Procedură : 2008/2107(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0241/2008

Texte depuse :

A6-0241/2008

Dezbateri :

PV 09/07/2008 - 2
CRE 09/07/2008 - 2

Voturi :

PV 09/07/2008 - 5.20
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2008)0357

RAPORT     
PDF 164kWORD 109k
9.6.2008
PE 406.114v01-00 A6-0241/2008

referitor la raportul anual al BCE pentru 2007

(2008/2107(INI))

Comisia pentru afaceri economice și monetare

Raportor: Olle Schmidt

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la raportul anual al BCE pentru 2007

(2007/2142(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere raportul anual pe 2007 al Băncii Centrale Europene (BCE),

–   având în vedere articolul 113 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 15 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene(1), anexat la tratat,

–   având în vedere Rezoluția sa din 2 aprilie 1998 privind responsabilitatea democratică în cea de-a treia etapă a Uniunii economice și monetare(2),

–   având în vedere rezoluția sa din 20 februarie 2008 cu privire la orientările integrate pentru dezvoltare și ocuparea forței de muncă (Partea: orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Comunității): lansarea noului ciclu (2008-2010)(3) ,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată: „UEM@10: succese și provocări după 10 ani de Uniune economică și monetară (COM(2008)0238),

–   având în vedere raportul din decembrie 2007 al BCE privind evaluarea stabilității financiare și raportul acesteia din aprilie 2008 privind integrarea financiară în Europa,

–   având în vedere previziunile economice de primăvară ale Comisiei pentru perioada 2008-2009,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0241/2008),

A. întrucât în 2007, PIB-ul zonei euro a înregistrat o creștere de 2,6 % (în comparație cu creșterea de 2,7 % din 2006), în ciuda sporirii incertitudinilor generate de turbulențele financiare din al doilea semestru al anului;

B.  întrucât rata inflației a fost de 2,1 %, în comparație cu nivelul de 2,2 % atins în 2006, în ciuda unui mediu economic caracterizat prin presiuni semnificative asupra prețurilor, în sensul creșterii acestora;

C. întrucât BCE a continuat ajustarea ratelor dobânzii în 2007, până la 4,0 % în iunie, de la nivelul de 3,5 % din decembrie 2006, și a menținut acest nivel în al doilea semestru al anului;

D.  întrucât în declarațiile Fondului Monetar Internațional și ale Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare se solicită o abordare foarte precaută a majorării ratelor dobânzii în zona euro;

E.  întrucât în 2007, cursul de schimb al monedei euro s-a majorat cu 6,3 % în termeni efectivi nominali, iar această apreciere a fost pronunțată îndeosebi față de dolarul SUA (11,8 %);

F.  întrucât turbulențele financiare și dezechilibrele globale majore reprezintă un risc pentru creșterea economică globală și pentru evoluția cursului de schimb;

G.       întrucât în 2008, se preconizează o creștere a inflației în zona euro până la un nivel între 2,0 % și 3,0 %, ceea ce reflectă, în mare măsură, tendința actuală de creștere a prețurilor la bunurile de larg consum, urmând o temperare a acestei creșteri în 2009, care se va situa între valorile de 1,2 % și 2,4 %;

H. întrucât scopul principal al BCE și al Sistemului European de Bănci Centrale (SEBC) este de a menține stabilitatea prețurilor, sprijinind în același timp politicile economice generale ale Comunității, așa cum sunt definite în articolul 105 din Tratatul CE; recunoscând independența deplină a BCE și a SEBC în acest context;

I.   întrucât BCE trebuie să găsească o soluție la problema creșterii inflației, care se asociază primelor semne ale încetinirii creșterii economice datorate turbulențelor financiare din ultimele luni;

J.   întrucât Parlamentul dorește să contribuie la consolidarea rolului și autorității BCE și ale zonei euro pe scena internațională,

BCE în prezent

1.  salută faptul că la zece ani de la lansarea UEM, atât BCE cât și moneda euro se bucură de respect și sunt în general acceptate în cadrul economiei mondiale și constată că euro a devenit o monedă de importanță globală, aflându-se aproape pe același plan cu dolarul SUA;

