RAPORT referitor la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 în ceea ce priveşte competenţa şi de introducere a unor dispoziţii privind legislaţia aplicabilă în materie matrimonială

19.9.2008 - (COM(2006)0399 – C6-0305/2006 – 2006/0135(CNS)) - *

Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne
Raportoare: Evelyne Gebhardt
Raportor pentru aviz (*): Carlo Casini, Comisia pentru afaceri juridice
(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 47 din Regulamentul de procedură

PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitor la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 în ceea ce priveşte competenţa şi de introducere a unor dispoziţii privind legislaţia aplicabilă în materie matrimonială

(COM(2006)0399 – C6-0305/2006 – 2006/0135(CNS))

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2006)0399),

–   având în vedere articolul 61 litera (c) şi articolul 67 primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0305/2006),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0000/2008),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să-şi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

5.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Textul propus de Comisie	Amendamentele Parlamentului
Amendamentul 1 CONSIDERENTUL 6A (nou)
	(6a) Posibilitatea de a alege legea aplicabilă separaţiei legale nu trebuie să aducă atingere intereselor copilului.
Justificare
Articolele 12 şi 13 din Regulamentul nr. 2201/2003 se aplică şi la alegerea jurisdicţiei. Este, deci, esenţial să fie luat în consideraţie interesul copilului.
Amendamentul 2 CONSIDERENTUL 6B (nou)
	(6b) Înainte de a indica instanţa competentă şi legea aplicabilă, este important ca soţii să aibă acces la informaţii actualizate privind principalele aspecte ale legislaţiei naţionale şi comunitare în materie de divorţ şi separaţie legală. Pentru a garanta acest acces la informaţii de calitate corespunzătoare, Comisia trebuie să actualizeze regulat datele introduse în sistemul de informare publică implementat pe internet şi înfiinţat prin Decizia Consiliului 2001/470/CE din 28 mai 2001 de creare a unei reţele judiciare europene în materie civilă şi comercială1. 1 JO L 174, 27.6.2001, p. 25.
Justificare
Este vorba de a veghea ca părţile să aleagă în cunoştinţă de cauză; cu alte cuvinte, ca cei doi soţi să fie informaţi în mod corespunzător în legătură cu repercusiunile concrete ale alegerii lor. În această privinţă, este important să analizăm care este cea mai bună metodă de a garanta că semnatarilor convenţiei atributive de competenţă le sunt comunicate informaţii complete şi fidele înainte de semnarea actului.
Amendamentul3 CONSIDERENTUL 6C (nou)
	(6c) Posibilitatea de a alege de comun acord instanţa şi legea aplicabilă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor şi egalităţii şanselor de care beneficiază cei doi soţi. Prin urmare, judecătorii din statele membre trebuie să realizeze cât de important este ca cei doi soţi să ajungă la o înţelegere cunoscând pe deplin consecinţele legale ale acesteia.
Justificare
Este vorba de a veghea ca părţile să aleagă în cunoştinţă de cauză; cu alte cuvinte, ca cei doi soţi să fie informaţi în mod corespunzător în legătură cu repercusiunile concrete ale alegerii lor. Toate autorităţile trebuie să se asigure că cei doi soţi sunt conştienţi de consecinţele înţelegerii încheiate.
Amendamentul 4 CONSIDERENTUL 7A (nou)
	(7a) Termenul „reşedinţă obişnuită” ar trebui interpretat în conformitate cu obiectivele acestui regulament. Semnificaţia sa ar trebui stabilită de instanţă de la caz la caz, pe baza faptelor. Acest termen nu trimite la un concept existent în legislaţia naţională, ci la o noţiune de sine stătătoare din legislaţia comunitară.
Amendamentul 5 CONSIDERENTUL 9A (nou)
	(9a) Consensul în cunoştinţă de cauză al celor doi soţi constituie un principiu fundamental al prezentului regulament. Parteneri care alcătuiesc cuplul ar trebui să ştie exact care sunt consecinţele juridice şi sociale ce decurg din alegerea instanţei şi a legii aplicabile.
Justificare
Este posibil ca, în temeiul normelor care reglementează conflictul dintre legi, să fie desemnată legislaţia unui alt stat membru. În acest caz, instanţa trebuie să aplice legislaţia străină, ceea ce poate crea dificultăţi jurisdicţiilor sesizate. Este important ca instanţele să aibă posibilitatea de a consulta o sursă adecvată.
Amendamentul 6 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 1 Titlu [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
„Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materie de răspundere părintească, precum şi legislaţia aplicabilă în materie matrimonială”.	„Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materie de răspundere părintească, precum şi legislaţia aplicabilă în materie de divorţ şi separare legală”.
Amendamentul 7 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 1A (nou) Articolul 2 punctul 11a (nou) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
	1a. La articolul 2, se adaugă următorul punct:
	„11a. termenul „reşedinţă obişnuită” desemnează locul în care o persoană locuieşte în mod obişnuit”;
Justificare
Este recomandabil să se dea o definiţie a termenului „reşedinţă obişnuită”, pentru a se evita, în măsura posibilului, interpretările arbitrare. Evident, înainte de a aplica definiţia, instanţele trebuie să examineze toate faptele pertinente.
Amendamentul 8 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 2 Articolul 3a alineatul (1) litera (a) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
(a)se aplică oricare dintre temeiurile privind competenţa jurisdicţională enumerate la articolul 3, sau	(a)la data încheierii acordului, este competentă instanţa statului membru menţionat, în conformitate cu articolul 3, sau;
Justificare
Trebuie specificat momentul exact în care se aplică criteriile.
Amendamentul 9 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 2 Articolul 3a alineatul (1) litera (b) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
(b) este vorba de ultima reşedinţă obişnuită comună a soţilor pe o durată de cel puţin trei ani sau;	(b) la data încheierii acordului, este vorba de statul membru în care se află reşedinţa obişnuită a soţilor de cel puţin trei ani, cu condiţia ca respectiva situaţie să nu-se fi modificat cu mai mult de trei ani înainte de sesizarea instanţei sau;
Justificare
Trebuie specificat momentul exact în care se aplică criteriile.
