Procedură : 2008/2118(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0492/2008

Texte depuse :

A6-0492/2008

Dezbateri :

Voturi :

PV 03/02/2009 - 6.8
CRE 03/02/2009 - 6.8
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0039

RAPORT     
PDF 198kWORD 160k
9.12.2008
PE 414.150v02-00 A6-0492/2008

privind nediscriminarea pe criterii de gen și solidaritatea intergenerațională

(2008/2118(INI))

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

Raportoare: Anna Záborská

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind nediscriminarea pe criterii de gen și solidaritatea intergenerațională

(2008/2118(INI))

Parlamentul European,

–       având în vedere raportul mondial din 1995 privind dezvoltarea umană, consacrat studierii „revoluției egalității de gen”(1), din cadrul programului mondial al Națiunilor Unite pentru dezvoltare (PNUD),

–       - având în vedere Rezoluția Consiliului și a miniștrilor muncii și politicii sociale, reuniți în cadrul Consiliului la 29 iunie 2000 , privind participarea echilibrată a bărbaților și femeilor la viața profesională și la viața familială;

–      având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2000 privind Comunicarea Comisiei intitulată „Către o Europă pentru toate vârstele — Promovarea prosperității și solidarității între generații”(2),

–      având în vedere comunicarea Comisiei din 18 martie 2002, intitulată „Răspunsul Europei la îmbătrânirea populației mondiale - Promovarea progresului economic și social într-o lume în curs de îmbătrânire - Contribuția Comisiei Europene la a doua Reuniune mondială privind îmbătrânirea” (COM(2002)0143),

–      având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2004 privind concilierea vieții profesionale, familiale și private(3),

–      având în vedere Pactul European pentru tineret adoptat de către Consiliul European de la Bruxelles din 22 și 23 martie 2005,

–      având în vedere Cartea verde a Comisiei din 16 martie 2005 intitulată „Față în față cu schimbările demografice”: o nouă solidaritate între generații” (COM(2005)0094),

–      având în vedere Rezoluția sa din 23 martie 2006 privind provocările demografice și solidaritatea între generații(4),

–      având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2006 intitulată „Viitorul demografic al Europei - transformarea unei provocări într-o oportunitate” (COM(2006)0571),

–      având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2007 privind un cadru de reglementare pentru măsuri vizând concilierea vieții familiale cu studiile pentru tinerele femei din Uniunea Europeană(5),

–      având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 mai 2007, intitulată „Promovarea solidarității dintre generații” (COM(2007)0244),

–      având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European cu privire la Comunicarea Comisiei intitulată „Promovarea solidarității între generații”(6),

–      având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2007 privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2007(7),

–      având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Viitorul demografic al Europei: fapte și cifre”(SEC(2007)0638),

–      având în vedere Rezoluția sa din 21 februarie 2008 privind viitorul demografic al Europei(8),

–      având în vedere Rezoluția sa din 3 septembrie 2008 privind egalitatea între femei și bărbați - 2008(9),

 având în vedere articolul 45 din Regulamentul de procedură,

 având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A6 – 0492/2008),

Principalele observații din viața de zi cu zi

A.     întrucât Strategia de la Lisabona urmărește integrarea pe piața muncii a 60% din femeile femei apte de muncă; întrucât se încearcă, în privința provocării demografice, să se încurajeze creșterea ratei natalității, pentru a face față exigențelor viitorului; întrucât egalitatea de gen și echilibru între viața personală și cea profesională rămân teme centrale ale dezbaterii privind schimbările demografice, luând în considerare diversitatea modelelor familiale ale secolului XXI; întrucât aceste două politici publice vizează aceeași populație feminină de referință, și anume femeile cu vârsta cuprinsă între 18 și 49 de ani, care sunt percepute ca lucrătoare, dar și ca mame, care poartă viața în propriul corp, aduc copii pe lume și, în principiu, îi cresc împreună cu tații, precum și ca fiice, care pot fi puse în situația de a avea în grijă persoane în vârstă, dependente sau cu dizabilități; constatând că ar fi actualmente oportun ca diversele politici să fie articulate nu doar în funcție de randamentul profesional al lucrătorilor, ci și în funcție de rolul lor social și de poziția în cadrul celulei familiale;

