Procedură : 2008/2102(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0455/2008

Texte depuse :

A6-0455/2008

Dezbateri :

Voturi :

PV 18/12/2008 - 6.10
CRE 18/12/2008 - 6.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2008)0625

RAPORT     
PDF 177kWORD 136k
20.11.2008
PE 409.772v03-00 A6-0455/2008

referitor la învăţarea continuă în serviciul cunoaşterii, creativităţii şi inovaţiei - implementarea programului de lucru „Educaţie şi formare profesională 2010”

(2008/2102(INI))

Comisia pentru cultură şi educaţie

Raportoare: Ljudmila Novak

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZUL Comisiei pentru drepturile femeii Şi egalitatea DE gen
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la învăţarea continuă în serviciul cunoaşterii, creativităţii şi inovaţiei - implementarea programului de lucru „Educaţie şi formare profesională 2010”

(2008/2102(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 149 şi 150 din Tratatul CE,

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2007 intitulată „Învăţarea continuă în serviciul cunoaşterii, creativităţii şi inovaţiei: proiect de raport comun al Consiliului şi al Comisiei pentru 2008 privind implementarea Programului de lucru Educaţie şi formare profesională 2010” (COM(2007)0703), precum şi documentul de lucru însoţitor al serviciilor Comisiei (SEC(2007)1484),

–   având în vedere programul detaliat de lucru privind urmărirea obiectivelor sistemelor de educaţie şi formare din Europa(1) şi raportul intermediar ulterior privind progresele realizate în implementarea acestuia,

–   având în vedere rezoluţia Consiliului din 15 noiembrie 2007 privind educaţia şi formarea ca factori esenţiali ai Strategiei de la Lisabona(2),

–   având în vedere Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui program de acţiune în domeniul învăţării continue(3),

–   având în vedere rezoluţia Consiliului din 15 noiembrie 2007 privind noile competenţe pentru noile locuri de muncă(4),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 28 august 2007 intitulat „Către politici şi practici bazate pe cunoaştere în domeniul educaţiei şi formării” (SEC(2007) 1098),

–   având în vedere Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a Cadrului european de calificări pentru învăţarea continuă(5),

–   având în vedere Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului din 15 februarie 2006 privind continuarea cooperării europene în domeniul asigurării calităţii în învăţământul superior(6),

–   având în vedere Carta Europeană pentru mobilitate(7),

–   având în vedere rezoluţia sa din 13 noiembrie 2007 privind rolul sportului în educaţie(8),

–   având în vedere Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competenţele cheie pentru învăţarea continuă(9),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 16 ianuarie 2008 privind formarea adulţilor: „Niciodată nu este prea târziu să înveţi”(10),

–   având în vedere rezoluţia din 23 septembrie 2008 privind procesul de la Bologna şi mobilitatea studenţilor(11),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 23 septembrie 2008 privind îmbunătăţirea calităţii pregătirii profesorilor(12),

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 13-14 martie 2008,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru cultură şi educaţie, precum şi avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen (A6-0455/2008),

A.  întrucât, până în 2010, Uniunea Europeană ar trebui să devină lider mondial în materie de calitate a sistemelor de învăţământ şi formare, acestea constituind un factor de maximă importanţă pentru desăvârşirea Procesului de la Lisabona;

B.   întrucât în procesul de consolidare a autonomiei şi responsabilităţii universităţilor s-au înregistrat progrese, iar sprijinul ce li se acordă în acest context trebuie intensificat,

C.  întrucât sistemele de educaţie şi cele de formare profesională au menirea de a oferi şanse egale pentru femei şi bărbaţi,

D.  întrucât integrarea perspectivei egalităţii de gen în politicile de educaţie şi de formare este indispensabilă succesului Strategiei de la Lisabona, care are ca obiectiv, printre altele rezolvarea inegalităţii între femei şi bărbaţi pe piaţa europeană a muncii şi, mai ales, atingerea unei rate de angajare a femeilor de 60% până în 2010,

E.   întrucât statele membre trebuie să continue reforma sistemelor lor naţionale de învăţământ şi formare, prin conlucrare şi schimb al celor mai bune practici;

F.   întrucât atingerea obiectivelor de la Lisabona şi consolidarea triunghiului cunoaşterii presupune implementarea fermă a instrumentelor şi strategiilor coerente şi cuprinzătoare de învăţare continuă convenite de Parlamentul European şi Consiliu,

G.  întrucât Europa are nevoie de niveluri mai ridicate de calificare, iar creativitatea şi activităţile novatoare trebuie promovate pe tot parcursul procesului de învăţământ şi formare;

H.  întrucât se impune luarea unor măsuri care să asigure, în viitor, specializarea necesară în domeniul mediului înconjurător şi în cel social, de exemplu promovând în toate formele de învăţământ abordarea extinsă a problematicii legate de schimbarea climatică şi de alte aspecte ambientale;

