RAPORT referitor la documentul de strategie al Comisiei privind extinderea din 2007

26.6.2008 - (2007/2271(INI))

Comisia pentru afaceri externe
Raportor: Elmar Brok

Procedură : 2007/2271(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A6-0266/2008

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitor la documentul de strategie al Comisiei privind extinderea din 2007

(2007/2271(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere comunicarea Comisiei privind strategia de extindere și principalele provocări 2007-2008 (COM(2007)0663),

–   având în vederea rezoluția sa din 16 martie 2006 privind Documentul de strategie al Comisiei privind extinderea din 2006[1] și rezoluția sa din 13 decembrie 2006 privind strategia de extindere și principalele provocări 2006-2007,

   – având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind țările din Balcanii de Vest, Turcia și partenerii europeni ai Politicii Europene de Vecinătate,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A6–0266/2008),

A. întrucât strategia de extindere a Uniunii are atât o dimensiune externă, cât și o dimensiune internă,

B.  întrucât dimensiunea externă a strategiei presupune promovarea reformelor, în conformitate cu standardele europene, a democrației, a respectării drepturilor omului, a păcii, a stabilității și a prosperității;

C.  întrucât dimensiunea internă a strategiei de extindere influențează direct capacitatea Uniunii de a-și continua obiectivele politicilor sale și de a realiza o uniune mai strânsă, așa cum prevăd tratatele,

D. întrucât este nevoie ca Uniunea Europeană să fie integrată politic și capabilă să dezvolte politici ambițioase de solidaritate și de stabilitate;

E.  întrucât, conform dispozițiilor Tratatului de la Roma, „Orice stat european poate solicita să devină membru al Comunității”;

F.  întrucât, deoarece extinderile anterioare au reprezentat fără îndoială un succes atât pentru Uniunea Europeană cât și pentru statele membre care au aderat, contribuind la stabilitatea, dezvoltarea și prosperitatea întregii Europe, este esențial să se creeze condițiile necesare în vederea asigurării succesului și a viitoarelor extinderi,

G. întrucât acordurile de stabilizare și asociere contribuie în mod semnificativ și eficient la consolidarea relațiilor între Uniunea Europeană și țările din Balcanii de Vest, în vederea integrării acestora în Uniune și promovează cooperarea regională;

H.  întrucât cu ocazia Consiliului European de la Salonic din 2003 și a Consiliului European de la Bruxelles din 2006 UE și-a reafirmat intenția de a-și respecta angajamentele față de țările din sud-estul Europei și din Balcanii de Vest;

I.    întrucât consensul reînnoit adoptat de către Consiliul European în decembrie 2006 se bazează pe principiile consolidării angajamentelor, condiționalității echitabile și riguroase și pe o comunicare mai bună cu publicul,

J.   întrucât strategia de extindere reprezintă mult mai mult decât o simplă metodologie de negociere, deoarece reflectă convingerea fundamentală că Uniunea Europeană ar trebui să rămână o comunitate la baza căreia stau valori comune și este legată într-un mod complex de dezbaterea privind obiectivele Uniunii, viitorul acesteia și rolul ei în raport cu țările vecine și la nivel mondial,

K. F. întrucât metodologia și criteriile evidențiate în comunicarea Comisiei pentru continuarea negocierilor de aderare merită să beneficieze de o susținere fără rezerve și ar trebui implementate riguros, iar considerațiile de ordin politic nu ar trebui să prevaleze asupra respectării stricte a acelor criterii;

L.  întrucât strategia de extindere a Uniunii ar trebui să constituie o parte a unui spectru amplu de instrumente de politici destinate să consolideze democrația, să pună bazele stabilității și dezvoltării sociale în vecinătatea noastră și să confere Uniunii un rol mai important la nivel mondial,

M. întrucât aceste politici ar trebui înglobeze varietatea situațiilor din zona din vecinătatea noastră: țări candidate care au început negocierile, țări candidate care nu au început negocierile, țări care au perspective de aderare, țări care vizează integrarea europeană și țări care doresc pur și simplu să întrețină relații apropiate de vecinătate cu Uniunea,

