Raport - A6-0225/2008Raport

RAPORT privind impactul asupra mediului al viitoarei conducte de gaze din Marea Baltică, conductă care urmează să lege Rusia de Germania (Petiţiile nr. 0614/2007 şi 0952/2007)

4.6.2008 - (2007/2118(INI))

Comisia pentru petiţii
Raportor: Marcin Libicki

Procedură : 2007/2118(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  


Last year the European Parliament received petitions supported by almost 30 000 European Union citizens, mainly from the Baltic States, expressing concern at the planned construction of a gas pipeline from Russia to Germany passing under the Baltic Sea. They believe that the project poses a threat to the natural environment and could be contrary to European Union law.

In deference to the large number of petitioners and the scale of the problem, the Committee on Petitions, which examines petitions from citizens relating to Community activities on behalf of the European Parliament, decided unanimously to draw up a report on the impact of the planned pipeline on the natural environment of the Baltic Sea.

In view of the multifaceted nature of the problem, which, in addition to the issue of environmental protection, also concerns the Union's energy security and other international issues, two competent parliamentary committees (the Committee on Foreign Affairs and the Committee on Industry, Research and Energy) have drawn up their own opinions.

The unprecedented level of interest in the project and its potentially powerful impact on fundamental areas of EU activity, in particular public health, environmental protection and energy security, as well as an increase in gas prices which would ultimately be borne by consumers, provided an incentive for an in-depth examination of the problems related to this venture. With this in view, the European Parliament held a public hearing at which all parties and interest groups were present and expressed their points of view.

After examining the various opinions and assessments and after hearing the participants in the public hearing, your rapporteur is convinced that the European Union must treat this project with the utmost caution and concern, since it poses a direct threat to the environment of the Baltic Sea basin as a whole. The problem has a genuine European dimension since it seriously affects eight European Union countries, namely Germany, Sweden, Finland, Latvia, Lithuania, Estonia, Denmark and Poland. The rapporteur therefore calls on the Council and Commission to use all available legal means to prevent the construction of the Northern European gas pipeline on the scale proposed by the investors. Your rapporteur firmly believes that routing the northern gas pipeline overland through EU territory will make it possible to meet the strategic and economic objectives set out in Decision 1364/2006/EC, while at the same time averting the serious threat to the environment and an increase in prices that would have to be borne by consumers.

Your rapporteur is gravely concerned that in recent months, in virtually all the Baltic countries, expert agencies, government bodies responsible for the environment and representatives of environmental associations have examined the fundamentals of the project and concluded that it would pose serious threats to the environment, including:

1. Damage to Natura 2000 areas;

2. Danger of disturbing German chemical weapons dumps from World War II, mines, unexploded bombs and sunken vessels, particularly in the Gulf of Finland and in areas along the route of the planned pipeline;

3. The unprecedented size of the construction zone (2400 km2 - the same size as the Grand Duchy of Luxembourg), in a sea such as the Baltic, which is relatively small and enclosed;

4. The threat of large-scale pollution from the discharge into the Baltic Sea of thousands of tons of chemicals (aldehydes) needed to clean the pipeline before it enters into service.

The environmental risks set out in detail by various experts at the public hearing are confirmed by the opinions and the viewpoints of other organisations which have approached Members of Parliament, including Nordic Greenpeace, which forwarded a statement expressing its concern and opposition to the planned Nord Stream pipeline and expressing support for the overland option.

Your rapporteur cannot accept the viewpoint that a project affecting the Baltic seabed is a bilateral matter for Germany and Russia. Protection of the Baltic Sea environment is one of the most important tasks facing the so-called Northern dimension of the EU, and one which is addressed in a series of Community resolutions and legal instruments dealing with this issue.

In this connection, the European Union has a duty to devote special care to the Baltic Sea environment, not forgetting also the need for solidarity, energy security and consumer protection. There have been cases where European institutions have reacted firmly to inter-state projects with dubious effects on the environment where these ultimately affected only one state. It is hard to imagine that the EU institutions will treat lightly a case which in practice affects one third of its Member States and its only enclosed sea.

It should be stressed in particular that the investors took no account of the need first of all to examine alternative routes for the gas pipeline which would not damage the marine environment, bearing in mind that the possibility exists for a land route running from the Russian border and passing solely through European Union countries. In this connection, your rapporteur urges the Commission to undertake such an analysis, as part of a dialogue with the countries concerned, the investors and the Helsinki Commission and with the participation of interested NGOs.

