RAPORT privind apărarea prerogativelor Parlamentului European în fața instanțelor naționale
4.6.2008 - (2007/2205(INI))
Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: Giuseppe Gargani
Raportor pentru aviz (*):
Comisia pentru afaceri constituționale
(*)Comisii asociate - articolul 47 din Regulamentul de procedură
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind apărarea prerogativelor Parlamentului European în fața instanțelor naționale
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A6–0222/2008),
A. întrucât Parlamentul European nu dispune de personalitate juridică; și, drept urmare, unele aspecte specifice, inerente statutului său special, îl împiedică să-și apere prerogativele în fața instanțelor naționale;
B. întrucât Parlamentul respectă dreptul de inițiativă al Comisiei, dar își susține totodată dreptul conferit prin articolul 192 din TCE de a cere Comisiei să prezinte propuneri legislative;
C. întrucât, în această privință, Parlamentul European dispune, în conformitate cu tratatul, de o serie de mijloace juridice care asigură protejarea prerogativelor susmenționate în raporturile sale cu alte instituții comunitare, cum ar fi acțiunile în constatarea abținerii de a acționa (articolul 232 din Tratatul CE) și acțiunile în anularea actelor comunitare (articolul 230 din Tratatul CE);
D. întrucât, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, nerespectarea obligațiilor ce decurg din tratate atrage după sine răspunderea statelor membre, indiferent de autoritatea de stat a cărei acțiune sau lipsă de acțiune se află la originea nerespectării, inclusiv în cazul instituțiilor independente din punct de vedere constituțional[1];
E. întrucât Parlamentul European nu dispune însă de aceleași instrumente directe pentru a-și apăra prerogativele în fața instanțelor naționale, în special în cazul în care există o hotărâre judecătorească națională în contra acestora, deoarece nu poate fi parte în procedurile judiciare naționale și nici nu poate sesiza direct Curtea de Justiție pentru a-și apăra deciziile;
F. întrucât, în ultimă instanță, Parlamentul European nu poate recurge, împotriva unui stat membru, la procedura pentru încălcarea dreptului comunitar (articolul 226 din Tratatul CE), aceasta fiind de competența exclusivă a Comisiei,
G. întrucât lipsa unor instrumente adecvate pentru apărarea propriilor decizii poate afecta eficacitatea Parlamentului European ca organ politic și legislativ;
H. întrucât principiul cooperării loiale între instituțiile Uniunii Europene și principiul bunei administrări impun ca activitatea organelor comunitare să se desfășoare conform normelor transparenței și inteligibilității, astfel ca motivele care stau la baza adoptării sau neadoptării unei măsuri să fie clare,
I. întrucât, pentru a împiedica producerea unor astfel de dificultăți, este recomandabilă întărirea măsurilor de protecție a prerogativelor parlamentare, și aceasta nu prin modificarea Tratatului CE ci, pornind de la experiența parlamentelor naționale, prin extrapolarea mijloacelor corespunzătoare cerințelor specifice ale Parlamentului European;
J. întrucât rezultatele studiului efectuat în acest scop în mai multe state membre arată cu claritate că majoritatea sistemelor juridice naționale pun la dispoziția parlamentelor mijloace juridice destinate să garanteze nu numai apărarea intereselor adunării în ansamblul ei, ci și pe cele ale fiecăruia dintre membrii săi;
K. întrucât statele membre trebuie să respecte principiul cooperării sincere și loiale stipulat la articolul 10 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, sunt obligate „să instituie un sistem de căi de atac judiciare și de proceduri care să garanteze respectarea dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă”[2];
L. întrucât ar fi recomandabil ca, în raporturile sale cu puterea judecătorească, fie ea reprezentată de Curtea de Justiție sau de tribunalele naționale, Parlamentul European să dispună de mijloace de protecție a propriilor prerogative analoage celor prevăzute în sistemele juridice naționale pentru propriile parlamente,
1. invită Comisia să țină cont de solicitările Parlamentului European de a intenta acțiuni pentru nerespectarea dreptului comunitar împotriva oricărui stat care încalcă prerogativele parlamentare și solicită din partea comisarului competent o motivare amplă, în cazul în care Colegiul comisarilor decide să nu le dea curs;
2. sugerează modificarea statutului Curții de Justiție, în sensul ca Parlamentului European să-i fie conferit dreptul de a depune observații în fața Curții în toate cazurile în care sunt puse în discuție, direct sau indirect, prerogativele sale pentru ca, atunci când Parlamentul European nu este oficial parte în proces, intervenția sa să nu rămână la discreția Curții, așa cum prevede actualmente articolul 24 alineatul 2 din statutul acesteia;
3. sugerează efectuarea unei analize aprofundate, pentru a se stabili dacă conceptul juridic la care se referă articolul 300 alineatul (6) din Tratatul CE poate fi aplicat în cazurile în care prerogativele Parlamentului European sunt serios amenințate, permițând acestuia să solicite Curții de Justiție să se pronunțe asupra compatibilității unui act din dreptul național cu dreptul comunitar primar, fără a aduce atingere competenței exclusive a Comisiei de a intenta sau nu o acțiune pentru încălcarea dreptului comunitar contra statului care ar fi comis-o;
4. solicită comisiei competente să pregătească un amendament la articolul 121 din Regulamentul său de procedură, care să includă toate acțiunile depuse, la toate instanțele, și să prevadă o procedură simplificată, de aplicat atunci când Curtea de Justiție este sesizată printr-o procedură accelerată sau de urgență;
