RAPORT referitor la egalitatea între femei şi bărbaţi - 2008

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forŢei de muncă Şi afaceri sociale (26.6.2008)

AVIZ al Comisiei pentru cultură şi educaţie (25.6.2008)

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

28.7.2008 - (2008/2047(INI))

Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen
Raportoare: Iratxe García Pérez

Procedură : 2008/2047(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A6-0325/2008

Texte depuse :

A6-0325/2008

Dezbateri :

PV 02/09/2008 - 14
CRE 02/09/2008 - 14

Voturi :

PV 03/09/2008 - 7.8
CRE 03/09/2008 - 7.8
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2008)0399

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forŢei de muncă Şi afaceri sociale
AVIZ al Comisiei pentru cultură şi educaţie
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

referitoare la egalitatea între femei şi bărbaţi - 2008

(2008/2047(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (2) şi articolul 141 din Tratatul CE,

– având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene[1]; –având în vedere raportul Comisiei adresat Consiliului, Parlamentului European, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi - 2008 (COM(2008)0010) („Raportul Comisiei privind egalitatea”) şi rapoartele anuale pentru anii precedenţi COM(2001)0179, COM(2002)0258, COM(2003)0098, COM(2004)0115, COM(2005)0044, COM(2006)0071 şi COM(2007)0049),

– având în vedere „Foaia de parcurs pentru egalitatea între femei şi bărbaţi 2006-2010” (COM(2006)0092),

– având în vedere Decizia 2001/51/CE a Consiliului din 20 decembrie 2000 de stabilire a unui program de acţiune comunitară referitor la strategia comunitară privind egalitatea între femei şi bărbaţi[2]

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune[3], în special articolul 16 alineatul (1),

– având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen, adoptat de către Consiliul European de la Bruxelles, la 23 şi 24 martie 2006,

– având în vedere declaraţia comună adoptată la 4 februarie 2005 de miniştrii statelor membre UE responsabili pentru politicile de egalitate de gen;

– având în vedere rezoluţia sa din 9 martie 2004 privind reconcilierea vieţii profesionale, familiale şi personale[4],

– având în vedere Rezoluţia sa din 24 octombrie 2006 privind imigraţia femeilor: rolul şi locul femeilor imigrante în Uniunea Europeană[5],

– având în vedere Rezoluţia sa din 26 aprilie 2007privind situaţia femeilor cu handicap în Uniunea Europeană[6],

– având în vedere rezoluţia sa din 13 martie 2007 privind o foaie de parcurs pentru egalitatea între femei şi bărbaţi (2006-2010)[7],

– având în vedere rezoluţia sa din 19 iunie 2007 privind cadrul legal pentru măsuri care permit tinerelor femei din Uniunea Europeană să îmbine viaţa de familie cu perioada studiilor[8],

– având în vedere rezoluţia sa din 27 septembrie 2007 privind egalitatea dintre femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană - 2007[9],

– având în vedere rezoluţia sa din 17 ianuarie 2008 privind rolul femeilor în industrie[10],

– având în vedere rezoluţia sa din 12 martie 2008 privind situaţia femeilor din zonele rurale ale UE[11],

– având în vedere rezoluţia sa din 13 martie 2008 privind situaţia specială a femeilor în închisoare şi impactul încarcerării părinţilor asupra vieţii sociale şi de familie[12],

– având în vedere Comitetul consultativ pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi avizul său privind diferenţele de salarizare între femei şi bărbaţi, adoptat la 22 martie 2007,

– având în vedere Cadrul de acţiuni privind egalitatea între sexe adoptat de partenerii sociali europeni în 22 martie 2005;

– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen şi avizele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi al Comisiei pentru cultură şi educaţie (A6–0325/2008),

A. întrucât egalitatea între femei şi bărbaţi este un principiu fundamental al UE, recunoscut în Tratatul de instituire a Uniunii Europene şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât, în pofida progreselor semnificative realizate în acest domeniu, persistă multe inegalităţi între femei şi bărbaţi,

B. întrucât violenţa împotriva femeilor este un obstacol major în calea egalităţii între femei şi bărbaţi, fiind una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului, care nu cunoaşte limite geografice, economice sau sociale; întrucât numărul femeilor care sunt victime ale violenţei este alarmant,

C. întrucât expresia „violenţă faţă de femei” desemnează toate actele de violenţă îndreptate împotriva sexului feminin şi care provoacă sau pot provoca femeilor un prejudiciu sau suferinţe fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv ameninţarea cu astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, fie că acestea au loc în viaţa publică sau în viaţa privată,

D. întrucât traficul de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale este o încălcare flagrantă a drepturilor omului şi a legislaţiei şi este o formă modernă de sclavie, strâns relaţionată cu alte forme ale criminalităţii, care subminează în mod semnificativ toate eforturile de obţinere a egalităţii dintre femei şi bărbaţi,

E. întrucât promovarea pe piaţa forţei de muncă a unei politici antreprenoriale de flexibilitate nu trebuie să se orienteze în primul rând către necesităţile întreprinderilor sau administraţiilor publice, ci, mai ales, să aibă ca punct de plecare timpul de care au nevoie bărbaţii şi femeile pentru a-şi lua în serios responsabilităţile respective din sânul familiei,

F. întrucât strategia europeană de ocupare a forţei de muncă nu mai include nici orientări specifice în materie de egalitate de gen, nici pilonul egalităţii de şanse,

G. întrucât diferenţele între bărbaţi şi femei în domeniul ocupării forţei de muncă indică menţinerea disparităţilor atât cantitative, cât şi calitative, între femei şi bărbaţi,

