RAPORT privind deliberările Comisiei pentru petiții din cursul anului parlamentar 2007
10.9.2008 - (2008/2028(INI))
Comisia pentru petiții
Raportor: David Hammerstein
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la deliberările Comisiei pentru petiții din cursul anului parlamentar 2007
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind deliberările Comisiei pentru petiții, în special Rezoluția sa din 21 iunie 2007 cu privire la rezultatele misiunii de informare din regiunile Andaluzia, Valencia și Madrid, desfășurată în numele Comisiei pentru petiții[1],
– având în vedere articolele 21 și 194 din Tratatul CE,
– având în vedere articolul 45 și articolul 192 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A6-0336/2008),
A. întrucât petițiile au o importanță aparte, oferind cetățenilor posibilitatea de a atrage atenția Parlamentului asupra unor chestiuni specifice care îi privesc în mod direct, din domeniul de activitate al Uniunii;
B. întrucât Comisia pentru petiții ar trebui să încerce mereu să îmbunătățească eficiența activității sale pentru a deservi cetățenii UE și pentru a răspunde așteptărilor acestora;
C. întrucât, în pofida progreselor considerabile înregistrate în dezvoltarea structurilor și politicilor Uniunii în această perioadă, cetățenii remarcă deseori numeroase deficiențe în ceea ce privește aplicarea politicilor și programelor Uniunii, deoarece acestea îi afectează în mod direct;
D. întrucât, în conformitate cu Tratatul CE, cetățenii UE au dreptul de a adresa Parlamentului European petiții, dar pot, de asemenea, să-și adreseze reclamațiile și altor instituții sau organisme ale Uniunii, în special Comisiei Europene;
E. întrucât eforturile de promovare și de furnizare a informațiilor cu privire la dreptul cetățenilor de a adresa Parlamentului European petiții rămân indispensabile la nivel național pentru a trezi interesul publicului și, în special, pentru a preveni confuziile cu privire la diferitele proceduri de reclamație;
F. întrucât este responsabilitatea statelor membre să aplice regulamentele și directivele comunitare, responsabilitate pe care o pot delega autorităților politice regionale sau locale, în funcție de propriile lor metode constituționale;
G. întrucât Parlamentul poate exercita în mod legitim controlul și supravegherea democratică a politicilor Uniunii, ținând seama de principiul important al subsidiarității, pentru a se asigura că legile Uniunii sunt aplicate și înțelese în mod corespunzător și că îndeplinesc scopul pentru care au fost concepute, dezbătute și adoptate de către instituțiile competente ale Uniunii;
H. întrucât cetățenii UE și persoanele care își au reședința în Uniune pot participa în mod activ la această activitate, exercitându-și dreptul de a adresa petiții Parlamentului European, știind că preocupările lor vor fi abordate și examinate de către comisia responsabilă și că vor primi un răspuns adecvat;
I. întrucât tratatele existente conțin deja angajamente privind respectarea, în calitate de principii esențiale ale societății europene, a demnității umane, a libertății, democrației, statului de drept, drepturilor omului, egalității și drepturilor minorităților și întrucât noile tratate privind Uniunea Europeană și privind funcționarea Uniunii Europene vor consolida și mai mult acest aspect, dacă vor fi ratificate de către toate cele 27 de state membre, prin includerea Cartei drepturilor fundamentale, care prevede aderarea Uniunii la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și oferă un temei juridic inițiativelor legislative ale cetățenilor, precum și un sistem adecvat de drept administrativ pentru instituțiile UE;
J. întrucât articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede proceduri prin care Uniunea poate lua măsuri împotriva încălcărilor grave și repetate de către un stat membru ale principiilor pe care se bazează Uniunea, în conformitate cu articolul 6 din Tratat;
K. întrucât, în acest sens, cetățenii UE adresează în mod frecvent petiții către Parlament în vederea găsirii unei soluții, atunci când consideră că drepturile, care le sunt recunoscute în tratate, sunt încălcate și când apreciază că, în justiție, căile de atac sunt inadecvate, greoaie, excesiv de îndelungate sau, așa cum se întâmplă deseori, costisitoare;
L. întrucât Comisia pentru petiții, în calitate de comisie responsabilă, are datoria nu numai de a răspunde petițiilor individuale, dar și de a încerca să ofere soluții viabile la preocupările exprimate de către petiționari într-un interval de timp corespunzător și întrucât acesta este scopul principal al activității sale;
M. întrucât soluțiile la preocupările petiționarilor sunt găsite, în general, ca urmare a cooperării loiale dintre Comisia pentru petiții, pe de o parte, și Comisia Europeană, statele membre și autoritățile regionale și locale ale acestora, pe de altă parte, care împreună furnizează soluții extrajudiciare;
N. întrucât nu există totuși întotdeauna o voință clară din partea statelor membre și a autorităților regionale sau locale de a găsi soluții practice la problemele ridicate de către petiționari;
O. întrucât, în plus, deși afirmațiile petiționarilor nu sunt întotdeauna bine fondate, aceștia au totuși dreptul de a primi o explicație și un răspuns din partea comisiei responsabile;
P. întrucât o coordonare interinstituțională consolidată ar trebui să ducă la îmbunătățirea eficienței redirijării petițiilor inadmisibile către autoritățile naționale;
Q. întrucât petițiile pot fi declarate inadmisibile, dacă nu privesc domeniul de activitate al Uniunii Europene și întrucât procesul de petiționare nu este o metodă pe care cetățenii o pot utiliza ca modalitate de a ataca hotărârile adoptate de către autoritățile competente naționale juridice sau politice cu care ar putea să nu fie de acord;