Amendamentul 10 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 2 Articolul 3a alineatul (1) litera (c) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
(c) unul dintre soţi este resortisant al acelui stat membru sau, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, îşi are „domiciliul” pe teritoriul unuia dintre aceste state membre.	(c) la data încheierii acordului, unul dintre soţi este resortisant al acelui stat membru sau, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, îşi are „domiciliul” pe teritoriul unuia dintre aceste state membre.
Justificare
Trebuie specificat momentul exact în care se aplică criteriile.
Amendamentul 11 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 2 Articolul 3a alineatul (1) litera (ca) (nouă) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
	(ca) căsătoria lor a fost încheiată în respectivul stat membru.
Justificare
Ar fi logic să se presupună că alegerea de către părţi a unei ţări în care să se căsătorească implică şi posibila acceptare a legislaţiei ţării respective.
Amendamentul 12 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 2 Articolul 3a alineatul (2) [Regulamentul (CE) nr.2201/2003]
(2) Convenţia atributivă de competenţă trebuie întocmită în scris şi semnată de cei doi soţi cel mai târziu la data sesizării instanţei.	(2) Convenţia atributivă de competenţă poate fi încheiată şi modificată în orice moment, dar cel mai târziu la data sesizării instanţei judecătoreşti. Ea produce efecte până la cea mai înaltă instanţă.
	Această convenţie este formulată în scris, datată şi semnată de cei doi soţi. În cazul în care legislaţia statului membru în care se află reşedinţa obişnuită a unuia dintre soţi la data încheierii convenţiei impune condiţii suplimentare precise în ceea ce priveşte aceste convenţii, respectivele exigenţe trebuie îndeplinite. În cazul în care soţii îşi au reşedinţa obişnuită în state membre diferite, ale căror legislaţii impun cerinţe suplimentare precise, acordul se validează dacă îndeplineşte condiţiile impuse de una dintre aceste legislaţii.
	În cazul în care acordul face parte dintr-un contract de căsătorie, este necesar să fie îndeplinite condiţiile precise impuse de respectivul contract de căsătorie.
Amendamentul13 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 3 Articolele 4 şi 5 [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
3) La articolele 4 şi 5, sintagma „articolului 3” se înlocuieşte cu sintagma „articolele 3 şi 3a”.	3) La articolele 4 şi 5, sintagma „articolului 3” se înlocuieşte cu sintagma „articolele 3, 3a şi7”.
Amendamentul 14 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 5 Articolul 7 litera (a) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
(a) reşedinţa obişnuită precedentă comună a soţilor s-a aflat pe teritoriul statului membru menţionat timp de cel puţin trei ani sau;	(a) reşedinţa obişnuită a soţilor s-a aflat anterior pe teritoriul statului membru menţionat timp de cel puţin trei ani, cu condiţia ca perioada respectivă să nu se fi încheiat cu mai mult de trei ani înaintea sesizării instanţei sau;
Justificare
Practica alegerii jurisdicţiei celei mai favorabile ( „forum shopping”) trebuie evitată.
Amendamentul 15 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 5A (nou) Articolul 7a (nou) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
	5a. Se inserează următorul articol:
	„Articolul 7a
	Forum necesitatis
	În cazul în care instanţa competentă în sensul prezentului regulament nu află într-un stat membru a cărei legislaţie nu prevede divorţul sau nu recunoaşte existenţa ori valabilitatea căsătoriei în cauză, jurisdicţia se atribuie:
	a) statului membru al cărui cetăţean este unul dintre soţi; sau
	b) statului membru în care s-a încheiat căsătoria.”
Justificare
Acest amendament reglementează situaţiile în care – conform criteriilor menţionate la articolele 3, 3a şi 7 din regulament – jurisdicţia atribuită nu prevede divorţul sau nu recunoaşte valabilitatea căsătoriei în cauză.
Amendamentul 16 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 6Articolul 12 alineatul (1) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
6. La articolul 12 alineatul (1), sintagma „articolul 3” se înlocuieşte cu sintagma „articolele 3 şi 3a”.	6. La articolul 12 alineatul (1), sintagma „articolul 3” se înlocuieşte cu sintagma „articolele 3, 3a şi 7”.
Amendamentul 17 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20a titlu [Regulamentul (CE) nr.2201/2003]
Alegerea legislaţiei de către părţi	Alegerea legislaţiei aplicabile de către părţi
Amendamentul 18 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20a alineatul (1) litera (-a) (nouă) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
	(-a) legea statului în care se află reşedinţa obişnuită a soţilor la data încheierii acordului;
Justificare
Raţional ar fi ca acest criteriu să fie adăugat celorlalte pentru alegerea legislaţiei aplicabile.
Amendamentul 19 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20a alineatul (1) litera (a) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
(a) legislaţia statului în care se află ultima reşedinţă obişnuită comunăa soţilor, dacă unul dintre aceştia mai locuieşte încă acolo;	(a) legislaţia statului în care se află reşedinţa obişnuită comună a soţilor, dacă unul dintre aceştia mai locuieşte încă acolo la data încheierii acordului;
Justificare
Trebuie specificat momentul exact în care se aplică criteriile.
Amendamentul 20 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20a alineatul (1) litera (b) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
(b) legislaţia statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi sau, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, a statului în care se află „domiciliul” unuia dintre soţi;	(b) legislaţia statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi sau, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, a statului în care se află „domiciliul” unuia dintre soţi la data încheierii acordului;
Justificare
Trebuie specificat momentul exact în care se aplică criteriile.
Amendamentul 21 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20a alineatul (1) litera (c) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
(c) legislaţia statului în care soţii şi-au avut reşedinţa timp de cel puţin cinci ani;	(c) legislaţia statului în care soţii şi-au avut anterior reşedinţa obişnuită timp de cel puţin trei ani;
Justificare
