Procedură : 2007/2288(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0393/2008

Texte depuse :

A6-0393/2008

Dezbateri :

Voturi :

PV 18/11/2008 - 7.12
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2008)0539

RAPORT     
PDF 160kWORD 127k
14.10.2008
PE 407.783v01-00 A6-0393/2008

referitor la protecţia consumatorilor: îmbunătăţirea educaţiei şi a gradului de conştientizare de către consumatori cu privire la credite şi finanţare

(2007/2288(INI))

Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor

Raportoare: Iliana Malinova Iotova

Raportor pentru aviz (*):

Jean Paul Gauzès, Comisia pentru afaceri economice şi monetare

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 47 din Regulamentul de procedură

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice şi monetare
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la protecţia consumatorilor: îmbunătăţirea educaţiei şi a gradului de conştientizare de către consumatori cu privire la credite şi finanţare

(2007/2288(INI))

Parlamentul European,

–    având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 decembrie 2007 privind educaţia financiară (COM(2007)0808),

–    având în vedere Cartea verde a Comisiei privind serviciile financiare cu amănuntul pe piaţa unică (COM(2007)0226),

–    având în vedere poziţia sa în cadrul celei de-a doua lecturi din 16 ianuarie 2008 cu privire la poziţia comună adoptată de Consiliu în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European şi a Consiliului privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE(1) a Consiliului,

–    având în vedere Rezoluţia sa din 11 iulie 2007 privind politica serviciilor financiare (2005-2010) – Cartea albă(2),

–    având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–    având în vedere raportul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor şi avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A6-0393/2008),

A.  întrucât, pe de-o parte, pieţele financiare evoluează rapid, au devenit foarte dinamice şi din ce în ce mai complexe, iar pe de altă parte, transformările sociale şi schimbările în modul de viaţă creează necesitatea unei gestiuni adecvate a finanţelor personale, precum şi necesitatea de a adapta periodic finanţele personale la noile condiţii familiale şi de muncă;

B.  întrucât creşterea nivelului de cultură financiară al consumatorilor ar trebui să constituie o prioritate pentru decidenţii politici atât la nivel naţional, cât şi european, nu doar din cauza beneficiilor pentru indivizi, dar şi din cauza beneficiilor pentru societate şi economie, cum ar fi reducerea gradului de îndatorare, sporirea economiilor, creşterea concurenţei, utilizarea corespunzătoare a produselor de asigurare şi planificarea adecvată a mijloacelor pentru perioada de pensionare;

C. întrucât studiile relevă faptul că consumatorii tind să-şi supraestimeze cunoştinţele cu privire la serviciile financiare şi că aceştia trebuie informaţi asupra faptului că nu sunt atât de competenţi în domeniul respectiv precum cred şi asupra consecinţelor acestui fapt;

D.  întrucât programele de înaltă calitate în domeniul educaţiei financiare, specifice şi, unde este cazul, cât mai personalizate, pot contribui la creşterea nivelului de cultură financiară, permiţând consumatorilor să ia decizii în cunoştinţă de cauză, precum şi la funcţionarea eficientă a pieţelor financiare;

E.  întrucât importanţa serviciilor financiare transfrontaliere este în continuă creştere, iar Comisia ar trebui să ia iniţiative la nivelul UE în vederea promovării educaţiei financiare transfrontaliere şi, după caz, a informaţiilor comparative cu privire la aceasta;

F.  întrucât ar trebui să se acorde o atenţie deosebită necesităţilor educaţionale ale consumatorilor vulnerabili şi ale tinerilor consumatori, care trebuie să ia decizii ce le vor afecta perspectiva financiară pentru tot restul vieţii;

G.  întrucât studiile au relevat că cei care au învăţat aspectele de bază privind finanţele personale, la o vârstă fragedă, posedă un nivel mai ridicat de cultură financiară; întrucât educaţia financiară este strâns legată de predarea cunoştinţelor de bază (matematică şi citire),

1.  salută iniţiativele Comisiei în domeniul educaţiei financiare a consumatorilor, în special instituirea, cu puţin timp în urmă, a Grupului de experţi în educaţie financiară, precum şi intenţia sa de a publica o bază de date online, cuprinzând programele şi cercetarea în materie de educaţie financiară în UE; consideră că acest Grup de experţi în educaţie financiară ar trebui să aibă responsabilităţi şi competenţe clare; sugerează ca grupului respectiv să i se ceară în special să analizeze valoarea adăugată şi cele mai bune practici în domeniul educaţiei financiare a UE şi al serviciile financiare transfrontaliere;