N. întrucât aceste politici ar trebui să fie independente și nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor care permit unei țări să-și modifice tipul de relații contractuale cu UE, dacă se îndeplinesc condițiile interne și externe necesare;

O. întrucât partenerii europeni din cadrul Politicii Europene de Vecinătate pot fi identificați în mod clar drept țări europene, iar unii dintre aceștia și-au afirmat obiectivul de a dobândi o perspectivă europeană,

P.  întrucât, așa cum se afirmă în rezoluția susmenționată din 13 decembrie 2006, țările cu perspective europene ar trebui să beneficieze de relații strânse, bilaterale sau multilaterale, cu UE, care să răspundă necesităților și intereselor lor specifice; întrucât această opțiune, care implică o gamă largă de posibilități operaționale, ar oferi țărilor partenere o perspectivă stabilă pe termen lung a unor relații instituționalizate cu UE și ar constitui un stimulent necesar pentru încurajarea stabilității, păcii, respectării drepturilor omului și reformelor democratice și economice în țările respective;

Q. întrucât, în conformitate cu aceeași rezoluție, țările cu perspective recunoscute de aderare sunt cele care trebuie să decidă dacă doresc să beneficieze de acorduri multilaterale similare, ca etapă intermediară către aderarea propriu-zisă;

R.  întrucât strategia de extindere a UE trebuie explicată și comunicată în mod eficient cetățenilor actuali precum și celor viitori ai UE, astfel încât să se asigure conștientizarea deplină a politicilor discutate și să se consolideze sprijinul opiniei publice pentru angajamentele Uniunii față de vecinii săi, garantându-se astfel credibilitatea și solidaritatea Uniunii ca partener, căutând, în același timp, soluții la preocupările legitime;

1.  este de acord cu Comisia că extinderile precedente au reprezentat un mare succes, aducând avantaje atât statelor membre vechi cât și celor noi din UE, promovând creșterea economică și progresul social, aducând pace, stabilitate, libertate și prosperitate continentului european; consideră că se pot trage învățăminte din extinderile precedente și că la baza modalităților ulterioare de îmbunătățire a calității procesului de extindere, trebuie să stea experiențele pozitive câștigate până în prezent;

2.  își reafirmă angajamentul ferm față de toate țările candidate și față de cele cărora le-au fost acordate perspective clare de aderare, fiind conștient totodată de faptul că este absolut necesară respectarea deplină a tuturor criteriile prevăzute la Copenhaga, că Uniunea trebuie să depună eforturi de consolidare a capacității de integrare și că trebuie acordată atenție deplină acestei capacități;

3.  reamintește în acest context că, pentru țările din fosta Iugoslavie, cooperarea deplină cu tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, reprezintă o condiție sine qua non;

4.  consideră că strategia de extindere a Uniunii trebuie să respecte condițiile Tratatului UE și să reflecte angajamentele deja asumate de Uniune, realizând totodată un echilibru între interesele sale geostrategice, impactul evoluțiilor politice din afara granițelor sale și capacitatea de integrare a Uniunii, inclusiv cea de a face față provocărilor interne și externe și de a-și realiza proiectul de integrare politică;

5.  reamintește în acest context necesitatea întreprinderii reformelor interne necesare care să vizeze, inter alia, creșterea eficienței, a coeziunii sociale, precum și consolidarea răspunderii democratice;

6.  reamintește că capacitatea de integrare depinde de posibilitatea Uniunii, la un anumit moment, de a-și stabili și, implicit, de a-și realiza obiectivele politice, dintre care cele mai importante sunt promovarea progresului economic și social și un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă în statele membre, de afirmare a propriei identități și de putere de a acționa pe scena internațională, de promovare a drepturilor și intereselor cetățenilor statelor membre dar și a celor europeni, de dezvoltare a spațiului de libertate, securitate și dreptate, de păstrare și fructificare a acquis-ului comunitar și de respectare a drepturilor și libertăților fundamentale, așa cum se prevede în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene;