Existenţa la articolul 20a alineatul (1) litera (c), articolul 3a alineatul (1) litera (b) şi articolul 7 litera (a) a unor criterii diferite privind durata pare întrucâtva arbitrată. Raportoarea propune alinierea tuturor perioadelor la durata de trei ani.
Amendamentul 22 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20a alineatul (1) litera (ca) (nou) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
	(ca) legislaţia statului în care s-a încheiat căsătoria;
Justificare
Raţional ar fi ca acest criteriu să fie adăugat celorlalte pentru alegerea legislaţiei aplicabile.
Amendamentul 23 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20a alineatul (1) litera da (nouă) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
	(da) legislaţia statului în care s-a încheiat căsătoria;
Justificare
Ar fi logic să se presupună că alegerea de către părţi a unei ţări în care să se căsătorească implică şi posibila acceptare a legislaţiei ţării respective.
Amendamentul 24 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20a alineatul (2) [Regulamentul (CE) nr.2201/2003]
(2) Convenţia prin care se indică legislaţia aplicabilă trebuie întocmită în scris şi semnată de cei doi soţi cel mai târziu la data sesizării instanţei.	(2) Convenţia prin care se indică legislaţia aplicabilă trebuie întocmită în scris şi semnată de cei doi soţi cel mai târziu la data sesizării instanţei.
	Totodată, în cazul în care legislaţia statului membru în care se află reşedinţa obişnuită a unuia dintre soţi la data încheierii acordului impune condiţii suplimentare precise în ceea ce priveşte aceste acorduri, respectivele exigenţe trebuie îndeplinite. În cazul în care soţii îşi au reşedinţa obişnuită în state membre diferite, ale căror legislaţii impun cerinţe suplimentare precise, acordul se validează dacă îndeplineşte condiţiile impuse de una dintre aceste legislaţii.
	În cazul în care acordul face parte dintr-un contract de căsătorie, este necesar să fie îndeplinite condiţiile precise impuse de respectivul contract de căsătorie.
Justificare
Aduce clarificări în situaţiile în care în legislaţia naţională sau contractul de căsătorie există prevederi mai stricte decât cele din regulament.
Amendamentul 25 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20a alineatul (2a) (nou) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
	(2a) Dacă legislaţia indicată în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol nu recunoaşte separaţia sau divorţul, sau dacă le recunoaşte în mod discriminatoriu pentru unul dintre soţi, se aplică lex fori.
Justificare
Obiectivul acestui amendament este acela de a soluţiona dificultăţile de care se lovesc femeile străine care solicită separaţia sau divorţul în unele state membre. Interesul unei persoane de a obţine separaţia sau divorţul – expresie a independenţei sale personale – trebuie să primeze în raport cu criteriul aplicării legislaţiei naţionale. În afară de aceasta, se întâmplă ca, în astfel de cazuri, prin aplicarea legii naţionale comune ambilor soţi, separaţia sau divorţul anumitor persoane, rezidente în unele state membre, să devină mai dificile
Amendamentul 26 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20b – partea introductivă [Regulamentul (CE) nr.2201/2003]
În absenţa unei opţiuni în temeiul articolului 20a, divorţul şi separarea de drept sunt reglementate de legislaţia statului:	În absenţa unei opţiuni în temeiul articolului 20a, divorţul sau separaţia de corp sunt reglementate, în ordine, de legislaţia statului membru:
Amendamentul 27 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20b litera (a) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
(a) în care se află reşedinţa obişnuită comună a soţilor sau, în lipsa acesteia,	(a) în care se află reşedinţa obişnuită a soţilor la data sesizării instanţei sau, în lipsa acesteia,
Justificare
Trebuie specificat momentul exact în care se aplică criteriile.
Amendamentul 28 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20b litera (b) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
(b) în care s-a aflat ultima reşedinţă obişnuită comună a soţilor, cu condiţia ca unul dintre aceştia să mai locuiască încă acolo sau, în lipsa acesteia,	(b) în care s-a aflat reşedinţa obişnuită a soţilor, cu condiţia ca unul dintre aceştia să mai locuiască încă acolo la data sesizării instanţei sau, în lipsa acesteia,
Justificare
Trebuie specificat momentul exact în care se aplică criteriile.
Amendamentul 29 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20b litera (c) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
(c) ai cărui resortisanţi sunt cei doi soţi sau, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, în care se află „domiciliul” lor sau, dacă nu este cazul,	(c) a naţionalităţii celor doi soţi sau, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, a „domiciliului” lor la data sesizării instanţei sau, dacă nu este cazul,
Justificare
Trebuie specificat momentul exact în care se aplică criteriile.
Amendamentul 30 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20b paragraful 1a (nou) [Regulamentul CE) nr. 2201/2003]
	Dacă legislaţia indicată în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol nu recunoaşte separaţia sau divorţul, sau dacă le recunoaşte în mod discriminatoriu pentru unul dintre soţi, se aplică lex fori.
Amendamentul 31 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20ea (nou) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
	Articolul 20ea Informaţii furnizate de statele membre
	1. Cel mai târziu până la..., statele membre informează Comisia cu privire la normele naţionale care impun condiţii precise pentru acordurile referitoare la alegerea instanţei competente şi a legislaţiei aplicabile contractelor de căsătorie.
	Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei orice modificare ulterioară adusă acestor norme.
	2. Comisia pune la dispoziţia publicului informaţiile ce i-au fost comunicate în conformitate cu alineatul 1, prin măsuri adecvate, în special prin reţeaua judiciară europeană în materie civilă şi comercială.
	1 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Justificare
Este vorba de a veghea ca părţile să aleagă în cunoştinţă de cauză; cu alte cuvinte, ca cei doi soţi să fie informaţi în mod corespunzător în legătură cu repercusiunile concrete ale alegerii lor. În această privinţă, este important să analizăm care este cea mai bună metodă de a garanta că semnatarilor convenţiei atributive de competenţă le sunt comunicate informaţii complete şi fidele înainte de semnarea actului.