2.  reamintește că Tratatul CE face o distincție explicită între obiectivele BCE cu privire la stabilitatea prețurilor, pe de o parte, și sprijinul pentru politicile economice generale, pe de altă parte și că, prin urmare, aceste două obiective nu pot fi tratate ca substituibile; subliniază independența deplină a BCE în îndeplinirea mandatului său dublu și salută faptul că, prin intermediul Tratatului de la Lisabona, BCE va deveni o instituție cu personalitate juridică a UE, cu un statut clar stabilit și independent, atât pe plan politic, cât și financiar; consideră că recunoașterea BCE ca instituție europeană sporește responsabilitatea Parlamentului și, în special, a comisiei sale responsabile pentru afacerile economice și monetare, ca o instituție în fața căreia BCE trebuie să răspundă pentru deciziile sale cu privire la politica monetară;

3.  salută aderarea Ciprului și a Maltei la UEM și ia act de succesul aderării acestora;

Stabilitatea financiară

4.  recunoaște prestația excelentă a BCE în gestionarea turbulențelor financiare generate de crizele creditelor ipotecare cu risc ridicat din SUA, având în vedere, în special, operațiunea lansată la 9 august 2007, prin care s-au furnizat lichidități în valoare de 95 de miliarde EUR piețelor, sub forma unei licitații la rată fixă de 4,00 %, urmându-se aceeași procedură ca și în cazul operațiunilor obișnuite desfășurate de BCE pe piață; ia act de faptul că operațiunea, alături de alte operațiuni de ajustare și de numeroasele operațiuni de refinanțare săptămânală care au urmat, au condus la stabilizarea ratelor dobânzii pe termen foarte scurt; consideră că acest fapt demonstrează, încă o dată, importanța unei politici monetare comune, precum cea elaborată de BCE, pentru stabilizarea economiei în perioadele de instabilitate;

5.   împărtășește opiniile BCE, conform cărora complexitatea tot mai mare a instrumentelor financiare și lipsa de transparență a expunerii la risc a instituțiilor financiare pot să genereze o incertitudine sporită în ceea ce privește gradul de risc implicat, entitatea care își asumă riscul în ultimă instanță și amploarea pierderilor potențiale;

6.  subliniază necesitatea de a crea un cadru de supraveghere financiară la nivelul Uniunii, subliniază faptul că deși tratatul CE nu oferă BCE nicio responsabilitate directă legată de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar, BCE trebuie implicată îndeaproape în supraveghere;

7.   consideră că autoritatea BCE a fost consolidată datorită gestionării cu succes de către aceasta a actualei crize financiare; salută consolidarea credibilității și a recunoașterii internaționale de care se bucură BCE; invită Eurogrupul să urmeze exemplul BCE și să își consolideze expertiza și capacitatea de coordonare în domeniul reglementării și al supravegherii piețelor financiare;

8.  subliniază necesitatea sporită de cooperare între băncile centrale și autoritățile de supraveghere, pentru a menține stabilitatea piețelor financiare, mai ales ținând seama de integrarea tot mai accentuată a sistemelor financiare; solicită BCE să continue să facă eforturi în vederea ameliorării integrării și a comunicării, atât în cadrul UE, cât și în relația sa cu alte bănci centrale și instituții competente, în special în ceea ce privește relația sa cu Banca Angliei, întrucât Londra este cel mai important centru financiar din UE; invită BCE să joace un rol activ în cadrul diferitelor forumuri care dezbat modificările sistemului de supraveghere, cum ar fi urmările procesului Lamfalussy;

9.  recunoaște faptul că bănci centrale importante, precum BCE și Rezerva Federală din Statele Unite au emis avertismente în ceea ce privește subestimarea riscurilor pe plan economic, înainte de boomul industriei IT din 2000 și crizele creditelor ipotecare cu risc ridicat din 2007; constată că piețele financiare nu au răspuns în mod adecvat și eficient la aceste avertismente; solicită BCE, prin urmare, să analizeze acest răspuns și să sugereze modalități de ameliorare a corelării între astfel de avertismente emise în perspectivă și reacțiile pieței; invită BCE, în lumina turbulențelor financiare recente, să analizeze și să evalueze consecințele crizei financiare și să determine dacă deține suficiente instrumente pentru a gestiona o criză financiară europeană transfrontalieră, precum și care sunt competențele de care are nevoie pentru a ameliora supravegherea macro-prudențială în zona euro;

Dezvoltarea economică și monetară

10. ia act de dezbaterea în curs cu privire la modul în care se definește stabilitatea prețurilor, în acest sens existând voci în favoarea unei țintiri directe a inflației; consideră totuși că un sistem format din doi piloni, bazat pe indicatorul monetar M3, reprezintă modul cel mai adecvat de măsurare a stabilității prețurilor; invită BCE să ia măsuri în vederea unei ameliorări constante a acestui sistem; recunoaște valoarea adăugată a informațiilor suplimentare, a avertizării timpurii asupra riscului inflației, precum și a prudenței la nivel operațional care devin posibile prin intermediul sistemului susmenționat;