R. întrucât este esențial ca Parlamentul să își asigure mijloacele în ceea ce privește o autoritate, normele, procedurile și resursele pentru a răspunde în mod eficient și în timp util la petițiile primite;
S. întrucât procesul de petiționare poate contribui în mod pozitiv la o legiferare mai bună, în special prin identificarea domeniilor indicate de către petiționari, în care legislația existentă a Uniunii este carentă sau ineficientă din punct de vedere al obiectivelor actului legislativ în cauză și întrucât, prin cooperarea și sub autoritatea comisiei legislative competente, astfel de situații pot fi remediate prin revizuirea actelor legislative în cauză;
T. întrucât procesul de petiționare contribuie, de asemenea, în mod semnificativ la identificarea cazurilor în care statele membre nu aplică în mod corect legislația Uniunii, ceea ce are drept rezultat în anumite cazuri inițierea de către Comisie a procedurii de constatare a încălcării normelor comunitare, în conformitate cu articolul 226 din Tratatul CE;
U. întrucât procedura de constatare a încălcării normelor comunitare este concepută pentru a asigura că statul membru în cauză respectă legislația actuală a Uniunii și, în plus, este inițiată la discreția Comisiei, fără a exista vreo prevedere referitoare la implicarea directă a Parlamentului în acest proces; constatând însă că aproximativ o treime din încălcări au legătură cu problemele relatate Parlamentului European de către petiționari;
V. întrucât este posibil ca procedura de constatare a încălcării normelor comunitare, chiar dacă are rezultate bune, să nu furnizeze în mod direct o soluție pentru problemele specifice ridicate de către petiționari și întrucât acest fapt subminează încrederea cetățenilor în capacitatea instituțiilor UE de a răspunde așteptărilor lor;
W. întrucât, în 2007, când numărul membrilor Comisiei pentru petiții a crescut de la 25 la 40, Parlamentul a înregistrat 1 506 de petiții (reprezentând o creștere de 50% în comparație cu anul 2006), dintre care 1 089 au fost declarate admisibile;
X. întrucât, în 2007, 159 de petiționari au participat la reuniunile Comisiei pentru petiții, fără a include numeroase alte persoane care au fost de față pentru a urmări lucrările;
Y. întrucât, în 2007, s-au organizat șase misiuni de anchetă în Germania, Spania, Irlanda, Polonia, Franța și Cipru, în urma cărora s-au pregătit rapoarte și recomandări care au fost ulterior trimise tuturor părților interesate și în special petiționarilor;
Z. întrucât au fost organizate nouă reuniuni plenare ale comisiei în, cadrul cărora au fost dezbătute peste 500 de petiții individuale, cu sprijinul valoros al reprezentanților Comisiei Europene, toți petiționarii fiind informați cu privire la rezultatele acestora;
AA. întrucât domeniile prioritare de preocupare pentru cetățenii Uniunii, așa cum reiese din petiții, se concentrează asupra următoarelor chestiuni: mediul și protecția mediului, inclusiv punctele slabe ale directivei privind evaluarea impactului de mediu, ale directivei-cadru privind apa, ale directivei privind apa potabilă, ale directivelor privind deșeurile, ale directivei privind habitatele, ale directivei privind păsările, ale directivei privind spălarea banilor și altele, inclusiv asupra preocupărilor generale cu privire la poluare și schimbările climatice, drepturile de proprietate individuale și private, serviciile financiare, libera circulație și drepturile lucrătorilor, inclusiv drepturile de pensie și alte prestații de asigurare socială, libera circulație a bunurilor și fiscalitatea, recunoașterea calificărilor profesionale, libertatea de stabilire, precum și acuzațiile de discriminare pe motive de naționalitate, gen sau apartenență la un grup minoritar;
AB. întrucât, în 2007, în petiții și în decursul procesului de examinare a acestora, s-au abordat probleme majore contemporane precum schimbarea climatică, pierderea biodiversității, deficitul de apă, reglementarea serviciilor financiare și aprovizionarea cu energie a Uniunii Europene;
AC. întrucât se au în vedere relațiile permanente și constructive stabilite între Ombudsmanul European, responsabil pentru verificarea plângerilor depuse de cetățeni cu privire la presupusele cazuri de administrare defectuoasă din instituțiile UE, și Comisia pentru petiții, care transmite periodic rapoarte Parlamentului cu privire la raportul anual al Ombudsmanului sau cu privire la rapoartele speciale - care rămân ultima modalitate prin care Ombudsmanul poate acționa atunci când recomandările sale nu sunt respectate - unul dintre aceste rapoarte fiind redactat în 2007;
AD. întrucât o cerere depusă în iunie 2005 și adresată de comisia competentă privind autorizația de a redacta un raport cu privire la un raport special al Ombudsmanului către Parlament referitor la administrarea defectuoasă din cadrul Oficiului European Antifraudă a fost refuzată în urma unei decizii a Conferinței președinților la 15 noiembrie 2007;
AE. întrucât se au în vedere situațiile viitoare care vor spori și mai mult implicarea cetățenilor Uniunii în activitatea și preocupările Uniunii Europene, în special prin introducerea „dreptului cetățenilor la inițiativă”, prevăzut de Tratatul de la Lisabona, care, dacă va fi ratificat de către toate cele 27 de state membre, va permite unui număr de minimum un milion de persoane din diverse state membre să prezinte o propunere privind un nou act legislativ și pentru care trebuie introduse proceduri specifice, implicând Comisia, căreia trebuie adresate inițial aceste inițiative, precum și Parlamentul European și Consiliul;