I.    întrucât programele de învăţământ ar trebui să contribuie la dezvoltarea personală a studenţilor incluzând predarea cunoştinţelor despre drepturile omului şi valorile europene;

J.    întrucât calitatea şi eficacitatea sistemelor de învăţământ şi formare şi accesul cetăţenilor la acestea trebuie considerate drept obiective politice majore la nivel european;

K.  întrucât învăţământul şi formarea trebuie să fie permanent corelate cu posibilităţile, specificul şi necesităţile locale şi regionale;

1.  salută Comunicarea Comisiei menţionată mai sus, din 12 noiembrie 2007 şi ameliorările prezentate;

2.   remarcă necesitatea sprijinirii acţiunilor desfăşurate în domeniul învăţământului şi formării prin măsuri complementare coerente, de natură socio-economică, în vederea îmbunătăţirii standardului general de viaţă al cetăţenilor europeni;

3.   subliniază necesitatea integrării migranţilor şi minorităţilor (în special a romilor) şi a acţiunilor îndreptate către includerea grupurilor cu nevoi speciale (în primul rând, a femeilor, a persoanelor cu dizabilităţi şi a celor în vârstă) la toate nivelurile şi sferele sistemului de învăţământ; consideră că migranţilor ar trebui să le fie acordat un sprijin suplimentar, în timp ce minorităţile etnice şi romii ar trebui asistaţi de personal calificat, aparţinând aceleiaşi minorităţi sau care – cel puţin – vorbesc limba maternă a acestora;

4.   subliniază importanţa sportului în cadrul învăţământului şi formării şi necesitatea de a-i acorda acestuia o atenţie deosebită, de exemplu prin intensificarea practicării educaţiei fizice şi sportului în toate etapele de învăţământ, de la nivel preşcolar la universitate, şi solicită ca planurile de învăţământ să prevadă cel puţin trei ore de sport pe săptămână, iar şcolile să fie sprijinite pentru ca, în funcţie de posibilităţi, să depăşească această cerinţă minimă;

5.   subliniază rolul cheie al familiei şi al mediului social în toate aspectele educaţiei şi formării;

6.   observă că educaţia are un rol primordial în dezvoltarea socială şi personală atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor; subliniază, aşadar, importanţa consolidării educaţiei şi a formării profesionale ca baze fundamentale pentru îndeplinirea obiectivului promovării egalităţii între femei şi bărbaţi;

7.   îşi exprimă regretul că sistemele de învăţământ nu stimulează mai mult fetele să se orienteze către trasee şi formări profesionale în care bărbaţii sunt în mod tradiţional suprareprezentaţi, dar şi invers; îşi exprimă aprecierea cu privirea la măsurile în favoarea egalităţii de gen şi îndeamnă statele membre să lanseze programe destinate femeilor în care să li se propună posibilităţi de orientare profesională cât mai diverse precum şi o continuare ulterioară a acestora pe piaţa muncii;

8.   subliniază că inegalităţile de şanse între femei şi bărbaţi, existente la nivelul învăţământului de calitate şi al educaţiei continue, sunt mai accentuate în zonele izolate şi în regiunile defavorizate geografic şi social; invită, aşadar, la o promovare mai activă a iniţiativelor educative în cadrul politicii regionale;

9.   constată subreprezentarea constantă a femeilor în anumite domenii de studiu, la toate nivelele, precum şi în sectorul de cercetare; încurajează, de aceea, întreprinderea unor acţiuni practice şi pozitive pentru a remedia această situaţie;

10. constată că cei care şi-au întrerupt studiile, mai ales tinerele mame, pot suferi discriminări şi solicită adoptarea unor sisteme mai flexibile, care să faciliteze reluarea studiilor sau a formării profesionale după naşterea unui copil şi să reconcilieze perioada de studii cu viaţa profesională şi cea de familie;

11. remarcă necesitatea de a îmbunătăţii calitatea programelor şi a predării la toate nivelurile, a asigurărilor sociale ale corpului didactic şi de a acorda o mai mare atenţie mobilităţii şi pregătirii lor continue;

12. subliniază că alfabetizarea mediatică şi cunoaşterea TIC ar trebui să fie încurajate substanţial şi recomandă ca educaţia mediatică să constituie o parte integrantă a planurilor de învăţământ la toate nivelurile de şcolarizare, precum şi ca personalului didactic şi persoanelor în vârstă să le fie oferite module pedagogice în domeniul mediilor de informare;

13. relevă că tranziţia între sisteme de învăţământ şi formare diferite şi dintre învăţământul oficial, neoficial şi informal trebuie să fie facilitată;

14. îndeamnă insistent Consiliul să monitorizeze implementarea practică a politicilor europene în materie de educaţie şi învăţământ în fiecare dintre statele membre; consideră că guvernele naţionale ar trebui să stabilească în mod transparent obiective proprii în domeniu şi să introducă legislaţia adecvată, precum şi măsurile pertinente care să asigure atingerea standardelor europene şi, în special, să asigure implementarea instrumentelor adoptate la nivel european, cum este recomandarea privind competenţele cheie pentru învăţarea continuă, Cadrul european de calificări şi Europass;