11. subliniază faptul că riscurile evoluțiilor economice asimetrice în zona euro ar putea să crească odată cu creșterea numărului statelor membre, întrucât se adâncesc discrepanțele între economiile statelor membre, în ceea ce privește dimensiunile și maturitatea acestora; invită BCE să acorde o atenție deosebită acestei situații și să abordeze aceste riscuri într-o fază timpurie, precum și să le comunice statelor membre;

12. invită toate statele membre care participă la zona euro, statele membre neparticipante, precum și statele membre solicitante să ia act de aceste provocări și, în consecință, să respecte pe deplin criteriile prevăzute de Pactul de stabilitate și creștere și să îndeplinească criteriile de la Maastricht, după caz, întrucât acest lucru, alături de consolidarea fiscală și politica salarială, în acord cu evoluțiile privind creșterea economică și productivitatea, oferă cea mai eficientă protecție împotriva provocărilor reprezentate de evoluțiile asimetrice;

13. subliniază faptul că, pe fondul recentei ajustări a previziunilor privind creșterea economică, orice majorare suplimentară a ratelor dobânzii ar trebui realizată cu precauție pentru a nu periclita creșterea economică; subliniază că, pentru a sprijini relansarea economică, statele membre trebuie să pună în aplicare atât reformele structurale necesare, cât și activitățile de investiții;

14. se așteaptă la un tratament egal din partea Consiliului față de toate statele membre care solicită aderarea la zona euro și ca acesta să respecte pe deplin evaluarea și recomandările BCE cu privire la nivelul lor de pregătire pentru aderarea la zona euro;

15. ia act de aprecierea monedei euro, în special față de dolarul SUA; subliniază obiectivul stabilității prețurilor, dar recunoaște faptul că variațiile semnificative și rapide ale cursului de schimb al monedei euro nu ar trebui să împiedice BCE să își gestioneze politica monetară, dacă se confruntă cu o sursă de inflație, sau, pe de altă parte, cu perspective precare de creștere economică pentru țările dependente de export; solicită BCE să monitorizeze această evoluție și să ia măsuri, dacă acestea sunt necesare și invită Eurogrupul, Comisia și BCE să amelioreze coordonarea acțiunilor lor din domeniul politicii de schimb;

16.  recunoaște presiunea tot mai accentuată asupra inflației, în sensul creșterii acesteia, la care contribuie în special prețurile la alimente și la energie; invită BCE să se implice mai mult în dialogul cu băncile centrale naționale în ceea ce privește acordarea unei atenții deosebite obiectivului stabilității prețurilor la nivel global;

Guvernarea și procesul decizional eficient

17. reamintește nevoia continuă de transparență sporită în cadrul BCE, care ar avea ca rezultat sporirea credibilității și a predictibilității și îmbunătățirile care s-au produs deja în acest sens; recunoaște, în acest sens, dificultățile pe care le implică punerea la dispoziția publicului a proceselor-verbale ale reuniunilor Consiliului guvernatorilor BCE, întrucât diferențele dintre pozițiile individuale ar putea fi interpretate drept o manifestare a intereselor naționale, ceea ce ar conduce la exercitarea de presiuni din partea guvernelor statelor membre asupra membrilor Consiliului guvernatorilor; invită BCE să prezinte Parlamentului și publicului un rezumat anual al măsurilor luate pentru a-și îmbunătăți performanța, în conformitate cu prezenta rezoluție;

18. consideră că dialogul privind politica monetară dintre Parlament și BCE a reprezentat un succes, care ar trebui să fie consolidat în continuare; subliniază faptul că responsabilitatea ex-post a BCE este de o importanță primordială pentru garantarea încrederii și, prin urmare, a stabilității pe piețele financiare; consideră că este important pentru coeziunea Comitetului executiv și a Consiliului guvernatorilor BCE ca acestea să continue să fie încrezătoare în prezentarea lor publică; susține o politică de informare direcționată a BCE în relația sa cu Parlamentul, Consiliul, Comisia și Eurogrupul; își exprimă dezamăgirea față de nivelul scăzut de angajament de care BCE a dat dovadă în răspunsul său la rezoluția Parlamentului din 12 iulie 2007 privind Raportul anual 2006 al BCE(4); subliniază în mod deosebit faptul că solicitarea de ameliorare a politicii de comunicare a BCE trebuie să fie luată în considerare numai în contextul păstrării, în mod simultan, a independenței BCE și a organelor sale;

