RAPORT referitor la o strategie pentru rezolvarea viitoare a aspectelor instituţionale ale agenţiilor de reglementare

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

EXPUNERE DE MOTIVE

ANEXĂ - LISTA AGENȚIILOR UNIUNII EUROPENE ȘI TABELUL RECAPITULATIV AL RESPONSABILITĂȚILOR PARLAMENTULUI

AVIZ al Comisiei pentru bugete (16.7.2008)

AVIZ al Comisiei pentru control bugetar (16.7.2008)

AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (23.7.2008)

AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare Şi energie (17.7.2008)

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

17.9.2008 - (2008/2103(INI))

Comisia pentru afaceri constituţionale
Raportor: Georgios Papastamkos
Raportoare pentru aviz (*):
Jutta Haug, Comisia pentru bugete
(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 47 din Regulamentul de procedură

Procedură : 2008/2103(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A6-0354/2008

Texte depuse :

A6-0354/2008

Dezbateri :

Voturi :

PV 21/10/2008 - 8.19
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2008)0495

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
EXPUNERE DE MOTIVE
ANEXĂ - LISTA AGENȚIILOR UNIUNII EUROPENE ȘI TABELUL RECAPITULATIV AL RESPONSABILITĂȚILOR PARLAMENTULUI
AVIZ al Comisiei pentru bugete
AVIZ al Comisiei pentru control bugetar
AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice şi monetare
AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare Şi energie
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

referitoare la o strategie pentru rezolvarea viitoare a aspectelor instituţionale ale agenţiilor de reglementare

(2008/2103(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2008 intitulată „Agenţiile europene - calea de urmat” (COM(2008)0135),

– având în vedere rezoluţia sa din 13 ianuarie 2004 privind Comunicarea Comisiei: „Cadrul de funcţionare a agenţiilor europene de reglementare”[1],

– având în vedere proiectul de acord interinstituţional din 25 februarie 2005 privind cadrul de funcţionare a agenţiilor europene de reglementare (COM(2005)0059),

– având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată în comun Consiliului de Comisia pentru afaceri instituţionale şi de Comisia pentru bugete şi răspunsul dat de Consiliu în cadrul sesiunii sale din 15 noiembrie 2005 (O-0093/05),

– având în vedere rezoluţia sa din 1 decembrie 2005 privind proiectul Comisiei referitor la încheierea unui acord interinstituţional privind cadrul de funcţionare a agenţiilor europene de reglementare[2],

– având în vedere decizia Conferinţei preşedinţilor din 17 aprilie 2008,

– având în vedere scrisoarea din 7 mai 2008, adresată de Preşedintele Comisiei Preşedintelui Parlamentului European şi Preşedintelui în exerciţiu al Consiliului în vederea creării unui grup de lucru interinstituţional la nivel politic,

– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituţionale şi avizul Comisiei pentru bugete, al Comisiei pentru control bugetar, al Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, şi al Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A6-0354/2008),

A. întrucât eforturile depuse de Parlament şi Comisie în vederea creării unui cadru de funcţionare, obligatoriu din punct de vedere juridic, pentru agenţiile europene de reglementare nu au dat niciun rezultat;

B. întrucât proiectul de acord interinstituţional din 2005 nu a înregistrat niciun progres substanţial din cauza refuzului instituţional şi politic al Consiliului, şi întrucât Comisia a decis să îşi retragă propunerea de încheiere a unui acord interinstituţional şi să o înlocuiască cu invitaţia de a participa la un dialog interinstituţional, care să aibă ca rezultat o abordare comună;

C. întrucât, chiar dacă la prima vedere agenţiile de reglementare pot fi asimilate unor „microinstituţii”, acestea au totuşi un impact major la nivelul guvernării europene;

D. considerând este necesară în continuare definirea cel puţin a caracteristicilor structurale de bază ale agenţiilor de reglementare, în măsura în care acest lucru a devenit un parametru para-instituţional al Uniunii Europene;

E. întrucât Comisia propune crearea unui grup de lucru interinstituţional însărcinat cu definirea unui cadru comun de funcţionare a agenţiilor de reglementare, precum şi cu definirea competenţelor respective ale fiecărei instituţii a Uniunii Europene în raport cu aceste agenţii;

F. întrucât Comisia trebuie să realizeze o evaluare orizontală a agenţiilor de reglementare până în 2009-2010 şi să prezinte, în cel mai scurt timp, Parlamentului şi Consiliului un raport privind concluziile acestei evaluări;

G. întrucât trebuie salutată decizia Comisiei de a nu propune crearea unor noi agenţii atâta timp cât grupul de lucru interinstituţional nu şi-a încheiat lucrările;

H. întrucât Comisia ar trebui să nu se îndepărteze de la principiile directoare ale propunerii de acord interinstituţional din 2005 privind modificările care trebuie aduse actelor fundamentale în temeiul cărora funcţionează agenţiile de reglementare existente, astfel încât acestea să fie compatibile cu noua abordare;

I. întrucât există deja un cadru comun de reglementare[3] pentru agenţiile executive, cărora le-a fost încredinţată o misiune e gestionare a programelor comunitare limitată în timp,

Observaţii generale

1. consideră că propunerea Comisiei este o iniţiativă lăudabilă şi se declară dispus să participe, prin intermediul reprezentanţilor săi, la lucrările grupului de lucru interinstituţional, însă consideră că „abordarea comună” este sub aşteptările sale în ceea ce priveşte încheierea acordului interinstituţional; constată că aceasta nu exclude dezvoltarea altor forme de înţelegere ca rezultat al activităţii grupului de lucru;

2. invită Consiliul să contribuie de asemenea, în calitatea sa de ramură a autorităţii bugetare, în mod constructiv la lucrările acestui grup de lucru;

3. solicită Consiliului şi Comisiei să stabilească, în cel mai scurt timp şi de comun acord cu Parlamentul, programul de lucru al grupului interinstituţional, pentru ca lucrările acestuia din urmă să poată începe în toamna anului 2008;

4. consideră că programul de lucru al grupului interinstituţional ar trebui să cuprindă, printre altele, următoarele puncte:

– specificarea domeniilor asupra cărora va trebui să se axeze evaluarea orizontală pe care Comisia trebuie să o realizeze până la sfârşitul anului 2009;

– stabilirea unor criterii obiective prin care să se evalueze necesitatea creării agenţiilor, ţinând seama de posibilele soluţii alternative;

– evaluarea cu regularitate şi într-un mod coordonat şi coerent a activităţii agenţiilor şi a rezultatelor acestora, inclusiv evaluarea externă, în special prin intermediul unor analize cost-beneficiu;

– evaluarea privind rentabilitatea recurgerii la o agenţie comparativ cu îndeplinirea sarcinilor relevante de către serviciile Comisiei;

– evaluarea posibilelor beneficii pierdute din cauza exercitării anumitor activităţi de către agenţiile de reglementare, în locul serviciilor Comisiei;

– adoptarea unor măsuri care să vizeze sporirea transparenţei agenţiilor, în special prin intermediul unei apropieri între caracteristicile lor structurale de bază;

– stabilirea limitelor privind autonomia agenţiilor şi controlul exercitat asupra acestora şi, în special, a naturii şi amplorii responsabilităţii Comisiei în ceea ce priveşte activităţile lor respective, ţinând, bineînţeles, seama de faptul că măsura în care Comisia este responsabilă nu poate depăşi pe cea în care aceasta poate influenţa în mod concret activităţile agenţiilor ca atare;

– desemnarea unor reprezentanţi din partea Consiliului şi a Comisiei în cadrul organelor de control ale agenţiilor şi audierea candidaţilor de către comisia competentă a Parlamentului;

– desemnarea organelor executive ale agenţiilor şi, în special, a directorilor lor respectivi, precum şi definirea rolului Parlamentului în acest sens;

– nevoia unei abordări tip în rândul agenţiilor cu privire la prezentarea activităţilor desfăşurate în timpul exerciţiului financiar respectiv şi la prezentarea conturilor acestora şi a rapoartelor privind gestiunea bugetară şi financiară;

– o cerinţă standard pentru directorii tuturor agenţiilor de a întocmi şi semna o declaraţie de asigurare, inclusiv eventuale rezerve, acolo unde este cazul;

– un model armonizat aplicat tuturor agenţiilor şi organismelor descentralizate în care să se facă clar distincţia între

- un raport anual destinat publicului larg privind operaţiunile, activitatea şi realizările organismului;

- situaţiile financiare şi un raport privind execuţia bugetului;

- un raport de activitate similar rapoartelor de activitate ale directorilor generali din cadrul Comisiei;

- o declaraţie de asigurare semnată de directorul organismului, însoţită de eventuale rezerve sau observaţii pe care directorul consideră oportun să le aducă la cunoştinţa autorităţii abilitate să acorde descărcarea de gestiune;

– definirea principiilor pentru a stabili dacă şi în ce măsură taxele şi plăţile ar trebui să fie o sursă de finanţare pentru agenţii;

– nevoia de a revizui în mod constant agenţiile existente şi stabilirea criteriilor pe baza cărora să se determine dacă o agenţie de reglementare şi-a atins scopul şi poate fi desfiinţată.