H. întrucât diferenţa de remunerare rămâne stabilă din 2003 la 15% şi nu a scăzut decât cu un punct procentual din 2000,

I. întrucât segregarea sectorială şi profesională între femei şi bărbaţi nu se diminuează, ci chiar creşte în unele ţări,

J. întrucât participarea femeilor la procesul decizional este un indicator decisiv al egalităţii între femei şi bărbaţi; întrucât ocuparea de către femei a posturilor de director în companii şi universităţi este limitată, iar numărul femeilor-politician şi al femeilor cercetător creşte foarte încet;

K. întrucât există în continuare stereotipuri privind opţiunile educaţionale şi profesionale pe care le au la dispoziţie femeile, ceea ce contribuie la perpetuarea inegalităţilor,

L. întrucât obiectivele de la Lisabona de creştere şi promovare a economiei sociale de piaţă pot fi realizate doar prin folosirea integrală a potenţialului semnificativ al femeilor pe piaţa muncii,

M. întrucât există riscul locurilor de muncă cu jumătate de normă „impuse”, în special în cazul femeilor, cărora li se impută deseori această alegere din cauza lipsei unor structuri de îngrijire a copiilor mai puţin costisitoare,

N. întrucât numeroase provocări şi dificultăţi afectează femeile mai mult decât bărbaţii, în special calitatea locurilor de muncă, situaţia partenerilor de viaţă care „acordă ajutor” în domenii cum ar fi agricultura sau pescuitul şi întreprinderile familiale de mici dimensiuni, sănătatea şi securitatea muncii şi protecţia maternităţii, femeile fiind, de asemenea, expuse unui risc mai ridicat de sărăcie,

O. întrucât, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, rata angajărilor este mai scăzută în zonele rurale şi întrucât, de asemenea, numeroase femei nu sunt niciodată active pe piaţa oficială a muncii şi, prin urmare, nu sunt înregistrate nici ca fiind şomere, nici ca făcând parte din statisticile privind şomajul, ceea ce are ca rezultat probleme financiare şi juridice deosebite privind dreptul la concediul de maternitate şi medical, dobândirea drepturilor la pensie şi accesul la securitatea socială, precum şi probleme în caz de divorţ; întrucât zonele rurale sunt grav afectate de lipsa oportunităţilor privind locurile de muncă de înaltă calitate,

P. întrucât condiţiile de viaţă ale anumitor grupuri de femei, care se confruntă deseori cu mai multe riscuri şi dificultăţi combinate, precum şi cu dubla discriminare - în special femeile cu dizabilităţi, femeile care se ocupă de persoane aflate în întreţinere, femeile în vârstă, femeile care aparţin minorităţilor etnice şi femeile imigrante -, par să se deterioreze,

Q. întrucât diferenţele între bărbaţi şi femei persistă în toate celelalte aspecte ale calităţii muncii, cum ar fi reconcilierea vieţii profesionale şi private, regimurile de lucru care nu valorifică pe deplin competenţele persoanelor, precum şi în domeniul sănătăţii şi al siguranţei la locul de muncă; întrucât rata de angajare a femeilor cu copii în întreţinere este de doar 62,4%, faţă de 91,4%, în cazul bărbaţilor; întrucât participarea femeilor pe piaţa forţei de muncă este încă în mare parte caracterizată de nivelul ridicat şi în creştere al muncii cu fracţiune de normă - 31.4%, în cazul femeilor din UE-27 în 2007, faţă de doar 7.8% în cazul bărbaţilor - şi întrucât femeile reprezintă 76.5 % din totalul lucrătorilor cu fracţiune de normă, întrucât contractele de angajare temporară sunt, de asemenea, mai des întâlnite în rândul femeilor (15,1%, cu un punct procentual mai mult decât în cazul bărbaţilor); întrucât rata şomajului pe termen lung este, de asemenea, mai mare în rândul femeilor (4,5%) decât în cel al bărbaţilor (3,5%),

R. întrucât riscul de sărăcire este mai crescut în rândul femeilor decât în cel al bărbaţilor, în special pentru persoanele cu vârsta de peste 65 de ani (21%, sau cu 5 puncte procentuale mai mult decât bărbaţii),

S. întrucât reconcilierea vieţii profesionale cu cea privată şi de familie este o chestiune încă nesoluţionată, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi,

T. întrucât partenerii sociali au un rol important în definirea şi punerea efectivă în practică a acţiunilor în domeniul egalităţii de gen, la nivel european, naţional, regional, sectorial şi la nivelul întreprinderilor,

U. întrucât împărţirea responsabilităţilor casnice şi familiale între femei şi bărbaţi, în special prin extinderea utilizării concediului parental şi de paternitate este o condiţie prealabilă pentru promovarea şi obţinerea egalităţii între femei şi bărbaţi; întrucât neincluderea perioadelor de concedii de maternitate şi parentale în calculul timpului de muncă global este discriminatorie şi constituie un dezavantaj pentru femeile prezente pe piaţa forţei de muncă,

V. întrucât accesul la serviciile pentru îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă şi a altor persoane aflate în întreţinere este esenţial pentru participarea egală a femeilor şi bărbaţilor pe piaţa forţei de muncă, la educaţie şi formare,

W. întrucât regulamentele privind fondurile structurale prevăd că statele membre şi Comisia asigură că egalitatea între femei şi bărbaţi şi integrarea dimensiunii de gen sunt promovate în cadrul diferitelor etape ale punerii în aplicare a fondurilor;

