RAPORT privind modificarea articolului 29 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European privind constituirea grupurilor politice

2.6.2008 - (2006/2201(REG))

Comisia pentru afaceri constituționale
Raportor: Richard Corbett

Procedură : 2006/2201(REG)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A6-0206/2008

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind modificarea articolului 29 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European privind constituirea grupurilor politice

(2006/2201(REG))

Parlamentul European,

-    având în vedere propunerea de modificare a Regulamentului său de procedură (B6-0420/2006),

–   având în vedere articolele 201 și 202 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A6-0206/2008),

1.  hotărăște să aducă Regulamentului său de procedură modificarea de mai jos;

2.  decide că această modificare intră în vigoare în prima zi a primei perioadei de sesiune de după alegerile europene din 2009;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

Text în vigoareAmendamente

Amendamentul  1

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 29 – alineatul 2a (nou)

Textul în vigoare

Amendamentul

 

2a. În cazul în care numărul de membri ai unui grup scade sub pragul necesar, Președintele, cu acordul Conferinței președinților, poate permite grupului în cauză să continue să funcționeze până la următoarea ședință constitutivă a Parlamentului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

 

- membrii grupului reprezintă în continuare cel puțin o cincime din statele membre;

 

- grupul există de cel puțin un an.

 

Președintele nu aplică această derogare în cazurile în care există dovezi suficiente pentru a considera că se abuzează de ea.

EXPUNERE DE MOTIVE

In the discussions so far in the Committee on Constitutional Affairs on the possible revision of Rule 29 (formation of political groups) three issues have emerged. They all concern a possible revision of paragraph two concerning the minimum size of a political group.

(1) Number of member states

The rule currently requires a political group to comprise members "elected in at least one fifth of the member states". The statute on European political parties refers to "one quarter" of the member states being the relevant criterion. It has been suggested that our internal parliamentary rules should reflect the legislation that has been adopted regarding European political parties. If we were to change Parliament's rules to refer to one quarter, this would mean that a group would currently require MEPs from seven member states instead of six. Neither of these figures would change in the event of Croatian accession.

(2) Number of members

The minimum number of MEPs required to form a political group is currently twenty. This represents a mere 2.55% of the membership of the European Parliament. The attached table shows that in 21 of the 25 national parliaments which have rules on political groups, a higher threshold is required in at least one parliamentary chamber, going as high as 8.5% (Luxembourg), 8.1% (Austrian Bundesrat) or 7% (Polish Senat), but generally above the 4% level (15 Member States).

The question arises as to whether the European Parliament's threshold should be raised to something closer to the average practice of national parliaments. If the figure were fixed at 30 Members out of 750 in the next parliament that would correspond to a figure of 4% which would still be less than the average for national parliaments.

An amendment aiming at raising the minimum number of members needed for establishing a political group was tabled by the Rapporteur, but the Committee rejected it by a very narrow vote.

(3) Maintaining a group that slips below the threshold after it has been created

Mr Bonde and others have drawn attention to the difficult situation that can arise when a group has been created with just enough members to reach the minimum threshold. It is then extremely vulnerable to political pressure from a small group of members - even a single member - who can threaten to leave the group, thereby destroying it unless he/she gets their way on a particular matter.

Consideration should therefore be given to allowing a group to continue to exist, at least for a period of time, if after its creation it slips below the threshold needed. For instance, if 30 members are required to form a political group, such a group could continue to exist for up to a year provided that it had at least 25 members. However, for such a rule to be introduced, it should be accompanied by measures to ensure that members cannot be successively "lent to" different groups to help with their creation, then moving on to constitute other groups again and again.