19. invită BCE ca, în toate declarațiile sale prezentate în urma deciziilor adoptate de Consiliul guvernatorilor, să menționeze în mod clar dacă, pe parcursul dezbaterilor, s-a ajuns cu ușurință la un consens sau dacă opiniile divergente au persistat, întrucât astfel s-ar oferi mai multe informații piețelor, fără a aduce atingere perspectivei europene comune în ceea ce privește deciziile Consiliului guvernatorilor BCE;

20. invită BCE să-și prezinte ideile privind reformarea structurii Consiliului guvernatorilor, întrucât se așteaptă ca numărul guvernatorilor să fie mai mare de 15 de la 1 ianuarie 2009; constată că, odată cu creșterea numărului statelor membre ale zonei euro, reformele vor deveni și mai necesare; susține sugestia anterioară a BCE, conform căreia ponderea economică a statelor membre participante ar trebui tratată drept factorul cel mai semnificativ pentru stabilirea drepturilor de vot prin rotație, iar numărul factorilor de decizie ar trebui să rămână redus, pentru a asigura eficiența;

21.  consideră că independența BCE, inclusiv procedura de numire a membrilor Comitetului executiv al acesteia și-a demonstrat utilitatea; subliniază faptul că articolul 112 alineatul (2) litera (b) din Tratatul CE prevede faptul că membrii Comitetului executiv trebuie să fie numiți dintre persoane a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute și accentuează faptul că cetățenia acestora ar trebui să fie irelevantă și că aceștia vor continua să fie evaluați conform criteriilor stricte prevăzute în Tratatul CE, cum ar fi cele care țin de calificările lor; consideră că responsabilitatea democratică ex-ante și transparența ar fi mai mari dacă Consiliul ar evalua mai mulți potențiali candidați, iar candidatul propus de către Consiliu ar fi apoi supus unui vot de aprobare din partea Parlamentului;

22. consideră că, având în vedere statutul de instituție al BCE în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, rolul Parlamentului în numirea membrilor Comitetului executiv ar trebui consolidat; subliniază dorința sa de a se alătura altor instituții în explorarea posibilelor ameliorări ale procedurii de numire înainte de următoarea reînnoire a Comitetului executiv în 2010;

23.  recunoaște rolul tot mai important al Eurogrupului și al președintelui acestuia în stabilirea unei părți majore a agendei economice a Uniunii Europene, în special structura mai formală a acestuia și rolul său central în coordonarea politicii economice a Eurogrupului, astfel cum este prevăzut la articolul 136 din Tratatul CE, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona, precum și a statelor membre neparticipante la zona euro; sprijină consolidarea dezvoltării „unei singure voci” pentru a exprima poziția zonei euro în cadrul forumurilor internaționale, în conformitate cu articolul 138 din Tratatul CE, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona și cu funcția președintelui Eurogrupului;

24. salută cooperarea dintre BCE, Comisie și industria serviciilor financiare în vederea lansării cu succes a Spațiului unic de plată în euro (SEPA) și a inițiativelor în ceea ce privește titlurile de valoare europene pe termen scurt (STEP); consideră că acestea sunt contribuții pozitive din partea industriei serviciilor financiare la asigurarea continuării integrării financiare în Uniunea Europeană;

25. salută lansarea cu succes a operațiunilor Target 2, precum și activitățile finalizate de migrare către platforma comună unică; consideră că acesta este un pas important în direcția integrării financiare și a reducerii costurilor de compensare și decontare; consideră că este urgent ca BCE să propună acum o structură de guvernare pentru T2S;

Dimensiunea externă a monedei euro

26. constată o ameliorare continuă a statutului de monedă internațională a euro; subliniază faptul că reprezentarea UE în cadrul forumurilor internaționale în domeniul afacerilor economice și monetare nu reflectă în mod adecvat ponderea economică reală a zonei euro, iar acest fapt poate fi văzut drept un obstacol în calea exercitării unei influențe sporite în domeniul afacerilor financiare internaționale; solicită, prin urmare, adoptarea de măsuri concrete pentru a asigura o reprezentare unitară a zonei euro în cadrul instituțiilor financiare internaționale, precum FMI;

27.  încurajează BCE să continue să acționeze în direcția consolidării procesului său de coordonare pe plan financiar internațional; consideră că un statut consolidat pe plan internațional al monedei euro va genera beneficii pentru zona euro, care vor încuraja statele membre în prezent neparticipante să își propună să devină membre cu drepturi depline;

o o

o

28. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Eurogrupului și Băncii Centrale Europene.