AF. întrucât desfășurarea eficientă a activităților Comisiei pentru petiții trimite un semnal clar cetățenilor, care le arătă că preocupările lor legitime sunt abordate și care stabilește o legătură reală între cetățeni și instituțiile Uniunii; întrucât, dimpotrivă, întârzierile inacceptabile și lipsa de voință a statelor membre de a pune în aplicare recomandările necesare în conformitate cu legislația comunitară nu fac decât să mărească distanța dintre UE și cetățenii săi și, în multe cazuri, le confirmă părerea potrivit căreia există un deficit democratic;
AG. întrucât, în cursul anului 2007, membrii Comisiei pentru petiții au beneficiat de mărirea considerabilă a bazei de date și a instrumentului de gestionare ePetition, dezvoltat de către secretariatul acesteia în cooperare cu departamentul responsabil pentru tehnologia informației, care oferă tuturor membrilor comisiei și grupurilor politice acces direct la toate petițiile și documentația conexă, îmbunătățind astfel capacitatea acestora de a deservi petiționarii în mod eficient;
AH. întrucât constată totuși că Parlamentul nu a oferit resursele solicitate prin rezoluția din anul trecut cu privire la activitatea Comisiei pentru petiții de a îmbunătăți serviciile de internet pentru procesul de petiționare și de a aplica articolul 192 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, care prevede că „se stabilește un registru electronic în care cetățenii se pot asocia cu petiționarul, punându-și semnătura electronică la sfârșitul petiției declarate admisibilă și înscrise în registru”;
AI. întrucât este important ca cetățenii UE să fie informați în mod adecvat cu privire la activitatea Comisiei pentru petiții, având în vedere faptul că se pregătesc să voteze pentru un nou Parlament, în viitoarele alegeri stabilite pentru iunie 2009,
1. salută cooperarea strânsă dintre Comisia pentru petiții și serviciile Comisiei Europene și Ombudsman, precum și climatul de cooperare care există între instituțiile care încearcă să răspundă preocupărilor cetățenilor Uniunii; crede totuși cu fermitate că, în mod prioritar, Comisiei pentru petiții i-ar trebui oferită posibilitatea să își consolideze în continuare propriile servicii independente de anchetă, în special prin consolidarea secretariatului și a expertizei sale juridice; se angajează să eficientizeze în continuare procedurile interne ale Comisiei pentru petiții pentru a facilita mai mult procesul de petiționare, în special cu privire la intervalul de timp în care petițiile sunt stabilite, la admisibilitatea acestora, la ancheta și consecințele acesteia, la organizarea reuniunilor comisiei, la cooperarea cu alte comisii parlamentare care ar putea avea un interes sau competențe în cazul anumitor petiții, precum și cu privire la inițiativele Comisiei pentru petiții, ca de exemplu misiunile de anchetă;
2. subliniază recunoașterea impactului normativ al Cartei drepturilor fundamentale după ratificarea Tratatului de la Lisabona, care va consacra în mod oficial caracterul obligatoriu autonom al acesteia și subliniază necesitatea unor măsuri specifice pentru a stabili care va fi efectul său asupra drepturilor cetățenilor și, prin urmare, asupra activității și competențelor Comisiei pentru petiții;
3. își reiterează solicitările către Secretarul-General cu privire la efectuarea unei reexaminări urgente a „portalului cetățenilor ” de pe pagina de internet a Parlamentului în scopul creșterii vizibilității portalului în ceea ce privește dreptul de a adresa petiții, precum și pentru a asigura că cetățenilor li se oferă mijloacele de a semna electronic în sprijinul petițiilor, în conformitate cu articolul 192 alineatul (2) din Regulamentul de procedură; solicită ca portalul cetățenilor să asigure interoperabilitatea programelor de căutare pe internet pentru a oferi cetățenilor drepturi egale în acest sens;
4. consideră că procedura actuală pentru înregistrarea petițiilor întârzie în mod necorespunzător examinarea acestora și este preocupat că acest fapt poate fi perceput ca o dovadă a lipsei de receptivitate față de petiționari; îndeamnă Secretarul-General, prin urmare, să ia măsurile necesare pentru a transfera înregistrarea petițiilor de la Direcția Generală Președinție la secretariatul comisiei competente;
5. solicită inițierea negocierilor dintre Parlament și Comisie în vederea unei mai bune coordonări a activității lor în ceea ce privește reclamațiile, într-un mod care să faciliteze, să simplifice și să eficientizeze procedurile de reclamație și să le facă mai transparente și mai rapide; invită Secretarul General să prezinte un raport Comisiei pentru petiții în termen de șase luni;
6. susține formalizarea unei proceduri prin care petițiile din domeniul pieței interne să fie transferate către rețeaua SOLVIT în scopul reducerii semnificative a procedurilor de petiționare în problemele legate de domeniul pieței interne, precum taxele pentru automobile, recunoașterea calificărilor profesionale, permisele de ședere, controalele la frontieră și accesul la educație, păstrând în același timp dreptul Parlamentului de a examina problema, dacă nu se găsește o soluție satisfăcătoare prin intermediul SOLVIT;
7. reafirmă necesitatea unei implicări mai mari din partea Consiliului și a reprezentanțelor permanente ale statelor membre în activitățile Comisiei pentru petiții și le îndeamnă să își mărească prezența și participarea în interesul cetățenilor;