Învăţământul preşcolar

15. subliniază necesitatea majorării resurselor destinate îmbunătăţirii condiţiilor materiale şi de spaţiu, precum şi formării permanente a personalului, în vederea ridicării calităţii învăţământului preşcolar şi a creşterii resurselor de investit, întrucât accesul universal la un învăţământ preşcolar de calitate constituie o modalitate adecvată de a deschide accesul la învăţarea continuă pentru toţi copiii, cu precădere pentru cei proveniţi din medii sociale defavorizate şi din cadrul minorităţilor etnice;

16. insistă asupra importanţei dezvoltării priceperilor de bază la copii, a învăţării limbii materne sau a limbii ţării lor de reşedinţă şi a dobândirii cât mai de timpuriu a priceperilor de citire şi scriere;

17. are convingerea că învăţarea unei a doua limbi trebuie să înceapă în acest stadiu timpuriu; dar că, în cazul copiilor mici, studiul limbilor trebuie organizat prin joacă şi fără presiuni;

18. solicită statelor membre să instituie obligativitatea învăţământului preşcolar.

Învăţământul primar şi secundar:

19. accentuează necesitatea acordării unei atenţii speciale acelora care, în caz contrar, ar putea abandona ulterior sistemul de învăţământ; consideră că ar trebui adoptate măsuri şi programe speciale urmărind reducerea incidenţei abandonului şcolar şi că, în cazurile în care acesta este inevitabil şi continuă să se producă, persoanele în cauză ar trebui sprijinite, oferindu-li-se posibilitatea reintegrării în societate şi modalităţi adecvate de educaţie pe care să le adopte;

20. subliniază că învăţământul primar şi secundar ar trebui să doteze copiii cu calităţile care să le permită să gândească independent, creator şi novator şi să-i transforme în cetăţeni înzestraţi cu capacitate proprie de reflecţie şi cu o perspectivă critică faţă de media;

21. subliniază importanţa planurilor de învăţământ pentru şcolile din toate statele membre, care ar trebui să includă cursuri urmărind promovarea şi dezvoltarea creativităţii şi a spiritului novator al copiilor;

22. consideră că programele şi cuprinsul acestora trebuie să fie actualizate permanent, astfel încât să rămână pertinente, punând accentul pe rolul calităţilor antreprenoriale şi pe voluntariat, şi subliniază că – dacă doresc să înregistreze progrese semnificative în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor strategiei de la Lisabona în cadrul programului „Educaţie şi formare 2010” şi să promoveze învăţarea continuă în Uniunea Europeană – toate statele membre trebuie să acorde o atenţie sporită şi să aloce mai multe resurse pregătirii corpului didactic;

23. are convingerea că copiii ar trebui să înveţe o a doua limbă străină cât mai de timpuriu posibil;

24. încurajează puternic învăţarea limbilor străine de la o vârstă fragedă şi includerea predării unei limbi străine în programa şcolară din învăţământul primar; subliniază faptul că, pentru atingerea acestui obiectiv, este deosebit de important să se investească fonduri suficiente în recrutarea şi formarea profesorilor de limbi străine;

25. consideră că dezvoltarea talentului propriu, a capacităţilor specifice şi a abilităţilor naturale ale elevilor trebuie să constituie, în acest stadiu al educaţiei, un obiectiv major; relevă că aceste capacităţi ar putea constitui ulterior o bază în ceea ce priveşte activitatea lucrativă şi ocuparea unui loc de muncă;

26. subliniază că elevilor care nu au dobândit sau nu dobândesc priceperi de bază trebuie să le fie acordată o atenţie deosebită, la fel ca şi celor excepţional dotaţi, astfel ca aceştia să-şi poată dezvolta în cel mai înalt grad capacităţile şi talentul care depăşesc media;

27. recomandă statelor membre să îmbunătăţească substanţial calitatea pregătirii academice şi profesionale a personalului didactic, a formării acestuia şi a procesului de învăţare continuă.