7.  consideră că acest concept de capacitate de integrare cuprinde patru elemente:

(i)    statele în curs de aderare trebuie să contribuie la, nu să afecteze, capacitatea Uniunii de a menține dinamica necesară îndeplinirii obiectivelor sale politice;

(ii)   cadrul instituțional al Uniunii trebuie să aibă capacitatea de a asigura o guvernare eficientă și activă;

(iii) resursele financiare ale Uniunii trebuie să se situeze la un nivel corespunzător, astfel încât să răspundă provocărilor la adresa coeziunii sociale și economice și la politicile comune ale Uniunii;

(iv)  trebuie lansată o strategie de comunicare globală, destinată informării opiniei publice în legătură cu implicațiile extinderii;

8.  subliniază necesitatea ca și statele membre să respecte pe deplin criteriile de la Copenhaga pentru a consolida credibilitatea și eficacitatea strategiei de extindere și pentru a evita ca țărilor candidate să le fie impuse standarde mai ridicate decât cele aplicate în unele zone ale Uniunii;

9.  reamintește, de asemenea, că structura și interesele economice ale fiecărui nou stat membru pot avea un impact asupra orientării politicilor și bugetului Uniunii și că adaptările necesare la nivelul politicilor pot afecta însăși natura Uniunii; reamintește că o comunitate coerentă de națiuni și cetățeni trebuie să aibă la bază politici coerente și o solidaritate la nivelul intereselor;

10. consideră că trebuie să se acorde atenția cuvenită implicațiilor bugetare, precum și, pe un plan mai amplu, celor de natură economică și socială, ale viitoarelor posibile extinderi cu ocazia revizuirii la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual 2007-2013 și la elaborarea cadrelor financiare ulterioare;

11. este, de asemenea, convins că orice stat în curs de aderare trebuie mai întâi să încerce să-și rezolve principalele problemele interne, în special cele referitoare la structura teritorială și constituțională, înainte de aderare; consideră că, atât înainte cât și pe durata negocierilor cu statul în cauză, Uniunea Europeană trebuie să ajute la rezolvarea acelor probleme;

12. susține importanța acordată consolidării, condiționării și comunicării, ca principii directoare ale strategiei de extindere a UE;

13. consideră că orice extindere trebuie urmată de o consolidare adecvată și de concentrare politică, cu alte cuvinte, de o reevaluare serioasă a politicilor și mijloacelor Uniunii, pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor europeni și a garanta viabilitatea Uniunii ca proiect politic;

14. este preocupat de faptul că o extindere fără o consolidare adecvată ar putea afecta coeziunea internă a Uniunii și ar putea avea implicații negative asupra capacității de acțiune a Uniunii, întrucât ar duce la slăbirea instituțiilor sale, ar face statele membre mai vulnerabile la presiunea externă și ar periclita credibilitatea Uniunii ca actor global;

15. apreciază, de asemenea, că succesul procesului de extindere (și, astfel, succesul procesului de integrare politică a UE) nu poate fi obținut decât dacă există un sprijin clar și pe termen lung al opiniei publice față de aderarea la UE a fiecărei țări candidate; consideră, așadar, că extinderile viitoare trebuie însoțite de o politică de comunicare concertată, care să implice instituțiile UE și guvernele statelor membre, precum și reprezentanții societății civile, o politică de comunicare concepută pentru a explica cetățenilor noștri avantajele politice, economice, sociale și culturale ale extinderii; reamintește prin urmare guvernelor și parlamentelor statelor membre că este de responsabilitatea lor să informeze în mod corespunzător opinia publică în legătură cu rezultatele pozitive ale extinderilor anterioare, stadiul negocierilor aflate în desfășurare și chestiunile conexe aderării a noi state membre;

16. consideră că țările cu perspective europene ar trebui să depună eforturi maxime de informare, asociere și pregătire a opiniei publice în vederea integrării în Uniune, implicând încă de la început societatea civilă în acest proces ;