1. salută raportul Comisiei privind egalitatea şi subliniază încă o dată natura dublă a politicii privind egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei la nivelul UE: asigurarea, pe de o parte, a egalităţii între femei şi bărbaţi în toate domeniile de acţiune ale politicilor UE (integrarea dimensiunii egalităţii de gen), şi, pe de altă parte, măsuri specifice vizând combaterea discriminării femeilor, inclusiv campanii de sensibilizare, schimburile de cele mai bune practici, dialogul cu cetăţenii şi iniţiativele de parteneriat între sectorul public şi sectorul privat;

2. subliniază importanţa combaterii violenţei împotriva femeilor pentru realizarea egalităţii între femei şi bărbaţi; prin urmare, solicită statelor membre şi Comisiei să adopte acţiuni concertate în acest domeniu; îndeamnă Comisia să ia în considerare posibilitatea adoptării unor măsuri noi în domeniul combaterii violenţei împotriva femeilor;

3. solicită Comisiei şi statelor membre să-şi unească eforturile în vederea combaterii crimei organizate şi a reţelelor de trafic, să adopte şi să consolideze măsurile legislative, administrative, educaţionale, sociale şi culturale care descurajează cererea de prostituţie;

4. solicită Comisiei şi Consiliului să creeze o bază juridică clară pentru combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, inclusiv traficul, şi să adopte o decizie referitoare la comunitarizarea politicilor privind combaterea traficului de fiinţe umane şi la chestiunile conexe privind migrarea şi azilul, în special dreptul la azil care are drept temei represiunea şi persecuţiile de gen;

5. solicită statelor membre să ratifice de urgenţă Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane;

6. consideră că participarea generală a femeilor la procesul decizional, la nivel naţional şi al UE este insuficientă; prin urmare, invită Comisia, statele membre şi partidele politice să ia în considerare acţiuni pozitive pentru a ameliora această situaţie; subliniază, în acest sens, efectele pozitive ale folosirii cotelor electorale pentru reprezentarea femeilor;

7. subliniază corelaţia dintre participarea femeilor la viaţa politică şi la procesul decizional şi implicarea acestora în activităţile ONG-urilor şi ale societăţii civile; prin urmare, îndeamnă Comisia şi statele membre să sprijine acţiunile de promovare a acestui tip de implicare;

8. accentuează importanţa implicării active a femeilor în sindicate, cu atribuţii axate pe protecţia femeilor la locul de muncă şi acordarea drepturilor care le revin;

9. subliniază importanţa controlului femeilor asupra vieţii sexuale şi a drepturilor lor privind reproducerea, în ceea ce priveşte afirmarea femeilor; prin urmare, sprijină măsurile şi acţiunile vizând îmbunătăţirea accesului femeilor la serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă şi sporirea sensibilizării acestora cu privire la drepturile lor şi la serviciile disponibile;

10. invită Comisia şi statele membre să ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare abordarea integrată a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în toate politicile sociale, de ocupare a forţei de muncă şi de securitate socială, în special în cadrul strategiei de flexicuritate, şi să combată toate formele de discriminare;

12. îşi exprimă îngrijorarea faţă de lipsa de progrese din ultimii ani, în ceea ce priveşte disparităţile de remunerare bazate pe gen între femei şi bărbaţi; prin urmare, îndeamnă Comisia şi statele membre să evalueze strategiile şi acţiunile din acest domeniu şi, dacă este cazul, să stabilească, în colaborare cu partenerii sociali, măsuri sau abordări noi privind punerea în aplicare a măsurilor existente în vederea îmbunătăţirii situaţiei; susţine, în acest context, propunerea comisiei consultative privind egalitatea şanselor de a consolida legislaţia europeană aplicabilă în domeniu, impunând angajatorilor obligaţia de a realiza audituri privind salariile şi să dezvolte planuri de acţiune care să absoarbă diferenţele de remunerare; subliniază necesitatea acţiunii concertate, în special în cadrul noului ciclu al Strategiei europene pentru creştere şi locuri de muncă, şi a principiilor comune privind flexicuritatea;

13. îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că femeile sunt dezavantajate pe piaţa forţei de muncă, ceea ce are ca rezultat acumularea unui număr mai redus de drepturi individuale la pensie şi la alte plăţi de ajutor social, în special în sistemele în care aceste drepturi se bazează în mod predominant pe înregistrările privind contribuţiile şi câştigurile salariale ale unui individ;

14. solicită statelor membre să sprijine Comisia în acţiunea de control asupra punerii în aplicare a măsurilor naţionale cu scopul de a evalua respectarea principiului egalităţii privind, în special, drepturile legale, sistemele de pensionare şi de securitate socială;

15. solicită instituţiilor comunitare şi statelor membre să declare 22 februarie drept Ziua internaţională a egalităţii salariale;

16. îşi exprimă îngrijorarea faţă de discrepanţele dintre nivelul de educaţie al femeilor şi bărbaţilor pe de o parte, rezultatele femeilor în domeniul educaţiei fiind mai bune decât cele ale bărbaţilor, şi, pe de altă parte, faţă de situaţia existentă pe piaţa muncii, în care femeile câştigă salarii mai mici şi avansează mai lent în carieră decât bărbaţii; îndeamnă Comisia şi statele membre să analizeze cauzele acestei situaţii şi să găsească soluţii;

17. consideră că, pentru a elimina stereotipurile de gen din mijloacele de comunicare în masă şi pentru a promova modele comportamentale egalitare în câmpul muncii şi în familie, este necesar ca valorile adecvate să fie transmise prin intermediul sistemului de învăţământ, pornind de la o vârstă fragedă;

