Procedură : 2008/2210(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0478/2008

Texte depuse :

A6-0478/2008

Dezbateri :

Voturi :

PV 03/02/2009 - 6.3
CRE 03/02/2009 - 6.3
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0034

RAPORT     
PDF 162kWORD 95k
5.12.2008
PE 414.259v01-00 A6-0478/2008

referitor la spațiile naturale din Europa

(2008/2210(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

Raportor: Gyula Hegyi

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la spațiile naturale din Europa

(2008/2210(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice („Directiva privind păsările”)(1),

–   având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică („Directiva privind habitatele”)(2),

–   având în vedere rețeaua ecologică a ariilor de protecție specială din Uniunea Europeană, instituită prin cele două directive menționate anterior, denumită rețeaua „Natura 2000”,

–   având în vedere rezultatele celei de-a noua reuniuni a Conferinței părților (COP 9) la Convenția privind diversitatea biologică,

–   având în vedere raportul nr. 3/2008 al Agenției Europene de Mediu (AEM), intitulat „Pădurile din Europa – condițiile din cadrul ecosistemelor și utilizarea durabilă”,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6‑0478/2008),

A. întrucât protecția eficientă și, după necesitate, restabilirea ultimelor spații naturale din Europa sunt esențiale pentru stoparea pierderii biodiversității înainte de 2010;

B.  întrucât obiectivul privind stoparea pierderii biodiversității înainte de 2010 nu va fi realizat, iar impactul social și economic negativ provocat de pierderea biodiversității și de degradarea serviciilor ecosistemice se face deja simțit;

C. întrucât Uniunea Europeană ar trebui să se bazeze pe realizările actuale, precum Natura 2000, pentru a elabora un nou cadru de politică, considerabil îmbunătățit și mai ambițios, privind diversitatea după 2010;

D. întrucât directiva privind păsările și cea privind habitatele reprezintă un cadru eficient și practicabil pentru protecția naturii, inclusiv a spațiilor naturale, de evoluții prejudiciabile;

E.  întrucât obiectivele politicii Uniunii Europene în materie de biodiversitate și ale directivelor privind păsările și habitatele sunt încă departe de a fi integrate în mod adecvat în politicile sectoriale, precum cea agricolă, de dezvoltare regională, energetică sau a transporturilor;

F.  întrucât multe dintre zonele naturale conțin stocuri importante de carbon, protejarea cărora este importantă atât pentru biodiversitate, cât și pentru protecția climei;

G. întrucât impactul speciilor alogene intruse asupra biodiversității reprezintă o amenințare deosebit de gravă la adresa spațiilor naturale, iar depistarea timpurie a speciilor intruse nu este posibilă în toate cazurile, existând pericolul producerii unor prejudicii ecologice și economice considerabile înainte ca să se poată întreprinde ceva,

Definiție și trecerea pe hartă

1.  solicită Comisiei să definească noțiunea de spațiu natural; definiția ar trebui să se refere la aspecte precum serviciile ecosistemice, valoarea de conservare, schimbările climatice și utilizarea durabilă;

2.  solicită Comisiei să împuternicească SEE și alte organisme europene corespunzătoare să treacă pe hartă ultimele spații naturale din Europa, pentru a constata distribuția, nivelul biodiversității în diverse zone și întinderea în prezent a zonelor rămase intacte, precum și a zonelor în care activitatea umană este minimă (împărțite pe tipuri principale de habitate: păduri, spații naturale în mediu acvatic dulce și marin);

3.  solicită Comisiei să desfășoare un studiu privind valoarea și avantajele protecției spațiilor naturale; studiul ar trebui să se refere, în special, la aspectele privind serviciile ecosistemice, nivelul biodiversității din spațiile naturale, adaptarea la schimbările climatice și turismul durabil în mediul natural;

Dezvoltarea spațiilor naturale

4.  solicită Comisiei să elaboreze o strategie UE în materie de spații naturale, coerentă cu directivele privind păsările și habitatele, prin aplicarea unei abordări ecosistemice, prin identificarea speciilor pe cale de dispariție și a biotopurilor amenințate și prin stabilirea de priorități;

