RAPORT privind cererea de ridicare a imunității lui Frank Vanhecke

5.11.2008 - (2008/2092(IMM))

COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE
Raportor: Klaus-Heiner Lehne

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind cererea de ridicare a imunității lui Frank Vanhecke

(2008/2092(IMM))

Parlamentul European,

- având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Frank Vanhecke, transmisă, la solicitarea Procurorului Public din Dendermonde, de Ministrul de Justiție al Regatului Belgiei și comunicată în ședința plenară din 10 aprilie 2008,

- în urma audierii lui Frank Vanhecke, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,

- având în vedere articolele 9 și 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene din 8 aprilie 1965, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea deputaților în Parlamentul European prin sufragiu universal direct,

- având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene din 12 mai 1964 și din 10 iulie 1986[1],

- având în vedere articolele 58 și 59 din Constituția Belgiei,

- având în vedere articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 din Regulamentul de procedură,

- având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0421/2008),

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Frank Vanhecke;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei responsabile, autorității competente din Regatul Belgiei.

• [1]  Cauza 101/63, Wagner c. Fohrmann și Krier, Culegere 1964, p. 195, și cauza 149/85, Wybot c. Faure și alții, Culegere 1986, p. 2391.

EXPUNERE DE MOTIVE

În drept

Articolele 9 și 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene din 8 aprilie 1965 prevăd următoarele:

Articolul 9

Deputații în Parlamentul European nu pot fi cercetați, urmăriți sau deținuți ca urmare a opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor.

Articolul 10

Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia beneficiază:

(a) pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

(b) pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenție sau urmărire penală.

Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării la locul reuniunii Parlamentului European, cât și la întoarcere.

Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict și nici nu poate constitui o piedică pentru Parlamentul European de a ridica imunitatea unuia dintre membri.

Articolele 58 și 59 din Constituția Belgiei prevăd următoarele:

Articolul 58

Niciun membru al niciuneia dintre cele două Camere nu poate fi pus sub acuzare sau sub urmărire cu privire la opiniile sau voturile exprimate în cadrul exercitării funcțiilor sale.

Articolul 59

Pe durata sesiunii, cu excepția cazului de flagrant delict, niciun membru al oricăreia dintre cele două Camere nu poate face, în mod direct, obiectul unei căi de atac în justiție sau al unei citații în materie represivă și nu poate fi arestat decât cu autorizația Camerei al cărei membru este.

Pe durata sesiunii, cu excepția cazului de flagrant delict, împotriva niciunui membru al oricăreia dintre cele două Camere nu pot fi luate măsuri restrictive necesitând intervenția unui judecător, în materie represivă, decât de către primului președinte al Curții de Apel, la cererea judecătorului competent. Decizia respectivă se comunică Președintelui Camerei în cauză.

Orice percheziție sau orice punere sub sechestru/confiscare executată în temeiul paragrafului precedent nu poate fi efectuată decât în prezența Președintelui Camerei în cauză sau a unui membru desemnat de acesta.

Pe durata sesiunii, doar ofițerii Ministerului Public și ofițerii competenți pot intenta proceduri de constrângere juridică împotriva unui membru al oricăreia dintre Camere.

Membrul vizat al oricăreia dintre cele două Camere are posibilitatea, în orice stadiu al cercetării prin care se urmărește luarea unor măsuri de constrângere juridică, de a solicita suspendarea procedurii pe durata sesiunii Camerei al cărui membru este. Camera în cauză trebuie să aprobe solicitarea dacă aceasta beneficiază de sprijinul unei majorități de două treimi din voturile exprimate.

Detenția unui membru al oricăreia dintre Camere sau anchetarea sa de către o curte sau un tribunal se suspendă pe durata sesiunii, în cazul în care Camera al cărui membru este adresează o solicitare în acest sens.

În fapt

Potrivit scrisorii adresate de autoritățile belgiene, faptele sunt următoarele:

„Parchetul din Dendermonde a deschis o anchetă penală împotriva dlui Frank Arthur Hyppolite Vanhecke,(...) deputat belgian în Parlamentul European, sub suspiciunea de încălcare a articolului 1 alineatul (3) punctul (2) din Legea din 30 iulie 1981 de pedepsire a anumitor acte ghidate de rasism sau xenofobie (modificată prin Legea din 10 mai 2007).