5. regretă absenţa unei strategii generale pentru crearea agenţiilor UE; ia act de faptul că noi agenţii sunt create de la caz la caz, ceea ce conduce la apariţia unui mozaic opac de agenţii de reglementare, agenţii executive şi alte organisme comunitare, fiecare în parte reprezentând o creaţie sui generis;

6. ia act de poziţia Comisiei conform căreia crearea agenţiilor de reglementare, care deseori este realizată cu concursul Parlamentului, reprezintă expresia cooperării dintre statele membre, şi funcţionarea acestora depinde de interoperabilitate şi exercitarea competenţelor, acestea neputând fi încredinţate exclusiv organelor comunitare fără a suscita obiecţii din punctul de vedere al caracterului centralizat;

7. invită Consiliul şi Comisia să conlucreze cu Parlamentul pentru a stabili un cadru clar, comun şi coerent cu privire la poziţia pe care o vor avea agenţiile în cadrul guvernării UE;

8. este de părere că trebuie garantată transparenţa agenţiilor de reglementare, în special în ceea ce priveşte funcţionarea acestora, publicarea şi accesul la informaţii, precum şi programarea acţiunilor şi responsabilitatea pentru acestea;

9. consideră că prioritatea „cadrului comun” convenit pentru a se ajunge la o înţelegere interinstituţională trebuie să vizeze raţionalizarea funcţionării sale şi optimizarea valorii adăugate a agenţiilor de reglementare prin crearea unei mai mari transparenţe, a unui control democratic vizibil şi a unei eficienţe sporite;

10. consideră că este indispensabilă stabilirea unor norme şi principii minime comune referitoare la structura, modul de funcţionare şi controlul tuturor agenţiilor de reglementare, indiferent de natura lor;

11. consideră că trebuie să se asigure participarea la activitatea agenţiilor de reglementare prin structurarea în mod formal a procesului de consultare şi dialog cu părţile interesate;

12. consideră că diversitatea culturală şi funcţională a agenţiilor ridică mari probleme în ceea ce priveşte parametrii de reglementare, buna guvernare şi raporturile instituţionale în materie de centralizare-descentralizare;

13. susţine faptul că principiile bunei administrări trebuie să fie garantate de o abordare comună privind procesele de selecţie a personalului, întocmirea bugetului şi administrarea resurselor, precum şi gestionarea eficientă şi evaluarea performanţelor;

14. va examina dacă iniţiativa Comisiei de a amâna propunerea de înfiinţare a unor noi agenţii de reglementare include şi cele două propuneri în prezent în suspens în domeniile energiei şi al telecomunicaţiilor;

15. subliniază necesitatea instaurării unui control parlamentar asupra constituirii şi modului de funcţionare a agenţiilor de reglementare, care va trebui să se bazeze în special pe:

– prezentarea unui raport anual Parlamentului de către agenţiile însele;

– posibilitatea de a-l invita pe directorul fiecărei agenţii, pe parcursul procesului de numire, să se prezinte în faţa comisiei parlamentare competente;

– acordarea de către Parlament a descărcării privind execuţia bugetelor agenţiilor care beneficiază de finanţare comunitară;

16. invită Comisia să prezinte în timp util concluziile evaluării orizontale a agenţiilor de reglementare, înainte de sfârşitul perioadei 2009-2010, astfel încât concluziile sale să poată fi luate în considerare de către grupul de lucru interinstituţional;

17. solicită Comisiei să elaboreze criterii care să permită compararea rezultatelor şi să stabilească reguli clare pentru încheierea mandatului agenţiilor în cazul obţinerii unor rezultate slabe;

18. solicită Preşedintelui şi Conferinţei preşedinţilor să acorde prioritate constituirii grupului de lucru propus de Comisie şi consideră oportun ca Parlamentul să fie reprezentat în cadrul acestui grup de preşedinţii sau raportorii Comisiei pentru afaceri constituţionale, ai Comisiei pentru bugete şi ai altor două comisii cu experienţă practică în cea ce priveşte controlul activităţii agenţiilor de reglementare;

19. reiterează faptul că, în cadrul proiectului de acord interinstituţional din 2005, atât Parlamentul, cât şi Comisia au solicitat includerea în actul de bază a unei decizii privind sediul unei agenţii;

Consideraţii bugetare

20. doreşte să reitereze importanţa asigurării sistematice la nivel interinstituţional a aplicării procedurii prevăzute la punctul 47 din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară[4] (AII din 17 mai 2006) şi subliniază necesitatea de a asigura monitorizarea adecvată a Declaraţiei comune din 13 iulie 2007 a Parlamentului, Consiliului şi Comisiei cu privire la agenţiile descentralizate;

21. este convins că elaborarea unei proceduri detaliate de aplicare a respectivei prevederi constituie o necesitate absolută; consideră că o astfel de procedură ar putea oferi oportunitatea de a include unele dintre aspectele importante cuprinse în proiectul de acord interinstituţional din 2005 care a fost blocat , poate împreună cu anumite adaptări aduse regulamentului financiar cadru pentru agenţii[5];

22. concluzionează că, dacă în urma efectuării acestor exerciţii de evaluare nu se garantează rentabilitatea şi eficienţa administrării descentralizate, Uniunea Europeană nu ar trebui să ezite să inverseze tendinţa actuală de externalizare a sarcinilor Comisiei şi ar trebui să stabilească norme clare privind încheierea mandatului agenţiilor descentralizate;

23. sprijină intenţia Comisiei de a nu mai propune înfiinţarea vreunei alte noi agenţii descentralizate până la terminarea procesului de evaluare, mai ales în contextul în care marjele disponibile în cadrul actualului cadru financiar multianual ar face foarte dificilă, pentru moment, finanţarea oricărui nou organism comunitar, fără a recurge la o realocare de proporţii;

24. are în vedere, din punct de vedere bugetar, următoarele aspecte esenţiale ca priorităţi în activitatea grupului de lucru interinstituţional privind viitorul agenţiilor UE:

Stabilirea unei definiţii pentru noţiunea de „agenţie”

25. reaminteşte, în acest sens, definiţia noţiunii de „agenţie” stabilită în cadrul discuţiei tripartite din 7 martie 2007, când s-a căzut de acord ca, în scopul aplicării punctului 47 din AII din 17 mai 2006, definiţia noţiunii de „agenţie” să se determine în funcţie de criteriul dacă înfiinţarea sa a avut loc în temeiul articolului 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (Regulamentul financiar);

26. doreşte să sublinieze importanţa pe care o acordă unei terminologii generale clare şi coerente în privinţa agenţiilor, terminologie ce ar trebui stabilită pentru uzul general; reaminteşte că „agenţiile de reglementare” reprezintă numai o subcategorie a agenţiilor descentralizate;

Agenţii noi - legătura dintre procedurile legislative şi prerogativele bugetare

27. consideră drept importantă dezbaterea problemelor privind calendarul, precum şi a aspectelor legale şi procedurale ce ar putea decurge în cazul în care nu s-ar ajunge în timp util la un acord privind finanţarea unei noi agenţii, în temeiul punctului 47 din AII din 17 mai 2006, în paralel cu deciziile luate de legislator; consideră la fel de importantă discutarea unor măsuri procedurale de salvgardare pentru a asigura implicarea deplină a autorităţii bugetare în toate aspectele ce au impact asupra bugetului, cum ar fi extinderea listei de sarcini a agenţiilor;