17. este, de asemenea, convins că strategia de extindere trebuie susținută printr-o serie mai diversificată de cadre contractuale externe, și că aceste cadre pot fi structurate în forma unor cercuri concentrice interpermeabile, oferind țărilor posibilitatea - cu condiții externe și interne stricte și clare - de a-și modifica statutul, dacă doresc și dacă îndeplinesc criteriile fiecărui cadru specific;

18. susține că participarea la politica europeană de vecinătate nu constituie, nici în principiu și nici în practică, o alternativă la aderare sau o etapă care să conducă în mod automat la calitatea de membru; consideră că, pentru a răspunde așteptărilor vecinilor noștri din Est, discontinuitățile conceptuale, politice și juridice dintre strategia de extindere a Uniunii și politica sa de vecinătate trebuie eliminate; își exprimă convingerea că politica de vecinătate consolidată a Comisiei nu este suficientă în această privință, deși reprezintă deja un pas înainte în direcția justă și că este necesară o schimbare calitativă considerabilă;

19. propune, de aceea, ca, în ceea ce-i privește pe acei vecini estici care, din cauza situației lor economice și sociale și a limitelor capacității Uniunii de integrare, nu au în prezent șanse de aderare, însă îndeplinesc anumite condiții democratice și economice, Uniunea ar trebui creeze un spațiu bazat pe politici comune, referitoare în special la statul de drept, democrație, drepturile fundamentale ale omului, cooperarea în politica externă și de securitate, chestiuni economice și financiare, comerț, energie, transporturi, mediu, justiție, securitate, migrație, circulația fără vize și educație; consideră că aceste politici comune ar trebui să urmărească obiectivul global al acordării de asistență vecinilor estici pentru atingerea treptată a standardelor UE și deschiderea, în acest mod, a drumului către o integrare tot mai strânsă în grupul țărilor europene; este, de asemenea convins, că politicile comune menționate anterior ar trebui concepute în comun de țările participante pe baza mecanismelor decizionale specifice și ar trebui susținute printr-o asistență financiară adecvată; apreciază pozitiv propunerea polonezo-suedeză înaintată la reuniunea Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 26-27 mai 2008, cu condiția ca inițiativa conținută în acea propunere să fie dezvoltată în cadrul Uniunii Europene;

20. salută, în acest context, relansarea - în cadrul UE - a „Procesului de la Barcelona: o Uniune Mediteraneană”, ca un pas pozitiv în relațiile noastre cu vecinii sudici; consideră că această nouă direcție confirmă ideea relațiilor contractuale multilaterale specifice și cu țările învecinate la est, care, spre deosebire partenerii lor din sud, au ambiții și perspective europene evidente; reamintește că aceste relații ar trebui, ca prim pas, să conducă la crearea unei zone de liber-schimb, pentru ca apoi să se traducă în stabilirea unor relații mai strânse în cadrul unei Zone Economice Europene Plus (ZEE+), a unei comunități europene a statelor sau a unor cadre regionale specifice de cooperare;

21. reafirmă, în contextul cardelor specifice de cooperarea regională menționate anterior, importanța conceperii unei strategii mai nuanțate și mai cuprinzătoare pentru regiunea Mării negre, care să depășească cadrul actual al inițiativei Sinergia Mării Negre și care să aibă în vedere înființarea unei Uniuni a Mării Negre, care să includă UE, Turcia și toate statele cu litoral la Marea Neagră cu statut de parteneri egali, urmărind totodată implicarea deplină a Rusiei; consideră că un astfel de cadru multilateral, pe lângă faptul că ar oferi țărilor participante posibilitatea de a-și consolida cooperarea cu UE, în numeroase domenii de acțiune, ar permite totodată Uniunii Europene să joace un rol mai activ în soluționarea pe cale pașnică a conflictelor din această regiune, aducându-și, în acest fel, contribuția pozitivă la securitatea regională;

22. consideră în același timp, că țările care au șanse recunoscute de aderare, dar care mai au multe chestiuni de rezolvat înainte de a îndeplini condițiile politice, economice și sociale necesare pentru realizarea statutului de candidat, ar putea participa voluntar în aranjamente similare cadrelor bilaterale sau multilaterale menționate anterior; reamintește că o asemenea etapă intermediară ar facilita utilizarea tuturor instrumentelor de care dispune Uniunea Europeană pentru a putea ajuta țările în cauză să obțină statutul de membru plin;