Faptele pe care se întemeiază urmărirea pot fi rezumate după cum urmează:

La 3 noiembrie 2005, organul executiv al administrației publice locale din orașul Sint-Niklaas a depus o plângere împotriva autorului, editorului, tipografului sau difuzorului articolului „Ceea ce nu vi s-a permis să citiți în presă“, publicat în nr. 2 al ziarului Partidului Vlaams Belang, ediția de Sint-Niklaas, lunile aprilie-mai-iunie 2005.

Temeiul legal al plângerii îl constituie articolul 1 alineatul (3) punctul (2) din Legea din 30 iulie 1981 de pedepsire a anumitor acte ghidate de rasism sau xenofobie.

Articolul în cauză publicat în ziarul Partidului Vlaams Belang se referea la controversa suscitată de actele de profanare a unor morminte din curtea bisericii din Tereken săvârșite între 29 martie și 5 aprilie 2005, în legătură cu care Vlaams Belang a pus accentul pe afirmațiile potrivit cărora autorii ar fi fost tineri de origine străină.

În acest articol, termenul de „străin“ este folosit în legătură cu afirmația potrivit căreia „(...) o cultură care nu mai are niciun respect față de morți și față de simbolurile unei credințe diferite este o cultură care a deraiat (...)“, articolul adăugând că „nu ar fi corect să se mușamalizeze cu discreție“ aceste fapte.

În realitate, se pare că vinovații nu erau de origine străină deoarece au fost identificați patru minori originari din zonă, provenind din două familii flamande.

La 30 iunie 2005, Consiliul Local Municipal orașul Sint-Niklaas a depus oficial plângere pe lângă Centrul pentru egalitatea de șanse și lupta împotriva rasismului.

La 30 septembrie 2005, se pare că Centrul pentru egalitatea de șanse și lupta împotriva rasismului a adresat Consiliului Local Municipal Sint-Niklaas un aviz pe baza căruia s-a decis depunerea unei plângeri pe lângă Parchetul din Dendermonde.

Parchetul din Dendermonde a deschis o anchetă, având în vedere în principal principiul responsabilității succesive (mai degrabă alternative decât comune), prevăzut la articolul 25 din Constituția Coordonată.

Inițial, identificarea autorului, tipografului sau a difuzorului s-a dovedit imposibilă.

Editorul sau redactorul responsabil a putut fi identificat în persoana dlui Frank Vanhecke; totuși, într-o primă etapă, domnia sa nu a fost dispus să facă nicio declarație în cadrul anchetei.

Acestea au fost motivele pentru care Parchetul din Dendermonde a propus, inițial, începerea urmăririi doar împotriva lui Franck Vanhecke, ancheta fiind finalizată la 21 noiembrie 2006.

Cu toate acestea, la 27 noiembrie 2006, Parchetul din Dendermonde a primit o scrisoare din partea avocatului dlui Franck Vanhecke prin care se solicita deschiderea unei anchete suplimentare și i se aducea la cunoștință intenția de a coopera.

Aproape simultan, Parchetul din Dendermonde a primit un mesaj prin care Poliția Judiciară Federală informa ca a primit informații potrivit cărora autorul articolului incriminat era dispus să se prezinte la un interogatoriu.

Prin ordinul din 27 noiembrie 2006, Parchetul din Dendermonde a ordonat deschiderea unei anchete suplimentare, care să țină seama de aceste fapte.

Din ancheta ulterioară a reieșit că o persoană numită Marc Van De Velde a declarat că este autorul articolului. Interogatoriul la care a fost supus și examinarea computerului său par să confirme parțial că el este autorul unui fragment din articol. . Totuși, paragrafele patru și cinci din articol nu îl au drept autor.

În cursul anchetei ulterioare nu a fost posibil să se stabilească în mod cert cine este autorul paragrafelor patru și cinci din articol și al titlului acestuia, care fac obiectul acuzațiilor, inclusiv pasajul următor, de care se cuvine să se ia act: '(…) totuși, ceea ce oamenilor nu li s-a permis să afle este că vinovații, care sunt cu toții tineri adolescenți, sunt de origine străină (...)“.

Parchetul din Dendermonde apreciază că, până în prezent, dl Franck Vanhecke, în calitate de editor sau redactor, poartă în continuare responsabilitatea, în temeiul dreptului penal, pentru aceste secțiuni.

Având în vedere argumentele sus-menționate, Parchetul din Dendermonde propune ca dlui Frank Vanhecke să fie citat să compară în fața Tribunalului în temeiul articolului citat la începutul prezentului raport (a se consulta, de asemenea, proiectul de citație atașat).

Dat fiind statutul dlui Vanhecke, urmărirea nu poate începe decât după ridicarea imunității sale parlamentare.

