RECOMANDARE PENTRU A DOUA LECTURĂ referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării directivei Parlamentului European și a Consiliului privind munca prin agent de muncă temporară

8.10.2008 - (10599/2/2008 – C6‑0327/2008 – 2002/0072(COD)) - ***II

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
Raportor: Harlem Désir

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării directivei Parlamentului European și a Consiliului privind munca prin agent de muncă temporară

(10599/2/2008 – C6‑0327/2008 – 2002/0072(COD))

(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere poziția comună a Consiliului (10599/2/2008 – C6-0327/2008),

–   având în vedere poziția sa în primă lectură[1] referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2002)0149),

–   având în vedere propunerea modificată a Comisiei (COM(2002)0701),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 67 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A6-0373/2008),

1.  aprobă poziția comună;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția comună;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 254 alineatul (1) din Tratatul CE;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre poziția Parlamentului.

• [1]  JO C 25 E, 29.1.2004, p. 368.

EXPUNERE DE MOTIVE

I. Introducere

La 20 martie 2002, Comisia a adoptat, în contextul Strategiei de la Lisabona, o propunere de directivă privind „condițiile de muncă pentru lucrătorii temporari” în vederea asigurării unui nivel minim de protecție pentru lucrătorii temporari și sprijinirii sectorului muncii temporare în dezvoltarea unor opțiuni adaptate pentru lucrători și angajatori și a unui cadru în care aceștia să opereze.

Respectiva propunerea de directivă prevedea principiul nediscriminării între lucrătorii agenților de muncă temporară și lucrătorii similari din întreprinderile utilizatoare, inclusiv salariați, atât timp cât raportul de muncă cu același angajator depășește cele șase săptămâni. Însă directiva prevedea o excepție de la acest principiu în cazul convențiilor colective.

Propunerea de directivă a apărut ca urmare a eșuării negocierilor între partenerii sociali, care au durat an, între 2000 și 2001.

La 21 noiembrie 2002, Parlamentul European s-a pronunțat cu privire la această propunere în prima lectură, hotărând în conformitate cu articolul 251 din tratat. Au fost aduse numeroase modificări la propunerea Comisiei pentru a garanta un nivel minim de protecție a lucrătorilor temporari și pentru a limita și încadra posibilitățile de derogare de la respectarea principiului nediscriminării.

La 28 noiembrie 2002, Comisia a adoptat o propunere modificată, luând în considerare avizul Parlamentului European. Această propunere de directivă modificată a fost blocată timp de șase ani în Consiliul de Miniștri, însă acesta a ajuns în sfârșit la un acord politic cu privire la o poziție comună cu ocazia reuniunii sale din 9-10 iunie 2008. În conformitate cu articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE, Consiliul a adoptat în mod oficial poziția comună la 15 septembrie 2008.

II. Contribuții aduse în prima lectură

Raportorul dvs. dorește să sublinieze importanța muncii efectuate în prima lectură din 2002 de raportoarea Ieke van den Burg. Modificările aduse propunerii Comisiei au fost determinate de trei mari obiective ale principiului egalității de tratament față de lucrători:

- egalitatea de tratament față de lucrătorii temporari în raport cu alți lucrători, în ceea ce privește statutul și securitatea;

- respectarea normelor sociale stabilite în întreprinderile utilizatoare prin egalitatea de tratament cu privire la remunerații și condiții între lucrătorii temporari și lucrătorii din întreprinderile utilizatoare;

- și, în sfârșit, recunoașterea sectorului agenților de muncă temporară ca activitate economică legitimă și profesională, cu eliminarea restricțiilor și a interdicțiilor inutile.

Parlamentul a adoptat astfel amendamente care au încercat să stabilească clar că toți angajații agenților de muncă temporară au dreptul la un nivel minim de protecție începând cu prima zi de muncă și că această protecție include dreptul de a beneficia de legislația muncii, egalitate salarială cu ceilalți angajați și de protecție socială.

Parlamentul a adoptat de asemenea amendamente prin care respinge derogările de la clauza de nediscriminare, cu unele excepții (de exemplu în cazul contractelor cu durată nedeterminată cu o întreprindere de muncă temporară sau atunci când convențiile colective garantează o protecție adecvată).

III. Analiza poziției comune

Poziția comună ține seama de necesitatea de stabilire a unui cadru adecvat pentru utilizarea muncii temporare în vederea realizării unei contribuții la crearea de locuri de muncă și la dezvoltarea unor forme de muncă flexibile, asigurând totodată protecția lucrătorilor.

Prezenta poziție comună a păstrat marea majoritate a amendamentelor adoptate în prima lectură de Parlament, printre care și cele care garantează egalitatea de tratament, inclusiv în materie de remunerații, între lucrătorii întreprinderii utilizatoare.

Consiliul a estimat astfel că egalitatea de tratament începând cu prima zi de muncă ar trebui să reprezinte regula generală, iar orice excepție de la acest principiu trebuie să fie convenită de către partenerii sociali, fie prin negocieri colective, fie prin convenții cu partenerii sociali încheiate la nivel național (articolul 5).

Amendamentele Parlamentului privind definirea condiții de bază de muncă și de angajare a lucrătorilor temporari, în special introducerea dispozițiilor privind remunerația (articolul 3), au fost de asemenea păstrate în poziția comună.