5.  solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte spații naturale; subliniază importanța unei finanțări speciale, destinate reducerii fragmentării, gestionării cu prudență a zonelor redevenite naturale, dezvoltării de mecanisme și programe de compensare, sensibilizării, dezvoltării înțelegerii, precum și introducerii, în procesul de monitorizare și de apreciere a stadiului corespunzător de conservare, a unor noțiuni legate de spațiile naturale, cum ar fi rolul proceselor naturale libere și al elementelor structurale care rezultă în urma acestor procese; consideră că aceste activități ar trebui desfășurate în colaborare cu populația locală și cu alte părți interesate;

Promovare

6.  solicită Comisiei și statelor membre să coopereze cu organizațiile neguvernamentale locale, cu părțile interesate și cu populația locală în vederea promovării valorii spațiilor naturale;

7.  solicită statelor membre să lanseze și să sprijine campanii de informare în vederea sensibilizării publicului larg cu privire la spațiile naturale și importanța lor, precum și în vederea cultivării percepției că protecția biodiversității poate fi compatibilă cu creșterea economică și cu înființarea de locuri de muncă;

8.  invită statele membre să facă schimb de experiență privind cele mai bune practici și învățămintele extrase în materie de spații naturale prin convocarea principalilor experți europeni în vederea examinării noțiunii de spațiu natural în Uniunea Europeană și în vederea introducerii subiectului spațiilor naturale pe agenda europeană;

9.  având în vedere daunele bine documentate, pe care turismul le-a provocat și continuă să le provoace unei bune părți din cel mai prețios patrimoniu natural al Europei, solicită Comisiei și statelor membre să garanteze că turismul, deși se concentrează pe familiarizarea vizitatorilor cu habitatele și cu flora și fauna sălbatice ale unui spațiu natural, este tratat cu mare grijă, aplicându-se pe deplin experiența acumulată în Europa și în afara acesteia privind minimizarea impactului exercitat de turism și făcându-se referire, după caz, la articolul 6 din Directiva privind habitatele; ar trebui luate în considerare modelele care prescriu interzicerea accesului general la spațiile naturale (cu excepția cercetărilor științifice autorizate), dar care permit deschiderea unei părți limitate a acestora pentru turismul durabil de înaltă calitate, bazat pe interacțiunea directă cu un spațiu natural și aducând comunităților locale beneficii economice;

Protecție îmbunătățită

10. solicită Comisiei și statelor membre să acorde o atenție deosebită protecției eficiente a spațiilor naturale;

11. solicită Comisiei să depisteze pericolele imediate legate de spațiile naturale;

12. solicită Comisiei să elaboreze recomandări corespunzătoare, care să îndrume statele membre cu privire la cele mai bune metode de asigurare a protecției spațiilor naturale;

13. solicită Comisiei și statelor membre să protejeze spațiile naturale prin punerea în practică a directivelor privind păsările și habitatele, a Directivei-cadru în domeniul apelor(3) și a Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin(4) într-un mod mai eficace și mai coerent, cu finanțare majorată, pentru a evita distrugerea acestor spații de evoluții prejudiciabile nedurabile;

14. salută revizuirea directivelor privind păsările și habitatele pentru adaptarea acestora, dacă este cazul, în vederea unei mai bune protecții a speciilor și biotopurilor pe cale de dispariție;

15. solicită Comisiei să accepte inițiativa Wild Europe, care reprezintă un parteneriat al mai multor organizații din domeniul conservării naturii, printre care UICN, UICN-WCPA, WWF, Birdlife International și parcurile PAN și care manifestă un interes puternic față de spațiile sălbatice sau cvasi-sălbatice;

Spațiile naturale și rețeaua Natura 2000

16. solicită Comisiei să elaboreze, în colaborare cu părțile interesate, orientări cu privire la metodele de protejare, de gestionare, de utilizare durabilă, de monitorizare și de finanțare a spațiilor naturale în cadrul rețelei Natura 2000, în special având în vedere provocările în evoluție, precum schimbările climatice, exploatarea forestieră ilegală și cererea de bunuri sporită;

17. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la politica europeană în materie de biodiversitate, dată fiind lipsa de finanțare pentru gestionarea rețelei Natura 2000; în acest context, solicită Comisiei să pregătească, astfel cum se prevede în Directiva privind habitatele, măsuri de cofinanțare comunitară destinată gestionării siturilor din statele membre;