Observațiile aduse de dl Vanchecke

La audiere, dl Vanhecke a invocat faptul că este vorba despre fumus persecutionis. În primul rând, primarul orașului respectiv era socialist, iar decizia de sesizare a justiției a fost motivată de ostilitatea față de persoanele care au pledat în favoarea sciziunii statului belgian. În al doilea rând, urmărirea a fost întreprinsă într-un ritm extrem de rapid în raport cu standardele belgiene. În al treilea rând, un ziar de limbă franceză a afirmat, într-o relatare despre acest caz, că, dacă Parlamentul European refuză să ridice imunitatea dlui Vanhecke, urmărirea ar fi abandonată (chiar dacă se cunoaște numele autorului articolului).

Dl Vanhecke a precizat, de asemenea, că, în temeiul articolului 25 din Constituția Belgiei[1], nu poate fi urmărit în calitate de redactor responsabil deoarece autorul este cunoscut și își are domiciliul în Belgia. El nu a scris și nu a modificat articolul în cauză și nici nu a însărcinat pe cineva să intervină în acest sens, precizând că este responsabil de editarea a aproximativ 200 de ziare locale. În cazul articolului în cauză, atât autorul, cât și persoana responsabilă de modificarea articolului sunt cunoscute și își au reședința în Belgia. Dl Vanhecke a atras ulterior atenția asupra faptului că a publicat și difuzat o retractare a articolului respectiv.

Evaluare

Se consideră, în primul rând că acest caz nu intră sub incidența articolului 9 din Protocol din cauza faptului că sarcinile de editor responsabil cu ziarul național al unui partid nu intră în atribuțiile unui deputat în Parlamentul European. Prin urmare, acest caz trebuie examinat în temeiul articolului 10, având în vedere legislația belgiană și practica consolidată a Comisiei pentru afaceri juridice.

Articolul 58 din Constituția Belgiei nu se ia în considerare, din aceleași motive ca și articolul 9 din Protocol. Prin urmare, trebuie să se examineze eventualitatea ridicării imunității pe baza oricăruia dintre motivele invocate de dl Vanhecke.

În primul rând, trebuie precizat că nu au fost aduse suficiente dovezi de fumus persecutionis. Nu este ieșit din comun ca unui redactor-șef să i se atribuie responsabilitatea pentru conținutul unui ziar, iar faptul că primarul orașului respectiv este socialist nu constituie un argument destul de solid pentru a afirma că acuzația este motivată politic.

În al doilea rând, s-a constatat că, în cazul în care numele persoanelor care au scris, respectiv modificat articolul în cauză, sunt într-adevăr cunoscute, iar aceștia își au reședința în Belgia, este posibil ca dl Vanhecke să beneficieze de protecție totală în temeiul legislației belgiene. Mai mult decât atât, se pare că dl Vanhecke a publicat și distribuit o retractare a articolului în cauză. Subliniem, cu toate acestea, că nu este de competența Comisiei pentru afaceri juridice să facă constatări sau să evalueze temeinicia acuzației. Articolul 7 alineatul (7) din Regulamentul de procedură precizează cât se poate de clar că, în niciun caz, Comisia pentru afaceri juridice nu se pronunță asupra vinovăției sau nevinovăției unui deputat și nici nu pune la îndoială măsura în care opiniile sau actele care îi sunt reproșate justifică punerea sub acuzare, chiar dacă obține, cu ocazia examinării cererii, detalii suficient de precise cu privire la faptele care fac obiectul cazului.

Concluzie

Având în vedere argumentele sus-menționate și în temeiul articolului 7 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de procedură, după ce a luat în considerare argumentele pro și contra ridicării imunității, Comisia pentru afaceri juridice recomandă Parlamentului European să ridice imunitatea parlamentară a dlui Frank Vanhecke.

• [1]  Articolul 25 din Constituția Belgiei:
  „Presa este liberă; cenzura nu va putea fi niciodată instituită; autorilor, editorilor sau tipografilor nu li se pot solicita garanții.
  În cazul în care numele autorului este cunoscut, iar acesta își are reședința în Belgia, nici editorul, nici tipograful și nici difuzorul nu pot fi urmăriți în justiție.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	3.11.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	10 0 1
Membri titulari prezenți la votul final	Monica Frassoni, Giuseppe Gargani, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Klaus-Heiner Lehne, Manuel Medina Ortega, Aloyzas Sakalas, Francesco Enrico Speroni, Diana Wallis, Jaroslav Zvěřina, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți prezenți la votul final	Renate Weber