8. consideră că, în contextul consolidării secretariatului Comisiei pentru petiții și al dezvoltării sistemului ePetition, introducerea unei aplicații IT pentru uzul petiționarilor în vederea urmăririi online a petițiilor ar contribui la un proces mai transparent și eficient, cu ajutorul, printre altele, al actualizărilor periodice ale situației petițiilor și al solicitărilor de informații suplimentare; ia act de faptul că o astfel de măsură ar răspunde mai eficient așteptărilor cetățenilor Uniunii, promovând în același timp îndeplinirea mai eficientă a responsabilităților instituționale care revin Parlamentului și Comisiei pentru petiții;
9. invită Comisia Europeană să ia în considerare pe deplin recomandările Comisiei pentru petiții, atunci când ia decizii cu privire la inițierea procedurii de constatare a încălcării normelor comunitare de către statele membre și solicită din nou ca, în momentul inițierii unei proceduri de constatare a încălcării normelor comunitare care are legătură cu o petiție examinată de Comisia pentru petiții, aceasta să fie înștiințată direct și oficial de către Comisia pentru petiții;
10. reafirmă în această privință natura reprezentativă a Comisiei pentru petiții, precum și rolul și responsabilitățile sale instituționale în fața cetățenilor și a rezidenților Uniunii;
11. își exprimă îngrijorarea cu privire la perioada excesiv de îndelungată necesară pentru a închide cazurile de încălcare a normelor comunitare de către serviciile Comisiei Europene și ale Curții de Justiție, dacă și când este implicată Curtea și, recunoscând că această situație este deseori rezultatul unei obstrucționări lente și deseori intenționate din partea instituțiilor administrative ale statului membru implicat, solicită introducerea unor calendare mai stricte; își exprimă îndoiala cu privire la eficiența așa-ziselor „proceduri orizontale de constatare a încălcării normelor comunitare”, a căror soluționare durează mai mult; solicită o reexaminare a procedurii de constatare a încălcării normelor comunitare pentru a asigura o mai strictă respectare a aplicării actelor legislative ale UE;
12. invită instituțiile implicate să utilizeze mai eficient această procedură ca o modalitate de a asigura respectarea deplină a legislației comunitare și regretă profund că prea des încetineala procedurilor utilizate și confuzia frecventă în legătură cu ceea ce se află în joc conduc la încălcări de facto ale legislației comunitare de către statele membre, care se comportă astfel cu impunitate împotriva intereselor comunităților locale direct afectate care au adresat petiții Parlamentului;
13. consideră problematic faptul că sistemul actual de monitorizare a legislației comunitare permite statelor membre să amâne respectarea acesteia până în momentul în care sancțiunile pecuniare devin iminente și să evite asumarea responsabilității pentru încălcările intenționate anterioare, precum și faptul că cetățenii deseori par să fie lipsiți de acces adecvat la justiție și de căi de atac la nivel național, chiar și în cazul în care Curtea de Justiție pronunță o hotărâre conform căreia un stat membru nu a respectat drepturile cetățenilor prevăzute de legislația comunitară;
14. recomandă să se acorde prioritate funcționării eficiente a Comisiei pentru petiții, în toate privințele, de la inițierea procedurilor până la finalizarea acestora, deoarece acesta reprezintă un angajament real și tangibil față de cetățeni, indicând faptul că Uniunea dorește și este capabilă să răspundă preocupărilor lor legitime;
15. își exprimă îngrijorarea și nemulțumirea cu privire la rapoartele petiționarilor care, chiar și atunci când obțin sprijinul Comisiei pentru petiții cu privire la temeiul petiției lor, afirmă că întâmpină foarte frecvent dificultăți în a obține compensații de la autoritățile și instanțele naționale implicate; consideră că astfel de puncte slabe sistemice trebuie investigate în continuare, în special în măsura în care se aplică sectorului serviciilor financiare, așa cum reiese din concluziile Comisiei de anchetă cu privire la criza companiei „Equitable Life”, care s-au bazat pe petiții primite de Parlament și despre care s-a redactat un raport în 2007;
16. salută faptul că, în 2007, Comisia Europeană și Curtea de Justiție au acționat rapid, inclusiv prin emiterea unui ordin, pentru a preveni distrugerea iminentă a unei zone protejate în conformitate cu Directiva privind habitatele, aflată în valea Rospuda, lângă coridorul Via Baltica, în legătură cu care Comisia pentru petiții și-a desfășurat propria investigație independentă, a efectuat o misiune de anchetă și a făcut recomandări specifice; regretă faptul că nu au existat mai multe exemple de acest tip;
17. îndeamnă Comisia ca, atunci când are de a face cu petiții și plângeri legate de politica de mediu, care constituie una dintre preocupările predominante ale petiționarilor din Uniune, să fie mai pregătită să ia măsuri pentru prevenirea încălcărilor legislației comunitare; observă că „principiul precauției” are o forță juridică insuficientă în practică și este prea des ignorat de către autoritățile responsabile din statele membre care au totuși obligația de a aplica Tratatul CE;
18. regretă lipsa sprijinului Comisiei Europene pentru Comisia pentru petiții în situațiile în care, ca urmare în special a misiunilor de anchetă, se obțin dovezi irefutabile cu privire la nerespectarea drepturilor cetățenilor consacrate de Tratat sau neaplicarea legislației și solicită crearea unor noi proceduri care să permită Parlamentului să înainteze astfel de cazuri direct Curții Europene de Justiție;
19. recunoaște pe deplin faptul că procesul de petiționare, așa cum este recunoscut în Tratat, implică cu prioritate obținerea de remedii și soluții nejudiciare pentru problemele ridicate de cetățenii Uniunii prin procesul politic și salută, în acest context, faptul că în multe cazuri se ajunge la soluții satisfăcătoare;