B.      întrucât obiectivele cantitative și calitative ale Strategiei de la Lisabona și noile orientări integrate pentru creștere și ocuparea forței de muncă - în ceea ce privește mai ales ocuparea forței de muncă în rândul femeilor și al adulților - au fost stabilite luând în considerare lipsa de sens a irosirii acestor resurse și a potențialului lor, precum și riscurile pe care aceasta le prezintă pentru sistemele de pensii și de protecție socială;

C.      întrucât în toate celelalte aspecte ale calității muncii persistă discrepanțele între femei și bărbați, de exemplu reconcilierea vieții profesionale cu viața privată, și întrucât rata de angajare a femeilor cu copii dependenți este de numai 62,4 %, comparativ cu 91,4 % pentru bărbați, întrucât 76,5 % dintre lucrătorii cu fracțiune de normă sunt femei; întrucât 76,5% dintre lucrătorii cu normă parțială sunt femei;

D.     întrucât femeile și bărbații sunt egali în demnitate umană și în drepturi și îndatoriri;

E.     luând în considerare datele furnizate în Comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2006 menționată mai sus, conform cărora în țările și regiunile cu o rată mare de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor și care dispun de sisteme adecvate de protecție socială, rata natalității este mai mare;

F.     întrucât principiul egalității de tratament între femei și bărbați presupune absența oricărei discriminări, directă sau indirectă, pe motiv de gen și, mai ales, pe motivul unor aspecte legate de maternitate, de asumarea obligațiilor familiale și de stare civilă;

G.     întrucât munca de îngrijire efectuată de secole de către femei este încă prea frecvent considerată ca o „non-muncă”, pentru care nu s-a găsit încă o clasificare și o definiție recunoscute;

H.     întrucât egalitatea de tratament între femei și bărbați este un principiu informativ al sistemului juridic și, ca atare, se integrează și se respectă în interpretarea și aplicarea normelor juridice;

I.      întrucât, pentru a face față celor trei provocări principale aflate în fața Uniunii - schimbările demografice, globalizarea și schimbările climatice - este necesară o solidaritate intergenerațională bazată pe un pact de mari proporții între generații, dar și între genuri și grupuri, cu o viziune marcată de o încredere reînnoită în viitor;

J.      întrucât acest pact este prin natura sa colectiv, de nivel macro și se bazează pe libertatea de alegere a persoanelor, în special a femeilor, cărora trebuie să li se recunoască dreptul de a avea câți copii doresc și, în același timp, de a desfășura, în diferitele etape ale vieții, activitatea dorită și de a avea posibilitatea de a-și schimba decizia fără a suferi discriminări, acestea făcând parte integrantă din drepturile cetățenești;

K.     considerând că la baza acestui pact între genuri, generații și grupuri trebuie să stea posibilitatea de a-și organiza propria viață, profesională și personală, de a concilia cerințele economice și productive cu posibilitatea de a alege perioadele și sarcinile, într-un cadru al drepturilor și responsabilităților definit pe cale legislativă și contractuală;

L.     întrucât responsabilitatea intergenerațională necesită o abordare activă din partea autorităților publice și o implicare a tuturor actorilor sociali, garantând serviciile de interes general de calitate și sisteme adecvate și suficiente de asigurări și asigurări sociale;