EXPUNERE DE MOTIVE

Prezenta propunere de regulament are ca obiectiv instituirea unui cadru juridic clar şi complet care să acopere concomitent reglementările privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi regulile privind legislaţia aplicabilă, introducând, în plus, un anumit grad de autonomie pentru părţi.

Astfel, până în prezent, cuplurilor „internaţionale” care doresc să divorţeze li se aplică normele de competenţă din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003[1] (numit şi „Bruxelles IIa”), care le permit soţilor să aleagă între mai multe criterii diferite privind competenţa. În momentul în care o procedură de divorţ ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti dintr-un stat membru, legislaţia aplicabilă se determinată în conformitate cu normele privind conflictul de legi din respectivul stat. Or, aceste norme naţionale privind conflictul de legi se dovedesc extrem de disparate.

Această disparitate la nivel de norme naţionale privind conflictul de legi, în combinaţie cu dispoziţiile comunitare actuale în materie de atribuire a competenţei poate genera un anumit număr de dificultăţi în cazul divorţurilor „internaţionale”. Pe lângă lipsa securităţii juridice, care rezultă din dificultatea întâmpinată de soţi în determinarea legislaţiei aplicabile în cazul lor[2], există pericolul, pe care Comisia îl consideră real, „precipitării la tribunal”, expresie care desemnează situaţia în care soţul mai bine informat va încerca să sesizeze primul acea instanţă a cărei legislaţie slujeşte mai bine intereselor sale. În plus, cetăţenii comunitari care locuiesc într-un stat terţ pot întâmpina dificultăţi la găsirea unei instanţe competente în materie de divorţuri şi la recunoaşterea în statele lor de origine a hotărârilor de divorţ pronunţate în state terţe.