28. încurajează ferm promovarea unei perfecţionări profesionale continue şi coerente a cadrelor didactice pe tot parcursul carierei; opinează că tuturor cadrelor didactice ar trebui să li se ofere posibilitatea de a-şi actualiza regulat competenţele şi calificările, precum şi cunoştinţele pedagogice;

29. propune introducerea cât mai rapidă în programele de învăţământ a unor module de cetăţenie europeană care să formeze o nouă generaţie în spiritul valorilor europene în domenii precum drepturile omului, multiculturalitate, toleranţă, mediu, schimbări climatice;

Învăţământul şi formarea profesionale (IFS):

30. remarcă necesitatea ridicării calităţii şi atractivităţii IFS;

31. relevă că IFS trebuie să fie mai bine corelat şi mai coerent integrat atât în economia europeană, cât şi în economiile naţionale, în scopul unei mai bune coordonări între procesul de învăţământ şi piaţa muncii;

32. insistă asupra intensificării substanţiale a mobilităţii (nu numai a celei geografice, ci şi a mobilităţii între IFS şi învăţământul superior) elevilor şi a personalului didactic;

Învăţământ superior

33. consideră că programele universitare ar trebui modernizate, pentru a satisface necesităţile socio-economice actuale şi viitoare;

34. recomandă ca instituţiile de învăţământ superior să dezvolte cu prioritate programe interdisciplinare, la graniţa dintre ştiinţe, pentru a forma specialişti capabili să rezolve problemele tot mai complexe ale lumii de astăzi;

35. subliniază că interesul manifestat de studenţi şi elevi pentru conţinutul şi programele de studiu în domeniul tehnic, al ştiinţelor naturii şi al protecţiei mediului trebuie intensificat;

36. invită statele membre să sprijine efectiv parteneriatele dintre universităţi şi societăţile comerciale, precum şi cu numeroasele părţi interesate existente la nivel naţional, regional şi local;

37. remarcă faptul că cooperarea dintre instituţiile europene de învăţământ superior trebuie substanţial îmbunătăţită ca şi, în măsura posibilului, transferabilitatea titlurilor de studiu;

38. subliniază necesitatea îmbunătăţirii substanţiale a calităţii activităţii profesorilor şi lectorilor din învăţământul superior, precum şi a actualizării constante a programelor, conţinutului şi metodelor de lucru;

39. sugerează corelarea Institutului European pentru Inovare şi Cercetare cu Procesul de la Bologna şi includerea acestuia în cadrul reformei învăţământului superior european;

40. recomandă insistent ca statele membre să îmbunătăţească mobilitatea elevilor şi a cadrelor didactice, inclusiv mobilitatea între ţări, programe de studiu şi discipline; subliniază, în acest context, importanţa implementării Cartei europene a calităţii pentru mobilitate, în scopul creării unui veritabil spaţiu european de învăţare şi formare continuă şi al promovării cooperării economice, sociale şi regionale;

Învăţarea continuă

41. consideră că angajatorii ar trebui încurajaţi să perfecteze aranjamente în ceea ce priveşte învăţământul şi formarea angajaţilor lor, inclusiv prin stimulente acordate pentru participarea muncitorilor necalificaţi la programele de învăţare continuă;

42. remarcă necesitatea acordării unei atenţii deosebite persoanelor provenind dintr-un mediu social dezavantajos, persoanelor cu nevoi speciale, tinerilor care s-au aflat în instituţii de reeducare şi foştilor deţinuţi;

43. subliniază că, în primul rând, femeile trebuie să fie încurajate să participe la cursuri de formare şi perfecţionare şi – în acest context – trebuie oferite şi promovate inclusiv programe speciale de facilitare a învăţării continue;

44. subliniază că o încurajare specială trebuie acordată muncitorilor necalificaţi şi celor în vârstă, acestora trebuind să li se ofere stimulente pentru a participa la programe de învăţare continuă;

45. solicită ca programele de educaţie destinate adulţilor, precum şi cele de educaţie continuă să acorde o atenţie specială persoanelor cele mai defavorizate pe piaţa muncii, mai ales tinerii, femeile, în special cele din mediul rural, şi persoanele în vârstă;

46. atrage atenţia asupra luării în considerare a faptului că educaţia parentală pentru femei şi bărbaţi este fundamentală pentru binele persoanelor, pentru lupta împotriva sărăciei şi pentru coeziunea socială; doreşte, în acest sens, instituirea unor programe polivalente de formare continuă şi de formare profesională a educatorilor care se ocupă de parentalitate, în cadrul educaţiei şi învăţării;

47. subliniază că titlurile de studiu şi cunoştinţele dobândite în cadrul procesului de învăţare continuă ar trebui substanţial diversificate şi recunoscute cu uşurinţă şi că, în acest scop, trebuie accelerată şi implementarea Cadrului european de calificări şi a Europass, ca instrumente de promovare a învăţării continue;

48. consideră că atât autorităţile europene, cât şi cele naţionale, ar trebui să acorde finanţări mai mari pentru măsurile de promovare a mobilităţii, în toate etapele procesului de învăţare continuă;

49. solicită recunoaşterea şi fructificarea avantajelor oferite de Carta europeană de calitate pentru mobilitate, precum şi punerea lor în practică de către statele membre, iar din partea Comisiei, o revizuire a implementării acestora în statele membre;

50. insistă asupra necesităţii ca tuturor celor care învaţă şi muncitorilor cu familii să le fie asigurate cât mai multe servicii sociale şi structuri de sprijin (de exemplu, instituţii pentru îngrijirea copiilor);