Your rapporteur supports the decision of 12 February 2008 by the Government of the Kingdom of Sweden refusing to grant the company Nord Stream permission to build the pipeline because of significant substantive and procedural shortcomings and, in particular, the failure to submit any study of alternative routes or the option of abandoning the construction of the pipeline.

Your rapporteur also supports the position adopted by the Parliament of the Republic of Lithuania on 27 March 2007, pointing to the need to suspend large-scale infrastructure projects in the Baltic until detailed studies of alternative options have been undertaken together with independent and comprehensive environmental impact assessments.

The rapporteur also takes note of the decision of 21 September 2007 by the Government of Estonia refusing Nord Stream permission to carry out underwater studies in its exclusive economic zone.

Your rapporteur also wishes to draw attention to the problem of covering the cost of damage caused during the construction and use of the pipeline and the cost of dismantling it at the end of its period of operation.

Apart from looking at environmental questions, we also need to consider the opinions of leading experts and European media, who speak of an increase in investment costs of up to 20 billion euro and anticipate considerable delays in the building schedule caused by the need for extensive studies and consultations at political and social level. In their opinion, even if the project is completed within a number of years, after taking exceptional security measures and paying compensation for damage to Natura 2000 protected areas, the enormous cost is bound to affect European gas prices, particularly German consumers and the companies building the pipeline. These experts believe that the costs involved would be several times greater than the cost of a land-based alternative.

AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe (13.5.2008)

destinat Comisiei pentru petiţii

privind impactul asupra mediului al proiectului de construire în Marea Baltică a unui gazoduct destinat să asigure legătura dintre Rusia şi Germania


Raportor pentru aviz: Christopher Beazley


Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru petiţii, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1.    îşi reafirmă opinia că, având în vedere dependenţa din ce în ce mai mare a UE de un număr limitat de surse de energie, furnizori şi rute de transport, este esenţial să se sprijine adoptarea unor iniţiative vizând diversificarea acestora, atât din punct de vedere geografic, cât şi prin dezvoltarea de alternative durabile; atrage atenția în special asupra necesității de a susține dezvoltarea infrastructurii portuare utilizate pentru manevrarea combustibililor;

2. subliniază că securitatea energetică trebuie privită ca o componentă esenţială a securităţii globale a Uniunii Europene, în cadrul căreia definirea securităţii energetice nu ar trebui limitată doar la lipsa unei producţii interne a UE, ci ar trebui să ia în considerare, de asemenea, aspectele geopolitice ale dependenţei de importuri;

3.   subliniază necesitatea unui dialog mai strâns cu marile ţări producătoare, consumatoare şi de tranzit; recunoaşte că solidaritatea energetică europeană depinde în mod fundamental atât de acordurile transparente şi reciproc aplicabile cu ţările producătoare, cât şi de existenţa unei pieţe energetice interne funcţionale, precum şi a unei infrastructuri energetice interconectate;

4.         consideră că toate statele membre ale Uniunii ar trebui să ia în considerare aspectele referitoare la solidaritatea energetică la nivelul Uniunii Europene atunci când iau decizii cu privire la proiectele de infrastructură energetică; regretă lipsa de progrese în direcţia unei politici europene comune în domeniul energiei şi este preocupat de acordurile bilaterale încheiate de mai multe state membre, care pot prejudicia capacitatea Uniunii Europene de a adopta o poziţie comună în relaţiile cu principalele ţări furnizoare; invită, din nou, statele membre să informeze în mod constant Comisia, precum şi de a se informa reciproc înainte de a lua decizii strategice referitoare la acordurile bilaterale majore privind proiectele energetice, care ar putea influenţa interesele altor state membre şi ale Uniunii în ansamblul său, după cum ar trebui să procedeze şi în ceea ce priveşte toate aspectele de politică externă de interes comun;