20. recunoaște, de asemenea, că, în multe cazuri, nu pot fi identificate soluții satisfăcătoare pentru petiționari în legislația comunitară în vigoare în sine;
21. invită comisiile legislative competente ca, în momentul când pregătesc și negociază documente legislative noi sau reexaminate, să acorde o atenție deosebită problemelor raportate prin procesul de petiționare;
22. invită Comisia să acorde mai multă atenție modului în care sunt utilizate Fondurile de Coeziune în zonele din Uniune unde proiectele mari de infrastructură au un impact major asupra mediului și îndeamnă statele membre să asigure că fondurile Uniunii sunt dirijate către dezvoltarea durabilă în interesele comunităților locale, care, într-un număr din ce în ce mai mare, adresează petiții Parlamentului pentru a protesta împotriva faptului că astfel de priorități nu sunt întotdeauna respectate de către autoritățile regionale și locale; salută activitatea depusă de către Comisia pentru control bugetar și de Curtea de Conturi în această privință;
23. observă că un număr din ce în ce mai mare de petiții primite, în special de la cetățenii din noile state membre, se referă la chestiunea restituirii proprietăților, chiar dacă acest subiect rămâne în esență unul care ține de competența națională; îndeamnă statele membre implicate să se asigure că legile proprii cu privire la drepturile de proprietate, rezultate din schimbarea regimului, sunt în deplină conformitate cu cerințele Tratatului și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, așa cum prevede, de asemenea, articolul 6 din Tratatul UE, modificat prin Tratatul de la Lisabona; subliniază faptul că petițiile primite pe această temă nu privesc regimul proprietății, ci dreptul la proprietatea dobândită în mod legitim; în acest context, îndeamnă Comisia să fie deosebit de vigilentă nu doar în relațiile sale cu statele membre actuale, ci și în cadrul negocierilor sale cu țările candidate în vederea aderării la UE;
24. își reafirmă angajamentul de a menține recunoașterea drepturilor cetățenilor Uniunii la proprietatea privată obținută în mod legal și condamnă orice încercare de a deposeda familiile de proprietățile lor fără un proces corect, compensații adecvate sau respect pentru integritatea lor personală; observă o creștere în 2007 a numărului de petiții primite pe acest subiect, în special cu privire la Spania și ia act, de asemenea, de raportul și recomandările misiunii de anchetă efectuate de Comisia pentru petiții1 pentru a investiga problema pentru a treia oară; constată că, în ceea ce privește directivele privind achizițiile publice, procedurile în curs de constatare a încălcării normelor comunitare sunt încă deschise;
25. ia act, de asemenea, de criticile adresate de către Comisia pentru petiții, ca urmare a misiunii de anchetă la Loiret, în Franța[2] în 2007 și în special, solicită autorităților franceze să acționeze hotărât pentru a asigura conformitatea cu directivele comunitare care riscă să fie încălcate, dacă anumite proiecte privind construcția unor poduri peste râul Loara vor fi autorizate, având în vedere faptul că valea Loarei nu este doar protejată în conformitate cu directiva privind habitatele și directiva privind păsările, ci este, de asemenea, un sit care face parte din patrimoniul mondial UNESCO și unul dintre ultimele râuri sălbatice din Europa;
26. își exprimă preocuparea constantă cauzată de neaplicarea prevederilor directivei privind apa potabilă în Irlanda, de lipsa unei evaluări efectuate înainte unei decizii din 2007 privind înlăturarea unui monument național situat la Lismullin pe traseul proiectului de autostradă M3, lângă Tara în County Meath - ceea ce a condus la decizia Comisiei de a trimite Irlanda în fața Curții Europene de Justiție, justificată prin faptul că abordarea generală a Irlandei cu privire la înlăturarea monumentelor naționale în circumstanțe similare cu cele din Lismullin nu respectă întru totul cerințele Directivei 85/337/CEE[3], de problemele cu care se confruntă comunitățile locale din Limerick și alte aspecte abordate în raportul misiunii de anchetă din Irlanda[4], efectuată de către Comisia pentru petiții în 2007; ia act de faptul că unele dintre aceste probleme fac obiectul unor proceduri aflate în curs, de constatare a încălcării normelor comunitare;
27. ia act de raportul cu privire la misiunea de anchetă efectuată în Polonia, în care s-au făcut recomandări referitoare la protejarea Văii Rospuda și a ultimei păduri primitive din Europa; îndeamnă Comisia să-și continue cooperarea cu autoritățile poloneze cu privire la rutele alternative la rețeaua de drumuri și rețeaua ferată via Baltica, conform recomandărilor din raportul Comisiei pentru petiții; îndeamnă, de asemenea, Comisia Europeană să se asigure că sunt puse la dispoziție fonduri în scopul ușurării presiunii asupra sistemului de drumuri din Augustow, astfel încât populația locală să fie protejată și mediul din această zonă să fie păstrat;
28. ia act de misiunea de anchetă efectuată de președintele și membrii Comisiei pentru petiții în Cipru în noiembrie 2007; îndeamnă părțile implicate să-și continue eforturile de a ajunge la o soluție negociată în privința chestiunilor nerezolvate legate de preocupările petiționarilor, în special în ceea ce privește zona închisă din Famagusta, care ar trebui retrocedată proprietarilor de drept și salută faptul că cele două părți continuă discuțiile într-un nou cadru în vederea rezolvării problemei legate de proprietăți; subliniază, în plus, importanța aplicării imediate a Rezoluției 550 (1984) a Consiliului de Securitate al ONU, care prevede angajamentul de a retroceda orașul Famagusta locuitorilor săi de drept;
