RAPORT conținând o propunere de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului referitoare la încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Australia privind prelucrarea și transferul de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) provenind din Uniunea Europeană de către transportatorii aerieni către Serviciul vamal australian
14.10.2008 - (2008/2187(INI))
Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
Raportoare: Sophia in ‘t Veld
PROPUNERE DE RECOMANDARE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ADRESATĂ CONSILIULUI
referitoare la încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Australia privind prelucrarea și transferul de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) provenind din Uniunea Europeană de către transportatorii aerieni către Serviciul vamal australian
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului de Sophia in't Veld în numele Grupului ALDE referitoare la Acordul dintre Uniunea Europeană și Australia privind prelucrarea și transferul de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) provenind din Uniunea Europeană de către transportatorii aerieni către Serviciul vamal australian B6-0383/2008),
– având în vedere articolele 2, 6, 24, 29 și 38 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) care constituie temeiul juridic pentru spațiul european de libertate, securitate și justiție și pentru negocierile internaționale cu țări și organizații terțe în ceea ce privește cooperarea polițienească și judiciară în materie penală,
– având în vedere Decizia 2008/651/PESC/JAI a Consiliului din 30 iunie 2008 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a unui acord între Uniunea Europeană și Australia privind prelucrarea și transferul de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) provenind din Uniunea Europeană de către transportatorii aerieni către Serviciul vamal australian[1] și acordul în sine,
– având în vedere faptul că, în prezent, în conformitate cu articolul 25 din TUE, acordul respectiv are, cu titlu provizoriu, caracter obligatoriu din punct de vedere juridic doar în acele state membre care nu au emis declarații privind necesitatea de a se conforma propriilor proceduri constituționale, după cum au procedat Belgia, Republica Cehă, Germania, Irlanda, Letonia, Malta, Țările de Jos, Ungaria, Polonia și Finlanda[2],
– având în vedere faptul că temeiul juridic stabilit pentru Decizia Consiliului susmenționată privind încheierea acordului, respectiv articolele 38 și 24 din TUE (acesta din urmă se referă la relațiile externe) ar necesita consultarea Parlamentului de către Președinție cu privire la principalele aspecte și la opțiunile fundamentale ale politicii externe și de securitate comune,
– având în vedere rezoluțiile și recomandările sale anterioare privind problematica PNR[3],
– având în vedere articolul 8 alineatul (2) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) și articolul 3 alineatul (2) și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2004/82/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind obligația operatorilor de transport de a comunica datele privind pasagerii[4],
– având în vedere principiile fundamentale privind cooperarea loială între instituții, care presupun ca Parlamentul să fie pe deplin informat și consultat, precum și faptul că Parlamentul nu a fost nici măcar informat de Comisie și/sau Consiliu în legătură cu negocierile în curs de desfășurare, spre deosebire de modul în care s-a procedat în cazul altor acorduri legate de PNR și chiar în timpul primei runde de negocieri cu Australia din 2003-2004[5],
– având în vedere faptul că, în pofida reticențelor celorlalte instituții, Parlamentul ar trebui să adopte o poziție cu privire la un subiect care afectează drepturile fundamentale ale cetățenilor și care face, de asemenea, obiectul unor discuții purtate în prezent privind posibila includere în rândul domeniilor legiferate de UE,
– având în vedere articolul 114 alineatul (3), articolul 83 alineatul (5) și articolul 94 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0403/2008),
1. adresează Consiliului următoarele recomandări:
În ceea ce privește aspectele procedurale
(a) consideră că procedura urmată pentru încheierea acordului este lipsită de legitimitate democratică, deoarece nu include, în nicio etapă, un control democratic semnificativ sau o aprobare din partea Parlamentului; constată că, în numeroase ocazii, Consiliul alege sistematic această procedură pentru încheierea de acorduri internaționale care afectează drepturile fundamentale ale cetățenilor UE;