28. reaminteşte că Parlamentul a solicitat încă din 2005 efectuarea de evaluări obligatorii cost-beneficiu înainte de a propune înfiinţarea unei noi agenţi, evaluări ce ar trebui să se concentreze mai ales asupra chestiunii dacă „opţiunea înfiinţării unei agenţii (inclusiv costurile probabile de control şi coordonare) este mai rentabilă decât îndeplinirea sarcinilor relevante de către serviciile Comisiei”, precum şi asupra altor aspecte, cum ar fi mandatul şi metodele de lucru ale agenţiei sau gradul său de independenţă faţă de Comisie, care adeseori prezintă un interes deosebit pentru legislator;

Agenţii existente - controlul

29. subliniază necesitatea unei exercitări coordonate şi periodice a evaluării şi controlului - cu evitarea paralelismelor şi a suprapunerilor - în verificarea valorii adăugate generate de agenţiile descentralizate existente, ce nu mai intră sub incidenţa punctului 47 din AII din 17 mai 2006; consideră că acest lucru intervine ca urmare a activităţilor întreprinse anterior, ce au avut drept rezultat declaraţia comună privind agenţiile comunitare, convenită cu ocazia trialogului din 18 aprilie 2007, privind „evaluarea periodică a agenţiilor comunitare existente, punându-se îndeosebi accentul pe rentabilitatea lor şi explicându-se în detaliu criteriile folosite pentru selecţia agenţiilor evaluate”;

30. observă că analiza întreprinsă ar trebui să ia în calcul câteva aspecte fundamentale privind rentabilitatea şi ar putea fi desfăşurată, printre altele, în conformitate cu următoarele criterii:

– relevanţa: în ce măsură s-au dovedit relevante obiectivele prevăzute în regulamentul de instituire al unei agenţii, faţă de nivelul fondurilor publice aprobate în buget?

– eficacitatea: ce efecte (impact) au avut activităţile desfăşurate de agenţie?

– eficienţa (rentabilitatea): cum au fost transformate intrările în rezultat şi ieşiri, din punct de vedere economic? s-au obţinut rezultatele (sperate) la costuri rezonabile, îndeosebi cu privire la personalul angajat şi la organizarea internă?

31. subliniază că, având în vedere impactul agenţiilor asupra bugetului, Comisia trebuie să demonstreze în mod convingător că guvernanţa europeană prin intermediul agenţiilor este opţiunea cea mai rentabilă, eficientă şi adecvată pentru aplicarea politicilor europene în prezent şi în viitorul apropiat;

Cadrul general comun

32. insistă asupra necesităţii de a se adopta norme comune minime cu referire, printre altele, la rolul şi responsabilitatea politică a Comisiei în legătură cu agenţia, sprijinul ce urmează a fi acordat de ţările-gazdă şi luarea la timp şi în mod transparent a deciziei privind sediul agenţiilor, aspecte ce ar putea fi incluse deja în regulamentul de instituire al agenţiilor;

33. reaminteşte faptul că acţiunile agenţiilor trebuie să fie reglementate de linii clare de responsabilitate, în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului financiar; atrage atenţia asupra obligaţiilor agenţiilor cu privire la procedura de descărcare de gestiune;

34. consideră, de asemenea, de cea mai mare importanţă, definirea unor norme comune privind prezentarea bugetelor agenţiilor cu scopul de a face mai transparenţi şi mai comparabili indicatorii bugetari, cum ar fi ratele de execuţie a bugetelor agenţiilor sau cotele individuale ce constituie veniturile şi cheltuielile; consideră că s-ar putea să fie necesar ca prezentarea generală a subvenţiilor acordate agenţiilor în bugetul UE să fie adaptată la sarcinile şi rolurile noii generaţii de agenţii;

35. subliniază că, conform cifrelor furnizate de Comisie în comunicarea sa, în prezent există 29 de agenţii de reglementare care au aproximativ 3 800 de angajaţi, cu un buget anual de aproximativ 1 100 milioane euro, inclusiv contribuţia comunitară de aproximativ 559 milioane euro;

36. insistă ca procesul de auditare/descărcare de gestiune să fie proporţional cu bugetul global al agenţiilor; constată, în special, că resursele de care dispune Curtea de Conturi Europeană nu au crescut în ultimii ani proporţional cu numărul de agenţii;

37. îşi reiterează dorinţa exprimată la punctul 7 din rezoluţiile sale de descărcare de gestiune cu privind implementarea bugetului agenţiilor din 22 aprilie 2008, ca agenţiile să fie în mod regulat (şi ad-hoc) auditate de Curtea de Conturi Europeană sau de alt auditor independent; consideră că auditul nu ar trebui să fie limitat la elementele tradiţionale, cum ar fi gestiunea financiară şi utilizarea corespunzătoare a banilor publici, ci ar trebui să vizeze şi eficienţa şi eficacitatea administrativă şi să includă o evaluare a gestiunii financiare a fiecărei agenţii;

38. consideră că toate agenţiile ar trebui să prezinte, împreună cu schema de personal, o trecere în revistă a personalului lor permanent şi temporar şi a experţilor naţionali, precum şi să indice orice modificări faţă de cele două exerciţii anterioare;

39. atrage atenţia asupra Raportului special nr. 5/2008 al Curţii de Conturi Europene privind buna gestiune financiară a agenţiilor, o atenţie deosebită fiind acordată auditurilor de performanţă;

40. solicită Comisiei să comaseze funcţiile administrative ale agenţiilor mai mici pentru a crea masa critică necesară pentru a permite agenţiilor să respecte în mod adecvat normele actuale privind achiziţiile publice, precum şi Regulamentul financiar şi Statutul funcţionarilor[6];

41. îndeamnă Comisia să examineze critic solicitările bugetare ale agenţiilor, deoarece majoritatea agenţiilor nu utilizează fondurile solicitate;

42. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi guvernelor statelor membre.

[1] JO C 92 E, 16.04.2004, p.119.
[2] JO C 285 E, 22.11.2006, p.123.
[3] Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agenţiilor executive cărora urmează să li se încredinţeze anumite sarcini privind gestionarea programelor comunitare (JO L 11, 16.1.2003, p.1).
[4] JO C 139, 14.6.2006, p. 1.
[5] Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menţionate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (JO L 357, 31.12.2002, p. 72).
[6] Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29.2.1968 de stabilire a statutului funcţionarilor, precum şi a regimului aplicabil altor agenţi ai acestor Comunităţi şi de instituire a măsurilor speciale care se aplică temporar funcţionarilor Comisiei (JO L 56 din 4.3.1968, p. 1).

Introductory remarks

There has been a significant increase in recent times in the number of regulatory agencies at both European and national level. There are similarities but also differences between the two levels of reference. The structural and operational diversity of these agencies at European and at national level raises serious questions concerning regulatory parameters, good governance and institutional relations in terms of centralisation – decentralisation. One of the fundamental differences between the national and European regulatory agencies consists in the extent of parliamentary legitimisation, which for the former is enhanced and for the latter deficient.

The European Parliament has repeatedly considered the institutional, financial (see in this respect the opinions of the associated Committees on Budgets and Budgetary Control) and procedural questions raised by the operation of the European agencies. Following the Council's refusal to accept a legally binding instrument and the rejection of the proposal to conclude an interinstitutional agreement (letter of 22 June 2007 from the President-in-Office of the Council to the President of the European Parliament), the Commission used its right of initiative to present an alternative proposal. Specifically, the Commission decided to withdraw the draft interinstitutional agreement, proposing instead to set up an interinstitutional working group tasked with drawing up a common framework for the regulatory agencies and defining the competence of each of the European institutions vis-à-vis those agencies.

Categorisation of the European regulatory agencies

The European institutional landscape comprises a large number of decentralised or quasi-autonomous bodies grouped together under the heading 'regulatory agencies'. The 29 European agencies (see the attached annex with the detailed list of European regulatory agencies) constitute what at first sight appear to be 'micro-institutions' but which, in essence, have an obvious 'macro-impact'.

The European agencies are divided into two categories: 'regulatory' and 'executive'. The task of the former is determined on a case by case basis on their own legal basis, i.e. their own sectoral regulatory framework (it should be noted that 12 of the 23 agencies whose authority is enshrined in the EC Treaty, take Article 308 as their legal basis). The executive agencies are entrusted with a specific task which principally consists in assisting with the management of Community programmes pursuant to Council Regulation No 58/2003 of 19 December 2002, i.e. in accordance with a common legal basis.

