercetarea și dezvoltarea în sectorul rumegătoarelor mici, concentrându-se atât pe inovațiile tehnice din exploatațiile agricole, cât și pe inovațiile la nivelul produselor din miel, al brânzei și al subproduselor precum lâna și pieile, cunoscute și sub numele de „al cincilea sfert”, pentru care rentabilitatea e aproape nesemnificativă în prezent;

23. subliniază importanța unei mai bune disponibilități la nivel european a medicamentelor și produselor veterinare pentru sectorul ovin și cel caprin, prin sprijinirea cercetării în domeniul farmaceutic și prin simplificarea autorizațiilor de introducere pe piață;

24.  invită Comisia, ținând cont, printre altele, de febra catarală ovină, să accelereze, în cazul apariției epizootiilor la animale, ritmul cercetărilor privind cauzele și metodele de combatere a acestora, să formuleze o strategie de combatere eficientă, să coordoneze măsurile luate de statele membre, să promoveze dezvoltarea vaccinurilor, să dezvolte o strategie de vaccinare eficientă și să ofere sprijin financiar pentru vaccinarea animalelor; solicită ca măsurile prevăzute de lege pentru combaterea unei epizootii care în timp s-au dovedit ineficiente să fie eliminate cât mai curând posibil din catalogul de măsuri;

25. invită Comisia să prezinte propuneri privind transparența prețurilor în sector, cu scopul de a informa consumatorii și producătorii despre prețurile produselor;

26. invită Comisia și președinția Consiliului să înființeze un grup de acțiune pentru a supraveghea reforma concretă a sectoarelor ovinelor și caprinelor din UE și pentru a garanta că, în viitorii doi ani, acest grup de acțiune prezintă rapoarte Comisiei pentru agricultură a Parlamentului European și Consiliul miniștrilor agriculturii la fiecare șase luni cu privire la modificările pe care le aduce politicilor; remarcă faptul că un astfel de grup ar trebui să fie format din funcționari cheie din cadrul Comisiei Europene și ai următoarelor patru state membre care vor deține președinția UE;

27. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

• [1]  Texte adoptate, P6_TA(2007)0619.
• [2]  P6_TA(2008)0054.
• [3]  Decizia nr. 1350/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 de instituire a unui Al doilea program de acțiune comunitară în domeniul sănătății (2008-2013) (JO L 310 din 20.11.2007, p. 3).

EXPUNERE DE MOTIVE

Introduction

Les secteurs de production ovine et caprine connaissent une situation critique en Europe. Des mesures urgentes doivent être prises au niveau communautaire afin de préserver les élevages d'ovins et de caprins sur une base économiquement durable. Le déclin structurel de la production de moutons et de chèvres a enregistré une grave accélération depuis la réforme de la PAC de 2003. Les élevages d'ovins et de caprins représentent une activité intensive qui requiert des compétences spécifiques. Malheureusement, les services et la formation techniques font défaut dans ces secteurs. Les revenus y sont très faibles en comparaison avec d'autres types d'exploitation agricole, et dépendent dans une large mesure de l'aide publique.

Ces secteurs doivent faire face à des coûts toujours plus élevés, en particulier en ce qui concerne le fioul, l'électricité et la nourriture destinée aux animaux, et ces coûts augmenteront encore avec l'introduction proposée de l'identification électronique en 2010. L'âge moyen des éleveurs d'ovins et de caprins est bien plus élevé que dans d'autres secteurs de l'agriculture et il est de plus en plus difficile d'inciter de jeunes agriculteurs à se lancer dans cette activité. La concurrence est rude pour ce qui est des terrains, en particulier à une époque où le prix des céréales est très élevé. Les entreprises de transformation sont particulièrement mises à l'épreuve et rencontrent des difficultés en matière d'investissements et en raison de l'absence de main d'œuvre qualifiée. La pression de la concurrence qu'exercent les importations en provenance des pays tiers s'est intensifiée.

On estime que l'absence d'action aboutira à une baisse de 8 à 10 % de la production des viandes ovine et caprine d'ici l'année 2015. Même si la hausse du prix des aliments est bien réelle, nous ne pouvons permettre que se produise une telle baisse et nous devons maintenir la sécurité de l'approvisionnement au sein de l'Union. Le prochain bilan de santé de la PAC offrira une occasion idéale de revoir la structure des secteurs de production ovine et caprine et de mettre en œuvre des actions avant qu'il ne soit trop tard.