18. solicită Comisiei să acorde spațiilor naturale un statut special și să le garanteze o protecție mai strictă în cadrul rețelei Natura 2000;

19. consideră că politica de dezvoltare rurală și integrarea protecției mediului în sectorul agricol al UE trebuie consolidate; cu toate acestea, consideră că Fondul de dezvoltare rurală este insuficient, în ceea ce privește resursele, precum și programarea și competențele pe care le conține, pentru finanțarea conservării biodiversității și a spațiilor naturale;

20. solicită Comisiei să garanteze consolidarea în continuare a rețelei Natura 2000, astfel încât aceasta să devină o rețea ecologică coerentă și funcțională, în cadrul căreia spațiilor naturale să li se atribuie un loc central; subliniază necesitatea unor politici coerente, în special în ceea ce privește politica agricolă comună, transportul, energia și bugetul, care să nu submineze obiectivele de conservare ale rețelei Natura 2000;

Specii alogene intruse

21. solicită Comisiei și statelor membre să colaboreze în vederea elaborării unui cadru legislativ consistent privind speciile alogene intruse, care să abordeze atât impactul ecologic, cât și cel economic, produs de aceste specii, precum și caracterul deosebit de vulnerabil al zonelor naturale în fața acestui pericol;

Spațiile naturale și schimbările climatice

22. solicită Comisiei să monitorizeze și să evalueze impactul schimbărilor climatice asupra spațiilor naturale;

23. solicită Comisiei și statelor membre să includă conservarea spațiilor naturale printre prioritățile din cadrul strategiilor acestora de combatere a efectelor schimbărilor climatice;

24. solicită Comisiei, în contextul schimbărilor climatice, să desfășoare cercetări și să formuleze îndrumări în ceea ce privește momentul și modul potrivit al intervenției umane pentru gestionarea spațiilor naturale în vederea păstrării acestora;

0

0 0

25. își exprimă sprijinul ferm pentru consolidarea politicilor și măsurilor ce țin de spațiile naturale;

26. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)

JO L 103, 25.4.1979, p. 1.

(2)

JO L 206, 22.7.1992, p. 7.

(3)

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p.1).

(4)

Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (JO L 164, 25.6.2008, p.19).


EXPUNERE DE MOTIVE

Expresia „spațiu natural” înseamnă zone „virgine”, un mediu natural care nu a fost modificat considerabil de activitatea umană. Aceste zone sunt de o importanță fundamentală pentru natură. Zonele naturale reprezintă spațiile în care acționează legile naturii, iar flora și fauna sălbatică prosperă. Aceste zone reprezintă suprafețe mari de uscat sau de mare care, împreună cu comunitățile vegetale și animale originare din acestea și cu ecosistemele din care fac parte, se află în stare naturală și în care trebuie evitate intervenții umane importante. În prezent, aproximativ 46% din masa de uscat de pe glob reprezintă spații naturale.

Spațiile naturale sunt percepute în două feluri diferite. Pe de o parte, acestea sunt văzute ca locuri de temut și de evitat, în care există monștri și pericole necunoscute. Pe de altă parte, spațiile naturale au imaginea unor locuri de care te poți bucura și pe care le poți contempla, fiind percepute ca zone ce ne oferă un refugiu temporar de la stresul civilizației urbano-industrială. Se poartă discuții aprinse cu privire la avantajele și dezavantajele cultului din jurul spațiilor naturale; unii susțin, de exemplu, că acestea ne permit să evităm responsabilitatea pentru locurile în care locuim. Există de asemenea o distincție între conceptul de conservare (utilizarea corespunzătoare a naturii) și cel de protecție (protejarea naturii împotriva utilizării). Aceste dezbateri filozofice depășesc cadrul unui raport ca acesta. Cu toate acestea, raportorul este de partea conservării, cel puțin aici, în Europa.