For both categories of agency, the question arises of the need for an interim review of their work and performance. The usefulness of setting up and operating a regulatory agency can only be assessed on a case by case basis. The nature of the responsibilities conferred on these agencies, their needs in terms of human resources and the extent to which it is desirable to confer decision-making powers on them should be subject to a cost-benefit analysis, including an external assessment.

Any discussion about setting up new agencies, including the two proposals currently in abeyance, presupposes positive, measurable and transparent assessment of already existing agencies in terms of administrative and financial governance. In any event, setting up new agencies should be scheduled for after the expiry of the current financial period, i.e. after 2013, taking account of the conclusions of the 2009-2010 horizontal evaluation.

The position of the European regulatory agencies in the European institutional landscape

The operation of the European regulatory agencies is closely linked to the various levels of European governance but also the European strategy to improve legislation.

The conceptual approach and modus operandi of the regulatory agencies in the EU are diverse in nature. The excessive increase in the number of regulatory agencies has undoubtedly resulted in inflated European regulatory intervention, the fragmentation of and a lack of transparency in European policies and, by extension, has made operational coordination more difficult. The Commission itself in its communication to the European Parliament and the Council 'European agencies – the way forward' (COM(2008)135 final, Brussels, 11 March 2008) recognises the need 'to have clarity about their role, and about the mechanisms to ensure the accountability of these public bodies' (page 2).

What is required is a minimum total of common principles and rules relating to the structure, operation and control of the regulatory agencies so that they integrate harmoniously within the framework of fundamental principles which derive from the Treaties.

There is in fact a multiplicity of structures. While the management board usually consists of at least one representative of each Member State, the executive director of the agency is, in the majority of cases, appointed by the management board on a proposal from the Commission, in other cases by the Commission on a proposal by the management board, or by the Council on the basis of a list of candidates which is drawn up either by the management board or by the Commission. In this respect, it would be useful to draw up common interinstitutional guidelines to enable the EU institutions to collaborate, while strictly respecting each other's tasks and competences.

It would also be useful not only to adopt a framework designed to harmonise the operation of the European regulatory agencies but also to effect that on the basis of democratic principles. This is why Parliament has called on the Council on several occasions to make a constructive contribution to developing a common understanding and a congruent approach to policy by the European regulatory agencies, which occupy an important place in the chain of institutional mechanisms of the EU.

The sui generis legal nature of the European regulatory agencies

The particular legal nature of the regulatory agencies consists in the fact that they are assigned competences which resemble not only the regulatory role played by the administration (particularly in the case of legally binding decisions in respect of third parties) but also the role of the judicial authorities in imposing penalties. In fact, a distinction is made between agencies which take legally binding decisions, those which provide technical and/or scientific expertise and agencies of an operational nature (COM(2008)135 final, page 8). Furthermore, the agencies are organisationally and financially autonomous and their members often have guarantees of personal and/or operational independence. The aforementioned points prevent the agencies being classified in the traditional legal categories despite the fact that they already constitute an accepted para-institutional component of the EU. In the present case, the European regulatory agencies, in particular those governed by the EC Treaty, are ‘executive bodies’. It should be clarified that the term ‘regulatory’ does not imply that the agencies have the authority to take regulatory measures with general effect; they only have the power to issue individual decisions within the framework of clearly defined Community legislation in order to safeguard the principle of institutional balance laid down by Article 7 of the EC Treaty. The Court of Justice has issued a judgment on this subject (the Meroni doctrine, Case 98/80, Romano). Moreover, the Community legislator retains the power, on the Commission's initiative, to judge in each case during the normal codecision legislative procedure, whether it is appropriate to set up a specific regulatory agency by publishing a specific regulatory act to govern the organisation, operation and relations of that agency with the institutions and other bodies concerned. The Community legislator likewise retains the power to decide whether it is appropriate to retain a particular agency or not.

The question of transparency and democratic control

Given that the European regulatory agencies are in large measure decentralised or independent services, there must be particular emphasis on transparency and democratic control of their formation and operation. Otherwise, the proliferation of regulatory or executive formations which have or claim exclusive competence to regulate crucial areas of social activities is at risk of reducing the importance of and supplanting the representative institutions of the EU and hugely inflating bureaucracy. The proposed approach – a common approach as far as possible – to the structure and operation of the agencies concerned seeks to restrict bureaucratic rigidity so that they can play their regulatory role correctly and effectively and can be supervised and so that the current requirements for auditing and accountability can, at least partially, be satisfied.

The establishment of parliamentary control over the structure and the work of the regulatory agencies is consistent with the classic democratic principle requiring political responsibility of any body wielding executive power. The possibility of the European Parliament assigning political responsibility to the agencies concerned touches on a core principle of representative democracy, which consists in examining the legality and expediency of the choices made by the executive power. A common framework for an interinstitutional approach should provide for institutional communication between the European Parliament and the regulatory agencies, which should principally consist in the submission of an annual report by each agency to the European Parliament, the possibility of inviting the director of the agency to appear before the competent European Parliament committee during the appointment procedure and, finally, the granting of discharge by Parliament for the execution of the budgets of those agencies which receive Community funding. The areas subject to parliamentary control could be defined more clearly and more effectively. Provision could be made, for example, for mandatory debate of the annual reports of the European regulatory agencies in the plenary of the European Parliament, making the information available to the public through that procedure.

Towards a common framework for interinstitutional control

Your rapporteur considers that the Commission’s proposal ‘Towards a common framework’ for interinstitutional dialogue, which will lead to a ‘common approach’, falls short of the European Parliament’s expectations of achieving an interinstitutional agreement. Furthermore, it considers the common approach to be an interim step towards the adoption of a legally binding text. Nevertheless, it appreciates the Commission's wish to find a way out of a situation of protracted interinstitutional inertia. The operating framework for the European regulatory agencies submitted by the Commission (COM(2008)0135) could undoubtedly be more complete. However, it is possible to consider it as a constructive starting point for dialogue. Furthermore, your rapporteur welcomes the setting up of an interinstitutional working group which will carry out a collective policy review of the experience gained from the activities of the regulatory agencies and whose mandate will be to clarify their position in the multilevel system of European governance. Moreover, your rapporteur believes that the priority of seeking a ‘common framework’ for an interinstitutional understanding and approach lies in maximising the added value of the regulatory agencies in the European structures of governance in general by creating greater transparency, visible democratic control and improved efficiency.

(sursă: Direcția Generală Politici Interne, coordonare legislativă și conciliere)

Agenție de reglementare	Anul înființării	Prin codecizie la data înființării/ revizuirii	Sediul	Comisia responsabilă	Membri în Consiliul de Administrație desemnați de PE	Audierea directorului executiv înainte de numire
Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop)	1975	Nu/Nu	Salonic	EMPL*	-	Nu
Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound)	1975	Nu/Nu	Dublin	EMPL*	-	Nu
Agenția Europeană de Mediu (AEM)	1990	Nu/Da	Copenhaga	ENVI*	2	Nu
Fundația Europeană de Formare (ETF)	1990	Nu/Da (în curs)	Torino	EMPL*	-	Nu
Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT)	1993	Nu/Da	Lisabona	LIBE*	2	Oui
Agenția Europeană pentru Medicamente (EMEA)	1993	Nu/Da	Londra	ENVI*	2	Oui
Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI)	1993	Nu/Nu	Alicante	JURI*	-	Nu
Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (EU-OSHA)	1994	Nu/Nu	Bilbao	EMPL*	-	Nu
Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP)	1994	Nu/Nu	Angers	AGRI*	-	Nu
Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (CdT)	1994	Nu/Nu	Luxemburg	-	-	Nu

Agenția Europeană pentru Reconstrucție (AER)	2000	Nu/Nu	Salonic	AFET	-	Nu
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA))	2002	Oui	Parma	ENVI*	14 membri numiți de Consiliu după consultarea Parlamentului	Da
Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA)	2002	Da	Lisabona	TRAN	-	Nu
Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA)	2002	Da	Köln	TRAN	-	Nu
Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (ENISA)	2004	Da	Heraklion	ITRE	-	Da
Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)	2004	Da	Stockholm	ENVI*	2	Da
Agenției Europene a Căilor Ferate (AEF)	2004	Oui	Lille - Valenciennes	TRAN	-	Da
Autoritatea Europeană de Supraveghere a Sistemelor de Navigație Globale prin Satelit (GNSS) (GSA)	2004	Nu/Nu	Bruxelles (provizoriu)	ITRE	-	Nu
Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex)	2004	Nu/Da	Varșovia	LIBE	-	Nu
Agenția Comunitară pentru Controlul Pescuitului (ACCP)	2005	Nu	Vigo	PECH	-	Nu
Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați	2006	Oui	Vilnius	FEMM	-	Da
Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)	2006	Da	Helsinki	Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară	2	Da
Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), care a înlocuit Observatorul European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe	2007	Nu	Viena	LIBE	-	Da