5.   consideră că Nord Stream este un proiect de infrastructură cu largă dimensiune politică şi strategică atât pentru UE, cât şi pentru Rusia; înţelege îngrijorarea exprimată de statele membre ale UE cu privire la construcţia şi întreţinerea conductei; subliniază că abilitatea statelor riverane mici de a acţiona în calitate de furnizori ai securităţii în regiunea Mării Baltice nu poate fi privită independent de abilitatea Uniunii de a acţiona ca entitate unitară şi de a adopta o poziţie comună privind chestiunile energetice şi reaminteşte Rezoluţia sa din 26 septembrie 2007 privind promovarea unei politici externe europene comune în domeniul energiei[1]; subliniază că proiectul a fost calificat ca fiind de interes european în cadrul celor mai recente orientări generale pentru Reţelele energetice transeuropene (TENE-E), adoptate în septembrie 2006, şi că acesta ar trebui planificat în spiritul politicii externe europene comune în domeniul energiei;

6.   subliniază importanţa unei evaluări complete, independente şi obiective a impactului proiectului Nord Stream asupra mediului, având în vedere, în special, fragilitatea care caracterizează fundul Mării Baltice; consideră că, în fazele de pregătire, construcţie şi funcţionare a oricărui gazoduct pe sub Marea Baltică, ar trebui luate pe deplin în considerare toate aspectele pertinente legate de mediu şi siguranţă; subliniază că o concluzie finală asupra efectelor ecologice ale gazoductului Nord Stream poate fi formulată numai după finalizarea unei evaluări a impactului asupra mediului;

7.   reiterează importanţa acordată parteneriatului energetic dintre UE şi Rusia şi atrage din nou atenţia asupra faptului că, la baza acestui parteneriat strategic, nu pot sta decât principiul nediscriminării şi al egalităţii de tratament, alături de condiţiile echitabile de acces pe piaţă; invită Consiliul şi Comisia să abordeze problemele de mediu şi de siguranţă energetică în cadrul dialogului cu privire la energie dintre UE şi Rusia şi consideră că acest dialog ar putea fi consolidat pe baza principiilor stabilite în Tratatul Cartei Energiei; își reiterează opinia că principiile și substanța Tratatului Cartei Energiei și ale Protocolului de Tranzit anexat la acesta trebuie incluse în acordurile de cooperare cu țările terțe, inclusiv în noul Acord de parteneriat și cooperare cu Rusia, subliniind, în acelaşi timp, importanţa ratificării, de către Rusia, a Tratatului Cartei Energiei şi a Protocolului de Tranzit anexat la aceasta, întrucât această ratificare ar reduce potenţialul de conflict în legătură cu proiecte precum Nord Stream;

8.   menţionează că, dacă va fi pus în aplicare, proiectul Nord Stream poate declanşa o catastrofă ecologică din cauza sedimentelor industriale deosebit de toxice deversate în special în Golful Finlandei, precum şi din cauza cantităţii considerabile de arme chimice datând după cel de-al doilea război mondial împrăştiate de-a lungul solului Mării Baltice, în cazul în care acestea ar fi afectate de lucrările de construcţie, având în vedere, de asemenea, posibila creştere a volumului transportului produselor de energie lichidă în Marea Baltică; invită Nord Stream să îşi asume responsabilitatea financiară în vederea acoperirii compensaţiilor în caz de daune;

9.   regretă rolul marginal jucat de UE în cadrul acestui proiect şi, în special, cel care a revenit Comisiei Europene; subliniază că o mai mare implicare a Uniunii Europene ar reduce nesiguranţa resimţită de numeroase state membre în legătură cu proiectul Nord Stream;

10. Prin urmare, solicită Comisiei şi statelor membre să prezinte următoarele cerinţe şi să solicite:

–    să evalueze diversele aspecte privind transparenţa, dimensiunea economică, dimensiunea bugetară, cele normative şi juridice ale proiectului Nord Stream;

–    să întreprindă un studiu de evaluare a modului în care Nord Stream contribuie la nevoile energetice ale Europei, care să includă o analiză a tuturor alternativelor;

–    să asigure angajarea Nord Stream şi a companiilor sale afiliate într-un dialog deschis şi transparent, desfăşurat în strânsă cooperare cu toate părţile implicate în toate aspectele şi în toate stadiile, atât anterioare, cât şi posterioare construirii conductei Nord Stream;

–    să se asigure că îngrijorarea tuturor statelor riverane se bucură de atenţia cuvenită în cadrul evaluării impactului asupra mediului;

–    să-şi reitereze solicitarea privind ratificarea şi angajamentul în vederea punerii complete în aplicare a prevederilor Convenţiei Espoo şi ale Tratatului Cartei Energiei, inclusiv a Protocolului de Tranzit anexat la acesta, de către Federaţia Rusă;