2.  subliniază că obiectivul educării şi sensibilizării consumatorilor în materie de finanţe şi credit este îmbunătăţirea conştientizării de către consumatori a realităţilor economice şi financiare pentru a înţelege angajamentele economice şi pentru a evita riscurile inutile, supraîndatorarea şi excluderea financiară; consideră că acţiunile de formare şi de informare trebuie să permită consumatorilor o abordare independentă, bazată pe propria lor apreciere, a produselor financiare care li se oferă sau la care preconizează să recurgă;

3.  constată că criza „creditelor ipotecare subprime” reprezintă nu numai o ilustrare a pericolelor de informare inadecvată a debitorilor, dar şi lipsa de înţelegere şi cunoaştere a unor astfel de informaţii ce a condus la o percepere insuficientă de către consumatori a riscurilor de insolvabilitate şi de supraîndatorare;

4.  subliniază că existenţa unor consumatori a căror capacitate de decizie este întărită şi care sunt bine informaţi contribuie la consolidarea concurenţei, a calităţii şi a inovaţiei în sectorul serviciilor bancare şi financiare şi reaminteşte că investitorii formaţi şi încrezători pot furniza lichidităţi suplimentare pe pieţele de capital pentru investiţii şi dezvoltare;

5.  subliniază importanţa stabilirii gradului de cultură financiară în statele membre şi a înţelegerii valorii adăugate pe care o poate aduce Uniunea Europeană, precum şi importanţa definirii necesităţilor educaţionale pentru anumite grupuri ţintă, în conformitate cu un catalog de criterii, cum ar fi vârsta, venitul şi nivelul de educaţie;

6.  recunoaşte rolul iniţiativelor private, al sectorului serviciilor financiare şi al organizaţiilor de consumatori atât la nivel comunitar, cât şi la nivel naţional, în definirea nevoilor specifice ale grupurilor ţintă cu privire la educaţia financiară, în evidenţierea punctelor slabe şi a deficienţelor din cadrul programelor educaţionale existente, precum şi în asigurarea de informaţii financiare pentru consumatori, de exemplu prin intermediul instrumentelor online, al campaniilor în mass-media şi al campaniilor de educare etc. destinate planificării financiare;

7   este de părere că programele de educaţie financiară îşi ating eficacitatea maximă doar dacă se adresează nevoilor unui grup ţintă specific şi, după caz, sunt personalizate; mai mult, consideră că toate programele de educaţie financiară ar trebui să contribuie la îmbunătăţirea gestionării realiste şi în cunoştinţă de cauză a posibilităţilor financiare ale fiecărui individ; ar trebui să se analizeze posibilitatea de dezvoltare a unor programe de ameliorare a capacităţilor adulţilor în domeniul financiar;

8.  invită Comisia să dezvolte, în cooperare cu statele membre, la nivelul UE, programe educaţionale în domeniul finanţelor personale, bazate pe reguli şi principii comune, care pot fi adaptate necesităţilor tuturor statelor membre şi aplicate în acestea, stabilind indicatori şi promovând schimburi de bune practici;

9.  subliniază că educaţia financiară poate completa, dar nu se poate substitui dispoziţiilor coerente în materie de protecţie a consumatorilor din cadrul legislaţiei privind serviciile financiare, şi nici reglementărilor şi strictei supravegheri a instituţiilor financiare;

10. recunoaşte rolul important al sectorului privat şi, în special, al instituţiilor financiare, în asigurarea consumatorilor cu informaţii privind serviciile financiare; subliniază totuşi că educaţia financiară ar trebui să fie corectă, echidistantă şi transparentă, astfel încât să servească intereselor consumatorului, şi că trebuie să se deosebească în mod clar de consilierea comercială sau de publicitate; în vederea atingerii acestui obiectiv, încurajează instituţiile financiare să elaboreze coduri de conduită pentru personalul propriu;

11. recunoaşte necesitatea găsirii unui echilibru delicat între asigurarea de informaţii necesare consumatorilor pentru a lua decizii financiare în cunoştinţă de cauză şi suprasolicitarea consumatorilor cu informaţii; acordă prioritate calităţii, nu cantităţii, precum, de exemplu, informaţiilor de înaltă calitate, care sunt accesibile, concrete, uşor de înţeles, destinate sporirii capacităţii consumatorilor de a lua decizii responsabile şi în cunoştinţă de cauză;