(b) constată că, în pofida solicitărilor adresate în repetate rânduri, Parlamentul nu a fost niciodată informat sau consultat în legătură cu adoptarea mandatului, desfășurarea negocierilor sau încheierea acordului; consideră, prin urmare, că procedura urmată de Consiliu nu este în conformitate cu articolul 24 din TUE și nici cu principiile unei cooperări loiale;
(c) constată că acordul parlamentelor naționale este necesar doar în zece din cele 27 de state membre ale UE și că nu există posibilitatea de a se propune nicio modificare în acest sens; consideră că această procedură este total neadecvată și constată că viitoarele modificări aduse termenilor acordului vor fi făcute fără acordul parlamentelor naționale;
(d) își menține îndoielile cu privire la temeiul juridic ales de Consiliu pentru un acord internațional care are în vedere doar nevoile de securitate internă ale unui stat terț și care nu are valoare adăugată în ceea ce privește securitatea UE, a statelor sale membre sau a cetățenilor săi; prin urmare, își rezervă dreptul de a interveni în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene în cazul în care legitimitatea acestui acord este pusă sub semnul întrebării de către o terță parte;
(e) invită Consiliul și Comisia să implice deplin Parlamentul și parlamentele naționale în adoptarea unui mandat pentru negocieri și încheierea oricăror acorduri viitoare cu privire la transferul de date cu caracter personal, în special în tratativele purtate în prezent cu Coreea de Sud cu privire la transferul de date PNR;
În ceea ce privește domeniul de aplicare și obiectivele
(f) constată că, de la un capăt la celălalt al textului, se menționează o gamă largă de obiective și se utilizează, în paralel, termeni diferiți:
- combaterea „terorismului și a infracțiunilor conexe și a altor infracțiuni grave, inclusiv a criminalității organizate, de natură transfrontalieră” (preambul);
- „strict în scopul prevenirii și combaterii: terorismului și a infracțiunilor conexe [articolul 5 alineatul (1) punctul (i)] și a altor infracțiuni grave, inclusiv a criminalității organizate, de natură transfrontalieră [articolul 5 alineatul (1) punctul (ii)];
- sustragerea de la executarea mandatului de arestare sau de la executarea pedepsei privative de libertate pentru infracțiunile menționate anterior [articolul 5 alineatul (1) punctul (iii)];
- pentru a se garanta siguranța publică și aplicarea legii (preambul);
- vămi, imigrație și criminalitate (referiri la legile corespunzătoare menționate în introducere);
- „pentru fiecare caz în parte”, atunci când este necesar să se procedeze astfel pentru protecția intereselor vitale ale subiectului datelor sau ale altor persoane, în special în ceea ce privește riscul de deces sau de vătămare gravă a subiectului datelor sau a altor persoane [articolul 5 alineatul (2)];
- un risc important la adresa sănătății publice [articolul 5 alineatul (2)];
- supravegherea și responsabilizarea administrației publice, inclusiv cerințele decurgând din Legea privind libertatea de informare, 1982, din Legea privind Comisia pentru drepturile omului și egalitatea de șanse, 1986, din Legea privind protecția vieții private, 1988, din Legea privind Auditorul General, 1997 sau din Legea privind Ombudsmanul, 1976 [articolul 5 alineatul (3)];
(g) consideră, prin urmare, că limitarea obiectivelor urmărite are un caracter cu totul inadecvat, deoarece, din această cauză, devine imposibil de stabilit dacă măsurile sunt justificate și proporționate și că, prin urmare, acordul nu îndeplinește standardele de protecție a datelor în vigoare în UE și la nivel internațional și nu respectă articolul 8 din CEDO, care prevede o limitare precisă a obiectivelor urmărite; apreciază că, din acest motiv, există posibilitatea contestării în justiție a acordului;
În ceea ce privește protecția datelor
(h) salută faptul că Legea australiană privind protecția vieții private se va aplica integral cetățenilor europeni, dar își exprimă îngrijorarea cu privire la eventualele excepții și derogări care ar putea limita protecția juridică de care beneficiază cetățenii UE; consideră că acordul ar trebui să respecte nu doar legile australiene din domeniul protecției datelor, dar și, în egală măsură și în primul rând, legislația Uniunii Europene; subliniază faptul că simpla conformitate cu dispozițiile acordului nu se poate substitui unui demers oficial de atestare a caracterului adecvat, iar faptul că legislația, politicile și principiile din domeniul protecției datelor din Uniunea Europeană și Australia au o bază comună nu este suficient;