Agenții de politică externă și de securitate comună (al doilea pilon):

Agenție descentralizată	Anul înființării	Sediul	Comisia responsabilă
Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene (ISSUE)	2001	Paris	AFET/SEDE
Centrul Satelitar al Uniunii Europene (CSUE)	2002	Madrid	AFET/SEDE
Agenția Europeană de Apărare (AEA)	2004	Bruxelles	AFET/SEDE

Agenții de cooperare polițienească și judiciară în materie penală (al treilea pilon):

Agenție descentralizată	Anul înființării	Sediul	Comisia responsabilă
Oficiul European de Poliție (Europol)	1992	Haga	LIBE*
Colegiul European de Poliție (CEPOL)	2000	Bramshill	LIBE*
Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară (Eurojust)	2002	Haga	LIBE*

* Comisia responsabilă, astfel cum se prevede în Anexa VI la Regulamentul de procedură.

destinat Comisiei pentru afaceri constituționale

referitor la o strategie pentru rezolvarea viitoare a aspectelor instituționale ale agențiilor de reglementare

(2008/2103(INI))

Raportoare pentru aviz (*): Jutta Haug

(*) Comisii asociate – articolul 47 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru afaceri constituționale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

Introducere

1. salută intenția Comisiei de a încuraja un dialog interinstituțional privind viitorul agențiilor Uniunii Europene și poziția lor în sistemul instituțional european; este convins că a sosit momentul luării unei decizii în privința direcției generale de urmat de către sistemul instituțional european și consideră că un grup de lucru interinstituțional reprezintă structura adecvată pentru o dezbatere constructivă și concentrată pe rezultate, necesară în luarea respectivei decizii; subliniază că la acest grup de lucru trebuie să ia parte toți actorii importanți din sfera instituțională și legislativă, precum și reprezentanți ai autorității bugetare, pentru a se garanta obținerea de rezultate satisfăcătoare;

2. salută intenția Comisiei de a lansa o evaluare orizontală aprofundată a agențiilor de reglementare, examinând implicațiile reale ale creării și funcționării acestora în Uniune; consideră că, în acest cadru, trebuie instituite norme coerente de evaluare;

3. reamintește că agențiile UE au fost înființate în etape succesive în scopul de a răspunde, de la caz la caz, unor nevoi specifice, fiind astfel create de o manieră necoordonată, în absența unui cadru comun; ia act, cu toate acestea, de faptul că niciunul dintre eforturile întreprinse în ultimii ani pentru a institui norme și principii comune aplicabile tuturor agențiilor nu a dat rezultate satisfăcătoare; regretă timpul pierdut și invită Consiliul să se alăture tuturor celorlalte instituții pentru a depune toate eforturile posibile în vederea efectuării unor progrese în acest domeniu;

4. este pregătit să analizeze preocupările statelor membre cu privire la proiectul de acord interinstituțional privind cadrul de funcționare al agențiilor europene de reglementare (AII), prezentat de către Comisie în 2005 și vizând stabilirea unui cadru orizontal pentru înființarea, structura, funcționarea, evaluarea și controlul agențiilor europene descentralizate, astfel încât să se instituie un instrument adecvat care s-ar putea aplica cu succes în cazul tuturor agențiilor descentralizate;

5. consideră, prin urmare, că decizia Comisiei de a-și retrage propunerea pentru acest AII constituie o măsură pragmatică ce ar putea crea, simultan, o oportunitate de a căuta alte soluții, imperios necesare; este convins că, în interesul transparenței, este necesar un cadru orizontal pentru agenții, în ciuda naturii lor variate;

6. ar putea lua în considerare și dezvoltarea altor instrumente decât AII, în scopul definirii mai bune a rolurilor instituțiilor europene și a procedurilor necesare pentru înființarea unor noi agenții descentralizate sau pentru gestionarea celor deja existente;

7. dorește să reitereze importanța asigurării sistematice la nivel interinstituțional a aplicării procedurii prevăzute la punctul 47 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară[1] (AII din 17 mai 2006) și subliniază necesitatea de a asigura monitorizarea adecvată a Declarației comune din 13 iulie 2007 a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la agențiile descentralizate;

8. este convins că elaborarea unei proceduri detaliate de aplicare a respectivei prevederi constituie o necesitate absolută; consideră că o astfel de procedură ar putea oferi oportunitatea de a include unele dintre aspectele importante cuprinse în proiectul AII blocat, poate împreună cu anumite adaptări aduse regulamentului financiar cadru pentru agenții;

9. insistă, în plus, în cazul agențiilor deja existente, asupra necesității de a efectua evaluări periodice, de o manieră coordonată și coerentă, privind rentabilitatea recurgerii la o agenție comparativ cu îndeplinirea sarcinilor relevante de către serviciile Comisiei;

10. concluzionează că, dacă în urma efectuării acestor exerciții de evaluare nu se garantează rentabilitatea și eficiența administrării descentralizate, Uniunea Europeană nu ar trebui să ezite să inverseze tendința actuală de externalizare a sarcinilor Comisiei și ar trebui să stabilească norme clare privind încheierea mandatului agențiilor descentralizate;

11. susține intenția Comisiei de a nu mai propune înființarea vreunei alte noi agenții descentralizate până la terminarea procesului de evaluare, mai ales în contextul în care marjele disponibile în cadrul actualului cadru financiar multianual ar face foarte dificilă, pentru moment, finanțarea oricărui nou organism comunitar, fără a recurge la o realocare de proporții;

12. are în vedere, din punct de vedere bugetar, următoarele aspecte esențiale ca priorități în activitatea grupului de lucru interinstituțional privind viitorul agențiilor UE:

Stabilirea unei definiții pentru noțiunea de „agenție”

13. reamintește, în acest sens, definiția noțiunii de „agenție” stabilită în cadrul discuției tripartite din 7 martie 2007, când s-a căzut de acord ca, în scopul aplicării punctului 47 din AII din 17 mai 2006, definiția noțiunii de „agenție” să se determine în funcție de criteriul dacă înființarea sa a avut loc în temeiul articolului 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene[2] (Regulamentul financiar);

14. dorește să sublinieze importanța pe care o acordă unei terminologii generale clare și coerente în privința agențiilor, terminologie ce ar trebui stabilită pentru uzul general; reamintește că „agențiile de reglementare” reprezintă doar o subcategorie a agențiilor descentralizate;

Agenții noi - legătura dintre procedurile legislative și prerogativele bugetare

15. consideră drept importantă dezbaterea problemelor privind calendarul, precum și a aspectelor legale și procedurale ce ar putea decurge în cazul în care nu s-ar ajunge în timp util la un acord privind finanțarea unei noi agenții, în temeiul punctului 47 din AII din 17 mai 2006, în paralel cu deciziile luate de legislator; consideră la fel de importantă discutarea unor măsuri procedurale de salvgardare pentru a asigura implicarea deplină a autorității bugetare în toate aspectele ce au impact asupra bugetului, cum ar fi extinderea listei de sarcini a agențiilor;

16. reamintește că Parlamentul a solicitat încă din 2005 efectuarea de evaluări obligatorii de rentabilitate înainte de a propune înființarea unei noi agenți, evaluări ce ar trebui să se concentreze mai ales asupra chestiunii dacă „opțiunea înființării unei agenții (inclusiv costurile probabile de control și coordonare) este mai rentabilă decât îndeplinirea sarcinilor relevante de către serviciile Comisiei”, precum și asupra altor aspecte, cum ar fi mandatul și metodele de lucru ale agenției sau gradul său de independență față de Comisie, care adeseori prezintă un interes deosebit pentru legislator;

Agenții existente - controlul

17. subliniază necesitatea unei exercitări coordonate și periodice a evaluării și controlului - cu evitarea paralelismelor și a suprapunerilor - în verificarea valorii adăugate generate de agențiile descentralizate existente, ce nu mai intră sub incidența punctului 47 din AII din 17 mai 2006; consideră că acest lucru intervine ca urmare a activităților întreprinse anterior, ce au avut drept rezultat declarația comună privind agențiile comunitare, convenită cu ocazia trialogului din 18 aprilie 2007, privind „evaluarea periodică a agențiilor comunitare existente, punându-se îndeosebi accentul pe rentabilitatea lor și explicându-se în detaliu criteriile folosite pentru selecția agențiilor evaluate”;

18. observă că analiza întreprinsă ar trebui să ia în calcul câteva aspecte fundamentale privind rentabilitatea și ar putea fi desfășurată în conformitate cu următoarele criterii:

- relevanță: în ce măsură s-au dovedit relevante obiectivele prevăzute în regulamentul de instituire al unei agenții, față de nivelul fondurilor publice aprobate în buget?