5. consideră oportună încurajarea unei politici de colaborare între Parlamentul European și instanțele naționale, pe coordonatele care au dat deja rezultate bune în unele state membre, dezvoltând practici procedurale care să permită participarea Parlamentului European la procesele în care îi sunt vizate prerogativele, judecate de instanțele naționale;
6. invită Comisia să propună măsuri legislative adecvate pentru a garanta apărarea în justiție, cu deplină eficacitate, a prerogativelor Parlamentului;
7. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
EXPUNERE DE MOTIVE
The European Parliament has often found it – and still finds it – impossible to effectively protect the prerogatives which the Treaties and the European Court of Human Rights itself expressly grant it. There is therefore the risk that rights and powers that are enshrined at Community and European level remain on paper, without being effectively safeguarded. Under the existing Treaties, therefore, it is necessary to seek out and enhance the means that Parliament can exploit with a view to genuinely protecting its own prerogatives which were established as a guarantee of its independence and functionality.
At an abstract level, one of the instruments which can be used by the European Parliament in case of an infringement of its prerogatives is action for failure to act under Article 227 EC.
In the event of an infringement of one of its rights that are protected by Community law, Parliament can call on the Commission to undertake infringement proceedings pursuant to Article 226 EC. In practice, however, this cannot ensure the full protection of Parliament’s prerogatives in that the decision on whether or not to start formal proceedings is left to the Commission’s discretion.
Should the Commission decide not to take any action, in accordance with principles such as those of good administration, transparency and cooperation between institutions, Parliament must demand the reasons for such a decision to be clarified. Parliament is entitled, if not to demand action from the Commission, at least to know the reasons for which it has decided not to act, so that it can assess whether the Commission is exercising its discretion in a proper manner and understand the criteria guiding its decisions.
As regards the representation of the European Parliament in court, it would be appropriate to officially confer on the Chairman of the Committee on Legal Affairs the legal capacity to take part in court proceedings, where these involve the prerogatives of the European Parliament, representing Parliament as a whole. To that end, an amendment to Rule 19 of Parliament’s Rules of Procedure would be desirable, to the effect that the Chairman of the Committee on Legal Affairs should be expressly appointed to represent the European Parliament in court in all legal proceedings in which its prerogatives are at issue.
With reference, in particular, to participation in proceedings before the Court of Justice of the European Communities, under Article 23 of the Court’s Statute, Parliament may submit observations in applications for a preliminary ruling which concern the validity or interpretation of acts adopted under the codecision procedure. However, as the Rules of Procedure of the European Parliament are not included among such acts, it is to be hoped that the Court of Justice may encourage the involvement of the European Parliament where its prerogatives are at issue, on the basis of Article 24(2) which states: ‘The Court may also require the Member States and institutions not being parties to the case to supply all information which the Court considers necessary for the proceedings’.
It would, however, be advisable to amend the Statute so that the European Parliament’s power to submit its own observations may be extended to all cases in which, directly or indirectly, parliamentary prerogatives are being debated.
But it is in the national courts that, without a doubt, an urgent need is felt for a strong European Parliament presence. Direct participation of the European Parliament in proceedings before the national judges in which its own prerogatives are at issue would have several advantages. It would, in fact, help to limit cases of possible infringement proceedings or referrals for a preliminary ruling, to foster greater efficiency in the courts and, lastly, to avoid forms of discrimination between national and European parliamentarians.
First of all, it is essential to foster a policy of cooperation between the European Parliament and national judges. Good practices in this regard have already been developed with the judicial authorities of several Member States. The aim is to implement those practices and launch them successfully with those countries which up to now have not been so receptive to the issue.
In this connection it would be useful to note Article 8 of Protocol No 2 on the application of the principles of subsidiarity and proportionality, annexed to the Treaty on European Union and the Treaty establishing the European Community, according to which: ‘The Court of Justice of the European Union shall have jurisdiction in actions on grounds of infringement of the principle of subsidiarity by a legislative act, brought in accordance with the rules laid down in Article 230 of the Treaty on the Functioning of the European Union by Member States, or notified by them in accordance with their legal order on behalf of their national Parliament or a chamber thereof’.