29. ia act de numărul din ce în ce mai mare al petițiilor și al scrisorilor primite de către Comisia pentru petiții cu privire la problema foarte delicată referitoare la custodia copiilor, în privința căreia este extrem de dificil să se ia măsuri, ca, de exemplu, în ceea ce privește petițiile referitoare la oficiul german de asistență socială pentru copii și tineret din Germania (Jugendamt), din cauza implicării instanțelor în multe cazuri, precum și din cauza faptului că, cu excepția cazurilor în care sunt implicați părinți din diverse state ale Uniunii, este dificil pentru Uniune să-și reclame competența;
30. constată că, în 2007, numeroși petiționari britanici a căror proprietate a fost confiscată de către departamentul vamă și accize din Marea Britanie nu au primit încă compensații, deși Comisia a încetat procedura de constatare a încălcării normelor comunitare împotriva Regatului Unit, inițiată deoarece aceasta nu a respectat obligația de a permite libera circulație a bunurilor, prevăzută în Tratat; îndeamnă autoritățile britanice să găsească o soluție echitabilă, inclusiv plata unor gratificații către petiționarii care au suferit pierderi financiare grave înainte ca autoritățile să-și revizuiască practicile și, conform Comisiei, să înceapă să acționeze în conformitate cu directivele relevante din domeniu;
31. constată, de asemenea, faptul că în Grecia autoritățile vamale continuă să confiște automobilele cetățenilor greci care locuiesc în străinătate și care revin în Grecia în vacanță, având plăcuțe de înmatriculare străine pe vehicule, mulți dintre aceștia fiind acuzați pe nedrept de contrabandă și cazul lor nefiind tratat în mod corespunzător, situație despre care Comisia pentru petiții a prezentat anterior un raport Parlamentului; îndeamnă autoritățile grecești să emită instrucțiuni și orientări clare serviciilor vamale, care să respecte pe deplin principiul liberei circulații a bunurilor și persoanelor în cadrul Uniunii și să ofere plăți compensatorii petiționarilor care au fost victimele acestei practici;
32. regretă faptul că, printre cele mai vechi petiții nerezolvate, la care se lucrează încă, cazul „Lettori”, al profesorilor de limbi străine din Italia, continuă să rămână nesoluționat, în ciuda a două decizii ale Curții Europene de Justiție și al sprijinului Comisiei Europene și al Comisiei pentru petiții acordat cazului și revendicărilor acestora; îndeamnă autoritățile italiene și universitățile implicate, inclusiv, printre altele, pe cele din Genoa, Padoa și Napoli, să ia măsuri în vederea aplicării unei soluții corecte în cazul acestor cereri justificate;
33. constată că petițiile analizate de Comisia pentru petiții în 2007 au inclus și așa-numita petiție „Un singur sediu” care, deși a fost inițial depusă în 2006, a primit sprijinul a 1,25 milioane de cetățeni ai Uniunii, petiție prin care s-a solicitat ca unicul sediu al Parlamentului European să fie la Bruxelles; ia act de faptul că, în octombrie 2007, Președintele a trimis petiția înapoi Comisiei pentru petiții, care, ulterior, a solicitat Parlamentului să-și exprime opinia cu privire la această chestiune, luând în considerare faptul că sediul instituției este reglementat de Tratat și că statele membre au responsabilitatea de a lua o decizie în această privință;
34. decide să reexamineze numele Comisiei pentru petiții, așa cum este tradus în toate limbile oficiale ale Uniunii, pentru viitorul mandat, pentru a asigura că numele comunică în mod clar caracterul Comisiei într-o manieră inteligibilă, deoarece, în prezent, acest lucru pare că nu este valabil în cazul anumitor limbi și pentru a sublinia elementul de democrație participativă specific dreptului de petiționare; sugerează termenul de „Comisia pentru petițiile cetățenilor”, care ar putea fi mai ușor de înțeles;
35. își exprimă preocuparea în legătură cu numărul de petiții primite care atrag atenția asupra problemelor referitoare la înregistrarea electorală, întâmpinate de cetățenii UE expatriați sau cu statut de minoritate într-un stat membru; îndeamnă statele membre să acorde o atenție deosebită facilităților acordate tuturor cetățenilor și rezidenților eligibili ai Uniunii pentru a asigura participarea deplină a acestora la următoarele alegeri europene;
36. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și comisiilor lor pentru petiții, mediatorilor lor sau organelor competente similare.
EXPUNERE DE MOTIVE
The work of the Committee on Petitions, and the impact it has had on many European citizens, continued to be the focus of widespread coverage in the press during 2007. Compared to the other Committees who have the heavy responsibility of Parliament's legislative activity which remains the natural priority of the institution, the Committee on Petitions has nevertheless demonstrated that its role and function is also essential, given its ability to investigate and report on how European laws are perceived in the Member States.
By responding to the legitimate concerns of EU citizens, by communicating their reactions to other Parliamentary Committees and to the Commission, by working to resolve unacceptable infringements of citizens rights and by questioning national, regional and local authorities about the way they apply EU law the Committee has a large and growing responsibility. Moreover, by involving many petitioners in the activity of the Committee - 159 petitioners spoke and actively participated in Committee meetings in 2007, hundreds more were met in their own region during the six fact-finding visits conducted in 2007, the Parliament itself has shown how it is able to be receptive on a pro-active basis to the European electorate.