12. consideră că este necesară o informaţie eficace, clară şi inteligibilă, în special în mesajele publicitare pentru produsele financiare, şi că instituţiile financiare ar trebui să furnizeze informaţii suficiente înaintea încheierii contractelor şi în special să aplice cu stricteţe normele prevăzute de Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele de instrumente financiare(3) (MiFID) şi de Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori(4); solicită Comisiei să prezinte în mod coerent propuneri legislative specifice privind un sistem armonizat de informare şi de protecţie a consumatorului, în special în ceea ce priveşte creditul ipotecar (cum ar fi fişe de informaţii europene normalizate, armonizate, simple şi comparabile, care să conţină indicaţii comune privind rata anuală a dobânzii etc.);

13. recomandă ca programele în materie de educaţie financiară să se axeze pe aspecte importante ce ţin de planificarea vieţii, cum ar fi aspectele de bază legate de economii, datorii, asigurări şi pensii;

14. solicită Comisiei să-şi continue eforturile de promovare a dialogului între părţile implicate;

15. sugerează majorarea liniei bugetare 17 02 02 pentru finanţarea unor activităţi la nivelul UE, având drept obiectiv îmbunătăţirea nivelului de formare financiară al consumatorilor şi a culturii financiare a acestora; solicită Comisiei să vină cu contribuţii pentru ridicarea gradului de conştientizare la nivelul UE prin sprijinirea organizării, la nivel naţional şi regional, de conferinţe, seminarii, campanii de mass-media şi de sensibilizare, precum şi de programe educaţionale cu participare transfrontalieră, în special în materie de servicii financiare cu amânuntul şi de gestionare a creditului/datoriei la nivel de gospodărie casnică;

16. invită Comisia să dezvolte în continuare şi să actualizeze instrumentul online Dolceta şi să ofere acest serviciu în toate limbile oficiale; sugerează Comisiei să includă pe pagina de internet a serviciului Dolceta un link către baza de date online pe care intenţionează să o creeze şi care va cuprinde programele regionale şi naţionale în materie de educaţie financiară; sugerează că site-ul Dolceta ar trebui să includă link-uri, pe ţări, către site-urile internet ale organismelor publice şi private care îşi desfăşoară activitatea în domeniul educaţiei financiare;

17.  solicită Comisiei să includă în Tabloul de bord al pieţelor de consum indicatori privind disponibilitatea şi calitatea educaţiei financiare;

18. invită Comisia să iniţieze campanii de informare pentru a creşte gradul de conştientizare al consumatorilor cu privire la drepturile lor, conform legislaţiei UE, în domeniul serviciilor financiare;

19. subliniază nevoia ca statele membre să realizeze, cu sprijinul Comisiei, studii regulate, în cooperare cu diverse categorii sociale şi de populaţie din statele membre, privind nivelurile actuale ale culturii financiare în rândurile populaţiei, în vederea identificării domeniilor prioritare de acţiune şi a garantării, în acest fel, a unei desfăşurări corespunzătoare, prompte şi eficiente a programelor de educaţie financiară în sprijinul populaţiei;

20. încurajează statele membre să includă educaţia financiară în programa generală a ciclului primar şi secundar elaborată de instituţiile competente, menită să dezvolte competenţele necesare în viaţa de zi cu zi, şi să organizeze cursuri sistematice pentru profesori, în acest domeniu;

21. subliniază necesitatea unui proces educaţional permanent, pentru ambele părţi, adică atât pentru consilierii financiari, cât şi pentru consumatori, astfel încât să se garanteze furnizarea unor informaţii de calitate, corespunzătoare celor mai recente evoluţii din sectorul serviciilor financiare;

22. este de părere că efectele de sinergie dintre diferitele organizaţii educaţionale nu sunt utilizate suficient; solicită, prin urmare, statelor membre să instituie o reţea de educaţie financiară, la care să ia parte atât sectorul public, cât şi cel privat, şi să încurajeze cooperarea şi dialogul între toţi actorii;

23. încurajează statele membre să acorde o atenţie deosebită nevoilor educaţionale ale pensionarilor şi lucrătorilor la finalul carierei profesionale, care ar putea fi expuşi riscului de excludere financiară, precum ale tinerilor care îşi încep cariera profesională şi se confruntă cu dificultatea de a hotărî cum să utilizeze în mod adecvat noul lor venit;

24.  invită statele membre să instituie programe de formare în domeniul economic şi al serviciilor financiare pentru lucrătorii sociali, deoarece aceştia sunt în contact cu persoanele expuse riscului de sărăcie sau celui de îndatorare excesivă;

25. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi guvernelor statelor membre.