Trebuie să protejăm natura, dar să o facem prin intermediul utilizării ei de către om. Teritoriul Europei este prea restrâns ca să existe zone interzise spre accesul cetățenilor. În prezent, pădurile acoperă 33% din suprafața de uscat a țărilor din regiunea SEE, respectiv 185 milioane de hectare (ha). Numai aproximativ 9 milioane de hectare de păduri (5% din toată suprafața împădurită) sunt considerate ca „sălbatice”. Aceste zone, împreună cu comunitățile lor originare de plante și animale și cu ecosistemele din care fac parte, se află, în esență, în stare naturală. Aceste zone naturale ar trebui să justifice acordarea lor a unui statut special privind protecția lor efectivă. Există multiple motive din care Europa ar trebui să examineze mai nuanțat spațiile naturale. În primul rând, ca refugiu pentru multe specii și pentru rezerva genetică, incapabile să supraviețuiască nici în condiții slab modificate, în special mamiferele de talie mare, cum ar fi ursul brun, lupul și râsul. Există de asemenea multe specii care abia urmează să fie descoperite și descrise. Majoritatea dintre acestea trăiesc în sol sau în lemnul în curs de putrezire și sunt foarte sensibile la schimbări. Aceste zone ferite de intervenții externe reprezintă locuri ideale pentru studierea schimbărilor naturale în sânul naturii, pentru studierea evoluției. De asemenea, conștientizarea faptului că aceste zone sunt dirijate de natura însăși, produce o tensiune cu un caracter deosebit și irepetabil, care poate fi utilizat în scopuri economice prin dezvoltarea unor noi produse turistice. Aceste zone sunt totodată extrem de vulnerabile în fața impactului produs de schimbările de mediu antropogene, care au loc în afara zonelor respective, precum schimbările climatice, introducerea speciilor alogene intruse și modificările aduse sistemelor hidrografice în amonte față de aceste zone. În sfârșit, există multe motive de ordin pur etic pentru păstrarea spațiilor naturale din Europa. Avem obligația morală de a garanta generațiilor viitoare posibilitatea să se bucure și să beneficieze de zonele cu adevărat sălbatice ale Europei. Dezvoltarea turismului durabil este folosită ca un mijloc de învestire a spațiilor naturale cu valoare economică și de atragere a sprijinului pentru conservare.

Turismul durabil reprezintă o parte importantă a utilizării spațiilor naturale din Europa. Turismul durabil încurajează cetățenii de rând să descopere valorile ascunse ale naturii fără a provoca prejudicii acesteia. Turismul durabil consolidează gradul de acceptare a politicii de conservare, deoarece cetățenii înțeleg, prin experiență proprie, necesitatea protecției. Turismul durabil contribuie la întreținerea economică a spațiilor naturale și creează locuri de muncă pentru specialiștii din domeniul conservării.

Există o inițiativă interesantă în ceea ce privește combinarea programelor axate pe spațiile naturale și a turismului durabil în Europa, Fundația pentru Parcuri PAN (rețeaua de zone protejate) (PPF). PPF gestionează o rețea de zone protejate, care reprezintă ultimele spații neatinse din Europa. Obiectivul fundației PPF, care există deja de zece ani, este dezvoltarea turismului durabil în aceste zone. Pe teritoriul Europei există deja zece parcuri PAN, de la cercul polar la Marea Mediteraneană. PPF stimulează turismul pentru a atrage noi adepți ai ideii de conservare. Pentru spațiile naturale există cerința foarte strictă a unei suprafețe minime. Trebuie să existe cel puțin 10 000 ha de teren aflat încă în stare naturală, care exclude activitățile extractive umane. În continuare urmează norma privind spațiile naturale sub formă de parcuri PAN:

Este necesar să existe o zonă de bază/naturală nefragmentată din punct de vedere ecologic de cel puțin 10 000 ha, în care nu se permit activități extractive și în care singurele intervenții la nivel de gestiune acceptate sunt cele ce urmăresc menținerea sau restabilirea proceselor ecologice naturale. Mărimea zonei de bază/naturale nu a fost redusă în trecut.