Since the Community legal order recognises the right of national parliaments to take action before the Court of Justice should the principle of subsidiarity be infringed, it would be illogical not to accept, conversely, the European Parliament’s right to take legal action, or in any case to take part in proceedings which concern its own prerogatives before the national courts.
Where national legal orders were not to recognise this right of the European Parliament, serious doubts would arise as to compliance with and enforcement of the ‘principle of sincere and loyal cooperation’ enshrined in Article 10 of the Treaty establishing the European Community.
Moreover, the case-law of the Court of Justice recognises an implicit power in respect of any legislative measures that are necessary to ensure the full effectiveness of rules laid down in an area falling within the competence of the Community legislator (for example, criminal penalties in matters relating to the infringement of environmental protection rules)[1]; your rapporteur therefore considers that rules concerning the court-related aspects of parliamentary prerogatives could also fall within such implicit competence, given that they are necessary to ensure the full effectiveness of the rules conferring certain prerogatives on Parliament (see, for example, the rules laid down in Protocol No 36 on the Privileges and Immunities of the European Communities).
Should, however, the Community legislator not consider it necessary to adopt legislative measures in this regard, it cannot ignore the decision in which the Court of Justice ruled that ‘it is for the Member States to establish a system of legal remedies and procedures which ensure respect for the right to effective judicial protection’.[2]
In the light of that judgment and, more generally, of the principle of sincere and loyal cooperation enshrined in Article 10 of the EC Treaty, your rapporteur considers that the national legal orders in general, and national judges in particular, are required to accept the participation of the European Parliament in all court proceedings in which Parliament’s legally recognised prerogatives are in question.
AVIZ al Comisiei pentru afaceri constituționale (*) (28.5.2008)
destinat Comisiei pentru afaceri juridice
privind apărarea prerogativelor Parlamentului European în fața instanțelor naționale
Raportor pentru aviz: Jo Leinen
(*) (*)Procedura comisiilor asociate – articolul 47 din Regulamentul de procedură
SUGESTII
Comisia pentru afaceri constituționale,
A. întrucât a fost asociată, în temeiul articolului 47 din Regulamentul de procedură, la raportul dlui Giuseppe Gargani privind apărarea prerogativelor Parlamentului European în fața instanțelor naționale;
B. întrucât această asociere include aspecte legate de relațiile inter-instituționale și de Regulamentul de procedură al Parlamentului, ele fiind de competența Comisiei pentru afaceri constituționale, în temeiul Anexei VI, Partea XVII din Regulamentul de procedură;
recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, să includă, fără votare, în temeiul articolului 47 a patra liniuță din Regulamentul de procedură, următoarele amendamente în propunerea sa de rezoluție:
1. Alineatul (1) se modifică după cum urmează:
„invită Comisia să țină cont de eventualele solicitări ale Parlamentului European de a intenta acțiuni pentru nerespectarea dreptului comunitar împotriva statelor acuzate de încălcări ale prerogativele parlamentare și solicită să fie informat de aceasta, în scris și cât mai detaliat, cu privire la orice hotărâre de a nu le da curs”
2. Alineatul (3) se modifică după cum urmează:
„sugerează efectuarea unei analize aprofundate, pentru a se stabili dacă ar putea fi elaborat un mecanism juridic similar cu cel la care se referă articolul 300 alineatul (6) din Tratatul CE, la care să se recurgă în cazurile în care prerogativele Parlamentului European sunt serios amenințate, permițând acestuia să solicite Curții de Justiție să se pronunțe asupra compatibilității cu dreptul comunitar primar a actelor din dreptul național, fără a aduce atingere competenței exclusive a Comisiei de a intenta, sau nu, acțiuni pentru încălcarea dreptului comunitar contra statelor aflate eventual în culpă”
3. Alineatul (4) se elimină.
4. Alineatul (6) se modifică după cum urmează:
„invită Comisia să propună măsuri legislative adecvate pentru a garanta apărarea în justiție, cu deplină eficacitate, a prerogativelor Parlamentului”;
5. Considerentul A se modifică după cum urmează:
„întrucât unele aspecte specifice, inerente statutului său special, împiedică adesea Parlamentul European să-și apere prerogativele în fața instanțelor naționale;”
6. Se introduce un nou considerent Aa, cu textul următor:
“Aa. întrucât Parlamentul respectă dreptul de inițiativă al Comisiei, dar își susține totodată dreptul conferit prin articolul 192 din TCE de a cere Comisiei să prezinte propuneri legislative;”
7. Considerentul B se modifică după cum urmează:
„B. întrucât, în această privință, Parlamentul European dispune, în conformitate cu tratatul, de o serie de mijloace juridice care asigură protejarea prerogativelor susmenționate în raporturile sale cu alte instituții comunitare, cum ar fi acțiunile în constatarea abținerii de a acționa (articolul 232 din Tratatul CE) și acțiunile în anularea actelor comunitare (articolul 230 din Tratatul CE);”
8. Se introduce un nou considerent Ba, cu textul următor:
„Ba. întrucât, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, nerespectarea obligațiilor ce decurg din tratate atrage după sine răspunderea statelor membre, indiferent de autoritatea de stat a cărei acțiune sau lipsă de acțiune se află la originea nerespectării, inclusiv în cazul instituțiilor independente din punct de vedere constituțional1;”