- eficacitate: ce efecte (impact) au avut activitățile desfășurate de agenție?

- eficiență (rentabilitate): cum au fost transformate intrările în rezultate și ieșiri, din punct de vedere economic? s-au obținut rezultatele (sperate) la costuri rezonabile, îndeosebi cu privire la personalul angajat și organizarea internă?

19. subliniază că, având în vedere impactul agenției asupra bugetului, Comisia trebuie să demonstreze în mod convingător că guvernanța europeană prin intermediul agențiilor este opțiunea cea mai rentabilă, eficientă și adecvată pentru aplicarea politicilor europene în prezent și în viitorul apropiat;

Cadrul general comun

20. insistă asupra necesității de a se adopta norme comune minime cu referire, printre altele, la rolul și responsabilitatea politică a Comisiei în legătură cu agenția, sprijinul ce urmează a fi acordat de țările-gazdă și luarea la timp și în mod transparent a deciziei privind sediul agențiilor, aspecte ce ar putea fi incluse deja în regulamentul de instituire al agențiilor;

21. reamintește faptul că acțiunile agențiilor trebuie să fie reglementate de linii clare de responsabilitate, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului financiar; atrage atenția asupra obligațiilor agențiilor cu privire la procedura de descărcare de gestiune;

22. consideră, de asemenea, de cea mai mare importanță, definirea unor norme comune privind prezentarea bugetelor agențiilor cu scopul de a face mai transparenți și mai comparabili indicatorii bugetari, cum ar fi ratele de execuție a bugetelor agențiilor sau cotele individuale ce constituie veniturile și cheltuielile; consideră că s-ar putea să fie necesar ca prezentarea generală a subvențiilor acordate agențiilor în bugetul UE să fie adaptată la sarcinile și rolurile noii generații de agenții.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	16.7.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	36 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Laima Liucija Andrikienė, Richard James Ashworth, Reimer Böge, Simon Busuttil, Valdis Dombrovskis, James Elles, Hynek Fajmon, Salvador Garriga Polledo, Ingeborg Gräßle, Ville Itälä, Alain Lamassoure, Margaritis Schinas, László Surján, Herbert Bösch, Brigitte Douay, Vicente Miguel Garcés Ramón, Louis Grech, Catherine Guy-Quint, Jutta Haug, Vladimír Maňka, Cătălin-Ioan Nechifor, Gary Titley, Ralf Walter, Daniel Dăianu, Nathalie Griesbeck, Anne E. Jensen, Jan Mulder, Kyösti Virrankoski, Helga Trüpel, , José Albino Silva Peneda,,Esko Seppänen, Sergej Kozlík
Membri supleanți prezenți la votul final	Michael Gahler, Juan Andrés Naranjo Escobar, Bárbara Dührkop Dührkop, Thijs Berman
Membri supleanți (articolul 178 alineatul (2)) prezenți la votul final

[1] JO C 139, 14.6.2006, p. 1.
[2] JO L 248, 16.9.2002, p.1.

destinat Comisiei pentru afaceri constituționale

referitor la o strategie pentru rezolvarea viitoare a aspectelor instituționale ale agențiilor de reglementare

(2008/2103(INI))

Raportoare pentru aviz: Edit Herczog

SUGESTII

Comisia pentru control bugetar recomandă Comisiei pentru afaceri constituționale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. reamintește că în 2005 Comisia a propus un acord interinstituțional cu scopul de a institui un cadru orizontal pentru crearea, structura, funcționarea, evaluarea și controlul agențiilor europene de reglementare;

2. constată că, în ciuda sprijinului general oferit de Parlament, negocierile cu Consiliul privind proiectul de acord au fost amânate pe parcursul anului 2006, existând îndoieli cu privire la corectitudinea juridică a utilizării unui acord interinstituțional;

3. este de acord cu faptul că înființarea agențiilor nu a fost însoțită de o viziune globală asupra rolului agențiilor în UE și că lipsa unei astfel de viziuni globale a îngreunat funcționarea eficientă a agențiilor;

4. subliniază faptul că importanța agențiilor în cadrul administrativ al UE impune ca instituțiile UE să cadă de acord asupra scopului și rolului agențiilor, ceea ce lipsește în prezent;

5. ia act de intenția Comisiei, până la adoptarea unei decizii privind propunerea sa de creare a unui grup de lucru interinstituțional pentru guvernanța viitoare a agențiilor, de a:

· retrage propunerea sa de elaborare a unui acord interinstituțional;

· realiza o evaluare orizontală a agențiilor de reglementare până la sfârșitul anului 2009 și de a prezenta Parlamentului și Consiliului rezultatele studiului cât mai curând posibil;

· nu propune crearea de noi agenții de reglementare până la finalizarea acestei evaluări;

· realiza o revizie a sistemelor sale interne care guvernează relațiile sale cu agențiile, precum și o metodologie pentru elaborarea de studii de impact al agențiilor;

6. subliniază că, conform cifrelor furnizate de Comisie în comunicarea sa, în prezent există 29 de agenții de reglementare care au aproximativ 3 800 de angajați, cu un buget anual de aproximativ 1 100 milioane euro, inclusiv contribuția comunitară de aproximativ 559 milioane euro;

7. insistă ca procesul de auditare/ descărcare de gestiune să fie proporțional cu bugetul global al agențiilor; constată, în special, că resursele disponibile pentru Curtea de Conturi Europeană nu au crescut proporțional cu numărul de agenții din ultimii ani;

8. își reiterează dorința exprimată la punctul 7 din rezoluțiile sale de descărcare de gestiune privind agențiile din 22 aprilie 2008, ca agențiile să fie în mod regulat (și ad-hoc) auditate de Curtea de Conturi Europeană sau de alt auditor independent; consideră că auditul nu ar trebui să fie limitat la elementele tradiționale, cum ar fi gestiunea financiară și utilizarea corespunzătoare a banilor publici, ci ar trebui să vizeze și eficiența și eficacitatea administrativă și să includă o evaluare a gestiunii financiare a fiecărei agenții;

9. consideră că toate agențiile ar trebui să prezinte, împreună cu schema de personal, o trecere în revistă a personalului lor permanent și temporar și a experților naționali, precum și modificările față de cele două exerciții anterioare;

10. atrage atenția asupra Raportului special nr. 5/2008 al Curții de Conturi Europene privind buna gestiune financiară a agențiilor, o atenție deosebită fiind acordată auditurilor performanței;

11. solicită Comisiei să comaseze funcțiile administrative ale agențiilor mai mici pentru a crea masa critică necesară pentru a permite agențiilor să respecte în mod adecvat normele actuale privind achizițiile publice, precum și Regulamentul financiar și Statutul funcționarilor;

12. îndeamnă Comisia să examineze critic solicitările bugetare ale agențiilor, deoarece majoritatea agențiilor nu utilizează fondurile solicitate;

13. solicită comisiei competente să ia în considerare raportul special al Curții de Conturi mai sus menționat înainte de a prezenta raportul său în plen;

14. sugerează ca subiectele de luat în discuție de către grupul de lucru interinstituțional propus pentru guvernanța viitoare a agențiilor să includă următoarele:

· nevoia unei abordări standard a agențiilor cu privire la prezentarea activităților desfășurate în exercițiul financiar respectiv și la prezentarea conturilor acestora și a rapoartelor privind gestiunea bugetară și financiară;

· o cerință standard pentru toți directorii de agenții de a întocmi și semna o declarație de asigurare, inclusiv eventuale rezerve acolo unde este cazul;