(1)

Texte adoptate, P6_TA(2008)0011.

(2)

JO L 175, 10.7.2008, p. 392.

(3)

JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

(4)

JO L 133, 22.05.08, p. 66.


EXPUNERE DE MOTIVE

I          Importanţa educaţiei financiare

Educaţiei financiare i se acordă multă atenţie atât în SUA, cât şi în UE. Există două motive pentru aceasta. În primul rând, consumatorii se confruntă cu o creştere constantă a accesibilităţii şi complexităţii bunurilor şi serviciilor. În al doilea rând, informarea şi consilierea consumatorilor nu pot ţine pasul cu nivelul de complexitate a produselor financiare. Această situaţie contribuie la creşterea vulnerabilităţii consumatorilor în ceea ce priveşte aspectele financiare.

Consumatorii necesită competenţe de bază care îi vor ajuta să aleagă şi să înţeleagă pe deplin informaţiile şi sugestiile oferite. Dacă s-ar reduce decalajul dintre intermediarii financiari şi consumatori în ceea ce priveşte informarea şi competenţele financiare, s-ar diminua şi riscul de îndatorare excesivă, de incapacitate de plată sau de faliment. De asemenea, s-ar intensifica concurenţa dintre creditori şi astfel ar creşte eficienţa globală a pieţei, întrucât consumatorii mai bine informaţi pot face distincţia între diferite propuneri de finanţare, fiind capabili să o aleagă pe cea mai apropiată de necesităţile lor.

II        Conceptul de capacitate financiară

Conceptul de capacitate financiară, astfel cum este definit de cercetători, cuprinde trei elemente de bază:

· cunoştinţe financiare şi înţelegerea aspectelor financiare

Trebuie stabilit un nivel de bază de capacitate financiară. Consumatorii ar trebui să fie capabili să înţeleagă terminologia financiară de bază, precum şi, într-o anumită măsură, procedurile tehnice, juridice şi matematice pe care le implică aceasta. Astfel de cunoştinţe ar trebui dobândite prin educaţie şi formare, dar şi prin recepţionarea pasivă a informaţiilor din diferite surse sau prin experienţă.

· aptitudini şi competenţe financiare

După dobândirea unui anumit nivel de cunoştinţe, consumatorii ar trebui să-şi dezvolte capacitatea de a le folosi în avantajul lor. Acest lucru impune o gamă de competenţe specifice precum colectarea de informaţii financiare (extrase de cont, chitanţe etc.) şi ţinerea evidenţei acestora, evaluarea corespunzătoare a informaţiilor colectate, compararea diferitor produse şi alte aptitudini care vor facilita planificarea financiară (economiile, cheltuielile, repartizarea bugetului, investiţiile).

· responsabilitatea financiară

Cunoştinţele şi competenţele nu vor fi suficiente pentru a garanta gestionarea corespunzătoare a propriilor finanţe de către consumatori. Aceştia trebuie să fie pregătiţi şi dispuşi să aplice cunoştinţele şi competenţele respective. În general, această problemă este legată de atitudine. Capacitatea financiară înseamnă mai mult decât simpla cunoaştere a modului corect de acţionare. Persoane care au aceleaşi cunoştinţe pot alege să acţioneze diferit deoarece au atitudini diferite faţă de cheltuieli şi investiţii. Chiar şi persoanele care au cunoştinţele şi competenţele necesare pot lua decizii care nu sunt responsabile în termeni macroeconomici.

III       Probleme datorate lipsei capacităţii financiare

Pentru consumatorii care au puţine cunoştinţe financiare este dificil să aleagă produsele şi serviciile care se potrivesc cel mai bine cu necesităţile lor. Acestora le este greu să evalueze sfaturile primite şi pot fi astfel induşi în eroare, devenind victimele practicilor de vânzare neloiale.