51. consideră că în procesul de implementare a programului de lucru „Educaţia şi formarea profesională 2010” ar trebui integrate şi recunoscute şi serviciile de voluntariat;

52. are convingerea că schimburile de opinii şi învăţarea/predarea reciproce între persoane aparţinând unor grupuri de vârstă diferite ar trebui intensificate;

53. accentuează faptul că programele de învăţare continuă trebuie să sprijine spiritul antreprenorial, permiţându-le cetăţenilor să constituie SMM-uri şi să satisfacă atât necesităţile de ordin social, cât şi pe cele economice;

54. atrage atenţia asupra necesităţii de a înfiinţa servicii de informare şi orientare în materie de învăţare continuă pentru persoanele aparţinând tuturor grupurilor de vârstă, facilitând în acest fel atingerea obiectivelor menţionate mai sus;

o

o o

55. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1)

JO C 142, 14.6.2002, p. 1.

(2)

JO C 300, 12.12.2007, p. 1.

(3)

JO L 327, 24.11.2006, p. 45.

(4)

JO C 290, 4.12.2007, p. 1.

(5)

JO C 111, 6.5.2008, p. 1.

(6)

JO L 64, 4.3.2006, lk 60.

(7)

JO l 394, 30.12.2006, p 5.

(8)

JO C 282 E, 6.11.2008, p 131.

(9)

JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

(10)

Texte adoptate, P6_TA(2008)0013.

(11)

Texte adoptate, P6_TA(2008)0423.

(12)

Texte adoptate, P6_TA(2008)0422.


EXPUNERE DE MOTIVE

Comunicarea Comisiei:

În noiembrie 2007, Comisia a prezentat o comunicare intitulată „Învăţarea continuă în serviciul cunoştinţelor, creativităţii şi inovaţiei”(1) . Acest document, care reprezintă propunerea Comisiei pentru al treilea raport intermediar al Consiliului şi Comisiei privind implementarea programului de lucru Educaţie şi formare 2010, se publică la fiecare doi ani şi ar trebui în general privit ca o reevaluare a metodei deschise de coordonare în educaţie şi formare din perspectiva obiectivelor Strategiei de la Lisabona.

Documentul constă într-un raport asupra situaţiei politicilor europene din domeniul educaţiei şi formării la nivel european, care identifică iniţiativele reuşite şi nereuşite din acest sector. Cu toate acestea, comunicarea nu oferă doar o imagine a progreselor realizate şi a domeniilor în care acestea sunt încă insuficiente, ci propune şi măsurile de luat pentru a obţine ameliorări: de aceea, ea este şi o declaraţie politică şi poate fi considerată o foaie de parcurs pentru viitorul apropiat.

Comunicarea se bazează pe o analiză a rapoartelor la nivel naţional ale statelor membre cu privire la implementarea programului de lucru Educaţie şi formare 2010 (o analiză detaliată a acestor rapoarte se regăseşte într-un document de lucru complementar(2)) şi pe un set de indicatoare şi repere statistice.

Situaţia actuală:

Deşi evoluţia nu este uniformă (ritmul reformei ar trebui să fie mai rapid şi mai constant, fiind încă necesare eforturi intense), în următoarele sectoare s-au înregistrat în ultimii ani progrese:

· Strategii de învăţare continuă şi sisteme de calificare:

a)  majoritatea ţărilor au dezvoltat strategii clare în acest domeniu, în general integrând o viziune cuprinzătoare asupra educaţiei şi formării şi o abordare mai coerentă a acestora;

b)  au fost instituite sisteme naţionale de titluri de studiu în majoritatea statelor membre, ceea ce implică o nouă şi precisă orientare asupra rezultatelor învăţării; au fost instituite, de asemenea, sisteme pentru recunoaşterea formării neoficiale şi informale, deşi acestea evoluează într-un ritm mai lent şi sunt încă într-o fază experimentală.

· Învăţământul preşcolar: învăţământul preşcolar este conceput într-o măsură din ce în ce mai mare din perspectiva unor noi abordări şi politici, deşi, în mare parte, acest lucru se întâmplă în cadrul unor proiecte pilot. Un număr mare de ţări aplică măsuri noi în acest domeniu, atribuind un caracter obligatoriu unei părţi a parcursului preşcolar, revizuirii conţinutului pedagogic, consolidării capacităţilor profesorilor, evaluării calităţii şi creşterii investiţiilor.

· Învăţământul superior: nevoia de modernizare a învăţământului european superior şi importanţa completării reformelor din cadrul procesului de la Bologna (îmbunătăţirea administrării, finanţării şi a atractivităţii universităţilor) sunt considerate esenţiale într-o măsură din ce în ce mai mare. Autonomia universitară a progresat constant şi au fost testate noi forme de implicare a unor părţi terţe. În plus, au fost introduse instrumente de stimulare a investiţiilor private (cum ar fi stimulentele şi reformele fiscale, parteneriatele public-privat şi sponsorizarea privată). În ceea ce priveşte egalitatea de gen, în unele ţări numărul studentelor l-a depăşit pe cel al studenţilor, ceea ce se datorează în parte legislaţiei referitoare la egalitatea de şanse.