18. îndeamnă Comisia şi statele membre să adopte măsuri adecvate pentru a aborda stereotipurile din domeniul educaţiei, al ocupării forţei de muncă la toate nivelurile, să sensibilizeze şi să asocieze presa, societatea civilă şi partenerii sociali în acest efort şi să pună accentul pe rolul bărbaţilor în promovarea egalităţii;

19. recomandă statelor membre să promoveze în mod activ tratamentul egal al elevilor şi să ia măsuri pentru a combate segregarea pieţei muncii, încă prezentă în sectorul educaţiei, unde, la nivel procentual, numărul femeilor care ocupă funcţia de profesor în învăţământul preşcolar şi primar depăşeşte cu mult numărul femeilor care ocupă aceeaşi funcţie în învăţământul secundar, sector dominat în special de bărbaţi şi care poate oferi mai mult în termeni de recunoaştere, retribuţie şi statut social;

20. propune Comisiei să aibă în vedere adoptarea de măsuri pentru a încuraja femeile să urmeze o carieră în domeniul ştiinţific sau tehnologic, pentru a spori numărul de profesionişti din acest sector şi pentru a răspunde cererii manifestate;

21. invită Comisia şi statele membre să adopte măsuri suplimentare pentru a îmbunătăţi accesul şi participarea femeilor la piaţa muncii, în special în sectoarele în care acestea sunt subreprezentate, cum ar fi tehnologiile de vârf, cercetarea, ştiinţele şi ingineria, precum şi pentru a îmbunătăţi calitatea locurilor de muncă ocupate de femei, în special, prin intermediul programelor de educare şi de învăţare pe întreg parcursul vieţii la toate nivelurile; îndeamnă Comisia şi statele membre să folosească Fondurile Structurale Europene în vederea îndeplinirii acestui obiectiv;

22. invită Comisia şi statele membre să acorde atenţia necesară situaţiei partenerilor de viaţă care participă la activităţile din domeniul artizanatului, comerţului, agriculturii, pescuitului şi la întreprinderi familiale de mici dimensiuni, din perspectiva egalităţii de gen, dar luând în considerare, în acelaşi timp, faptul că femeile sunt într-o situaţie mai vulnerabilă decât bărbaţii; solicită Comisiei să modifice fără întârziere directiva 86/613/CEE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară activităţi independente, inclusiv agricole, precum şi protecţia maternităţii, pentru a elimina discriminarea indirectă, pentru a dezvolta o obligaţie pozitivă în domeniul egalităţii de şanse şi pentru a îmbunătăţi statutul juridic al partenerilor colaboratori;

23. invită statele membre să dezvolte modelul juridic de coproprietate, pentru a se asigura recunoaşterea deplină a drepturilor femeilor în sectorul agricol, protejarea corespunzătoare în domeniul securităţii sociale şi recunoaşterea muncii acestora;

24. încurajează statele membre să promoveze programe de dezvoltare a spiritului antreprenorial în rândul femeilor în sectorul industrial şi să ofere sprijin financiar şi structuri de consiliere profesională pentru femeile care creează întreprinderi, precum şi formarea corespunzătoare;

25. solicită statelor membre să acorde o atenţie deosebită disponibilităţii serviciilor de maternitate pentru femeile care exercită o activitate independentă;

26. solicită Comisiei şi statelor membre să ia în considerare în mod special situaţia privind numărul tot mai mare de angajaţi care oficial lucrează singuri, dar care în realitate pot fi catalogaţi drept „lucrători dependenţi din punct de vedere economic”;

27. solicită statelor membre să recunoască întreprinderile care iau măsuri în vederea promovării egalităţii între femei şi bărbaţi şi care facilitează echilibrul dintre muncă şi viaţă, cu scopul de a stimula dezvoltarea de bune practici în domeniu;

28. solicită Comisiei şi statelor membre să acorde prioritate şi o atenţie deosebită grupurilor mai vulnerabile de femei, în special femeilor cu dizabilităţi, femeilor care se ocupă de persoane aflate în întreţinere, femeilor în vârstă, femeilor care aparţin minorităţilor etnice şi femeilor imigrante, femeilor din închisori, şi să adopte măsuri specifice care să răspundă nevoilor acestora;

29. solicită Comisiei şi statelor membre să adopte şi să pună în aplicare măsurile necesare pentru ajutorarea femeilor cu dizabilităţi pentru ca acestea să poată progresa în acele domenii ale vieţii sociale şi ale lumii profesionale, culturale şi politice în care continuă să nu fie reprezentate corespunzător;

30. solicită Comisiei şi statelor membre să promoveze accesul femeilor imigrante la educaţie şi angajare, prin adoptarea unor măsuri pentru combaterea discriminării duble la care sunt supuse femeile imigrante pe piaţa muncii, precum şi crearea de condiţii favorabile privind accesul acestora pe piaţa muncii, în vederea echilibrului dintre viaţa profesională şi cea privată şi pentru a asigura formarea profesională corespunzătoare a acestora;

31. salută consultarea dintre Comisie şi partenerii sociali care vizează ameliorarea cadrului legislativ şi nelegislativ privind concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie şi privată; de asemenea, aşteaptă cu interes o analiză a acestei consultări şi propunerile ce derivă din aceasta, în special propunerile privind concediul de maternitate şi integrarea acestuia în calcularea timpului global de lucru, concediul parental, concediul de paternitate, de adopţie sau pentru a se ocupa de membrii familiei aflaţi în întreţinere; în plus, estimează că acordul-cadru privind concediul parental poate fi îmbunătăţit în legătură cu următoarele puncte: punerea în aplicare a măsurilor de stimulare menite să încurajeze taţii să-şi ia un concediu parental, consolidarea drepturilor angajaţilor de a-şi lua un concediu parental şi asigurarea flexibilităţii sistemelor privind concediile, sporirea duratei concediului parental şi a indemnizaţiei acordate pe perioada unui astfel de concediu;