Questions principales soulevées par le rapporteur

Environnement

L'élevage des ovins et des caprins joue un rôle essentiel du point de vue environnemental, qu'il s'agisse de l'entretien naturel des zones les moins fertiles, de la préservation de la biodiversité et d'écosystèmes sensibles, de la qualité de l'eau, de la lutte contre l'érosion, de la lutte contre les inondations, les avalanches ou les incendies. Traditionnellement, ces élevages sont pratiqués dans les régions les moins favorisées, où une telle activité agricole constitue souvent la seule possibilité. Elle apporte une contribution cruciale à l'économie des régions rurales européennes.

Soutien au revenu des producteurs

Les revenus des exploitants des secteurs ovin et caprin font partie des plus bas de l'industrie agricole et le soutien financier perçu est bien moindre que celui accordé à d'autres secteurs agricoles plus profitables.

La politique agricole commune (PAC) a échoué dans les secteurs ovin et caprin, ce qui a entraîné une chute considérable de la production. Le paquet "découplage" introduit par la réforme de la PAC en 2003 n'y est pas étranger. Le prochain bilan de santé de la PAC doit prévoir un soutien financier supplémentaire pour la production de viande ovine et de viande caprine, tout en tenant compte des différents modèles existant au sein des États membres. Il convient de noter qu'une solution standard en matière de financement futur des secteurs ovin et caprin peut être appliquée de façon égale dans chaque État membre de l'Union.

Marquage électronique

La Commission entend mettre en place un système obligatoire d'identification électronique des ovins d'ici le 30 décembre 2009. La question revêt une importance capitale pour le secteur entier. Alors que ce dernier connaît une crise économique, cette proposition fait peser des coûts supplémentaires sur les producteurs. En outre, les avantages du marquage électronique doivent encore être démontrés.

Votre rapporteur propose donc d'offrir à chaque État membre une certaine souplesse pour ce qui est de l'introduction du système d'identification sur une base volontaire, étant donné que la plupart des États membres disposent déjà de systèmes d'identification adéquats leur permettant de répondre aux obligations de traçabilité et de santé animale.

Importations de viande ovine

Les importations, qui représentent plus de 20 % de la consommation de viande d'agneau, ont un impact considérable sur le marché intérieur. Il est reconnu que les importations d'agneau en provenance des pays tiers jouent un rôle d'ajustement en raison du déficit européen actuel. Cependant, sachant que les importations d'agneau continueront de constituer une part importante de l'approvisionnement total de l'Union européenne, des efforts doivent être fournis afin de garantir que ces importations viennent compléter l'approvisionnement européen sans toutefois entraver la capacité de développement de la production communautaire. Il est clair que les coûts plus élevés de la production supportés par le secteur européen de l'agneau désavantagent celui-ci par rapport à la viande importée. Ce déséquilibre est d'autant plus évident du fait que les importations se concentrent essentiellement autour de deux périodes sensibles du calendrier européen, à savoir Pâques et Noël.

Diminution de la consommation de viande ovine

La consommation a chuté en raison d'une disponibilité moindre de la viande ovine sur les étals et de son prix relativement cher. Les consommateurs de viande ovine appartiennent aux groupes de population les plus âgés et disposant de revenus plus élevés que la moyenne. Par contraste, le taux de pénétration du produit et le nombre de consommateurs de moins de 35 ans sont infiniment moins importants. Des facteurs tels que l'âge du consommateur ou sa perception du prix par rapport à celui d'autres viandes influent de façon significative sur le niveau potentiel de consommation de viande d'agneau. Il serait essentiel, pour assurer un avenir durable au secteur de la viande ovine, de mettre en œuvre des stratégies visant à relancer la consommation à travers l'Union.

Commercialisation de l'agneau

Afin d'accroître la consommation de viande d'agneau, un certain nombre de mesures doivent être adoptées. La nécessité d'une communication innovante à l'adresse des consommateurs est reconnue. Il s'agit de cibler les plus jeunes d'entre eux, qui consomment moins de viande d'agneau, en mettant l'accent sur l'aspect pratique, la qualité et les bienfaits pour la santé du produit, avec pour objectif principal de parvenir à une hausse de la consommation mais également de conférer une valeur ajoutée à l'agneau européen. Les agences de promotion de l'alimentation irlandaise, française et britannique mènent conjointement, en ce moment même, une campagne de promotion générique visant à accroître la consommation d'agneau en France. Cette initiative pourrait constituer un point de départ pour d'autres campagnes de promotion à travers les États membres.