11. invită statele membre şi Comisia să garanteze realizarea unor evaluări integrale şi independente ale impactului înainte de luarea unor decizii cu privire la toate investiţiile majore din domeniul infrastructurilor, inclusiv proiectele de conducte submarine şi terestre; îşi exprimă convingerea că dezbaterea actuală cu privire la necesitatea unor standarde de mediu mai bune în ceea ce priveşte executarea proiectul Nord Stream va contribui la stabilirea unor standarde adecvate pentru viitoarele activităţi; din acest punct de vedere, salută recenta decizie a Nord Stream de a comanda Finlandei şi Elveţiei realizarea unui studiu privind riscul ecologic pe care îl prezintă muniţia deversată pe fundul Mării Baltice după cel al doilea război mondial, care conţine substanţe toxice extrem de periculoase;

12. sugerează instituirea unei supravegheri comune a conductei, care să includă toate statele din regiunea Mării Baltice; mai mult decât atât, consideră drept esenţială necesitatea acordării, de către Comisie, a unei atenţii deosebite examinării aspectelor ecologice ale proiectului de construcţie a conductei, prin utilizarea tuturor instrumentelor legale existente de care dispune Comisia şi, la cererea unui stat membru, prin implicarea indirectă şi colaborarea strânsă cu HELCOM (Comisia Helsinki);

13.   constată absenţa unor structuri instituţionale corespunzătoare capabile să abordeze în mod adecvat problemele de mediu şi geopolitice ale securităţii energetice pe care le implică dezvoltarea infrastructurii energetice externe şi repetă invitaţia adresată Consiliului de a examina propunerea de instituire a unui Înalt Reprezentant pentru Politica Externă în Domeniul Energiei care, asumându-şi o dublă responsabilitate, să acţioneze sub autoritatea nou-createi funcţii consolidate de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate şi vicepreşedinte al Comisiei;

14. îşi exprimă sprijinul ferm în favoarea celui de-al treilea pachet de liberalizare a pieţelor de energie, inclusiv în favoarea clauzei ţării terţe, întrucât numai o piaţă energetică europeană activă şi liberalizată, dotată cu mijloacele necesare contracarării comportamentului monopolist, poate garanta siguranţa aprovizionării cu energie;

15. îşi exprimă îngrijorarea faţă de propunerile de asigurare, prin mijloace militare, a securităţii conductelor de energie prevăzute a fi realizate.


Data adoptării





Rezultatul votului final







Membri titulari prezenţi la votul final

Christopher Beazley, Angelika Beer, Colm Burke, Marco Cappato, Véronique De Keyser, Giorgos Dimitrakopoulos, Hanna Foltyn-Kubicka, Bronisław Geremek, Maciej Marian Giertych, Ana Maria Gomes, Klaus Hänsch, Richard Howitt, Anna Ibrisagic, Jelko Kacin, Ioannis Kasoulides, Maria Eleni Koppa, Helmut Kuhne, Joost Lagendijk, Vytautas Landsbergis, Johannes Lebech, Willy Meyer Pleite, Francisco José Millán Mon, Raimon Obiols i Germà, Vural Öger, Ria Oomen-Ruijten, Justas Vincas Paleckis, Ioan Mircea Paşcu, Alojz Peterle, Tobias Pflüger, João de Deus Pinheiro, Mirosław Mariusz Piotrowski, Michel Rocard, Libor Rouček, Katrin Saks, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Jacek Saryusz-Wolski, György Schöpflin, Hannes Swoboda, Konrad Szymański, Charles Tannock, Inese Vaidere, Kristian Vigenin, Jan Marinus Wiersma, Luis Yañez-Barnuevo García, Zbigniew Zaleski, Josef Zieleniec

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Laima Liucija Andrikienė, Alexandra Dobolyi, Carlo Fatuzzo, Evgeni Kirilov, Marios Matsakis, Rihards Pīks, Dariusz Rosati, Wojciech Roszkowski, Inger Segelström, Adrian Severin, Jean Spautz

Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

Renate Weber

AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (7.5.2008)

destinat Comisiei pentru petiții

privind impactul asupra mediului al viitoarei conducte de gaze din Marea Baltică, conductă care urmează să lege Rusia de Germania