23. salută, în acest context, Comunicarea Comisiei din 5 martie 2008 privind Balcanii de Vest (COM(2008)0128), care prevede o serie de măsuri de sprijinire a țărilor din regiune în eforturile lor de integrare în UE și de aprofundare a relațiilor cu acestea, în domenii precum comerțul, energia, educația și/sau cercetarea; își exprimă satisfacția cu privire la semnarea acordurilor de stabilizare și asociere cu Serbia și Bosnia-Herzegovina, fapt pe care îl consideră un pas înainte în procesul de consolidare a legăturilor dintre acea regiune și UE; solicită în această privință, accelerarea negocierilor cu țările din Balcanii de Vest referitoare la liberalizarea vizelor, pentru a putea facilita participarea acestora la programele comunității;

24. solicită Comisiei să facă propuneri concrete pentru o politică mai diversificată în materie de relații externe cu țările vecine, preluând sugestiile prezentei rezoluții, și ca, atunci când ia în considerare modificarea propriei structuri administrative, cel puțin să creeze o legătură între activitățile desfășurate de Direcția Generală Extindere și Direcția Generală RELEX;

25. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

  • [1]  JO C 291 E, 30.11.2006, p. 402.

AVIZ al Comisiei pentru cultură Şi educaŢie (25.1.2008)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

privind documentul de strategie al Comisiei privind extinderea din 2007

(2007/2271(INI))

Raportoare pentru aviz: Helga Trüpel

SUGESTII

Comisia pentru cultură și educație recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.   subliniază importanța angajării în mod activ a UE în Balcanii de Vest; subliniază, de asemenea, că politica UE privind Balcanii este crucială pentru a ajuta regiunea să avanseze pe calea progresului, păcii și stabilității;

2.  consideră că învățarea pe tot parcursul vieții și contactele interpersonale directe sunt esențiale pentru încurajarea toleranței, înțelegerii reciproce și reconcilierii între popoarele din Balcanii de Vest, Turcia și UE;

3.   solicită îmbunătățirea substanțială a politicii de acordare a vizelor practicată de UE față de țările din Balcanii de Vest, având în vedere faptul că cooperarea regională și cea cu Uniunea Europeană sunt posibile doar cu condiția liberei circulații a persoanelor, ceea ce ar permite cetățenilor din Balcanii de Vest să participe în programe ale UE cum ar fi Tineret, Erasmus sau Cultura, fără a fi obligați să treacă prin procedura actuală de obținere a vizei, care cere timp, prezintă riscuri și este disproporționat de costisitoare; sugerează, în plus, înființarea unui serviciu centralizat de mediere rapidă pentru cazurile în care survin probleme;

4.   subliniază că respectul pentru diversitatea culturală este un principiu central al UE și că minoritățile trebuie să aibă libertatea de a-și exercita drepturile culturale, inclusiv învățarea limbilor minoritare și păstrarea identităților culturale, fără discriminare;

5.   încurajează țările candidate la statutul de membru al UE să ratifice Convenția UNESCO privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale;

6.  subliniază importanța unor strategii publice coordonate de comunicare și informare ca pietre de temelie ale procesului de generare a unei mai mari înțelegeri și a unui sprijin sporit pentru extinderea UE, atât în statele membre, cât și în țările candidate sau potențial candidate, și recomandă participarea tuturor țărilor candidate la punerea în aplicare a Acordului interinstituțional privind politica de comunicare;

7.  încurajează ferm implicarea țărilor candidate în Anul european al dialogului intercultural 2008, ca o modalitate de a crea legături mai strânse între popoare;

8.   reafirmă importanța accesului tuturor la educație; este foarte preocupat de faptul că discriminarea continuă pe scară largă în această zonă, în special împotriva minorităților rome de pe teritoriul tuturor țărilor candidate și potențial candidate;