· Importanţa educaţiei şi a formării în cadrul triunghiului cunoaşterii, al Strategiei de la Lisabona şi al politicilor UE în sens larg dezvoltarea educaţiei, formării şi a capacităţilor a dobândit un loc central în programele naţionale de reformă a majorităţii statelor membre. În acelaşi timp, s-au realizat progrese remarcabile în stabilirea unei conexiuni între programele operaţionale bazate pe fondurile structurale şi priorităţile programului de lucru Educaţie şi formare 2010, precum şi în dezvoltarea unor instrumente europene de referinţă în vederea susţinerii reformelor, cum ar fi recomandările privind competenţele cheie, calitatea mobilităţii, asigurarea calităţii în învăţământul superior şi Cadrul european de calificări.

Domenii în care sunt necesare îmbunătăţiri:

În termeni generali, în raport sunt identificate trei domenii care necesită o atenţie specială: nivelurile inferioare de calificare, strategiile de formare continuă şi triunghiul cunoaşterii (învăţământul, cercetarea şi inovarea). În termeni mai concreţi, comunicarea Comisiei atrage atenţia asupra anumitor neajunsuri şi necesităţi şi solicită anumite ameliorări:

· Este necesar un efort susţinut, o mai bună difuzare şi o creştere a investiţiilor în materie de implementare a unor strategii coerente de formare continuă, care să stabilească o legătură între politicile sectoriale privind învăţământul preşcolar, şcolar, liceal şi superior, învăţământul profesional şi tehnic şi formarea adulţilor.

· Cheltuielile publice şi investiţiile private în domeniul învăţământului: în ambele privinţe, tendinţele ascendente s-au oprit în 2004 şi nivelurile lor variază încă foarte mult de la ţară la ţară.

· Abandonarea timpurie a şcolii şi competenţele cheie: mult prea mulţi tineri renunţă la şcoală după terminarea gimnaziului, lipsindu-le astfel competenţe şi capacităţi de bază (de exemplu în materie de limbi străine sau lectură, unde datele arată o tendinţă descendentă a performanţelor, iar obiectivul UE nu va fi atins), care le sunt absolut necesare pentru a participa la societatea cunoaşterii şi a evita şomajul.

· O atenţie specială trebuie acordată performanţelor în general slabe ale migranţilor, minorităţilor etnice şi grupurilor dezavantajate socioeconomic.

· Formarea cadrelor didactice (necesitatea de a avea noi competenţe, capacităţi şi sarcini, legată în parte de creşterea autonomiei şcolilor), incluzând formarea continuă şi dezvoltarea profesională.

· Învăţământul superior:

a)  întărirea rolului cheie al universităţilor nu doar în educaţie şi predare, ci şi în cercetare, inovare şi transfer de cunoştinţe;

b)  stimularea investiţiilor publice şi mai ales a celor private în universităţi;

c)  susţinerea personalului şi a conducerii universităţilor în vederea creşterii autonomiei şi răspunderii acestora.

· Ar trebui crescută participarea la formarea continuă a persoanelor mai în vârstă, cu calificări mai slabe şi a lucrătorilor migranţi (obiectivul UE în acest domeniu nu va fi atins).

· Învăţământul şi formarea profesională (IFP) trebuie să devină mai atractive şi mai apropiate de piaţa muncii. Statele membre ar trebui, de aceea, să adopte dispoziţii referitoare la aptitudinile şi calificările specifice care vor fi indispensabile pentru societatea şi economia europeană în viitorul apropiat. Mai mult, IFP vor trebui mai bine integrate în cadrul sistemului de învăţământ, iar calitatea lor nu trebuie doar îmbunătăţită, ci şi garantată.

· Atât programele europene, cât şi măsurile naţionale trebuie să permită mobilitatea transnaţională a celor care învaţă. Domeniul IFP necesită eforturi speciale de creştere a mobilităţii.

Observaţiile raportoarei:

În cadrul schiţat de acest document deosebit de larg al Comisiei, raportoarea consideră că toate statele membre ar trebui să implementeze sistematic atât strategii coerente şi cuprinzătoare de formare continuă, cât şi instrumente aprobate de Parlamentul European şi de Consiliu (precum sistemul european de titluri de studiu, Europass, cadrul competenţelor cheie şi recomandările privind mobilitatea şi asigurarea calităţii în învăţământul superior), în vederea atingerii obiectivelor de la Lisabona, precum şi a consolidării triunghiului cunoaşterii şi a îmbunătăţirii recunoaşterii învăţământului şi a calificărilor profesionale neoficiale şi informale. Trebuie încă abordate chestiuni orizontale precum învăţarea limbilor străine, nevoia Europei de niveluri mai înalte de competenţă, finanţarea durabilă şi promovarea autonomiei, creativităţii şi inovaţiei la toate nivelurile de educaţie şi formare.