ANEXA 1

Grupuri politice în parlamentele naționale

Țara:

Numărul total de deputați în parlament / cameră

Numărul minim de deputați într-un grup politic

%

din total

Austria

 

 

 

Nationalrat (camera inferioara a Parlamentului)

183

5

2,7 %

Bundesrat (camera superioară a Parlamentului)

62

5

8,1 %

Belgia

 

 

 

Camera

150

5

3,3 %

Senatul

71

2

2,8 %

Bulgaria

239

10

4,2 %

Cipru

80 potrivit Constituției (din care 56 de ciprioți greci; ciprioții turci nu mai sunt prezenți din 1963); în prezent de facto 56

7 (din 56)

12 %

Republica Cehă

 

 

 

Camera Deputaților

200

10[1]

5 %

Senatul

81

5

6,2 %

Danemarca

179

4[2]

2,2 %

Estonia

101

5

5 %

Finlanda

200

n/r

n/r

Franța

Adunarea națională

577

20

3,5 %

Senatul

331

15

4,5 %

Germania

598

(plus potențiale mandate suplimentare)

al 16-lea Bundestag al Germaniei: 614

30 plus x

al 16-lea Bundestag al Germaniei: 31

5 %

Grecia

300

10

3,3 %

Ungaria

386

15

3,9 %

Irlanda

166

7

4,2 %

Italia

 

 

 

Camera Deputaților

630

20

3,2 %

Senatul

315[3]

10

3,2 %

Letonia

100

5

5 %

Lituania

141

7

5 %

Luxemburg

60

5

8,3 %

Malta

 

n/r

n/r

Țările de Jos

 

 

 

Camera Reprezentanților

150

1

0,7 %

Senatul

75

1

1,3 %

Polonia

 

 

 

Seimul

460

15[4]

3,3 %

Senatul

100

7

7 %

Portugalia

230

2

0,9 %

România

 

 

 

Camera Deputaților

332

10

3 %

Senatul

137

7

5,1 %

Slovacia

150

8

5,3 %

Slovenia

90

3

3,3 %

Spania

 

 

 

Congresul

350

15[5]

4,3 %

Senatul

259

10

3,9 %

Suedia

349

14[6]

4 %

Regatul Unit

646

n/r

n/r

n/r = nu este relevant

  • [1]  Acest număr se aplică în cazul constituirii unui nou grup în timpul mandatului parlamentar. După alegeri se aplică un prag inferior de 3 membri (1,5%).
  • [2]  Regulamentul de procedură nu prevede niciun prag, însă grupurile constituite din mai puțin de 4 membri obțin un nivel mai scăzut de asistență financiară. Deoarece partidele care obțin mai puțin de 2% din voturi nu vor fi reprezentate în Folketing, în practică de cele mai multe ori se aplică o limită minimă de 4 membri.
  • [3]  Senatul Italiei este constituit din 315 senatori aleși, însă unii senatori pot fi numiți pe viață de către președintele republicii. Numărul total al senatorilor este deci mai mare de 315 și în timp poate varia.
  • [4]  În parlamentul Poloniei, se face distincție între „cluburi” și „grupuri”. Grupurile se pot constitui cu minimum 3 membri (reprezentând 0,65% în Seim și 3% în Senat).
  • [5]  Se aplică un prag inferior de 5 membri (1,42%) partidelor care au obținut 15% din voturi în regiunile/circumscripțiile unde au prezentat candidați sau 5% din grupul parlamentar național/coaliția de partide din care făceau parte.
  • [6]  În teorie, 1, dacă un partid reprezentat în parlament primește mai mult de 12% din voturi într-o circumscripție. Acest lucru nu s-a întâmplat încă niciodată în alegerile din Suedia. Pragul este de 4% din voturile exprimate în toată țara, ceea ce echivalează cu 14 locuri.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

27.5.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

15

13

0

Membri titulari prezenți la votul final

Jim Allister, Richard Corbett, Brian Crowley, Hanne Dahl, Andrew Duff, Ingo Friedrich, Anneli Jäätteenmäki, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Timothy Kirkhope, Jo Leinen, Íñigo Méndez de Vigo, Ashley Mote, Borut Pahor, Rihards Pīks, Adrian Severin, József Szájer, Johannes Voggenhuber, Dushana Zdravkova

Membri supleanți prezenți la votul final

Graham Booth, Costas Botopoulos, Klaus Hänsch, György Schöpflin, Mauro Zani

Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final

Philip Claeys, Ingeborg Gräßle, Sepp Kusstatscher, Michael Henry Nattrass, Renate Weber