Propunerea Comisiei urmăreşte limitarea acestor pericole şi eliminarea acestor carenţe, în special oferind părţilor posibilitatea de a alege, de comun acord, instanţa competentă şi legea aplicabilă.

Alegerea jurisdicţiei

Articolul 3a introduce posibilitatea ca soţii să desemneze, de comun acord, instanţa competentă pentru procedura de divorţ. Articolul prezintă fără îndoială avantajul de a creşte gradul de autonomie a părţilor şi de a le permite acestora să aleagă în mod liber, în conformitate cu anumite criterii de opţiune, instanţa cu care au cele mai multe legături. În primul rând, este vorba de a ne asigura că respectivul criteriu de opţiune este îndeajuns de puternic şi de precis în formularea sa, fără a căpăta, totuşi, un caracter restrictiv în mod inutil. Raportoarea propune însă adăugarea articolului 7a, care reglementează situaţiile în care, conform criteriilor menţionate la articolele 3, 3a şi 7, jurisdicţia desemnată nu prevede divorţul sau nu recunoaşte existenţa sau valabilitatea căsătoriei în cauză.

Alegerea legislaţiei aplicabile

Articolul 20a constituie o inovaţie, prin aceea că dă soţilor, pentru prima oară, posibilitatea de a desemna, de comun acord, legea aplicabilă pentru procedura de divorţ. În opinia raportoarei, ar fi raţional să se prevadă de asemenea posibilitatea de a alege legislaţia statului în care se află reşedinţa obişnuită a soţilor şi unde aceştia locuiesc în momentul încheierii înţelegerii, precum şi legislaţia statului în care a fost încheiată căsătoria.

De asemenea, se pot formula întrebări cu privire la lipsa de paralelism dintre articolul 20a şi articolele 3, 3a şi 7 în ceea ce priveşte criteriile referitoare la durată, care sunt diferite. În opinia raportoarei, prelungirea duratei de reşedinţă la articolul 20a pare întrucâtva arbitrară. Din acest motiv, raportoarea propune alinierea perioadelor la durata de 3 ani.

Alegerea în cunoştinţă de cauză

Apoi, este necesar să ne asigurăm că alegerea făcută de părţi este una în cunoştinţă de cauză; cu alte cuvinte, că cei doi soţi sunt informaţi în mod corespunzător în legătură cu repercusiunile concrete ale alegerii lor. În această privinţă, este important să analizăm care este cea mai bună metodă de a garanta că semnatarilor convenţiei atributive de competenţă le sunt comunicate informaţii complete şi fidele înainte de semnarea actului. Este, de asemenea, important ca accesul la informaţii să fie garantat independent de starea financiară a celor doi soţi. Este necesar să notăm, în acest punct, importanţa de a asigura o informare exactă şi completă a celor doi soţi cu privire la consecinţele alegerii legislaţiei aplicabile în caz de divorţ, cu atât mai mult cu cât legislaţia din statele membre diferă în mod semnificativ la numeroase puncte, precum motivele şi formele de divorţ, condiţiile de obţinere a acestuia, durata necesară de separare şi alte aspecte determinante pentru procedură. În plus, având în vedere faptul că dreptul nu este imuabil, ar fi posibil ca o convenţie semnată la un moment dat, prin care se desemnează legislaţia aplicabilă, să nu mai corespundă cu aşteptările legitime ale părţilor în momentul în care ar trebui să intre în vigoare, legislaţia statului respectiv fiind modificată între timp.

Raportoarea propune un mecanism în cadrul căruia Comisiei i-ar reveni răspunderea pentru un sistem public de informare bazat pe internet (funcţionând în cadrul Reţelei judiciare europene în materie civilă şi comercială), unde toţi cei interesaţi să poată găsi informaţii actualizate privind principalele aspecte ale legislaţiei naţionale şi comunitare. De asemenea, este esenţial ca instanţa sesizată să realizeze ce importanţă imensă are alegerea în cunoştinţă de cauză a celor doi soţi.

• [1]  Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din data de 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, JO L 338, 23.12.2003, p. 1.
• [2]  A se vedea, în această privinţă, documentul SEC (2006) 949 din 17.7.2006, p. 5

AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (11.9.2008)

destinat Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne

referitor la Propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 în ceea ce priveşte competenţa şi de introducere a unor dispoziţii privind legislaţia aplicabilă în materie matrimonială

(COM(2006)0399 – C6-0305/2006 –2006/0135 (CNS))

Raportor pentru aviz (*): Carlo Casini

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 47 din Regulamentul de procedură

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Propunerea Comisiei priveşte numai determinarea instanţei competente şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cazul unei cereri de divorţ sau de separare. Aceasta nu se referă, prin urmare, nici la anularea căsătoriei, nici la dreptul la pensie alimentară. Propunerea se prezintă sub forma unei modificări parţiale a Regulamentului nr.2201/2003 în vigoare, al cărui conţinut este mai larg, deoarece priveşte, de asemenea, cauzele de anulare a căsătoriei, pe cele relative la responsabilitatea părintească, precum şi recunoaşterea deciziilor în aceste domenii ale instanţelor în relaţiile dintre state.