32. reaminteşte că orice politică de reconciliere dintre viaţa profesională şi de familie trebuie să se bazeze pe principiul liberului arbitru al indivizilor şi să fie adaptată diferitelor cicluri ale vieţii;

33. invită statele membre să aplice măsuri specifice destinate combaterii inegalităţilor dintre femei şi bărbaţi, cauzate de perioadele de întrerupere a activităţii profesionale, în special de concediul de maternitate sau de concediul pentru a se ocupa de membrii familiei aflaţi în întreţinere, şi să reducă efectele negative ale acestora asupra carierelor, salariilor şi drepturilor de pensii;

34. observă că una dintre soluţiile pentru creşterea ocupării locurilor de muncă este concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie şi privată şi solicită Comisiei să reunească şi să difuzeze cele mai bune practici cu privire la echilibrul eficient între viaţa profesională şi cea privată şi implicarea sporită a bărbaţilor în viaţa de familie;

35. îndeamnă Comisia şi statele membre să încurajeze participarea bărbaţilor la punerea în aplicare a politicilor privind egalitatea de gen, în special în ceea ce priveşte reconcilierea dintre viaţa profesională, privată şi de familie;

36. solicită statelor membre şi autorităţilor regionale şi locale să îmbunătăţească disponibilitatea, calitatea şi accesibilitatea serviciilor de îngrijire a copiilor precum şi a serviciilor de asistenţă acordată persoanelor aflate în întreţinere, în conformitate cu obiectivele de la Barcelona, şi să garanteze faptul că disponibilitatea acestor servicii este compatibilă cu programele de lucru cu normă întreagă ale bărbaţilor şi femeilor care au copii sau persoane în întreţinere;

37. invită responsabilii din cadrul întreprinderilor să introducă măsuri flexibile de politică familială în planurile lor de gestionare a personalului, pentru facilitarea reîncadrării în muncă a lucrătoarelor şi lucrătorilor după o întrerupere în carieră;

38. atrage atenţia Comisiei şi statelor membre asupra feminizării sărăciei, într-o perioadă în care femeile, în special femeile în vârstă şi mamele necăsătorite, sunt supuse riscului de excludere şi de sărăcie, şi le îndeamnă să elaboreze măsuri pentru a preveni această tendinţă;

39. solicită Comisiei şi statelor membre să elaboreze instrumente de formare şi de punere în aplicare pentru a permite tuturor părţilor interesate să introducă în domeniile lor de competenţă respective o perspectivă bazată pe egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi care să includă evaluarea impactului specific pe care îl au politicile asupra femeilor şi bărbaţilor;

40. îndeamnă statele membre şi autorităţile regionale şi locale să asigure utilizarea efectivă a instrumentelor existente, precum manualele elaborate de către Comisie pentru integrarea unei perspective privind egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei în politicile de ocupare a forţei de muncă;

41. îndeamnă statele membre să asigure funcţionarilor responsabili de punerea în aplicare a programelor comunitare la nivel naţional, regional şi local o formare corespunzătoare privind atenţia acordată dimensiunii de egalitate între bărbaţi şi femei;

42. îndeamnă Comisia şi statele membre să elaboreze un anumit număr de indicatori atât cantitativi, cât şi calitativi, precum şi statistici bazate pe gen care să fie fiabile, comparabile şi disponibile în timp util care să fie folosite în cadrul monitorizării punerii în aplicare a Strategiei Lisabona pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, pentru a lua în considerare dimensiunea de gen şi pentru a asigura punerea în aplicare şi monitorizarea corespunzătoare a politicilor;

43. salută înfiinţarea Institutului European pentru Egalitatea de Şanse între Bărbaţi şi Femei şi numirea membrilor Consiliului de administraţie, care a permis Institutului să dispună de un organ de decizie; totuşi, îşi exprimă îngrijorarea privind întârzierea recrutării directorului Institutului şi îndeamnă Comisia să remedieze această situaţie;

44. solicită Comisiei, cu ajutorul Institutului European pentru Egalitatea de şanse între Bărbaţi şi Femei, să includă fapte şi statistici din rândul ţărilor în curs de aderare şi al potenţialelor ţări candidate în viitoarele rapoarte privind egalitatea între femei şi bărbaţi;

45. invită statele membre să încurajeze populaţia în ansamblul său să practice sportul şi să aibă un regim de viaţă sănătos, având în vedere că, în ceea ce priveşte sportul, rata de participare a femeilor este mai redusă;

46. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi guvernelor statelor membre.

[1] JO C 364, 18.12.2000, p. 1.
[2] JO L 17, 19.11.2001, p.22.
[3] JO L 210, 31.7.2006, p.25.
[4] JO C 102E, 28.4.2004, p. 492.
[5] JO C 313 E, 20.12.2006, p.118.
[6] JO C 74 E, 20.3.2008, p.742.
[7] JO C 301 E, 13.12.2007, p.56.
[8] C 146 E, 12.6.2008, p.112.
[9] Texte adoptate, P6_TA(2007)0423.
[10] Texte adoptate, P6_TA(2008)0019.
[11] Texte adoptate, P6_TA(2008)0094.
[12] Texte adoptate, P6_TA-PROV(2008)0102.

destinat Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen

privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi – 2008

(2008/2047(INI))

Raportoare pentru aviz: Marian Harkin

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale recomandă Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