În general, produsele financiare sunt înţelese greşit, mai ales dacă acestea sunt mai complicate. Această problemă are două consecinţe posibile – oamenii nu se implică în aspectele financiare (excludere financiară) sau se implică, dar este posibil să nu aleagă produsul corespunzător sau să nu examineze suficiente alternative pentru a alege produsul care le satisface cel mai bine necesităţile, deoarece consumatorilor le vine greu să compare produsele. Diferite studii arată că decizia consumatorului este determinată fie de preţul cel mai mic, fie de produsele oferite de marile companii deoarece sunt privite ca fiind mai de încredere. O altă problemă este că oamenii nu monitorizează produsele după ce le-au achiziţionat, astfel încât să poată trece la oferte mai favorabile. Potrivit unui studiu realizat de FSA (Autoritatea serviciilor financiare), nivelurile de comparare a produselor financiare sunt foarte scăzute în Regatul Unit, spre deosebire de atitudinea consumatorilor la cumpărarea hainelor sau a telefoanelor mobile.

O altă problemă este că oamenii nu ştiu cui să se adreseze. Sondajele arată că atunci când au nevoie de un sfat, oamenii recurg în primul rând la rude şi prieteni. Explicaţia rezidă în faptul că rudele şi prietenii se consideră ca oferind sfaturi credibile. Pe de altă parte, consultarea unui expert bancar poate conduce la presiuni de a cumpăra produse financiare. Consumatorilor trebuie să li se ofere consultanţă independentă, astfel încât aceasta să coincidă cât mai bine cu interesele lor. Cu toate acestea, puţini consumatori îşi permit serviciile consultanţilor financiari personali.

Lipsa de planificare este, de asemenea, o consecinţă a lipsei culturii şi capacităţii financiare. Oamenii ar trebui să-şi dea seama că planificarea ieşirii la pensie ar trebui să înceapă încă din primii ani de muncă.

În cele din urmă, în ziua de astăzi publicitatea exercită mereu presiuni de a împrumuta bani asupra consumatorilor, tentându-i să facă acest lucru. Dacă aceştia nu înţeleg consecinţele contractării unui credit şi mai ales ale imposibilităţii de a-l rambursa, acest fapt poate avea efecte negative asupra bunăstării consumatorilor, dar şi asupra societăţii în general.

VI       Sensibilizarea consumatorilor

Deşi sondajele arată că există o lipsă generală de capacităţi financiare în rândul consumatorilor europeni, este posibil ca oamenii să nu fie conştienţi de acest lucru sau să nu-l recunoască. Este necesară sensibilizarea consumatorilor în privinţa gradului în care înţeleg aspectele financiare, pentru a-i ajuta să conştientizeze necesitatea educaţiei financiare şi a consultanţei din partea experţilor independenţi.

În acelaşi timp, consumatorii trebuie să fie conştienţi de consecinţele acţiunilor lor şi de contractele pe care le încheie, de exemplu să ştie care sunt consecinţele în cazul în care nu plătesc ratele sau în cazul rambursării anticipate. Această conştientizare le va permite să ia decizii responsabile şi în cunoştinţă de cauză.

Este necesară o campanie de informare cu scopul creşterii interesului publicului faţă de capacitatea financiară. De asemenea, trebuie dezvoltată abilitatea consumatorilor de a-şi evalua propriile capacităţi financiare.

Ar trebui influenţate atitudinile consumatorilor cu privire la educaţia financiară. Chiar şi în cazul în care există programe de calitate de educaţie financiară şi consultanţă specializată, oamenii pot considera că acestea nu le sunt necesare.

V        Educaţia financiară şi informarea financiară – o abordare diferenţiată

Capacitatea financiară a consumatorilor evoluează pe parcursul vieţii unei persoane. Aceasta depinde de poziţia consumatorilor în ciclul de viaţă, precum şi de nivelul de educaţie, venit etc. Cunoştinţele financiare, înţelegerea aspectelor financiare, aptitudinile şi competenţele, responsabilitatea, toate acestea devin inutile dacă nu pot fi folosite în practică. De aceea, educaţia financiară trebuie să fie practică şi nu pur teoretică, mai ales în cazul consumatorilor mai în vârstă. Programele de educaţie financiară trebuie să ţină seama de necesităţile consumatorilor. Acestea depind de o serie de factori: vârstă, nivelul venitului, starea civilă, educaţie, atitudini, interese personale, sectorul de lucru etc.