(1)

     JO C 191, 29.7.1992, p. 68.

(2)

     JO C 138, 4.5.1998, p. 177.

(3)

     Texte adoptate, P6_TA(2008)0058.

(4)

     Texte adoptate, P6-TA(2007)0349.


EXPUNERE DE MOTIVE

In its report concerning the ECB's annual report, the European Parliament evaluates the work of the European Central Bank in 2007. This year the report focuses on the challenges ahead for the ECB, especially in the wake of the financial turmoil that has followed the US sub-prime mortgage crises, but also on governance issues such as effective decision-making and transparency.

1. The ECB today

The European Central Bank is the only truly common body within the European Union that deals with financial stability and monetary policy. Ten years after launching the EMU the role of the euro area and its common currency has proven to be a great success. Still, even after this promising decade some politicians in Europe, even Heads of State, continue to question the independence of the ECB. As the rapporteur I support the independence of the ECB, as it is fundamental for securing a stable monetary policy, and I wholeheartedly welcome that this independence is clearly acknowledged and strengthened in the Lisbon treaty.

The Commission estimates that the benefits of the introduction of the euro include:

 Inflation around 2% on average over the last 10 years.

 The creation of almost 16 million jobs since 1999.

 Lower long-term interest rates fell to less than 4%, half the level of the 1990s.

 There is no longer a need for exchanging currencies which facilitates travel and shopping throughout the euro area.

 Stable exchange rates, which have boosted trade among euro area countries.

These above mentioned effects are tangible changes for all citizens within the euro area. But the changes have not only been felt by its members; with the increasing role of the euro and the common currency area the costs for staying outside rise. Even though the candidate countries, such as my own country Sweden and the opt-outs Denmark and the United Kingdom are not yet members of the euro area, the establishment of the President of the Euro Group and the increasing need for cooperation in these matters makes this informal group much more important. The Lisbon treaty article 136 clearly states the role of the Euro Group and emphasises its importance in coordinating the economic policy. I strongly support this, and recognise at the same time that this raises the stakes of not being able to take part in these deliberations. The cost of staying outside the most fundamental part of the deeper integration within Europe remains substantial not only in economical, but also in political terms. My own country Sweden has stated the goal to enter the core of European integration. A full membership in the economic cooperation would therefore, from my point of view be most welcome, if not even inevitable.

2. 2007 a year of many challenges

2007 has proven to be an interesting and difficult year for the ECB, presenting a strong growth in the first half of the year followed by the financial turmoil from August and onwards. The inflation has risen steadily and is now around 3 per cent, considerable higher than the target of inflation around 2 per cent on the medium term. The dollar, but also other currencies, have weakened considerable against the euro which has restarted the exchange rate discussions.

The enlargement of the euro area gives the monetary area more weight, but at the same time presents more challenges as the decision-making becomes more cumbersome and the differences in economic development between the members grow. Thus, this involves a number of challenges for the ECB, to which this report gives its views upon, also suggesting how the ECB might improve their actions.

3. Financial Stability

The sub-prime mortgage crises has proven that financial stability is a global matter since a crisis no longer is contained to one country or one region. The August 9 operation of the ECB provided the market with liquidity in the amount of EUR 95 billion to the markets as a fixed rate tender. This operation by the ECB followed the same procedure as normal ECB market operations. Together with fine-tuning operations and the following abundant weekly refinancing operation, it succeeded in stabilising the very short-term interest rates. The coordinated efforts with the FED and Bank of England have to a large extent helped keeping the financial system afloat, but have not solved the crises. It has also shown the need for better cooperation between central banks and other institutions. The fact that the ECB as well as the FED both warned for underpricing risk ahead of the sub-prime mortgage crisis, without a sufficient response from the markets gives rise to questions on how to facilitate better responses.

The ongoing discussions in different fora are important for taking balanced measures in how to connect central banks and supervision on a more global level. As the turmoil still evolves it is important to make a thorough analysis together with the industry before taking any major new actions. Within the European Union the Lamfalussy follow-up should be one of the pillars for updating a European supervisory structure.