Acţiunea în domeniul educaţiei şi formării trebuie susţinută constant prin măsuri complementare de natură socioeconomică, precum politicile de îmbunătăţire a condiţiilor generale de viaţă ale cetăţenilor europeni, precum şi integrarea migranţilor şi a minorităţilor (în special a romilor) şi includerea grupurilor cu nevoi speciale (în principal persoane cu dizabilităţi şi persoane în vârstă) la toate nivelurile şi în toate domeniile educaţiei. Mai mult, sunt foarte necesare iniţiative care să crească nu doar mobilitatea studenţilor, ci şi pe cea a cadrelor didactice şi cercetătorilor. Materiile sportive ar trebui luate în mod special în considerare şi promovate în educaţia preşcolară, şcolară, primară şi gimnazială. Ar trebui, de asemenea, să fie subliniat rolul familiei în toate aspectele educaţiei şi formării, de la importanţa capitală a sprijinului acordat celor care învaţă (în special în rândul migranţilor şi minorităţilor), la necesitatea unei game largi de servicii sociale pentru cei care învaţă şi pentru lucrătorii care au familie.

Pe lângă faptul că, în general, calitatea predării trebuie îmbunătăţită, ar trebui acordată mai multă atenţie programei, a cărei menire este să contribuie eficient la dezvoltarea personalităţii ca întreg, şi să-i înveţe să respecte drepturile omului şi valorile europene - democraţia, diversitatea culturală, pacea şi egalitatea de gen. Deoarece trebuie prevăzute nevoile viitoare ale societăţii şi economiei, se impune acordarea unei priorităţi speciale competenţelor cheie precum cele tehnice, ştiinţifice şi de lectură, iar cele legate de IT şi media în general trebuie încurajate mai ales în rândul profesorilor şi persoanelor mai în vârstă. În plus, trebuie avute în atenţie şi competenţe specifice precum cele legate de mediu, de exemplu prin extinderea educaţiei efective privind problemele de mediu şi schimbările climatice la toate formele de învăţământ şi prin solicitarea adresată statelor membre de a recunoaşte necesitatea unei activităţi timpurii legate de protecţia mediului în grădiniţe şi în învăţământul primar şi gimnazial. Este, de asemenea, esenţial să se faciliteze tranziţia între diferitele sisteme de educaţie şi formare (şcoli, educaţie şi formare profesională, învăţământul superior, educaţie pentru adulţi) şi între învăţarea formală, neoficială şi informală.

La un nivel mai general, educaţia şi formarea trebuie întotdeauna legate de potenţialul local şi regional, de exemplu prin integrarea în planurile sau strategiile de dezvoltare. Dacă este adevărat că se poate face mai mult la nivel european în acest vast domeniu, trebuie, de asemenea, subliniat că guvernele statelor membre ar trebui să joace un rol mult mai dinamic în transpunerea în practică a politicilor şi instrumentelor care le-au fost acordate de Uniunea Europeană, de exemplu prin autostabilirea unor obiective concrete în privinţa reformei programelor lor naţionale de educaţie şi formare.

În fine, raportoarea prezintă câteva observaţii şi stabileşte priorităţi specifice pentru fiecare fază a educaţiei şi formării.

1.  Învăţământul preşcolar:

Din punctul de vedere al raportoarei, învăţarea limbilor (limba maternă şi/sau limba ţării de reşedinţă şi cel puţin o limbă străină) ar trebui să capete mai multă amploare şi să fie mai mult încurajată la acest nivel, în special pentru a promova integrarea migranţilor şi a minorităţilor etnice, precum romii, în societăţile europene.

2.  Învăţământul primar şi secundar:

Ar trebui acordată o atenţie specială ratelor ridicate de abandon şcolar, problemă care ar putea fi rezolvată prin măsuri precum actualizarea programei, încurajarea gândirii autonome, creativităţii şi inovaţiei şi motivarea elevilor în funcţie de talentele personale şi nevoile lor specifice.

3.  Învăţământul şi formarea profesionale (IFS):

Îmbunătăţirea calităţii şi atractivităţii IFS şi orientarea sa mai accentuată către practică constituie una dintre priorităţile sale în acest domeniu.

4. Învăţământul superior:

Raportoarea consideră că parteneriatele dintre universităţi şi societăţi comerciale, mobilitatea cadrelor didactice, studenţilor şi cercetătorilor şi un conţinut actualizat, care satisface nevoile socioeconomice actuale şi viitoare reprezintă elemente cheie în cadrul reformei sistemelor de învăţământ superior.