Raportor pentru aviz: Andres Tarand


Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru petiții, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește reducerea producției de gaze în UE și, respectiv, creșterea cererii de importuri de gaze din anii următori, atât pentru a satisface nevoile din gospodării și cele industriale, cât și pentru a înlocui combustibilii fosili mai puțin ecologici; consideră că este necesară evaluarea impactului asupra mediului pe termen lung a noii infrastructuri pentru gaze, în ceea ce privește aprovizionarea stabilă cu gaz;

2.  reamintește concluziile președinției Consiliului European din 8 și 9 martie 2007, ce susțin Planul de acțiune al Consiliului European (2007 - 2009) pentru îndeplinirea obiectivelor politicii energetice pentru Europa, bazată pe solidaritate și pe diversificarea surselor de aprovizionare, cu scopul de a trata problema dependenței crescute de sursele de aprovizionare cu energie cu care se confruntă UE;

3.  regretă că, întrucât alegerea mixului energetic intră în sfera de competență a statelor membre, anumite decizii strategice naționale privind acorduri bilaterale majore cu țări terțe subminează dezvoltarea unei politici energetice comune credibile, eficiente și consecvente;

4.  invită statele membre să aplice în mod transparent o strategie coordonată atunci când asigură aprovizionarea cu energie; observă Decizia nr. 1364/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 de stabilire a orientărilor pentru rețelele energetice transeuropene ce vizează diversificarea din punct de vedere geografic a rutelor de transport și a furnizorilor de importuri de energie; reamintește că, în acest context, gazoductul Nord Stream este doar una din numeroasele rute pentru aprovizionarea cu gaz care fac parte din rețelele de energie transeuropene;

5.  reamintește că Marea Baltică a fost identificată ca o „zonă marină deosebit de sensibilă” de Organizația maritimă internațională și că, datorită apelor de adâncime relativ mică și a ratei reduse de reîmprospătare a apei din Marea Baltică, ecosistemele sale sunt extrem de vulnerabile în fața celor mai mici anomalii și chiar a poluării de proporții reduse; prin urmare, recomandă o grijă deosebită în cazul analizării proiectului gazoductului Nord Stream;

6.  reamintește că, deși amplasarea conductelor submarine pe platforma continentală este în conformitate cu drepturile din marea liberă, articolul 79 din Convenția ONU din 1982 privind dreptul mării stipulează că ,,delimitarea cursului pentru instalarea acestor conducte pe platforma continentală se face cu consimțământul statului de coastă˝;

7.  solicită Nord Stream AG, autorul proiectului gazoductului, să justifice alegerea rutei prevăzute și să evalueze în amănunt rutele alternative, incluzându-le pe cele continentale, pentru gazoductul care urmează să lege Rusia de Germania; solicită ca anchetele integrate, economice, tehnice și de mediu, să fie adăugate la studiul de impact asupra mediului (SIM) aflat în curs de elaborare;

8.  invită Nord Stream AG să facă o evaluare a efectelor nocive potențiale cumulate, provocate atât de dispunerea conductelor, cât și de fazele operaționale, ca parte din amplul studiu de impact asupra mediului și să includă în SIM o evaluare a efectelor nocive potențiale a proiectului gazoductului Nord Stream asupra zonelor protejate din Marea Baltică și a siturilor Natura 2000;

9.  invită Nord Stream AG să publice măsurile de reducere a efectelor nocive asupra mediului, în cazul în care acest proiect se realizează; îndeamnă insistent Nord Stream AG să instaleze gazoductul în momentul cel mai potrivit și să evite folosirea glutaraldehidului, care poate fi dăunător, la instalarea și întreținerea gazoductului, pentru a reduce la minim efectele nocive asupra ecosistemelor;

10.  consideră că atât navele de război scufundate, cât și armele chimice aruncate în anii 40 pe fundul Mării Baltice reprezintă o posibilă amenințare la adresa amplasării în condiții optime a conductei de gaze și, prin urmare, invită Nord Stream AG să alcătuiască și să pună la dispoziția autorităților naționale competente un inventar al tuturor materialelor explozibile și al substanțelor chimice, precum și al tuturor navelor scufundate aflate în apropierea rutelor propuse pentru conductele de gaze, printre care se află cele două „cimitire de nave” unde se află ambarcațiuni scufundate, împreună cu muniția lor, în august 1941 lângă insula Hogland și la jumătatea drumului între Helsinki și Parcul național Lahemaa din Estonia; inventarul ar trebui să includă, de asemenea, o evaluare a riscurilor pe care le implică existența acestor epave și a acestor substanțe;