In January 2007, the Conference of Presidents agreed to increase the size of the Committee to 40 members (the Committee had asked for 50 in its Annual Report for 2005, voted in 2006) and this increase, from 25, has opened up the Committee to more members from more Member States. However, the Committee still lacks members from a number of important countries. In many ways this does not have any real negative effect on EU citizens as an elected member from one national constituency can legitimately defend the rights of a citizen from another country within the European Parliament. However, in terms of perception, this does require some attention by both individual MEPs and their political groups. Many MEPs who are not members of the Committee frequently attend the Committee anyway when issues concerning their constituents affect them, but they are unlikely to have access to all background material or to be aware of the procedures, which as for any Committee, need to be understood to be effective.
In terms of access to information, the year 2007 marks a real turning point. In the autumn the new e-Petitions data base and management system became available to all members and substitute members of the Committee as well as to group staff. This provides immediate on-line access (through the intranet) to all documents pertaining to each petition received as well as other linked information useful for members and their assistants as they prepare their work. Further developments are planned as well as an extension of the internet, but the lack of budgetary resources allocated has slowed down this essential development of service to citizens.
The number of petitioners who submit their petitions electronically through the Parliament web-site has continued to increase in 2007. 42% of petitions received were communicated in this way. However, a larger proportion of these were inadmissible and too many were very short and imprecise and this undermines the Committees ability to provide any real remedy or assistance to the person's concerned. Of the 1506 petitions received in 2007, - fifty per cent more than in 2006 - 34.9% were inadmissible and the petitioners informed accordingly; often with a letter advising them of possible national channels for their concerns. The largest cause of inadmissibility relates to the question of competence and its corollary, subsidiarity.
The fact remains that about two-thirds of petitions received in 2007 were deemed admissible by the Committee under Rule 191 of Parliament's Rules of Procedure, according to which "Any citizen of the European Union...(or resident).shall have the right to petition the Parliament on a matter which comes within the European Union's fields of activity and which concerns him or her or it (- an association -) directly". This rule is taken from 194 of the EU Treaty.
The table shows the number of petitions concerning the following countries: (countries not mentioned score less than 10)
|
Country |
Petitions received |
|
|
Spain |
254 |
|
|
Germany |
212 |
|
|
Romania |
143 |
|
|
Italy |
126 |
|
|
Greece |
92 |
|
|
Poland |
91 |
|
|
United Kingdom + Gib. |
81 |
|
|
Ireland |
65 |
|
|
France |
58 |
|
|
Bulgaria |
44 |
|
|
Portugal |
32 |
|
|
Austria |
24 |
|
|
Netherlands |
24 |
|
|
Malta |
24 |
|
|
Cyprus |
14 |
|
|
Latvia |
15 |
|
|
Hungary |
14 |
|
|
Belgium |
14 |
|
|
Czech Republic |
11 |
|
|
Finland |
11 |
|
Petitions concerning the European Union as a whole numbered 216.
The above table is helpful and yet also to a certain extent misleading regarding the Committees investigations for which the main themes of activity should also be considered.
The top-ten general themes covered by the petitions received in 2007 are as follows:
|
Environmental issues, water, etc |
288 (of which 104 from Spain) |
|
|
Fundamental rights |
226 |
|
|
Urbanisation |
131 |
|
|
Social Affairs & Discrimination |
207 |
|
|
Internal Market & Consumers |
192 |
|
|
Health |
105 |
|
|
Justice |
99 |
|
|
Transport issues & Infrastructure |
88 |
|
|
Property & Restitution |
72 |
|
|
Education & cultural issues |
103 |
|
Many of these themes are related as, for example certain transport issues will also be concerned with environmental questions. They are intended in the context of this report as an indicative guide to the very wide range of issues dealt with by the Committee, very often in cooperation with other competent committees in the Parliament.
What does emerge from the work of the Committee in 2007, bearing in mind the statistics outlined above, is that European citizens are predominantly concerned with their environment and their natural surroundings and that they are increasingly turning to the European Parliament as a means of fighting abuses which they see threatening their lives and their property.
It has to be said that frequently the EU laws which have been put in place are very often not powerful enough to protect the environment; they fail to correspond to their objectives. The Directive on Environmental Impact Assessment is but one example where an essentially procedural directive may ultimately have no effect on preventing massive infrastructure projects; contrary to what many petitioners and European citizens expect. The Habitats Directive, which is responsible for the designation of Natura 2000 sites to protect bio-diversity in member states, is frequently violated for reasons of supposedly overriding economic interests.
The Landfill Directives are so watered down that European citizens are discovering that they afford totally inadequate protection when a local authority decides to build a new landfill 40 metres away from schools and houses. The end result of this is of course a lot of very frustrated European citizens and a degraded environment. The European Parliament as co-legislator on such issues must realise that there is a lot of legislative revision which needs to be done before EU Environment law meets the expectations of the EU electorate, and in some cases, even meets the objectives contained in existing laws.
It is true that the European Court of Justice has ruled that the contents of EU laws must be commensurate with their objectives; however the road to the Court of Justice remains too long and too winding for most European citizens and the petitions process, though effective up to a point, does not have the real power of a court when it comes to the crunch. This is all to the member states' advantage.