L'agneau communautaire doit pouvoir accéder au budget communautaire pour la promotion des produits agricoles, estimé à 45 millions d'euros pour l'année 2008, même si dans la plupart des États membres de l'Union, les secteurs ovin et caprin ne recourent pas aux programmes européens au titre du règlement (CE) n° 125799 (produits de qualité supérieure étiquetés au niveau national) et du règlement (CE) n° 1171/2005 (produits affichant des certifications européennes officielles de qualité). La raison en est que les dispositions contenues dans ces règlements sont trop restrictives, et que les produits doivent afficher un label de qualité national ou européen, comme l'appellation d'origine protégée (AOP), l'indication géographique protégée (IGP) et la spécialité traditionnelle garantie (STG).

Votre rapporteur invite la Commission à procéder à une simplification de ces réglementations, en veillant à ce que les secteurs ovin et caprin disposent d'un accès réel à ce budget. Il importe d'augmenter les crédits européens existant pour la promotion des produits agricoles ainsi que d'allouer une part des crédits au secteur de la viande ovine. Votre rapporteur recommande également la coordination des campagnes AOP/IGP pour les produits ovins et caprins, afin de cibler certains États membres, de telle sorte à provoquer une augmentation de la consommation.

Étiquetage

Il n'existe pas aujourd'hui de législation communautaire régissant l'étiquetage dans le secteur de la viande ovine, c'est pourquoi de nombreuses techniques d'étiquetage sont employées dans l'Union européenne pour cette viande. Afin d'encourager la préférence européenne chez les consommateurs et de justifier la promotion et la commercialisation de la viande ovine, il est nécessaire de convaincre les consommateurs sur la base d'arguments liés à la sécurité alimentaire, à la production sur le territoire de l'Union européenne et aux méthodes traditionnelles de production.

Votre rapporteur estime qu'il conviendrait d'apporter aux consommateurs le plus d'informations possible sur l'origine du produit qu'ils achètent, de telle sorte que leurs achats soient éclairés. À cet égard, votre rapporteur propose qu'un logo européen soit créé, qui réponde à un certain nombre de critères, y compris un régime d'assurance agricole et l'indication du pays d'origine, afin que les consommateurs soient pleinement informés sur la provenance du produit.

Soutien à l'innovation

L'innovation en matière de développement de produit représente potentiellement un élément clé si l'on veut inciter les jeunes générations à consommer de la viande ovine. Il s'agirait de se concentrer sur le déséquilibre existant entre les coupes actuellement exigées par les consommateurs et les coupes réellement effectuées sur l'ensemble de la carcasse. À ce jour, il est possible de constater un certain succès dans la promotion auprès des jeunes consommateurs, grâce à une offre de morceaux diversifiée, à une plus vaste gamme de portions de tailles différentes, à un emballage et à une qualité cohérents du produit, ce qui laisse à penser que l'agneau ne devrait pas être considéré comme une cause perdue pour le marché, étant donné qu'au contraire, ce marché pourrait devenir florissant grâce au soutien apporté au développement de l'innovation pour les produits, les emballages et les procédés de transformation.

Aujourd'hui, le montant perçu par le producteur sur la laine et la peau (dits "cinquième quart") est insignifiant. Ce montant pourrait augmenter si de nouvelles utilisations de ces produits, notamment comme isolant thermique de qualité écologique et d'efficacité élevées, étaient exploitées.

Accès au marché

Actuellement, des restrictions régissent les exportations communautaires de viande ovine vers des pays comme l'Afrique du Sud, l'Algérie, l'Arabie Saoudite, la Chine et le Mexique. L'aide de la Commission en vue d'ouvrir l'accès à des marchés d'exportation non communautaires pour ces produits, quand de telles restrictions sont inutiles, aurait un impact significatif sur le secteur.

Consultation

Les services "Ernst & Young Government" et l'Institut français de l'élevage ont mené une étude intitulée "l'avenir des secteurs des viandes ovine et caprine en Europe", laquelle avait été commandée par le Parlement européen. Cette étude analyse les caractéristiques de ces secteurs et formule une série de recommandations. Ernst & Young a présenté ses conclusions lors d'une réunion de la commission de l'agriculture du Parlement européen le 26 février 2008.