M.    întrucât prezența femeilor pe piața muncii se leagă de mutații culturale și reforme orientate către implementarea politicilor de conciliere a vieții profesionale cu cea familială și personală, precum și politici de redistribuire a rolurilor; întrucât aceste politici privesc aspecte diverse, dar profund corelate, care merg de la reducerea temporară a timpului de lucru, prin transformarea contractului de muncă subordonat în contract cu normă parțială și utilizarea concediilor (de maternitate, de paternitate, parental și familial), până la crearea unei rețele de servicii destinate persoanei;

N.     întrucât serviciile de asistență a persoanelor - destinate copiilor, bătrânilor și persoanelor un anume grad de dependență - pot fi, la rândul lor colective (publice, private, mixte) sau individuale (menaj, îngrijire a copiilor sau a bătrânilor la domiciliu etc);

O.      întrucât schimbările demografice au un impact considerabil asupra vieții personale și profesionale a persoanelor; întrucât insuficiența serviciilor, a remunerației, ritmul lent al integrării pe piața muncii, succesiunea pe o perioadă lungă a contractelor temporare, insuficiența stimulentelor pentru tinerele cupluri reprezintă o parte dintre motivele care determină tinerii să amâne crearea unui nucleu familial și conceperea copiilor; întrucât rigiditatea organizării muncii și dificultățile de reintegrare după o perioadă dedicată îngrijirii reprezintă obstacole în calea asumării libere a opțiunilor de conciliere, precum cea de alternanță între profesie și munca familială;

P.     consideră că diferitele forme ale solidarității intrafamiliale, al căror cost este imposibil de estimat și care sunt legate de responsabilitățile familiale, precum și diversele tipuri de obstacole de care se lovesc în acest domeniu, în special obligația de a alege între două alternative care nu sunt recunoscute ca echivalente pe plan economic, constituie impedimente pentru aplicarea unei adevărate politici, care ar trebui să se articuleze între serviciile profesionale de asistență, benevoli și familii;

Q.    amintind că nediscriminarea de gen se referă în primul rând și de obicei la femei/la mame, dar în egală măsură și la bărbați/ la tați; constatând că acțiunea politică în acest domeniu nu trebuie să se concentreze doar asupra femeilor și că politicile europene și naționale trebuie să ia în considerare, de acum înainte, nevoile și capacitatea bărbaților/taților în acest domeniu;

R.     întrucât este necesară o reflecție asupra noțiunii de discriminare în cazul muncii de îngrijire, legată de exercitarea dreptului la concedii de maternitate, paternitate, parentale și familiale, pentru a vedea dacă discriminările respective sunt forme ale discriminării bazate pe gen; întrucât e necesar să se definească la nivel european noțiunea de discriminare multiplă;

S.     amintind că conceptul de solidaritate între generații nu se limitează doar îngrijirea copiilor, ci și la responsabilitatea față de persoanele în vârstă și dependente, contribuind la promovarea capacităților umane ale cetățenilor, la respectarea demnității umane și la promovarea acesteia în fața generațiilor viitoare;

T.     constatând existența, în populația europeană, a unei generații alcătuite din femei de vârstă medie, caracterizată prin cumularea rolului de mamă cu statutul de fiică care are în grijă persoane în vârstă și dependente și care are și statutul de lucrătoare pe piața muncii;

U.     întrucât cercetările economiștilor și ale specialiștilor în demografie, scot în evidență, cu ajutorul modelelor economice și matematice, valoarea economică a activității domestice efectuate cu precădere de femei, în special în ceea ce privește munca domestică, educația copiilor, îngrijirea persoanelor dependente - indiferent de vârstă și de gradul de dependență - sau crearea unor rețele de solidaritate între generații;

V.     întrucât contribuția femeilor la produsul intern brut (PIB) ar fi și mai ridicată dacă munca lor neretribuită ar fi contabilizată, pe baza cercetărilor economiștilor și specialiștilor în demografie, desfășurate deja de mult timp;

W.    întrucât științele economice acordă în prezent o importanță crescândă economiei domestice în crearea bogăției naționale;