4. Enlargement and governance

The European Central Bank derives its acceptance among the public by the fact that it upholds goals, such as price stability and economic growth, considered necessary by the public and that measures taken to uphold these goals are explained sufficiently by the ECB. This gives rise to forces in very different directions; effective decision-making versus openness and inclusiveness. These different tendencies may strengthen as the number of EU member states fulfilling the criteria for euro area membership increases. The effect will be an enlarged area including more of the unions' citizens, but also a broader spectrum in economic development, growth rate and maturity of the economies. Within the ECB challenges of effective decision-making will have to be balanced with the need for inclusion. In order for the ECB to cope with these upcoming challenges it should initiate a review of the possible options for changes in its decision-making and at an early stage involve relevant institutions in these deliberations.

Following the previous debates on how to reform the Governing Council and how to achieve effective discussions, deliberation and decision-making, today's system seems unviable as it would widen the wedge between the economic and political weight of euro area member countries within the ECB. A pragmatic option would to put more power into the hands of the Executive Committee, but as the one-person-one-vote is an established function and an important part of the democratic aspect, such a system is not politically acceptable. This leaves four options: vote-weighting, representation, regional central banks or rotation. I consider rotation of the membership of the Governing Council based on economic weight to be the best option as it combines effectiveness with democratic legitimacy. Giving up the principle of equality of member states is a problem, but I believe this must be done in order to ensure the necessary decision-making capability; the best way to ensure that national interests will not unduly influence ECB policy making is to bring political power and economic weight of national central bank governors as closely into line as possible. Therefore, the main trust of the proposal should focus on economic weight as the determinating factor for selecting how regularly one can sit in the Governing Council.

5. Transparency

As the rapporteur I consider openness and transparency to be of outmost importance, and I believe that providing the public with information will strengthen the legitimacy and predictability of the ECB. I however recognise the difficulties in making the minutes of the Governing Council public, since different individual positions may be interpreted as national interests. If views were presented with names this would also increase risks for governments pressuring their "own" national central bank governor. This could lead to an obstruction of the aims of the European Central Bank´s actions, which in the long run may weaken its status and legitimacy among the public. Taking these difficulties into account, the need for more and better information still persists. I therefore call on the ECB´s Governing Council to always present the discussions leading up to a decision and especially elaborate on whether the consensus was reached easily or if divergent views persisted. This would give the public as well as the financial markets more information on how the discussions between the members of the Governing Council were taking place, without mentioning names or countries.

6. The international role of the Euro

Since its introduction the euro has firmly established itself as a major international currency, second only to the US dollar. Euro-denominated international debt securities surpassed those of the US dollar in 2004, while the percentage of bank loans issued by euro-area banks to non-euro-area borrowers which are denominated in euro stand at 36% as compared to 45% in US dollars. The euro is also the second most actively traded currency in foreign exchange markets worldwide, and is used in more than a third of all foreign exchange transactions.

In my view this proves the value of monetary cooperation, and that the euro is a major asset for all EMU members. However, the euro has a clear disadvantage compared to the dollar since it is a less unitary actor than the dollar in international fora, which leads to an absence of a strong voice in these contexts. Therefore, I call on the ECB to take measures towards a European representation in international financial institutions that reflects the true economic weight of the euro area; a unified euro area representation in these matters would increase the position of the euro in international financial institutions and thereby strengthen the currency's status. Furthermore, this will lead to significant profits for the EMU members which will spur the enlargement of the euro area, since the countries outside the euro area will clearly see the benefits of a membership in the EMU.


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

3.6.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

40

1

1

Membri titulari prezenți la votul final

Mariela Velichkova Baeva, Zsolt László Becsey, Pervenche Berès, Sharon Bowles, Udo Bullmann, David Casa, Manuel António dos Santos, Elisa Ferreira, José Manuel García-Margallo y Marfil, Donata Gottardi, Dariusz Maciej Grabowski, Benoît Hamon, Karsten Friedrich Hoppenstedt, Sophia in ‘t Veld, Othmar Karas, Piia-Noora Kauppi, Wolf Klinz, Christoph Konrad, Guntars Krasts, Kurt Joachim Lauk, Andrea Losco, Astrid Lulling, Florencio Luque Aguilar, Hans-Peter Martin, John Purvis, Alexander Radwan, Bernhard Rapkay, Dariusz Rosati, Eoin Ryan, Antolín Sánchez Presedo, Olle Schmidt, Peter Skinner, Margarita Starkevičiūtė, Ivo Strejček, Ieke van den Burg

Membri supleanți prezenți la votul final

Mia De Vits, Ján Hudacký, Janusz Lewandowski, Vladimír Maňka, Theodor Dumitru Stolojan

Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final

Milan Gaľa, Tobias Pflüger

Aviz juridic - Politica de confidențialitate