Votre rapporteur a réalisé une vaste consultation dans le cadre de la préparation du présent rapport, y compris des réunions avec le commissaire européen chargé de l'agriculture et du développement rural, avec les ministres de l'Agriculture slovène, français, polonais, lituanien et irlandais, ainsi qu'avec les représentants du Conseil du Royaume-Uni, d'Espagne, d'Italie, de France, de Lettonie, de Roumanie, de Bulgarie et d'Allemagne. Votre rapporteur a consulté, de façon extensive, des groupements européens d'exploitations agricoles, des groupements européens d'entreprises, des groupes de consommateurs européens et des représentants du secteur européen de la transformation de l'agneau, ainsi que des représentants de la filière de la viande ovine en Australie et en Nouvelle-Zélande. Il a également consulté les responsables des directions de la Commission chargées des questions liées à l'agriculture, au développement rural et à la santé publique.

Votre rapporteur a organisé une manifestation de promotion de l'agneau au Parlement européen le 4 décembre 2007, laquelle a été parrainée par l'Eblex (English Beef and Lamb Executive), le Bord Bia (Agence irlandaise pour l'alimentation) et l'Interbev (Association française pour l'élevage) et a rassemblé deux cents représentants de l'Union européenne issus de groupements européens d'exploitations agricoles, de l'industrie européenne de transformation de l'agneau, de représentants des consommateurs européens en provenance des 27 États membres, de la commissaire européenne chargée de l'agriculture, du Président du Parlement européen, du président de la commission de l'agriculture, de députés et de représentants des unités de la Commission chargés de la politique agricole et des représentations du Parlement européen.

Conclusion

Le caractère durable à long terme de la production ovine et caprine dans l'Union européenne est, sur le plan de la profession, plus menacé que jamais. En dépit d'une production ovine déficitaire, le cheptel ovin continue de diminuer et la demande est faible. La dernière réforme de la PAC, en 2003, du fait de l'introduction du découplage des aides directes, a accéléré la contraction des filières ovine et caprine. Les ovins et les caprins sont élevés essentiellement dans les régions les moins favorisées et jouent un rôle environnemental essentiel dans la préservation de ces régions. Leur contribution est essentielle sur les plans économique et social dans ces régions.

Bon nombre de producteurs se retirent des secteurs ovin et caprin en raison de difficultés économiques, des exigences élevées de la profession et d'une moyenne d'âge élevée. Les importations en provenance de pays tiers exercent une pression toujours plus importante, sans même parler des restrictions inutiles qui frappent les exportations de viande ovine européenne dans certains pays tiers.

Votre rapporteur demande qu'une action urgente soit entreprise au niveau de l'Union européenne afin de sauver les secteurs ovin et caprin, notamment au travers du soutien aux revenus des producteurs, de l'introduction de l'identification électronique sur une base volontaire, de mesures de marketing visant à favoriser la consommation, d'un système d'étiquetage européen destiné à offrir aux consommateurs le plus d'informations possible sur l'origine des produits qu'ils achètent, et d'un soutien à l'innovation. Votre rapporteur a également appelé à la mise en place d'un équipe européenne de mise en œuvre pour veiller à ce que les mesures spécifiques recommandés dans le présent rapport soient bel et bien appliquées dans les deux années à venir, afin d'assurer l'avenir des secteurs ovin et caprin en Europe.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	27.5.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	36 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Vincenzo Aita, Peter Baco, Bernadette Bourzai, Niels Busk, Luis Manuel Capoulas Santos, Giuseppe Castiglione, Giovanna Corda, Joseph Daul, Albert Deß, Michl Ebner, Ioannis Gklavakis, Lutz Goepel, Friedrich-Wilhelm Graefe zu Baringdorf, Esther Herranz García, Lily Jacobs, Elisabeth Jeggle, Heinz Kindermann, Vincenzo Lavarra, Stéphane Le Foll, Mairead McGuinness, Rosa Miguélez Ramos, James Nicholson, María Isabel Salinas García, Agnes Schierhuber, Czesław Adam Siekierski, Alyn Smith, Petya Stavreva, Witold Tomczak, Donato Tommaso Veraldi, Janusz Wojciechowski, Andrzej Tomasz Zapałowski
Membri supleanți prezenți la votul final	Liam Aylward, Esther De Lange, Hans-Peter Mayer, Brian Simpson, Struan Stevenson, Kyösti Virrankoski
Membri supleanți (articolul 178 alineatul (2)) prezenți la votul final	Seán Ó Neachtain