11.  consideră că poluarea cauzată de activitățile bazelor militare rusești poate avea consecințe ecologice odată cu încheierea proiectului Nord Stream, și, prin urmare, solicită și evaluarea acestui aspect;

12.  solicită statelor implicate direct în proiectul gazoductului Nord Stream să clarifice, înainte să primească autorizația finală de construcție a gazoductului, în ce constă responsabilitatea legală în cazul consecințelor posibile ale accidentelor asupra ecologiei Mării Baltice și a zonelor de coastă, a locuitorilor și a economiei statelor situate în jurul Mării Baltice, inclusiv în cazurile în care ambarcațiuni aflate în zonele de navigație înguste din Golful Finlandei și din Marea Baltică deteriorează gazoductul când se scufundă;

13.  reamintește cutremurele recente, cum ar fi cutremurul din regiunea Kaliningrad care a avut loc în 2004 și solicită autorului proiectului să prezinte anchete pertinente așa cum este solicitat în SIM;

14.  recunoaște că studiul de impact asupra mediului, aflat în curs de elaborare, este efectuat de Nord Stream AG și, prin urmare, solicită societății să acorde HELCOM și tuturor statelor interesate acces la rezultatele studiilor și la setul complet de date privind situația ecologică a șantierului, culese în timpul cercetărilor privind;

15.  îndeamnă Comisia ca, în următorul său raport privind punerea în aplicare a Deciziei 1364/2006/CE, să includă o evaluare a progresului înregistrat și să identifice în mod clar orice posibilă încălcare a dreptului comunitar de către Nord Stream AG;

16.  invită Comisia Europeană să evalueze studiul de impact asupra mediului (SIM-ul) privind gazoductul efectuat de compania Nord Stream, gradul de conformitate cu legislația UE în materie de mediu, precum și gradul de precizie, minuțiozitate și obiectivitate cu care a fost realizat;

17.  solicită Comisiei ca, în calitate de semnatară a HELCOM, să încerce să pună în aplicare recomandarea HELCOM de a stabili cerințe standard în ceea ce privește gama de investigații necesare pentru procedurile de aprobare ce privesc cablurile submarine și gazoductele din Marea Baltică;

18.  luând în considerare al treilea pachet legislativ privind piața internă a gazelor, solicită Nord Stream AG să mențină accesul ușor la gazoductul Nord Stream pentru statele membre vecine, dacă acestea doresc să se racordeze direct la gazoduct prin intermediul conductelor de legătură.


Data adoptării





Rezultatul votului final







Membri titulari prezenți la votul final

Jan Březina, Jerzy Buzek, Jorgo Chatzimarkakis, Giles Chichester, Pilar del Castillo Vera, Den Dover, Nicole Fontaine, Norbert Glante, András Gyürk, Fiona Hall, Romana Jordan Cizelj, Werner Langen, Anne Laperrouze, Eluned Morgan, Angelika Niebler, Reino Paasilinna, Atanas Paparizov, Francisca Pleguezuelos Aguilar, Anni Podimata, Miloslav Ransdorf, Vladimír Remek, Herbert Reul, Teresa Riera Madurell, Paul Rübig, Andres Tarand, Catherine Trautmann, Nikolaos Vakalis, Alejo Vidal-Quadras

Membri supleanți prezenți la votul final

Dorette Corbey, Göran Färm, Juan Fraile Cantón, Vittorio Prodi, Silvia-Adriana Țicău


Data adoptării





Rezultatul votului final







Membri titulari prezenți la votul final

Sir Robert Atkins, Margrete Auken, Inés Ayala Sender, Victor Boştinaru, Michael Cashman, Alexandra Dobolyi, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, David Hammerstein, Marian Harkin, Carlos José Iturgaiz Angulo, Lasse Lehtinen, Marcin Libicki, Miguel Angel Martínez Martínez, Manolis Mavrommatis, Mairead McGuinness, Willy Meyer Pleite, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Eoin Ryan, Frank Vanhecke, Diana Wallis, Rainer Wieland

Membri titulari prezenți la votul final

Thijs Berman, Marie-Hélène Descamps, Georgios Georgiou, Henrik Lax, Grażyna Staniszewska, Margie Sudre

Membri supleanți prezenți la votul final

Urszula Gacek, Tunne Kelam, Vytautas Landsbergis, Markus Pieper, Konrad Szymański