X.     consideră că persoanele care acordă îngrijiri în sânul familiei sunt discriminate în ceea ce privește neconsiderarea anilor lor de muncă în vederea acordării de pensii și de alte drepturi;

Y.      întrucât sărăcia extremă nu trebuie să constituie un factor de discriminare în domeniul solidarității intrageneraționale, și întrucât familiile cele mai sărace mențin și ele legături și desfășoară activități în ceea ce privește solidaritatea între generații;

Z.     amintind că discriminarea multiplă a femeilor/mame și a bărbaților/tați în ceea ce privește recunoașterea oficială a muncii informale se leagă de un ansamblu de factori juridici, sociali și economici, care depășesc cu mult principiul salariului egal pentru muncă egală, constând în special în faptul că femeile/mamele și bărbații/tații sunt obligați să aleagă un loc de muncă oficial pentru simplul fapt că munca domestică nu este recunoscută, deși munca oficială este plătită diferențiat și perturbă echilibrul între realizarea unui proiect familial și ambițiile profesionale;

AA.  întrucât, pentru a depăși stereotipurile negative, trebuie transmisă o imagine realistă a persoanelor în vârstă ca fiind membri activi ai societății;

AB.  întrucât femeile reprezintă o majoritate largă a populației în curs de îmbătrânire iar diferența de remunerație între bărbați și femei în timpul perioadei lor active se reflectă în mod negativ la nivelul pensiilor acestora;

Recunoașterea muncii depuse în afara pieței muncii oficiale

AC.  întrucât persoanele care-și consacră timpul și aptitudinile îngrijirii și educării copiilor sau a persoanelor în vârstă ar trebui recunoscute de societate, ceea ce s-ar putea realiza conferindu-le drepturi proprii, în special în ceea ce privește securitatea socială și pensia;

AD.  întrucât rolul educativ al părinților față de copii și a copiilor față de persoanelor în vârstă și dependente, precum și rolul femeilor și bărbaților în îngrijirea persoanelor în vârstă și dependente, sunt esențiale pentru progresul binelui comun și trebuie recunoscut ca atare prin politici transversale, care să vizele femeile și bărbații ce i se consacră total sau parțial;

Rolul aparte al „tinerilor pensionari”

AE.   întrucât personale trecute de cincizeci de ani suferă de pe urma unei lipse de recunoaștere a capacităților lor profesionale, ceea ce se traduce în special printr-o rată ridicată a șomajului în această categorie de populație;

AF.   întrucât, în numeroase state membre au fost puse în practică politici de pensionare anticipată, care au dus la apariția unor „tineri pensionari” care sunt adesea, în ciuda poziției lor în afara pieței muncii, deținători de înțelepciune, aptitudini și cunoștințe utile progresului societății și, prin urmare, acestea ar trebui reintegrați cu ajutorul unor politici specifice acestei categorii

AG.  amintind că solidaritatea între generații trebuie, înainte de toate, să devină o legătură socială pentru binele tuturor, fiecare generație având ceva de oferit celorlalte;

AH.  întrucât maternitatea și utilizarea concediilor de către persoanele care lucrează fac încă obiectul recurent și difuz al discriminărilor;

AI.    întrucât, începând din octombrie 2003, Comisia Europeană a inițiat o consultare cu părțile sociale pe tema concilierii între viața profesională, cea familială și cea personală, consultare care este acum în cea de a doua fază, bazată pe necesitatea identificării politicilor și instrumentelor care să permită concilierea unei activități profesionale de calitate cu responsabilitățile femeilor și bărbaților în munca de îngrijire;

AJ.   întrucât aproape întotdeauna politicile și instrumentele de conciliere a vieții profesionale cu cea familială și cu cea personală - de la munca cu normă parțială la concedii și servicii - sunt percepute ca fiind destinate exclusiv femeilor, mai degrabă decât repartizării echilibrate a responsabilităților;