- având în vedere studiile privind echilibrarea vieţii profesionale cu cea familială realizate de Fundaţia Europeană din Dublin, concluziile Consiliului European de la Lisabona din martie 2000, care şi-a stabilit drept obiectiv creşterea ratei generale de ocupare a forţei de muncă în UE până la 70% şi a ratei de ocupare a femeilor până la un nivel de peste 60% până în 2010 şi, de asemenea, concluziile Consiliului European de la Stockholm din martie 2001, care a adăugat obiectivul interimar privind atingerea unei rate generale de ocupare a forţei de muncă de 67% şi a unei rate de ocupare a femeilor de 57% până în 2005,

A. întrucât raportul Comisiei privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi – 2008[1] arată că, deşi participarea femeilor la ocuparea forţei de muncă a progresat în mod continuu, există în continuare provocări importante în ceea ce priveşte calitatea încadrării în muncă a femeilor, printre care se numără, în special, diferenţa persistentă de remunerare dintre femei şi bărbaţi, segregarea continuă, orizontală şi verticală, a pieţei muncii, fragmentarea carierei profesionale a femeilor şi dificultatea concilierii vieţii profesionale cu cea familială, fiecare dintre aceste aspecte reprezentând un obstacol în calea egalităţii de şanse în cadrul sistemului educaţional, în timpul vieţii profesionale şi în perioada pensionării; întrucât două treimi dintre locurile de muncă cu fracţiune de normă sunt ocupate de către femei, iar femeile, în general, au mai multe raporturi de muncă precare;

B. întrucât strategia europeană de ocupare a forţei de muncă nu mai include nici orientări specifice în materie de egalitate de şanse între femei şi bărbaţi, nici pilonul egalităţii de şanse;

C. întrucât, drept consecinţă, studiul comparativ din 2007 efectuat asupra celor 27 de state membre şi a trei state AELS arată că politicilor de ocupare a forţei de muncă le lipseşte, în mare măsură, abordarea integrată a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi;

D. întrucât discriminarea femeilor începe cu accesul la locurile de formare profesională, în special în regiunile cu o rată ridicată a şomajului, unde femeile au şanse mai reduse de a beneficia de locuri de formare profesională de calitate, şi, implicit, de locuri de muncă de calitate, în ciuda faptului că au calificări mai înalte;

E. întrucât stilurile de viaţă profesională ale femeilor se caracterizează prin fragmentarea perioadelor de activitate profesională, care afectează capacitatea femeilor de a rămâne active din punct de vedere economic şi de a progresa, sporesc potenţiala vulnerabilitate a acestora pe piaţa muncii şi au consecinţe pe termen lung asupra drepturilor de pensie;

F. întrucât strategia de flexicuritate creează aşteptări, dar trebuie să fie ameliorată prin adoptarea unei abordări a ocupării forţei de muncă bazată pe „etapele vieţii”; întrucât nu toate statele membre vor atinge obiectivele de la Barcelona până în 2010; întrucât strategiile politice nu includ, încă, facilităţi de îngrijire pentru membrii familiei aflaţi în întreţinere, în afara copiilor, sau recunoaşterea calificărilor informale;

G. întrucât, deşi raportul Comisiei include statistici globale cu privire la ratele de ocupare ale femeilor, la educaţia şi participarea lor la procesul decizional, precum şi cu privire la ratele sărăciei în rândul femeilor în UE, în comparaţie cu cele înregistrate în rândul bărbaţilor, aceste statistici nu prezintă date defalcate pe criterii de handicap, vârstă, orientare sexuală, origine etnică şi religie, deşi situaţia femeilor care se confruntă cu forme multiple de discriminare prezintă dificultăţi deosebite,

1. invită Comisia şi statele membre să ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare abordarea integrată a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în toate politicile sociale, de ocupare a forţei de muncă şi de securitate socială, în special în cadrul strategiei de flexicuritate, şi să combată toate formele de discriminare;

2. reaminteşte Comisiei de foaia sa de parcurs pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi – 2006-2010 şi invită Comisia şi statele membre să coopereze, în special cu IMM-urile, pentru a asigura elaborarea de politici specifice care să facă posibilă o independenţă economică egală pentru femei şi bărbaţi, concilierea vieţii profesionale cu cea privată, o reprezentare egală în procesul decizional, eradicarea tuturor formelor de violenţă bazată pe gen şi eliminarea stereotipurilor legate de gen;

3. invită statele membre să pună în aplicare pe deplin dispoziţiile legislaţiei comunitare care impun egalitatea de tratament între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii, inclusiv în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, condiţiile de muncă, flexibilitatea timpului de lucru, dezvoltarea carierei şi promovarea, egalitatea de remunerare pentru aceeaşi muncă sau pentru o muncă de valoare egală, concedierea, inversarea sarcinii probei în cazurile de discriminare pe criterii de sex, hărţuirea sexuală şi protejarea sarcinii, a maternităţii şi paternităţii, precum şi în ceea ce priveşte accesul la şi furnizarea de bunuri şi servicii accesibile şi de calitate, cum ar fi facilităţile de îngrijire a copiilor, a persoanelor în vârstă şi a persoanelor cu handicap sau a altor persoane dependente;

4. subliniază faptul că, în ciuda relativului progres cantitativ înregistrat în ceea ce priveşte încadrarea în muncă a femeilor, datele raportate de Comisie arată că diferenţa medie între rata de ocupare a femeilor şi cea a bărbaţilor în UE rămâne ridicată (14,4%) şi este mult mai ridicată în cadrul categoriei de vârstă de peste 55 de ani (17,8%), iar în anumite state membre diferenţa este de peste 30%;