Aceste aspecte conduc la câteva principii de bază pentru programele de educaţie financiară. Acestea trebuie:

- să aibă un grup-ţintă bine stabilit,

- să ia în considerare diferitele necesităţi şi interese ale unei game variate de consumatori şi să fie oferite pe limba consumatorilor – informaţiile pentru consumatori trebuie să fie concrete şi uşor de înţeles,

- să poată fi aplicate unei game largi de consumatori – copii, tineri, adulţi, persoane care se apropie de pensie, pensionari – ar trebui incluse în sistemul oficial de învăţământ şi apoi ar trebui elaborate programe specifice de formare financiară destinate anumitor grupuri sociale şi economice,

- să ia în considerare de asemenea capacitatea consumatorilor de a depune plângeri şi de a obţine despăgubiri.

Un alt aspect important este acela că informarea consumatorilor este o condiţie necesară, dar nu suficientă pentru luarea unor decizii eficiente. De multe ori, creşterea volumului de informaţii disponibile consumatorilor nu conduce automat la creşterea volumului de informaţii pe care aceştia le deţin. Consumatorii au nevoie de informaţii, dar este necesar ca aceste informaţii să poată fi înţelese şi comparate. Deseori consumatorilor li se oferă prea multe informaţii pe care nu le pot filtra cu uşurinţă, ceea ce poate cauza o scădere a nivelului de înţelegere şi o limitare a capacităţii de decizie. Informarea nu trebuie confundată cu educarea şi consilierea.

De obicei, consumatorii cu un venit mai mic au un acces mai limitat la informaţii deoarece nu utilizează serviciile financiare în mod regulat. Serviciile consultanţilor financiari independenţi sunt utilizate de numeroşi consumatori, dar nu de cei cu venituri mici. Trebuie acordată o atenţie deosebită accesului la consultanţă independentă şi de calitate în cazul consumatorilor cu venituri mici.

VI       Elaborarea şi punerea în aplicare a programelor de educaţie financiară

Toţi actorii ar trebui să se implice în procesul de educaţie financiară – statul, ONG-urile, organizaţiile consumatorilor şi instituţiile financiare. Este necesară o repartizare clară a responsabilităţilor. Instituţiile financiare au cunoştinţele de specialitate pentru a elabora programe de învăţământ concrete şi practice, dar nu pot fi unicul furnizor de educaţie şi consultanţă financiară. Alţi furnizori credibili de educaţie financiară sunt instituţiile independente precum organizaţiile consumatorilor şi statul. Cea mai bună soluţie este ca educaţia financiară să fie efectuată în comun de către instituţiile financiare şi organizaţiile consumatorilor, pentru ca drepturile şi interesele consumatorilor să fie protejate şi să nu se exercite presiune asupra consumatorilor de a cumpăra produse financiare.

VII     Educaţia financiară la nivelul UE

Educaţia financiară este oferită de diferite instituţii şi organizaţii – autorităţi de supraveghere financiară, instituţii financiare, agenţii de instruire a adulţilor, organizaţii ale consumatorilor etc. Autorităţile naţionale din 11 state membre sunt principalii gestionari ai educaţiei financiare. Disciplina principală este teoria banilor şi utilizarea unui cont bancar. Programele de educaţie financiară cuprind de asemenea gestionarea creditelor şi a împrumuturilor, inclusiv aspecte precum investiţii, economii, asigurări şi gestionarea riscului. În domeniul educaţiei financiare, Comisia a întreprins următoarele iniţiative:

· Comisia a creat un site web, Dolceta, care oferă educaţie de consum adulţilor – site-ul este tradus în toate limbile oficiale ale UE (cu excepţia românei şi bulgarei) şi este adaptat necesităţilor pieţelor naţionale.

· Comisia a hotărât să extindă site-ul Dolceta în domeniul învăţământului primar şi gimnazial – acest nou proiect este destinat tinerilor şi profesorilor. Obiectivul său este de a-i ajuta pe profesori să includă aspectele financiare în lecţii şi să evalueze elevii în acest domeniu.

· „Europe Diary” – o broşură distribuită elevilor din ciclul secundar pentru a-i informa cu privire la drepturile lor în calitate de consumatori. Aceasta cuprinde o secţiune legată de bani şi datorii, în care se explică modul de funcţionare a instituţiilor şi produselor financiare, avertizând asupra pericolelor împrumutului excesiv.