· un model armonizat aplicat tuturor agențiilor și organismelor descentralizate în care să se facă clar distincția între

- un raport anual destinat publicului larg privind operațiunile, activitatea și realizările organismului;

- situațiile financiare și un raport privind execuția bugetului;

- un raport de activitate similar rapoartelor de activitate ale directorilor generali din cadrul Comisiei;

- o declarație de asigurare semnată de directorul organismului, însoțită de eventuale rezerve sau observații pe care directorul consideră oportun să le aducă la cunoștința autorității abilitate să acorde descărcarea de gestiune;

· nevoia de a defini principiile de stabilire a faptului dacă și în ce măsură taxele și plățile ar trebui să fie o sursă de finanțare pentru agenții;

· nevoia de a revizui în mod constant agențiile existente și de a stabili criteriile pe baza cărora să se determine dacă o agenție de reglementare și-a atins scopul și poate fi desființată.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

destinat Comisiei pentru afaceri constituţionale

referitor la o strategie pentru viitoarea stabilire a aspectelor instituţionale ale agenţiilor de reglementare

(2008/2103(INI))

Raportor pentru aviz: Eoin Ryan

SUGESTII

Comisia pentru afaceri economice şi monetare recomandă Comisiei pentru afaceri constituţionale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1. regretă că proiectul de acord interinstituţional din 2005 privind cadrul de funcţionare a agenţiilor europene de reglementare a rămas blocat la nivelul Consiliului; salută iniţiativa Comisiei de a relansa dezbaterea privind rolul agenţiilor în cadrul structurii de guvernare a Uniunii Europene;

2. subliniază rolul important pe care agenţiile de reglementare îl pot juca, în calitate de organisme distincte şi auxiliare ale instituţiilor comunitare şi ale statelor membre, având personalitate juridică, în ceea ce priveşte efectuarea neîntreruptă a unor sarcini specifice în domenii de competenţă ale UE şi cooperarea intracomunitară;

3. subliniază faptul că agenţiile de reglementare trebuie să fie înfiinţate în conformitate cu criterii uniforme şi că proiectarea şi funcţionarea acestora trebuie să respecte principiile comune ale echilibrului instituţional, bunei guvernări şi bunei administrări;

4. evidenţiază faptul că înfiinţarea unei agenţii de reglementare trebuie să se realizeze printr-un act legislativ şi să fie justificată din motive de necesitate, eficienţă şi proporţionalitate; subliniază că, în cazul domeniilor de competenţă partajată între Uniunea Europeană şi statele membre, aceasta trebuie să fie justificată de asemenea în conformitate cu principiul subsidiarităţii;

5. consideră că, pentru ca agenţiile de reglementare să aibă un rol legitim în Uniunea Europeană, acestea trebuie să adere la un cadru comun care să includă un mandat clar şi o structură administrativă şi executivă eficientă; consideră că validitatea juridică a actelor emise de agenţiile de reglementare derivă din actul legislativ prin care au fost create aceste agenţii şi că respectivele acte nu au caracter legislativ decât în cazul în care sunt adoptate ulterior de instituţiile UE în conformitate cu procedura legislativă corespunzătoare;

6. împărtăşeşte îngrijorarea Comisiei cu privire la faptul că, în absenţa unui cadru comun şi a unui mandat clar definit, agenţiile de reglementare îşi pot depăşi sfera de competenţă;

7. subliniază că principiile bunei guvernări solicită garantarea pe deplin a următoarelor elemente: independenţă, control democratic, transparenţă şi participarea părţilor interesate la funcţionarea agenţiei de reglementare;

8. reaminteşte faptul că funcţionarea independentă a agenţiilor de reglementare trebuie să se bazeze pe următoarele condiţii: caracterul adecvat şi competenţa membrilor săi, obiectivitatea şi imparţialitatea activităţii acestora, interzicerea oricăror instrucţiuni sau recomandări externe, existenţa unor norme stricte pentru a evita subiectivitatea şi conflictele de interese, necesitatea unui nivel foarte înalt de loialitate şi transparenţă, rotaţia periodică a membrilor şi posibilitatea ca aceştia să fie înlocuiţi, instituirea unor norme şi coduri în colaborare cu părţile interesate, urmărirea în justiţie a comportamentelor ilegale sau a oricăror interferenţe şi crearea altor mecanisme adecvate;

9. declară că, pentru a garanta controlul democratic al agenţiilor de reglementare, este necesar un control la nivel juridic, economic, politic şi al cetăţenilor;

10. reaminteşte faptul că toate agenţiile trebuie să răspundă în mod democratic în faţa instituţiilor UE, trebuie să fie înfiinţate în conformitate cu hotărârea Meroni[1] şi trebuie să funcţioneze întotdeauna în conformitate cu principiul proporţionalităţii şi, în cazul în care misiunea lor acoperă chestiuni dintr-un domeniu de competenţă partajată, în conformitate cu principiul subsidiarităţii;

11. consideră că este foarte important să se consolideze rolul Parlamentului în funcţionarea agenţiilor, garantându-se participarea sa la procesul de numire şi înlocuire a membrilor responsabili, precum şi exercitarea unui control periodic şi sistematic asupra îndeplinirii mandatului acestora;

12. îşi exprimă dubiile cu privire la necesitatea înfiinţării de agenţii de reglementare în cazul în care acestea nu aduc o valoare adăugată în domenii care intră deja în sfera de competenţă a agenţiilor naţionale sau a altor agenţii independente; consideră că, atunci când este cazul, resursele ar trebui mai degrabă investite pentru consolidarea organismelor naţionale şi că schimbul de bune practici şi consultările ar trebui să aibă loc în cadrul unor structuri de tip reţea sau al forurilor comunitare; subliniază importanţa realizării unor evaluări de impact care să preceadă înfiinţarea agenţiilor de reglementare pentru a evita suprapunerea funcţiilor şi a domeniilor de competenţă;

13. solicită adoptarea unor norme clare privind evaluarea activităţii agenţiilor de reglementare; consideră că analizele cost/beneficiu constituie un instrument util pentru evaluarea activităţii şi performanţelor agenţiilor;

14. este de părere că trebuie garantată transparenţa agenţiilor de reglementare, în special în ceea ce priveşte funcţionarea acestora, publicarea şi accesul la informaţii, precum şi programarea acţiunilor şi responsabilitatea pentru acestea;

15. consideră că trebuie să se asigure participarea la activitatea agenţiilor de reglementare prin structurarea în mod formal a procesului de consultare şi dialog cu părţile interesate;

16. susţine faptul că principiile bunei administrări trebuie să fie garantate de o abordare comună privind procesele de selecţie a personalului, întocmirea bugetului şi administrarea resurselor, precum şi gestionarea eficientă şi evaluarea performanţelor;

17. sprijină decizia Comisiei de a nu propune înfiinţarea niciunei noi agenţii de reglementare până la finalizarea evaluării sale la sfârşitul lui 2009; sprijină, cu toate acestea, decizia de a continua propunerea de înfiinţare a unor noi agenţii de reglementare în domeniile energiei şi telecomunicaţiilor; evidenţiază faptul că aceste două agenţii noi, precum şi agenţiile existente trebuie să respecte viitorul cadru general care stabileşte rolul, structura, mandatul, răspunderea, legitimitatea şi transparenţa agenţiilor de reglementare; solicită evaluarea agenţiilor existente după încheierea unui acord privind un cadru comun; încurajează modificarea actelor de bază care reglementează activitatea agenţiilor de reglementare existente pentru a le face compatibile cu un astfel de cadru comun convenit;

18. solicită asigurarea cooperării între agenţiile de reglementare din Uniunea Europeană şi analizarea, în cadrul raportului anual orizontal privind agenţiile, a posibilităţii de unificare a agenţiilor cu responsabilităţi similare, astfel încât acestea să poată funcţiona împreună, precum şi desfiinţarea agenţiilor care şi-au pierdut „raţiunea de a exista”;

19. reaminteşte faptul că în proiectul de acord interinstituţional din 2005, atât Parlamentul, cât şi Comisia au solicitat includerea unei decizii privind sediul unei agenţii în actul de bază.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

[1] Cauza 9/56 Meroni/Înalta Autoritate [1957/58] Rec. 133.