5. subliniază faptul că multe dintre locurile de muncă create în UE sunt precare, bazându-se pe contracte cu durată determinată, şi că femeile sunt afectate cu precădere de acest lucru; invită, prin urmare, Comisia şi statele membre să încurajeze adoptarea de măsuri pentru a combate insecuritatea muncii; subliniază că contractele cu durată nedeterminată continuă să reprezinte norma;

6. invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare în mod efectiv directiva privind egalitatea de remunerare în fiecare stat membru şi pentru atingerea obiectivului stabilit în cadrul Consiliului European de la Barcelona, în ceea ce priveşte facilităţile de bună calitate de îngrijire a copiilor; invită, de asemenea, Comisia să consolideze directiva privind concediul pentru creşterea copilului;

7. invită statele membre să urmărească obiectivul independenţei economice şi al dezvoltării profesionale egale pentru femei şi bărbaţi şi să sprijine programele de înfiinţare a întreprinderilor şi împrumuturile destinate antreprenorilor femei în toate domeniile de activitate; reaminteşte Comisiei de Cadrul de acţiune pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi al partenerilor sociali, al cărui scop este să încurajeze tinerele să aibă în vedere o paletă largă de posibilităţi în carieră, în special profesii din domeniul tehnic şi ştiinţific;

8. invită Comisia şi statele membre ca, în colaborare cu organismele competente, să dezvolte programe educaţionale şi de formare profesională care să asigure faptul că înaltele calificări profesionale ale femeilor le permit acestora să beneficieze de locuri de muncă mai bune, de o remunerare mai bună şi de mai multe oportunităţi în carieră, corespunzătoare calificărilor şi formării lor profesionale; invită statele membre să adopte măsuri specifice pentru a elimina discriminarea tinerelor femei în etapele de tranziţie de la educaţie la formare profesională şi de la formare profesională la o carieră;

9. propune o atentă elaborare a politicilor educaţionale pentru evitarea ideilor preconcepute referitoare la presupusele cariere inaccesibile pentru femei, precum şi o transparenţă totală în ceea ce priveşte accesul la funcţiile de conducere, pentru evitarea discriminărilor pe criterii de sex;

10. subliniază importanţa accesului la fonduri europene şi naţionale disponibile, destinate proiectelor care vizează incluziunea activă a femeilor, şi invită Comisia să solicite statelor membre, în contextul punerii în aplicare a fondurilor structurale, să stabilească obiective specifice, în conformitate cu obiectivul orizontal al abordării integrate a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, cu privire la participarea femeilor la programele care beneficiază de finanţare; invită Comisia să examineze posibilitatea elaborării de orientări pentru integrarea dimensiunii de gen în buget în cadrul fondurilor structurale şi a verificării acestora în cadrul unor proiecte pilot;

11. susţine măsurile promovate de Fondul Social European şi programul PROGRESS pentru perioada 2007-2013, care ameliorează situaţia femeilor pe piaţa forţei de muncă şi contribuie la eliminarea discriminării; invită statele membre şi Comisia să se asigure că toate măsurile şi acţiunile politice care au drept scop ameliorarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi ţin seama pe deplin de situaţia specifică a femeilor care se confruntă cu forme multiple de discriminare pe criterii de handicap, vârstă, orientare sexuală, origine etnică şi religie şi, de asemenea, de cea a femeilor care sunt supuse discriminării prin asociere şi de cea a părinţilor sau soţilor persoanelor care se confruntă cu discriminarea;

12. subliniază importanţa identificării instrumentelor şi mecanismelor adecvate pentru a integra grupurile vulnerabile din rândul femeilor pe piaţa muncii; solicită, de asemenea, o recunoaştere mai largă a învăţării informale, pentru a facilita acest proces;

13. reaminteşte Rezoluţia sa din 9 martie 2004 privind concilierea vieţii profesionale, familiale şi private[2]¹, în care solicita Comisiei să propună o directivă-cadru privind concilierea vieţii profesionale, familiale şi private care ar permite, printre altele, instituirea unor mecanisme complementare care să facă posibilă participarea, în mod egal, a femeilor şi bărbaţilor la îngrijirea membrilor familiei aflaţi în întreţinere şi care ar reflecta studiile Fundaţiei Europene privind echilibrarea vieţii profesionale cu cea familială;

14. constată că, datorită evoluţiei demografice, se estimează că până în 2030 raportul persoanelor active din punct de vedere economic faţă de cele inactive va fi de 2:1; invită Comisia să sprijine viitorul rol al personalului de îngrijire, precum şi persoanele care sunt obligate să se retragă de pe piaţa muncii sau care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract cu fracţiune de normă pentru a-şi putea asuma datoriile familiale, prin elaborarea unor politici care să permită femeilor şi bărbaţilor să ajungă la un echilibru între responsabilităţile profesionale, familiale şi cele de îngrijire, evitând astfel insecuritatea legată de slujbă, venit şi pensie; invită statele membre să planifice şi să pună în aplicare sisteme de protecţie socială care să ţină seama asemenea situaţii specifice ale femeilor şi bărbaţilor pe piaţa muncii;

15. invită statele membre să instituie mecanisme care să asigure tratamentul echitabil al femeilor şi bărbaţilor în cadrul regimurilor de pensii şi să evalueze impactul reformelor regimurilor de pensii asupra vieţii femeilor;

16. propune Comisiei să continue consultările cu partenerii sociali cu privire la abordarea care va fi adoptată în ceea ce priveşte acţiunile comunitare având drept scop o mai bună conciliere a vieţii profesionale cu cea familială şi privată, în vederea îmbunătăţirii şi completării cadrului existent şi a punerii în aplicare a obiectivelor Consiliului European de la Barcelona;