(i) salută decizia de a nu comunica volume importante de date decât în cazul în care se asigură anonimitatea acestora;
(j) constată că, în ceea ce privește drepturile de care beneficiază subiecții datelor, acordul prevede că Australia va pune la dispoziție un sistem, accesibil persoanelor fizice indiferent de naționalitatea sau țara lor de reședință, pentru ca acestea să își poată exercita drepturile; în ceea ce privește informarea pasagerilor, disponibilitatea Serviciului vamal de a informa publicul cu privire la procesarea datelor PNR ar fi binevenită;
(k) observă că, spre deosebire de acordul dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind prelucrarea și transferul de date din Registrul cu numele pasagerilor (PNR) de către transportatorii aerieni către Departamentul de Securitate Internă al SUA (DHS) (Acordul PNR din 2007)[6], în cazul unui diferend între părțile la acordul cu Australia este prevăzut un mecanism de soluționare a conflictelor, iar autoritățile UE din domeniul protecției datelor își pot exercita competențele de care dispun pentru a suspenda fluxurile de date în scopul protejării persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor lor personale în cazul în care există o probabilitate importantă ca prevederile acordului să fie încălcate;
(l) salută participarea la revizuirea comună a autorităților competente în materie de protecție a datelor, dar regretă că nu a fost stabilit un termen precis pentru realizarea acesteia; invită Comisia și Consiliul să solicite ca revizuirea să aibă loc înainte de iunie 2010 și să prezinte în fața Parlamentului constatările revizuirii respective;
(m) în ceea ce privește transferurile ulterioare, salută faptul că posibilitățile în acest sens sunt limitate, în special din cauza faptului că transferurile ulterioare nu se efectuează decât de la caz la caz, iar vămile mențin un registru al tuturor informațiilor divulgate;
(n) constată că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2), datele nu se stochează, dar că o perioadă de 5,5 ani este menționată la punctul 12 din anexă; consideră că, deși perioada de conservare este mai scurtă decât cea prevăzută de acordul cu Statele Unite, proporționalitatea perioadei de 5,5 ani nu poate fi stabilită deoarece nu se oferă suficiente detalii în legătură cu scopurile pentru care datele se stochează;
(o) observă că, în ceea ce privește datele sensibile, Serviciul vamal a declarat în mod explicit că nu dorește și nu are nevoie de date sensibile, ceea ce atrage după sine întrebarea de ce aceste date le sunt necesare altor jurisdicții, precum Canada și Statele Unite, și oferă garanții mai bune cu privire la faptul că Serviciul vamal va filtra și va suprima în mod concret orice date sensibile care ar putea ajunge în posesia sa; cu toate acestea, faptul că responsabilitatea factorilor responsabili de controlul datelor în ceea ce privește filtrarea datelor sensibile provenind din Uniunea Europeană este încredințată destinatarului datelor, respectiv Serviciul vamal, este în conformitate cu standardele acceptate în materie de protecția datelor, precum cele stabilite prin Convenția 108 din 28 ianuarie 1981 a Consiliului Europei[7] și Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date[8];
(p) consideră că un schimb de note diplomatice nu constituie o metodă acceptabilă pentru modificarea listei de departamente și agenții care pot avea acces la datele PNR;
(q) având în vedere categoriile de date transmise Serviciului vamal, deplânge faptul că date solicitate constituie aceleași categorii de date precum cele din Acordul cu SUA din 2007 menționat anterior (cele 34 de rubrici de date au fost regrupate în 19 categorii, dând impresia că a fost redus semnificativ volumul de date de transmis, ceea ce nu era cazul în realitate); colectarea unui volum atât de mare de date nu este justificată și trebuie considerată disproporționată;
2. invită statele membre și parlamentele naționale care examinează în prezent acest acord și/sau acordul cu SUA (Belgia, Republica Cehă, Țările de Jos, Spania, Ungaria, Polonia) să țină seama de observațiile/recomandările exprimate mai sus;
3. reamintește Consiliului că, în cazul în care Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare, toate acordurile privind PNR vor trebui revizuite cu participarea, în condiții echitabile, a Parlamentului European;
o
o o
4. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, cu titlu informativ, Comisei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, și guvernului și parlamentului din Australia.