· În martie 2007, Comisia a organizat o conferinţă cu privire la „Creşterea capacităţii financiare” pentru a sublinia importanţa educaţiei financiare de înaltă calitate şi pentru a asigura un forum de schimb de bune practici.

· În Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul s-a sugerat că se pot face mai multe pentru încurajarea educaţiei financiare

· Comunicarea Comisiei privind educaţia financiară (COM(2007)226)

VIII    Măsuri

- Statele membre ar trebui să joace un rol central în educaţia financiară. Cu toate acestea, trebuie elaborat un program de bază în domeniul educaţiei financiare la nivelul UE. Programul trebuie să creeze reguli şi principii comune aplicate în toate statele membre.

- Cea mai bună modalitate de a îmbunătăţi capacitatea financiară a oamenilor este includerea unei discipline legate de aspectele financiare în programa şcolară. Pentru a obţine cele mai bune rezultate, educaţia financiară ar trebui să înceapă din şcoală şi să fie obligatorie. Comisia ar trebui să recomande statelor membre includerea educaţiei financiare în programele şcolare naţionale.

- Ar trebui să existe o abordare specială pentru îmbunătăţirea culturii financiare a diferitor grupuri sociale – copiii din ciclul primar şi gimnazial, studenţii din universităţi, adulţii, persoanele cu venituri mici şi pensionarii.

- Statele membre ar trebui să creeze o reţea de educaţie financiară în care să participe atât sectorul guvernamental şi non-guvernamental, cât şi formatori special pregătiţi.

- Comisia ar trebui să încurajeze statele membre să instituie o educaţie financiară concepută special pentru consumatorii care se apropie de încheierea carierei profesionale sau pentru cei care sunt deja la pensie. Acest lucru este important deoarece în ziua de astăzi sistemele de securitate socială sunt de aşa natură încât riscurile nu mai sunt suportate de stat ci de cetăţeni.

- Comisia ar trebui să instituie o linie bugetară pentru programele de educaţie financiară la nivelul UE. Trebuie alocate fonduri pentru campanii mass-media care să crească gradul de conştientizare de către consumatori a problemelor generate de un nivel redus al culturii financiare.


AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (17.9.2008)

destinat Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor

referitor la protecţia consumatorilor: îmbunătăţirea educaţiei şi a gradului de conştientizare al consumatorilor cu privire la credite şi finanţare

(2007/2288(INI))

Raportor pentru aviz (*): Jean-Paul Gauzès

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 47 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru afaceri economice şi monetare recomandă Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că obiectivul educării şi sensibilizării consumatorilor în materie de finanţe şi credit este îmbunătăţirea conştientizării de către consumatori a realităţilor economice şi financiare pentru a înţelege angajamentele economice şi pentru a evita riscurile inutile, supraîndatorarea şi excluderea financiară; consideră că acţiunile de formare şi de informare trebuie să permită consumatorilor o abordare independentă, bazată pe propria lor apreciere, a produselor financiare care li se oferă sau la care preconizează să recurgă; solicită guvernelor statelor membre şi autorităţilor locale să adopte şi să coordoneze măsuri şi iniţiative în vederea sporirii culturii financiare a cetăţenilor împreună cu instituţiile financiare, alte părţi interesate, presa, profesioniştii din domeniul educaţiei şi evaluării şi organizaţiile de consumatori; solicită Comisiei să prezinte un program european de educaţie financiară;

2.  constată că criza „creditelor ipotecare subprime” reprezintă nu numai o ilustrare a pericolelor de informare inadecvată a debitorilor, dar şi lipsa de înţelegere şi cunoaştere a unor astfel de informaţii ce a condus la o percepere insuficientă de către consumatori a riscurilor proprii de insolvabilitate şi de supraîndatorire;

3.  consideră că este necesară o informaţie reală, clară şi inteligibilă, în special în mesajele publicitare pentru produsele financiare, şi că instituţiile financiare trebuie să furnizeze o informare suficientă înaintea încheierii contractelor şi în special să realizeze o aplicare strictă a normelor prevăzute de Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele de instrumente financiare(1) (MiFID) şi de Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori(2); solicită Comisiei să prezinte în mod coerent propuneri legislative specifice privind un sistem armonizat de informare şi de protecţie a consumatorului în special în ceea ce priveşte creditul ipotecar (cum ar fi fişe de informaţii europene normalizate, armonizate, simple şi comparabile, care să conţină indicaţii comune privind rata anuală a dobânzii, etc.);