Propunerea supusă avizului priveşte în principal cuplurile „internaţionale”, adică acele cupluri în care soţii deţin cetăţenii diferite sau îşi au reşedinţa în state diferite. Principala inovaţie introdusă de noul regulament este posibilitatea pe care o au soţii de a alege instanţa la care au posibilitatea de a face apel şi dispoziţiile legale aplicabile, dar această posibilitate de alegere nu e ilimitată. Acest lucru este posibil cu privire la instanţe şi legi care au o legătură obiectivă cu relaţia matrimonială în chestiune. În conformitate cu propunerea, o astfel de legătură există în principal prin reşedinţă. De aici rezultă faptul că doi soţi care au aceeaşi cetăţenie şi au avut reşedinţa şi unul şi celălalt în acelaşi stat a cărui cetăţenie o deţin nu au posibilitatea de a alege; ei pot să se adreseze numai judecătorilor statului pe teritoriul căruia îşi au reşedinţa, judecători care vor aplica lex loci, identică cu lex fori.

În general, propunerea pare rezonabilă. Într-adevăr, aceasta este în acord perfect cu libera circulaţie a persoanelor, care constituie una dintre libertăţile fundamentale pe care se bazează construcţia europeană, şi cu respectarea autonomiei părţilor care pot, prin urmare, alege, dacă doresc acest lucru, instanţa şi legea la care pot face apel pentru încetarea raportului lor matrimonial.

Totuşi, raportorul consideră că această propunere ar trebui să facă obiectul unor modificări care să îi permită să devină şi mai eficientă.

Mai întâi, este necesar să se precizeze că alegerea părţilor nu poate privi decât instanţa şi dispoziţiile legale ale unui stat membru şi că, într-un sens mai general, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, propunerea nu poate obliga autorităţile unui stat care nu prevede divorţul sau nu recunoaşte acel tip de căsătorie să se pronunţe cu privire la desfacerea acestora.

De asemenea, propunerea Comisiei oferă soţilor posibilitatea de a alege oricare dintre instanţele enumerate la articolul 3 din Regulamentul nr. 2201/2003. În acest caz criteriul mai restrictiv enunţat la articolul 3a, litera (b) devine inutil. Soluţia mai simplă din punct de vedere tehnic ar fi suprimarea acestei litere. Cu toate acestea, rezultă din propunere că orientarea Comisiei este aceea de a stabili o legătură cu legile forului în momentul în care li se conferă părţilor posibilitatea de a decide în mod autonom la ce instanţă vor face apel. Acest lucru este evidenţiat de litera (b). Dacă se doreşte păstrarea acestei litere şi armonizarea conţinutului acesteia cu articolul 3 (mărind autonomia părţilor), raportorul sugerează atunci să fie modificat întregul articol 3a. Bineînţeles, articolul 3 rămâne valabil şi se aplică atunci când opţiunea alegerii instanţei competente nu este folosită.