- [1] JO L 213, 8.8.2008, p. 47.
- [2] Unele state membre au adoptat declarații specifice, publicate în procesele verbale ale Consiliului și consultabile la adresa următoare: http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/08/st10/st10439.en08.pdf
- [3] Rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2003 privind transferul datelor personale de către companiile aeriene în cazul zborurilor transatlantice (JO C 61 E, 10.3.2004, p. 381), Rezoluția Parlamentului European din 9 octombrie 2003 privind transferul datelor personale de către companiile aeriene în cazul zborurilor transatlantice: stadiul negocierilor cu SUA (JO C 81 E, 31.3.2004, p. 105) și Rezoluția Parlamentului European din 31 martie 2004 referitoare la proiectul de decizie a Comisiei stabilind nivelul corespunzător de protecție prevăzut pentru datele personale conținute de Registrele cu numele pasagerilor (PNR) transferate către Biroul Vămilor și Protecției Frontierelor al Statelor Unite (JO C 103 E, 29.4.2004, p. 665), recomandarea din 7 septembrie 2006 la negocierile în vederea unui acord cu SUA cu privire la utilizarea datelor din registrele cu numele pasagerilor (PNR) pentru prevenirea și combaterea terorismului și a criminalității transfrontaliere, inclusiv a criminalității organizate (JO C 305 E, 14.12.2006, p. 205) și Rezoluția legislativă din 7 iulie 2005 referitoare la o propunere de decizie a Consiliului privind încheierea unui acord între Comunitatea Europeană și guvernul canadian privind prelucrarea informațiilor prealabile referitoare la pasageri (API)/a datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) (JO C 157 E, 6.7.2006, p.464).
- [4] JO L 261, 6.8.2004, p. 24.
- [5] Comisia LIBE a luat act de aceste negocieri și pe baza avizului exprimat cu privire la acest subiect de Grupul de lucru pentru protecția datelor „articolul 29”. A se consulta: http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/privacy/docs/wpdocs/2004/wp85_en.pdf
- [6] JO L 2004, 4.8.2007, p. 18.
- [7] Convenția Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecția persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal și amendamentele ulterioare la aceasta.
- [8] JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
Data adoptării |
7.10.2008 |
|
|
|
||
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
24 0 16 |
||||
Membri titulari prezenți la votul final |
Alexander Alvaro, Roberta Angelilli, Catherine Boursier, Emine Bozkurt, Philip Bradbourn, Mihael Brejc, Kathalijne Maria Buitenweg, Michael Cashman, Giusto Catania, Carlos Coelho, Esther De Lange, Gérard Deprez, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Claudio Fava, Armando França, Kinga Gál, Patrick Gaubert, Roland Gewalt, Jeanine Hennis-Plasschaert, Ewa Klamt, Stavros Lambrinidis, Henrik Lax, Roselyne Lefrançois, Baroness Sarah Ludford, Javier Moreno Sánchez, Rareș-Lucian Niculescu, Martine Roure, Csaba Sógor, Vladimir Urutchev, Ioannis Varvitsiotis, Tatjana Ždanoka |
|||||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Edit Bauer, Genowefa Grabowska, Ignasi Guardans Cambó, Sophia in ‘t Veld, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Metin Kazak, Marianne Mikko, Bill Newton Dunn, Maria Grazia Pagano, Hubert Pirker |
|||||