The Fundamental Rights of citizens are also naturally to the forefront of the Committee's work. However, once again in contrast to what citizens are given to believe, the power of the EU to intervene to defend people's rights to their property for example (which is recognised under the European Convention on Human Rights and therefore by the EU Treaty Article 6, as well as the Charter of Fundamental Rights dating from the Nice Treaty) is contested by the European Commission which persistently refuses to acknowledge that "the rules in Member States governing the system of property ownership" ( Article 295 TEC - which was founded to make the distinction between collective ownership and private ownership of property,) cannot apply to deny the right of an EU citizen to his legitimately acquired private property, which is also recognised under the right of establishment contained under Article 44e.
The Committee, and the Parliament in its resolution of June 21st 2007, on the other hand believes that it must defend such rights when they are threatened by property developers or anyone else.
Another issue related to the question of the rights of the citizen as contained in the Charter has been raised by a very large number of people who allege that the German child protection agency - the Jugendamt, in fact takes too many arbitrary and discriminatory decisions to the detriment of the child in many cases, following the separation or divorce of their bi-national parents - one being from Germany who obtains advantage, the other being from a third country such as Poland, France, Belgium who appears to be the victim. One petitioner from Poland received an apology from the German authorities last year having had his petition investigated.
However, in spite of discussions in Berlin in March 2007 and subsequent communication with the German authorities the Committee is not yet in a position to formulate a general assessment. Each case is different, emotionally they are all very highly charged; some have been through the courts and others cases are pending. The admissibility of such petitions also need to be carefully assessed because under the Treaty the EU - and therefore the Committee on Petitions, should not become involved in issues which are the competence of the member states - in this case district authorities in Germany. The individual cases which have been heard deal with the question of discrimination based upon language and/or nationality where parents have been denied the right to speak to their children during custody visits in the own language.
Also in relation to the rights of European citizens, the Committee also discussed the situation of the Russian speaking minority in Latvia which constitute more than one quarter of the population. From the petitions received it has emerged that, even though there are procedures in place for obtaining full Latvian nationality, many citizens continue to suffer from discriminatory practices in terms of their civic rights and their freedom of movement. The Committee has heard from both petitioners and from the Latvian authorities during the course of its meetings. It has not yet taken a final position on the matter but it has encouraged the Latvian authorities to further develop the naturalisation programme and end the discrimination against many people who are often second or third generation immigrants from original Soviet parentage.
The fact-finding visits of the Committee, involving two or three members and staff, have proved to be of great value both for the institution (in terms of profile and because of their low cost to the taxpayer) and for the petitioners who are the beneficiaries of such visits. The programme and objectives of each visit are discussed and agreed upon in advance and a report is prepared immediately the delegation returns and submitted in writing to the next Committee meeting where the visit is discussed and recommendations agreed upon and approved.
In this way, meetings are able to take place with petitioners and the responsible authorities and other interested parties in the region concerned, and members are able to obtain a much clearer understanding of the subject at issue. Critical reports and recommendations have concerned France, because of the plans to build three new bridges over the Loire near Orléans even though this is a protected area; Poland because of the plans by the previous government to build part of the via Baltica motorway through pristine primeval forests in the Rospuda Valley; Spain because of the ongoing massive urbanisation programmes in the Mediterranean coastal regions and around Madrid; Ireland because of the lack of respect for EU Directives concerning water and the environment. (References to these reports are attached to the draft resolution)
The additional workload and the raised expectations of European citizens are issues which must be properly addressed by Parliament's authorities. Parliament must continue to increase the efficiency with which petitions are dealt with and reduce the delays which result from increased petition numbers and fewer staff numbers to deal with them. Citizens expect more of the institution; and the institution should therefore provide the human and financial resources which are necessary to fulfil its responsibilities. Compared to the situation a few years ago there is no doubt that considerable progress has been achieved in the management of petitions by the secretariat; in the transparency of the procedures, and in the accessibility of members of the Committee to information. However, whereas the backlog of petitions had been virtually absorbed two years ago, the subsequent increase in petitions and related correspondence, and the diminution in the number of effective staff, has led to unacceptable delays developing before petitioners are informed of the admissibility of their petition. In addition, the more time spent on administering petitions, the less time there is for investigating each case, with the risk that the Committee becomes excessively dependent on the European Commission services for information which may not always be entirely neutral or complete. Unlike many other Committees, the secretariat of the Committee on Petitions has a higher profile in the everyday work which involves regular contact with the petitioners of course. They therefore require more support from members just as members continue to require the best advice and support from them.
The Committee on Petitions works closely with the Commission services and it values the constructive cooperation it receives from many responsible officials. It works also with the office of the Ombudsman, which is the subject of a separate report. It uses when possible, the opportunities afforded by the SOLVIT system to find speedy responses for simple questions raised related to the Internal Market sector. It works regularly in cooperation with the Member States at different levels, including the national or regional ombudsmen. Above all it works with European citizens to find solutions to their legitimate grievances and respond to their concerns.
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
1.9.2008 |
|
|
|
||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
20 1 0 |
||||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
Marcin Libicki, (Chairman),Michael Cashman, Carlos José Iturgaiz Angulo, Simon Busuttil, Alessandro Battilocchio,Victor Boștinaru, Proinsias De Rossa, Alexandra Dobolyi, Janelly Fourtou, Glyn Ford, Gay Mitchell, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Cristina Gutiérrez-Cortines, David Hammerstein, Marian Harkin, Lasse Lehtinen, Mairead McGuinness, Manolis Mavrommatis, Miguel Angel Martínez Martínez, Willy Meyer Pleite, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, |
|||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
Marie-Hélène Descamps, Roger Helmer, Margie Sudre, |
|||||
|
Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final |
|
|||||