5. Învăţarea continuă:

În ceea ce priveşte învăţarea continuă, raportoarea doreşte să se concentreze asupra motivării lucrătorilor pentru a continua să înveţe de-a lungul întregii lor vieţi şi cariere profesionale, precum şi asupra garantării efective a faptului că toţi lucrătorii iau parte la aceasta, inclusiv cei mai slab calificaţi şi cei mai în vârstă.

(1)

COM(2007)0703, 12.11.2007.

(2)

SEC(2007)1484


AVIZUL Comisiei pentru drepturile femeii Şi egalitatea DE gen (14.10.2008)

destinat Comisiei pentru cultură și educație

referitor la învățarea continuă în serviciul cunoașterii, creativității și inovației - implementarea programului de lucru „Educație și formare profesională 2010”

(2008/2102(INI))

Raportoare pentru aviz: Marie Panayotopoulos-Cassiotou

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru cultură și educație, competentă în fond, includerea următoarelor recomandări în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât sistemele de educație și cele de formare profesională au menirea de a oferi șanse egale pentru femei și bărbați,

B.  întrucât integrarea perspectivei egalității de gen în politicile de educație și de formare este indispensabilă succesului Strategiei de la Lisabona, care are ca obiectiv, printre altele rezolvarea inegalității între femei și bărbați pe piața europeană a muncii și, mai ales, atingerea unei rate de angajare a femeilor de 60% până în 2010,

1.  observă că educația are un rol primordial în dezvoltarea socială și personală atât a femeilor, cât și a bărbaților; subliniază, așadar, importanța consolidării educației și a formării profesionale ca baze fundamentale pentru îndeplinirea obiectivului promovării egalității între femei și bărbați;

2.  își exprimă regretul că sistemele de învățământ nu stimulează mai mult fetele să se orienteze către trasee și formări profesionale în care bărbații sunt în mod tradițional suprareprezentați, dar și invers; își exprimă aprecierea cu privirea la măsurile în favoarea egalității de gen și îndeamnă statele membre să lanseze programe destinate femeilor în care să li se propună posibilități de orientare profesională cât mai diverse precum și o continuare ulterioară a acestora pe piața muncii;

3.  subliniază că inegalitățile de șanse între femei și bărbați, existente la nivelul învățământului de calitate și al educației continue, sunt mai accentuate în zonele izolate și în regiunile defavorizate geografic și social; invită, așadar, la o promovare mai activă a inițiativelor educative în cadrul politicii regionale;

4.  constată subreprezentarea constantă a femeilor în anumite domenii de studiu, la toate nivelele, precum și în sectorul de cercetare; încurajează așadar adoptarea de măsuri concrete și pozitive în vederea remedierii situației;

5.  constată că cei care și-au întrerupt studiile, mai ales tinerele mame, pot suferi discriminări și solicită adoptarea unor sisteme mai flexibile, care să faciliteze reluarea studiilor sau a formării profesionale după nașterea unui copil și să reconcilieze perioada de studii cu viața profesională și cea de familie;

6.  regretă că în învățământul superior, pe măsură ce crește nivelul, există un dezechilibru din ce în ce mai mare între femei și bărbați; consideră că îmbunătățirea egalității de șanse necesită o schimbare fundamentală în atitudini, care să fie consolidată prin măsuri concrete și pozitive;

7.  solicită ca programele de educație destinate adulților, precum și cele de educație continuă să acorde o atenție specială persoanelor cele mai defavorizate pe piața muncii, mai ales tinerii, femeile, în special cele din mediul rural, și persoanele în vârstă;

8.  atrage atenția asupra luării în considerare a faptului că educația parentală pentru femei și bărbați este fundamentală pentru binele persoanelor, pentru lupta împotriva sărăciei și pentru coeziunea socială; dorește, în acest sens, instituirea unor programe polivalente de formare continuă și de formare profesională a educatorilor care se ocupă de parentalitate, în cadrul educației și învățării;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

13.10.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

12

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Edit Bauer, Zita Gurmai, Piia-Noora Kauppi, Astrid Lulling, Siiri Oviir, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Zita Pleštinská, Christa Prets, Teresa Riera Madurell, Anna Záborská

Membri supleanți prezenți la votul final

Gabriela Crețu, Maria Petre


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

6.11.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

23

2

0

Membri titulari prezenţi la votul final

Maria Badia i Cutchet, Ivo Belet, Guy Bono, Nicodim Bulzesc, Marie-Hélène Descamps, Jolanta Dičkutė, Věra Flasarová, Milan Gaľa, Vasco Graça Moura, Luis Herrero-Tejedor, Ruth Hieronymi, Ramona Nicole Mănescu, Manolis Mavrommatis, Ljudmila Novak, Dumitru Oprea, Zdzisław Zbigniew Podkański, Christa Prets, Pál Schmitt, Helga Trüpel, Thomas Wise, Tomáš Zatloukal

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Erna Hennicot-Schoepges, Ewa Tomaszewska, Cornelis Visser, Jaroslav Zvěřina

Aviz juridic - Politica de confidențialitate