Spațiile naturale sub formă de parcuri PAN:

Conservarea spațiilor naturale este realizarea cea mai semnificativă a conceptului de parcuri PAN și face parte din obiectivul de bază privind parcurile PAN. Urmează un scurt rezumat al realizării respective:

· Parcul național Archipelago (Fi):                    10 600 ha

· Parcul național Bieszczady (Pl):                     18 425 ha

· Parcul național Borjomi-Kharagauli (Ge):       50 325 ha (non EU)

· Parcul național Fulufjället (Se):                      22 140 ha

· Parcul național Oulanka (Fi):                        12 924 ha

· Parcul național din Balcanii centrali (Bg):         21 019 ha

· Parcul național Majella (I):                           25 500 ha

· Parcul național Paanajärvi (Ru):                     30 000 ha (non EU)

· Parcul național Retezat (Ro):                        14 215 ha

· Parcul național Rila (Bg):                              16 350 ha

· Totalul de spații naturale certificate:         226 498 ha

· Statele membre ale Uniunii Europene:        146 173 ha

Această abordare creează o posibilitate unică de a soluționa, cel puțin parțial, o problemă prin multiplicarea numărului de zone abundente în toată Europa și de a crea o rețea mică, dar esențială, de spații naturale protejate.

Există o coaliție de ONG-uri europene, așa ca Fundația pentru parcuri PAN, Federația Europarc, Eurosite, Wild Europe, Birdlife International și WWF, care sprijină protejarea mai eficientă a patrimoniului natural european.

Rețeaua europeană Natura 2000 deja cuprinde zonele cele mai valoroase și cu cea mai mare diversitate biologică din Uniunea Europeană. Aceasta înseamnă că cel puțin o bună parte din spațiile naturale europene sunt protejate în cadrul rețelei Natura 2000. Acum se impune o reacție din partea noastră la această provocare. 13% din spațiile împădurite din cele 27 de state membre ale UE sunt desemnate drept spații ce fac parte din Natura 2000, în conformitate cu directivele europene privind păsările și habitatele. Natura 2000 oferă un cadru flexibil care îndeamnă statele membre să formuleze obiective de conservare, precum și să protejeze și să gestioneze aceste spații astfel încât să fie restabilită sau menținută starea de conservare favorabilă speciilor și habitatelor cărora le sunt destinate spațiile respective.

Nu sunt necesare noi acte legislative privind spațiile naturale, însă se recomandă cu insistență să se acorde un rol deosebit și un grad de protecție suplimentar spațiilor naturale din cadrul rețelei Natura 2000. Din acest motiv Comisia Europeană ar trebui să elaboreze recomandări corespunzătoare care să îndrume statele membre ale UE cu privire la cele mai potrivite modalități de garantare a protecției spațiilor naturale sau a terenurilor sălbatice existente și potențiale, precum și a proceselor naturale din cadrul acestora, care sunt probabil cuprinse în Natura 2000. Trebuie incluse următoarele aspecte: definirea, în atenția Parlamentului European, a noțiunii de spațiu natural, trecerea pe hartă a spațiilor naturale rămase încă în Europa, deoarece astfel se va cunoaște distribuția și întinderea actuală a zonelor încă neatinse (împărțite pe tipuri de habitat principale: păduri, spații naturale de apă dulce și marine), desfășurarea unui studiu privind valoarea/beneficiile protecției spațiilor naturale, elaborarea de îndrumări în materie de spații naturale pentru rețeaua Natura 2000, inclusiv a unei strategii europene privind spațiile naturale. Ar trebui prevăzută finanțare pentru reducerea fragmentării, gestionarea prudentă a zonelor care devin din nou naturale, dezvoltarea de mecanisme și programe de compensare, sensibilizare, dezvoltarea unei interpretări, pachete turistice, măsurarea și îmbunătățirea eficienței gestionării.


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

2.12.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

33

1

0

Membri titulari prezenți la votul final

Adamos Adamou, Georgs Andrejevs, Margrete Auken, Irena Belohorská, Johannes Blokland, John Bowis, Martin Callanan, Dorette Corbey, Magor Imre Csibi, Chris Davies, Avril Doyle, Mojca Drčar Murko, Jill Evans, Matthias Groote, Françoise Grossetête, Satu Hassi, Gyula Hegyi, Jens Holm, Marie Anne Isler Béguin, Holger Krahmer, Linda McAvan, Riitta Myller, Miroslav Ouzký, Vladko Todorov Panayotov, Vittorio Prodi, Frédérique Ries, Dagmar Roth-Behrendt, Guido Sacconi, Richard Seeber, Kathy Sinnott, Glenis Willmott

Membri supleanți prezenți la votul final

Iles Braghetto, Christofer Fjellner, Johannes Lebech

Aviz juridic - Politica de confidențialitate