9.   invită autoritățile competente din Balcanii de Vest să creeze comisii comune de istorici și profesori, după modelul franco-german, pentru a încuraja elaborarea de manuale școlare de istorie comune, și propune Comisiei să ofere sprijin financiar unui astfel de proiect;

10. salută progresul realizat până acum în ceea ce privește reforma sistemelor de educație și formare și reafirmă faptul că acestea rămân priorități-cheie; subliniază necesitatea existenței unor resurse suficiente pentru realizarea și aplicarea reformelor; îndeamnă ministerele naționale să se concentreze pe o mai bună folosire a resurselor, acordând o atenție permanentă îmbunătățirii calității; salută măsurile structurale și legislative luate în scopul realizării unei corelări mai strânse cu programele comunitare și standardele normative;

11. încurajează ferm promovarea multilingvismului ca o competență importantă prin ea însăși, dar și ca o modalitate de a încuraja o participare mai largă la programe de schimburi educaționale, precum programul Lifelong Learning (Învățare pe întreaga durată a vieții), și de a beneficia de oportunitățile de mobilitate oferite de procesul de la Bologna.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

22.1.2008

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

33

0

1

Membri titulari prezenți la votul final

Ivo Belet, Guy Bono, Nicodim Bulzesc, Marie-Hélène Descamps, Věra Flasarová, Milan Gaľa, Claire Gibault, Vasco Graça Moura, Luis Herrero-Tejedor, Ruth Hieronymi, Mikel Irujo Amezaga, Ramona Nicole Mănescu, Manolis Mavrommatis, Marianne Mikko, Ljudmila Novak, Dumitru Oprea, Doris Pack, Zdzisław Zbigniew Podkański, Mihaela Popa, Christa Prets, Karin Resetarits, Pál Schmitt, Hannu Takkula, Helga Trüpel, Thomas Wise, Tomáš Zatloukal

Membri supleanți prezenți la votul final

Victor Boștinaru, Emine Bozkurt, Ignasi Guardans Cambó, Gyula Hegyi, Viktória Mohácsi, Ewa Tomaszewska, Jaroslav Zvěřina

Membri supleanți (articolul 178 alineatul (2)) prezenți la votul final

Donata Gottardi

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

24.6.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

55

1

9

Membri titulari prezenți la votul final

Roberta Alma Anastase, Sir Robert Atkins, Christopher Beazley, Bastiaan Belder, André Brie, Elmar Brok, Colm Burke, Philip Claeys, Giorgos Dimitrakopoulos, Michael Gahler, Georgios Georgiou, Ana Maria Gomes, Alfred Gomolka, Klaus Hänsch, Jana Hybášková, Anna Ibrisagic, Ioannis Kasoulides, Metin Kazak, Maria Eleni Koppa, Helmut Kuhne, Vytautas Landsbergis, Johannes Lebech, Francisco José Millán Mon, Pasqualina Napoletano, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Raimon Obiols i Germà, Justas Vincas Paleckis, Ioan Mircea Pașcu, Tobias Pflüger, João de Deus Pinheiro, Samuli Pohjamo, Michel Rocard, Libor Rouček, Christian Rovsing, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Jacek Saryusz-Wolski, György Schöpflin, Marek Siwiec, Hannes Swoboda, István Szent-Iványi, Charles Tannock, Geoffrey Van Orden, Ari Vatanen, Jan Marinus Wiersma, Luis Yañez-Barnuevo García, Zbigniew Zaleski, Josef Zieleniec

Membri supleanți prezenți la votul final

Laima Liucija Andrikienė, Cristian Silviu Bușoi, Giulietto Chiesa, Andrew Duff, Árpád Duka-Zólyomi, James Elles, Carlo Fatuzzo, Gisela Kallenbach, Tunne Kelam, Evgeni Kirilov, Jaromír Kohlíček, Graf Alexander Lambsdorff, Nickolay Mladenov, Rihards Pīks, Aloyzas Sakalas, Antolín Sánchez Presedo, Inger Segelström

Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final

Lambert van Nistelrooij