4.  sugerează că iniţierea în economie şi în finanţe trebuie să fie introdusă în învăţământ şi adaptată diferitelor niveluri de şcolarizare şi că aceasta trebuie să insiste pe buna gestiune a bugetului familial şi pe utilizarea adecvată a celor mai răspândite produse financiare; reaminteşte că educaţia financiară poate fi larg difuzată în rândul consumatorilor şi al cetăţenilor prin intermediul presei şi al tehnologiilor IT disponibile;

5.  este de părere că trebuie să se ofere o formare în materie de finanţe la nivelul gospodăriei şi de conştientizare privind creditele lucrătorilor sociali care menţin legătura cu familiile care prezintă riscuri de supraîndatorire sau de excludere financiară pentru ca aceştia să le poată consilia în mod util sau să le avertizeze în legătură cu riscurile; solicită dezvoltarea unor programe specifice pentru tineri având ca obiectiv formarea acestora, în calitate de viitori consumatori, în domeniul produselor sistemului bancar, pentru cei care ajung în UE pentru a consolida conştientizarea lor în ceea ce priveşte practicile financiare europene, şi pentru pensionari, pentru a le da posibilitatea de a căuta produse şi servicii mai bune, mai ieftine şi mai adecvate;

6.  apreciază că acţiunile asociaţiilor care au drept scop educarea şi sensibilizarea consumatorilor în materie de finanţe şi credit trebuie consolidate şi încurajate de către autorităţile publice;

7.  subliniază că existenţa unor consumatori a căror capacitate de decizie este întărită şi care sunt formaţi contribuie la consolidarea concurenţei, a calităţii şi a inovaţiei în sectorul serviciilor bancare şi financiare şi reaminteşte că investitorii formaţi şi încrezători pot furniza lichidităţi suplimentare pe pieţele de capital pentru investiţii şi dezvoltare; subliniază faptul că educaţia şi protecţia nu pot înlocui niciodată controlul eficient, dar îi sporesc eficienţa atunci când realizează un echilibru corespunzător.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

9.9.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

33

0

0

Membri titulari prezenţi la votul final

Mariela Velichkova Baeva, Paolo Bartolozzi, Zsolt László Becsey, Pervenche Berès, Sebastian Valentin Bodu, Sharon Bowles, Udo Bullmann, Manuel António dos Santos, Christian Ehler, Elisa Ferreira, José Manuel García-Margallo y Marfil, Jean-Paul Gauzès, Robert Goebbels, Donata Gottardi, Gunnar Hökmark, Karsten Friedrich Hoppenstedt, Othmar Karas, Christoph Konrad, Guntars Krasts, Kurt Joachim Lauk, Andrea Losco, Astrid Lulling, Gay Mitchell, Sirpa Pietikäinen, John Purvis, Alexander Radwan, Bernhard Rapkay, Heide Rühle, Eoin Ryan, Antolín Sánchez Presedo, Salvador Domingo Sanz Palacio, Olle Schmidt, Peter Skinner, Margarita Starkevičiūtė, Ieke van den Burg

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Harald Ettl, Piia-Noora Kauppi, Vladimír Maňka, Bilyana Ilieva Raeva, Margaritis Schinas

(1)

JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

(2)

JO L 133, 22.05.08, p. 66.


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

7.10.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

35

0

0

Membri titulari prezenţi la votul final

Cristian Silviu Buşoi, Charlotte Cederschiöld, Gabriela Creţu, Mia De Vits, Janelly Fourtou, Evelyne Gebhardt, Hélène Goudin, Małgorzata Handzlik, Christopher Heaton-Harris, Anna Hedh, Iliana Malinova Iotova, Pierre Jonckheer, Kurt Lechner, Toine Manders, Catiuscia Marini, Arlene McCarthy, Nickolay Mladenov, Catherine Neris, Zita Pleštinská, Karin Riis-Jørgensen, Zuzana Roithová, Heide Rühle, Leopold Józef Rutowicz, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Marianne Thyssen, Jacques Toubon, Barbara Weiler, Marian Zlotea

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Emmanouil Angelakas, Wolfgang Bulfon, Colm Burke, Giovanna Corda, Othmar Karas, José Ribeiro e Castro, Olle Schmidt

Aviz juridic - Politica de confidențialitate