1 Sentința din 18 noiembrie 1970, în cauza 8/70 Comisia v Italia (Rec.1970, p.961).
9. Considerentul C se modifică după cum urmează:
„C. întrucât Parlamentul European nu dispune însă de aceleași instrumente directe pentru a-și apăra prerogativele în fața instanțelor naționale, în special în cazul în care există o hotărâre judecătorească națională în contra acestora, deoarece nu poate fi parte în procedurile judiciare naționale și nici nu poate sesiza direct Curtea de Justiție pentru a-și apăra deciziile;”
10. Considerentul D se modifică după cum urmează:
„D. întrucât Parlamentul European nu este competent să introducă direct, împotriva statelor membre, acțiuni pentru încălcarea dreptului comunitar (articolul 226 din Tratatul CE), ci doar prin intermediul Comisiei;”
11. Considerentul E se modifică după cum urmează:
„E. întrucât lipsa unor instrumente adecvate pentru apărarea propriilor decizii poate afecta eficacitatea Parlamentului European ca organ politic și legislativ;”
12. Considerentul G se modifică după cum urmează:
„G. întrucât, pentru a evita astfel de dificultăți, ar trebui întărite măsurile de protecție a prerogativelor parlamentare în cadrul juridic european, și aceasta nu prin modificarea Tratatului CE ci, mai curând, prin intensificarea colaborării cu Comisia și/sau pentru a încuraja Comisia să depună acțiuni în conformitate cu articolul 226 din tratat, sau prin utilizarea mecanismelor de revizuire judiciară și a practicii instituite de Curtea de Justiție,”;
respinge amendamentul 4 la raportul Comisiei pentru afaceri juridice, deoarece abordează o chestiune care face deja obiectul unui raport ce urmează să fie elaborat de Comisia pentru afaceri constituționale, ca răspuns la o cerere oficială din partea Comisiei pentru afaceri juridice.
JUSTIFICARE SUCCINTĂ
1. The principle of legal cooperation between the Commission and the Parliament requires that any decision concerning a request by Parliament is taken by the college. Once this decision is taken the college, within its power of internal organisation, can delegate the task of notifying its decision to Parliament.
2. At present the Parliament should avoid any possible misunderstandings concerning its intention in relation to new requests to amend EU primary law.
3. The difficulties described in the draft report do not justify calling into question the prerogative of the President of the European Parliament to represent Parliament in legal matters.
4. The Commission cannot adopt legislative measures; it can only propose them if it considers them appropriate.
5. Parliament can not be regarded as the "the main transnational legislative institution in Europe" as it shares this quality with the Council. The specific nature of Parliament is an obstacle only with regard to its possibility to act before national courts. At Union level the limits of these possibilities are a consequence of the present institutional balance.
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
27.5.2008 |
|
|
|
||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
21 2 4 |
||||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
Jim Allister, Richard Corbett, Brian Crowley, Hanne Dahl, Andrew Duff, Maria da Assunção Esteves, Ingo Friedrich, Anneli Jäätteenmäki, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Timothy Kirkhope, Jo Leinen, Íñigo Méndez de Vigo, Ashley Mote, Rihards Pīks, Adrian Severin, József Szájer, Johannes Voggenhuber, Dushana Zdravkova |
|||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
Graham Booth, Costas Botopoulos, Klaus Hänsch, György Schöpflin, Mauro Zani |
|||||
|
Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final |
Philip Claeys, Glyn Ford, Sepp Kusstatscher, Michael Henry Nattrass, Renate Weber |
|||||
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
29.5.2008 |
|
|
|
||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
22 0 0 |
||||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
Carlo Casini, Bert Doorn, Monica Frassoni, Giuseppe Gargani, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Neena Gill, Piia-Noora Kauppi, Katalin Lévai, Antonio Masip Hidalgo, Hans-Peter Mayer, Manuel Medina Ortega, Aloyzas Sakalas, Francesco Enrico Speroni, Diana Wallis, Jaroslav Zvěřina, Tadeusz Zwiefka |
|||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
Sharon Bowles, Luis de Grandes Pascual, Sajjad Karim, Georgios Papastamkos, Jacques Toubon |
|||||
|
Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final |
Mario Mauro |
|||||