destinat Comisiei pentru afaceri constituționale

referitor la o strategie pentru rezolvarea viitoare a aspectelor instituționale ale agențiilor de reglementare

(2008/2103(INI))

Raportor pentru aviz: Paul Rübig

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru afaceri constituționale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. salută Comunicarea Comisiei intitulată „Agențiile europene – calea de urmat” (COM(2008)0135) privind o strategie pentru rezolvarea viitoare a aspectelor instituționale ale agențiilor de reglementare, în general, și intenția sa de a relansa dialogul interinstituțional referitor la viitorul agențiilor UE și la rolul acestora în guvernarea europeană; consideră că această contribuție este totuși timidă și că nu va reuși, probabil, să obțină rezultate clare și concrete în urma discuțiilor;

2. regretă absența unei strategii generale pentru crearea agențiilor UE, în special a acelor enumerate în Anexa I, care intră în competența Comisiei pentru industrie, cercetare și energie; ia act de faptul că noi agenții sunt create de la caz la caz, ceea ce conduce la apariția unui mozaic opac de agenții de reglementare, agenții executive și alte organisme comunitare, fiecare în parte reprezentând o creație sui generis;

3. subliniază necesitatea de a alinia cele 29 de agenții de reglementare existente, precum și de a stabili o strategie clară pentru noile agenții sau alte organisme comunitare; solicită Comisiei să elaboreze o propunere privind un regulament-cadru de stabilire a unor norme orizontale clare pentru crearea, structurarea, funcționarea, evaluarea și controlul acestor organisme;

4. insistă asupra faptului că o evaluare de impact obligatorie privind relevanța, eficacitatea costurilor și eficiența trebuie să se realizeze în mod sistematic înainte de a crea orice nouă agenție sau alt organism comunitar și că pentru înființarea unei noi agenții sau a unui alt organism comunitar este necesar să se ajungă la concluzia clară și fără echivoc conform căreia delegarea anumitor sarcini ale Comisiei către această nouă agenție sau aceste alt organism comunitar generează o valoare adăugată;

5. sugerează să se restructureze toate liniile bugetare privind agențiile sau alte organisme comunitare cu scopul de a mări transparența și controlul; propune să se evalueze ideea de a grupa toate liniile bugetare respective sub o singură rubrică bugetară;

6. invită Comisia să prezinte rezultatele evaluării sale orizontale a agențiilor cel târziu până la sfârșitul verii 2009; solicită Comisiei să elaboreze criterii care să permită compararea rezultatelor și să stabilească reguli clare pentru încheierea mandatului agențiilor descentralizate în cazul obținerii unor rezultate slabe.

ANEXĂ

Agenții de reglementare

AGENȚIE	SEDIU	MANDAT	BUGETUL Sursa: COM(2007)300in Mio EUR	PERSONAL Sursa: COM(2007)300	ATRIBUȚII PRINCIPALE	EVALUARE
AESRID Agenția europeană pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor	Heraklion GR	14. 3. 2004 - 14. 3. 2009	2008 PDB: 8.1	2008: 44	- Consolidarea capacităților UE și a statelor membre de a preveni, examina și soluționa problemele legate de securitatea rețelelor informatice și a datelor	Evaluare retrospectivă: 2007Principalul responsabil al evaluării: Comisia
Autoritatea Europeană de Supraveghere a GNSS pentru GALILEO	Urmează să fie stabilit	Urmează să fie stabilit	2008 PDB: 10.5	2008: 50	Autoritatea de autorizare pentru planul de concesionare GALILEO - Dezvoltarea sistemului european GNSS - Asigurarea securității și a certificării - Administrarea acordului EGNOS	Principalul responsabil al evaluării: Autoritatea
AERPCE Autoritatea europeană de reglementare a pieței comunicațiilor electronice (în curs de examinare)	Urmează să fie stabilit	2009 - urmează să fie stabilit	Urmează să fie stabilit	Urmează să fie stabilit	Propunerea CE: - Îmbunătățirea coerenței normelor în UE - Consolidarea cooperării între ANR și Comisie - Crearea unui centru de expertiză pentru problemele de reglementare referitoare la analiza pieței și la oferirea de servicii la nivel comunitar	Urmează să fie stabilită
ACARDE Agenția pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic (în curs de examinare)	Urmează să fie stabilit	2009 - urmează să fie stabilit	Urmează să fie stabilit	Urmează să fie stabilit	Propunerea CE:revizuirea, de la caz la caz, a deciziilor luate de autoritățile naționale de reglementare privind aspecte transfrontaliere și garantarea unei cooperări corespunzătoare între operatorii de rețea	Urmează să fie stabilită

Agenții executive

AGENȚIE	SEDIU	MANDAT	BUGETUL Sursa: COM(2007)300in Mio EUR	PERSONAL Sursa: COM(2007)300	ATRIBUȚII PRINCIPALE	EVALUARE
AECI Agenția Executivă pentru Competitivitate și Inovare	Bruxelles BE	1. 1. 2003 - 31. 12. 2015	În cadrul bugetului general: 9.9 În cadrul programului Marco Polo: 0.8	Posturi autorizate prin bugetul Comunității: 36	- Administrarea programul EIE (Energie inteligentă – Europa)Administrarea inițiativei privind ecoinovația, precum și a Rețelei europene a întreprinderilor și a programului Marco Polo	--
AECEC Agenția Executivă a Consiliului European pentru Cercetare	Bruxelles BE	1. 1. 2008 - 31. 12. 2017	2008: 19.9 2009: 35.6Total 7 PC: 231,3	2008: 2202013: 389	- Organism european de finanțare creat cu scopul de a sprijini cercetarea în domenii aflate la granița mai multor discipline orientate către investiții	--
AECCE Agenția Executivă pentru Cercetare a Comisiei Europene	Bruxelles BE	1. 1. 2008 - 31. 12. 2017	2008: 14.62009: 35.2Total 7 PC: 251,8	2008: 2742013: 558	- Administrarea unei părți importante a celui de-al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrative (FP7)	--

Alte organisme comunitare

AGENȚIE	SEDIU	MANDAT	BUDGETin Mio EUR	PERSONAL Sursa: COM(2007)300	ATRIBUȚII PRINCIPALE	EVALUARE

IET Institutul European de Inovare și Tehnologie	Urmează să fie stabilit între Austria, Ungaria și Polonia	început prevăzut pentru a doua jumătate a anului 2008	Finanțare comunitară: 308.7	Va fi format din mai multe Comunități ale cunoașterii și inovării (CCI) și dintr-o administrație centrală de aproximativ 60 de persoane	- Accelerarea transferului de cunoștințe pentru stimularea inovației - promovarea creării de spin-offs și start-ups în domeniul cercetării	--
ITC Inițiative tehnologice comune - FCH - Clean Sky - IMI - ENIAC - ARTEMIS - GMES	În funcție de ITC	În funcție de ITC	În funcție de ITC	În funcție de ITC	- parteneriate public-privat pe termen lung - sprijinirea activităților de cercetare multinaționale pe scară largă în domenii de interes major pentru competitivitatea industrială europeană și privind aspecte de importanță majoră pentru societate	--
JU ITER Întreprinderea comună europeană pentru ITER & pentru dezvoltarea energiei de fuziune	Barcelona ES	început: 19. 4. 2007	9 653 cu o contribuție de 7 649 din partea Euratom	2008: 145 de posturi (60 permanente și 85 temporare)	- sprijinirea proiectelor de accelerare a dezvoltării fuziunii ca energie curată și durabilă	--
JU SESAR Gestionarea traficului aerian	Bruxelles BE		Contribuția UE: 700	2008: 23 de posturi prevăzute	- dezvoltarea unei noi generații de sisteme de gestionare a traficului aerian capabilă să asigure securitatea și fluiditatea transportului aerian în întreaga lume în următorii 30 de ani	--

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

Membri titulari prezenți la votul final

Jean-Pierre Audy, Herbert Bösch, Paulo Casaca, Jorgo Chatzimarkakis, Antonio De Blasio, Esther De Lange, Petr Duchoň, James Elles, Szabolcs Fazakas, Christofer Fjellner, Ingeborg Gräßle, Ashley Mote, Bart Staes

Membri supleanți prezenți la votul final

Edit Herczog, Pierre Pribetich, Paul Rübig, Margarita Starkevičiūtė, Petya Stavreva

Aviz juridic - Politica de confidențialitate