AMENDAMENTELE

Comisia pentru afaceri juridice invită Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Textul propus de Comisie	Amendamentele Parlamentului
Amendamentul 1 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 2 Articolul 3a – alineatul 1 [Regulamentul (CE) nr.2201/2003]
(1) Soţii pot conveni ca o anumită instanţă judecătorească sau instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru să deţină competenţa jurisdicţională în cazul unei acţiuni de divorţ sau separare de dreptîntre aceştia, cu condiţia ca(...) cei doi să aibă o legătură strânsă cu statul membru respectiv, în virtutea faptului că	(1) Soţii pot conveni ca o anumită instanţă judecătorească sau instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru să deţină competenţa jurisdicţională în cazul unei acţiuni de divorţ sau a separaţiei de corp, cu condiţia să existe o legătură strânsă între raportul matrimonial dintre aceştia şi statul membru ales, în virtutea faptului că:
(a)se aplică oricare dintre temeiurile privind competenţa jurisdicţională enumerate la articolul 3, sau	(a)soţii au avut în acest stat reşedinţa lor obişnuită comună pe o perioadă de cel puţin trei ani fără întrerupere, cu condiţia ca această perioadă să nu se fi încheiat cu mai mult de trei ani înainte de cererea de divorţ sau de separare;sau
(b)este vorba de statul pe teritoriul căruia se află ultima reşedinţă comună a soţilor, iar pârâtul încă mai locuieşte acolo în momentul introducerii cererii de divorţ; sau	(b)este vorba de statul pe teritoriul căruia se află ultima reşedinţă a soţilor, iar pârâtul încă mai locuieşte acolo în momentul introducerii cererii de divorţ; sau
(c)unul dintre soţi are cetăţenia statului membru respectiv[sau, în cazul Regatului Unit sau Irlandei, îşi are „domiciliul” pe teritoriul unuia dintre aceste două state membre].	(c)este vorba de statul pe teritoriul căruia soţul care a introdus cererea de divorţ îşi are reşedinţa obişnuită şi actuală de cel puţin şase luni,dacă are cetăţenia acestui stat şi de cel puţin un an dacă nu este cetăţean al acestuia sau, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, acolo unde îşi are „domiciliul”; sau
	(ca) căsătoria lor a fost încheiată în statul membru respectiv.
Justification
Les modifications apportées à l'article 3 bis visent à établir une hiérarchie plus rationnelle des critères de rattachement: une résidence prolongée; une résidence , même brève, dès lors qu'il s'agit de la dernière résidence et qu'elle est aussi la résidence actuelle du défendeur; la résidence actuelle du demandeur pour une certaine durée; le lieu de célébration du mariage. Dans ces conditions, il est possible d'éviter toute contradiction entre les critères en cause, ainsi qu'entre ces critères et l'article 3 du règlement, qui continuera de s'appliquer en l'absence d'un accord entre les parties.
Amendamentul 2 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 2 Articolul 3a – alineatul 2 [Regulamentul (CE) nr.2201/2003]
(2) Convenţiaatributivă de competenţă trebuie întocmită în scris, datată şi semnată de cei doi soţicel mai târziu la data sesizării instanţei.	(2) Convenţia care conferă competenţe jurisdicţionale poate fi încheiată şi modificată în orice moment,dar cel mai târziu până la data sesizării instanţei judecătoreşti. Aceasta îşi produce efectele până la cea mai înaltă instanţă.
	Această convenţie este formulată în scris, datată şi semnată de cei doi soţi. În cazul în care legislaţia statului membru în care se află reşedinţa obişnuită a unuia dintre soţi la data încheierii convenţiei impune condiţii suplimentare precise în ceea ce priveşte aceste convenţii, respectivele exigenţe trebuie îndeplinite. În cazul în care soţii îşi au reşedinţa obişnuită în state membre diferite, ale căror legislaţii respective impun cerinţe de formă suplimentare, convenţia se validează dacă îndeplineşte condiţiile impuse de una dintre aceste legislaţii.
	În cazul în care convenţia face parte dintr-un contract de căsătorie, este necesar să fie îndeplinite condiţiile de formă impuse de respectivul contract de căsătorie.
Justification
Il importe de préciser les conditions formelles de la convention, d'en préciser les effets et de maintenir les règles générales de compétence en l'absence d'une convention.
Amendamentul 3 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 5A (nou) Articolul 7a (nou) [Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]
	(5a) Se introduce următorul articol:
	„Articolul 7a
	Forum necesitatis
	În cazul în care instanţa competentă în sensul prezentului regulament se află într-un stat membru a cărui legislaţie nu prevede divorţul sau nu recunoaşte existenţa ori valabilitatea căsătoriei în cauză, jurisdicţia se atribuie:
	(a) statului membru al cărui cetăţean este unul dintre soţi; sau
	(b) statului membru pe teritoriul căruia s-a încheiat căsătoria.
Justification
Un État membre ne peut pas être obligé à reconnaître comme mariage, fût-ce à la seule fin de sa dissolution, un acte qui n'est pas considéré comme tel par la loi de l'État.De même, il serait contraire au principe de subsidiarité d'imposer au juge d'un État membre dont la loi ne prévoit pas cet acte l'obligation de prononcer le divorce.
Par ailleurs, un couple international a le droit d'obtenir la prononciation du divorce par au moins un juge de l'Union dès lors que le mariage entretient un certain lien avec le territoire de l'Union; par conséquent, en l'absence d'un choix des parties, la juridiction de l'État membre de la nationalité d'un des deux conjoints ou dans lequel le mariage a été célébré doit être compétente par défaut.
Amendamentul 4 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20a – alineatul 1 [Regulamentul (CE) nr.2201/2003]
(1) Soţii pot alege de comun acord legea aplicabilă divorţului şi separării de drept dintre următoarele legi:	(1) Soţii pot alege de comun acord legea aplicabilă divorţului şiseparaţiei de corp dintre legile statelor membre a căror legătură cu raportul matrimonial este definită la articolul 3a.
(a)legislaţia statului în care se află reşedinţa obişnuită comună a soţilor, dacă unul dintre aceştia mai locuieşte încă acolo la data încheierii acordului;
(b)legislaţia statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi sau, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, a statului în care se află „domiciliul” unuia dintre soţi la data încheierii acordului;;
(c)legislaţia statului în care soţii şi-au avut anterior reşedinţa obişnuită timp de cel puţin trei ani;
(d)legea statului membru pe teritoriul căruia este depusă cererea.
Justification
Le critère proposé dans cet amendement a une plus large portée que celui qui figure dans la proposition de la Commission, lequel exclut la loi de la résidence du seul demandeur ou du seul défendeur (même si, en principe, cette loi peut devenir applicable en raison du choix de la juridiction effectué conformément au point (d) de l'article 20 bis).
Amendamentul 5 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20a – alineatul 2 [Regulamentul (CE) nr.2201/2003]
(2)Convenţia prin care se indică legislaţia aplicabilă trebuie întocmită în scris şi semnată de cei doi soţi cel mai târziu la data sesizării instanţei.	(2) În ceea ce priveşte forma alegerii, se aplică prevederile enunţate la articolul 3a, alineatul (2).
Justification
L'amendement vise à assurer un parallélisme entre la forme de la convention désignant la loi applicable et la forme du choix de la loi applicable.
Amendamentul 6 ARTICOLUL 1 PUNCTUL 7 Articolul 20b – partea introductivă [Regulamentul (CE) nr.2201/2003]
În absenţa unei opţiuni în temeiul articolului 20a, divorţul şi separarea de drept sunt reglementate de legislaţia statului	În absenţa unei opţiuni în temeiul articolului 20a, divorţul sau separaţia de corp sunt reglementate, fiecareîn parte, de legislaţia statului membru:

PROCEDURĂ

Titlu	Legislaţia aplicabilă în materie matrimonială
Referinţe	COM(2006)0399 – C6-0305/2006 – 2006/0135(CNS)
Comisia competentă în fond	LIBE
Aviz emis de către                       Data anunţului în plen	JURI 28.9.2006
Comisii asociate - data anunţului în plen	15.2.2007
Raportor pentru aviz :                       Data numirii	Carlo Casini 2.10.2006
Examinare în comisie	4.10.2007		19.12.2007
Data adoptării	9.9.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	25 0 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Carlo Casini, Marek Aleksander Czarnecki, Bert Doorn, Monica Frassoni, Giuseppe Gargani, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Othmar Karas, Piia-Noora Kauppi, Klaus-Heiner Lehne, Katalin Lévai, Antonio Masip Hidalgo, Hans-Peter Mayer, Manuel Medina Ortega, Aloyzas Sakalas, Francesco Enrico Speroni, Jaroslav Zvěřina, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Sharon Bowles, Vicente Miguel Garcés Ramón, Jean-Paul Gauzès, Georgios Papastamkos, Gabriele Stauner, József Szájer, Jacques Toubon, Ieke van den Burg
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final	Victor Boştinaru, Renate Weber

PROCEDURĂ

Titlu	Legislaţia aplicabilă în materie matrimonială
Referinţe	COM(2006)0399 – C6-0305/2006 – 2006/0135(CNS)
Data consultării PE	20.9.2006
Comisia competentă în fond   Data anunţului în plen	LIBE 28.9.2006
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare   Data anunţului în plen	JURI 28.9.2006		FEMM 28.9.2006
Avize care nu au fost emise   Data deciziei	FEMM 13.9.2006
Cooperare consolidată   Data anunţului în plen	JURI 15.2.2007
Raportor(i)   Data numirii	Evelyne Gebhardt 13.9.2006
Examinare în comisie	24.1.2007		11.9.2007		3.10.2007		9.10.2007
Data adoptării	22.1.2008		15.9.2008
Rezultatul votului final	15.9.2008
Membri titulari prezenţi la votul final	+: –: 0:	38 2 1
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Alexander Alvaro, Roberta Angelilli, Emine Bozkurt, Philip Bradbourn, Mihael Brejc, Kathalijne Maria Buitenweg, Giusto Catania, Jean-Marie Cavada, Carlos Coelho, Panayiotis Demetriou, Bárbara Dührkop Dührkop, Urszula Gacek, Kinga Gál, Jeanine Hennis-Plasschaert, Lívia Járóka, Ewa Klamt, Magda Kósáné Kovács, Stavros Lambrinidis, Kartika Tamara Liotard, Viktória Mohácsi, Javier Moreno Sánchez, Rareş-Lucian Niculescu, Inger Segelström, Csaba Sógor, Vladimir Urutchev, Renate Weber, Tatjana Ždanoka
Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final	Edit Bauer, Frieda Brepoels, Simon Busuttil, Evelyne Gebhardt, Sophia in ‘t Veld, Iliana Malinova Iotova, Ona Juknevičienė, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Antonio Masip Hidalgo, Bill Newton Dunn, Luca Romagnoli, María Isabel Salinas García, Eva-Britt Svensson
	Andres Tarand