17. subliniază rolul angajatorilor şi al sindicatelor în crearea unei organizări echitabile a muncii pentru femei şi bărbaţi şi rolul statelor membre în furnizarea unor servicii accesibile, abordabile şi de calitate, rolul schimbului celor mai bune practici în vederea unei mai bune concilieri a vieţii profesionale cu cea familială şi al promovării responsabilităţii sociale a întreprinderilor;

18. accentuează importanţa implicării active a femeilor în sindicate, cu atribuţii axate pe protecţia femeilor la locul de muncă şi acordarea drepturilor care le revin;

19. sprijină propunerea inclusă în Cadrul de acţiune pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi al partenerilor sociali privind crearea unor parcursuri neliniare de dezvoltare a carierei, în care perioadele de implicare profesională mai intensă alternează cu perioadele de responsabilitate familială mai mare, ca o alternativă la o cultură bazată pe un program de lucru nejustificat de lung pentru femei şi bărbaţi;

20. invită Comisia să sprijine cooperarea şi dezvoltarea de parteneriate între toate organele implicate, pentru a promova o mai bună conciliere a vieţii profesionale cu cea familială şi privată în contextul Alianţei europene pentru familie;

21. invită Comisia şi statele membre să elaboreze un număr de indicatori calitativi care să fie folosiţi pentru monitorizarea punerii în aplicare a Strategiei de la Lisabona pentru creştere economică şi locuri de muncă şi care să ţină seama de dimensiunea de gen;

22. invită Comisia să lanseze campanii de informare cu privire la discriminarea pe criterii de gen şi să includă dimensiunea de gen în programele educaţionale ale UE.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

[1] Raportul Comisiei adresat Consiliului, Parlamentului European, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi 2008 (COM(2008)0010).
[2] JO C 102 E, 28.4.2004, p. 492.

destinat Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen

privind egalitatea între femei şi bărbaţi – 2008

(2008/2047(INI))

Raportoare pentru aviz: Maria Badia i Cutchet

SUGESTII

Comisia pentru cultură şi educaţie recomandă Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1. consideră că, pentru a elimina stereotipurile de gen din mijloacele de comunicare în masă şi pentru a promova modele comportamentale egalitare în câmpul muncii şi în familie, este necesar ca valorile adecvate să fie transmise prin intermediul sistemului de învăţământ, pornind de la o vârstă fragedă;

2. recomandă statelor membre să promoveze în mod activ tratamentul egal al elevilor şi să ia măsuri pentru a combate segregarea muncii, încă prezentă în sectorul educaţiei, unde, la nivel procentual, numărul femeilor care ocupă funcţia de profesor în învăţământul preşcolar şi primar depăşeşte cu mult numărul femeilor care ocupă aceeaşi funcţie în învăţământul secundar, sector dominat în special de bărbaţi şi care poate oferi mai mult în termeni de recunoaştere, retribuţie şi statut social;

3. propune Comisiei să aibă în vedere adoptarea de măsuri pentru a încuraja femeile să urmeze o carieră în domeniul ştiinţific sau tehnologic, pentru a spori numărul de profesionişti din aceste sectoare şi pentru a răspunde cererii evidente;

4. solicită eliminarea oricărei forme de discriminare salarială pe bază criteriului genului în domeniul educaţiei, al culturii, al sportului şi al comunicării şi îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că majoritatea locurilor de muncă cu jumătate de normă şi pe durată determinată sunt ocupate de femei, astfel încât concilierea vieţii profesionale cu cea de familie şi cu educaţia depinde în principal de femei; solicită aşadar statelor membre să-şi îmbunătăţească reţelele de servicii de îngijire a persoanelor dependente şi servciile educaţionale pentru copii, finanţate din fondurile publice, astfel încât, atât bătbaţii, cât şi femeile să poată realiza un echilibru mai bun între viaţa profesională şi cea de familie, încurajând astfel distribuţia egalitară a sarcinilor din familie şi crescând proporţia numărului de femei care frecventează forme de educaţie continuă şi care sunt angajate în locuri de muncă bine cotate şi remunerate;

5. solicită adoptarea de măsuri pentru a permite o participare mai largă a femeilor la activitatea structurilor de conducere, în special în domenii în care aspectele de gen împiedică o reprezentare echilibrată;

6. invită statele membre să încurajeze pe toată lumea să practice sport şi să aibă un regim de viaţă sănătos, având în vedere că, în ceea ce priveşte sportul, rata de participare a femeilor este mai redusă.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

Membri titulari prezenţi la votul final

Jan Andersson, Edit Bauer, Iles Braghetto, Philip Bushill-Matthews, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Luigi Cocilovo, Jean Louis Cottigny, Jan Cremers, Proinsias De Rossa, Richard Falbr, Carlo Fatuzzo, Ilda Figueiredo, Roger Helmer, Karin Jöns, Ona Juknevičienė, Jean Lambert, Raymond Langendries, Bernard Lehideux, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Maria Matsouka, Elisabeth Morin, Juan Andrés Naranjo Escobar, Csaba Őry, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Pier Antonio Panzeri, Elisabeth Schroedter, Jean Spautz, Gabriele Stauner, Ewa Tomaszewska, Gabriele Zimmer

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Jean Marie Beaupuy, Petru Filip, Donata Gottardi, Marian Harkin, Rumiana Jeleva, Sepp Kusstatscher, Roberto Musacchio, Csaba Sógor, Patrizia Toia, Glenis Willmott

Aviz juridic - Politica de confidențialitate