În sfârșit, poziția comună a Consiliului a păstrat amendamentele referitoare la accesul la un loc de muncă, la beneficii colective și la formare profesională (articolul 6), precum și la reprezentarea lucrătorilor temporari (articolul 7).

Raportorul dvs. subliniază de altfel că deși sănătatea, securitatea și igiena la locul de muncă nu au fost reținute ca și condiții de bază de muncă și de angajare, așa cum solicita Parlamentul European, acestea sunt de fapt deja garantate prin Directiva 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătățirea securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară.

IV. Recomandări pentru a doua lectură

În prezent, există în continuare disparități între legislațiile naționale în materie de muncă temporară. Mai mult, există uneori inegalități importante în ceea ce privește remunerațiile, precum și condiții de muncă mai grele pentru lucrătorii temporari. Aceștia sunt mai mult expuși riscurilor de natură fizică, iar intensitatea și ritmul muncii sunt adesea mai ridicate decât în cazul celorlalți lucrători.

În Germania, Țările de Jos sau Spania, reglementarea acestui sector este asigurată în principal de legislația generală, fără reglementări specifice.

În Regatul Unit sau Irlanda, cadrul legislativ de reglementare stabilit este foarte suplu.

În Belgia, Franța sau Italia, nu există o reglementare specifică a muncii temporare care să acopere raportul dintre agentul de muncă temporară, întreprinderea utilizatoare și lucrător, precum și statutul lucrătorului.

Însă, în toate țările Uniunii Europene tinde să se dezvolte munca temporară, chiar dacă proporția lucrătorilor în cauză variază considerabil de la o țară la alta. Adoptarea unei legislații care să îi protejeze pe lucrătorii temporari și care să clarifice cadrul în care intervine agentul de muncă temporară este cu atât mai justificată și necesară în prezent decât în urmă cu șase ani.

Pentru analizarea raportului în a doua lectură, raportorul dvs. s-a întâlnit cu reprezentanții părților interesate, în ansamblul lor, și, în special, cu reprezentanți ai Confederației Europene a Sindicatelor și ai membrilor Eurociett și Uni-Europa, precum și cu reprezentanți ai întreprinderilor utilizatoare de muncă temporară la scară europeană.

Confederația Europeană a Sindicatelor i-a comunicat raportorului dvs. părerile sale pozitive cu privire la poziția comună a Consiliului. Pentru aceasta, prezentul acord este decisiv, în special pentru că respectă și consolidează principiul egalității de tratament, precum și principiul potrivit căruia derogările nu vor fi posibile decât prin intermediul convențiilor colective. Aceasta și-a exprimat de altfel punctul de vedere în comunicatul de presă din 10 iunie 2008.

Eurociett și Uni-Europa i-au comunicat de asemenea raportorului dvs. sprijinul lor față de poziția comună a Consiliului. Eurociett și Uni-Europa și-au manifestat acest sprijin în comunicatul de presă din 10 iunie 2008.

Există deci o necesitate urgentă de adoptare a unei legislații comunitare pentru protejarea lucrătorilor temporari în Europa. Din punctul de vedere al raportorului dvs., Parlamentul European, care s-a pronunțat încă de acum 6 ani în favoarea prezentei directive și care își vede acum sugestiile de ameliorare a propunerii inițiale reluate de Consiliu, este în măsură să obțină adoptarea imediată a acestei legislații de protejare a lucrătorilor prin aprobarea raportului nemodificat în a doua lectură.

Raportorul dvs. recomandă, în consecință, o adoptare rapidă a raportorului fără modificări pentru ca această propunere de directivă să devină lege.

PROCEDURĂ

Titlu	Munca temporară: cadru de protecție pentru lucrători și raporturi de muncă între lucrători și întreprinderi
Referințe	10599/2/2008 – C6-0327/2008 – 2002/0072(COD)
Data primei lecturi a PE - Numărul P	21.11.2002                     T5-0562/2002
Propunerea Comisiei	COM(2002)0149 - C5-0140/2002
Propunerea modificată a Comisiei	COM(2002)0701
Data anunțului în plen a primirii poziției comune	22.9.2008
Comisia competentă în fond           Data anunțului în plen	EMPL 22.9.2008
Raportor(i)                                        Data numirii	Harlem Désir 24.6.2008
Examinare în comisie	6.10.2008
Data adoptării	7.10.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	30 1 3
Membri titulari prezenți la votul final	Jan Andersson, Edit Bauer, Iles Braghetto, Philip Bushill-Matthews, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Luigi Cocilovo, Jean Louis Cottigny, Jan Cremers, Proinsias De Rossa, Harlem Désir, Richard Falbr, Roger Helmer, Stephen Hughes, Ona Juknevičienė, Raymond Langendries, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Maria Matsouka, Elisabeth Morin, Juan Andrés Naranjo Escobar, Csaba Őry, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Rovana Plumb, Bilyana Ilieva Raeva, José Albino Silva Peneda, Jean Spautz, Gabriele Stauner, Ewa Tomaszewska, Anne Van Lancker, Gabriele Zimmer
Membri supleanți prezenți la votul final	Richard Howitt, Jamila Madeira