AK.  luând în considerare propunerile Comisiei privind îmbunătățirea concediului de maternitate și a protecției maternității în munca autonomă;

AL.   consideră, de altfel, luând în considerare extinderea duratei de viață și în scopul de a permite celor pensionați în floarea vârstei să-și păstreze independența financiară în raport cu familiile lor, că statele membre și Comisia ar trebui să promoveze politici care să permită celor în vârstă să-și păstreze locul de muncă sau să se reintegreze pe piața muncii, în special prin intermediul unor măsuri care vizează cumularea unui loc de muncă cu pensia;

Responsabilitatea specială față de bărbați/tați

AM. întrucât bărbații au un rol important în realizarea unei veritabile egalități,

AN.  luând în considerare importanța valorizării rolului de tată pentru transmiterea unei imagini pozitive a femeii / a mamei;

AO.  însușindu-și concluziile primei Conferințe europene pentru tați, organizată de Președinția austriacă la Consiliul de la Viena, la 15 și 16 septembrie 2004;

Crearea unor condiții favorabile pentru o alegere liberă, care să stea la baza echilibrului dintre proiectele familiale și ambițiile profesionale

AP.   luând în considerare principiile flexicurității aplicate femeilor, definite în rezoluția Parlamentului European din noiembrie 2007 și întrucât, în majoritatea regiunilor europene, programul de lucru nu este foarte favorabil persoanelor care au copii, iar angajații care au copii au mai puține șanse să ocupe posturi cu programe flexibile decât cei care nu au(10);

AQ.  întrucât concilierea proiectelor familiale cu viața privată și cu ambițiile profesionale nu poate fi realizată decât dacă persoanele în cauză au o adevărată libertate de alegere pe plan economic și social, dacă sunt sprijinite prin adoptarea unor decizii politice și economice la nivel european și național, fără implicații negative, și dacă sunt disponibile infrastructurile necesare,

AR.  întrucât există riscul de a lucra forțat cu normă parțială, în special pentru femei/mame, opțiune care li se impune din cauza absenței unor structuri flexibile de îngrijire a copiilor, precum și riscul de refuzare a transformării muncii cu normă întreagă în muncă cu normă parțială, care face dificilă sau chiar imposibilă concilierea vieții profesionale cu cea familială și cu cea personală;

Aducerea la lumină a creării invizibile de bogăție națională

1.      invită institutele de statistică ale statelor membre să examineze posibilitatea de a integra în sistemul de contabilitate națională valoarea, defalcată pe genuri, a muncii invizibile bazate pe solidaritatea între generații și contribuția acesteia la PIB;

2.      salută comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2006 menționată mai sus și concluziile sale care vizează ameliorarea calității vieții pentru toți, într-un context mai favorabil realizării proiectelor familiale, punând accentul pe paritatea între femei și bărbați, în cadrul obiectivelor Strategiei de la Lisabona;

3.      consideră că contribuția familiilor în societate este fundamentală și că. în consecință, este necesar ca acestea să fie susținute, evitând ca nucleul familial să fie singur în fața provocărilor și a schimbărilor acestor timpuri și să devină principalul amortizor în cazuri de șomaj, boală, dizabilități sau teatru al violențelor;

4.      subliniază că este necesar să se găsească soluții adecvate, pe termen mediu și lung, pentru a evita riscul unor pensii inadecvate pentru tineri și femei, care implică și un risc major de sărăcie;

5.      observă că în diverse țări ale Uniunii, numărul nucleelor familiale crește treptat, în timp ce dimensiunile acestora se reduc (familii monoparentale), un număr din ce în ce mai mare de copii trăind în familii recompuse; a crescut, de asemenea, numărul copiilor adoptați neeuropeni, iar imigrația este însoțită adesea de pătrunderea unor noi culturi familiale, diferite;

6.      solicită efectuarea unei analize atente a studiilor care recomandă trecerea de la contractul de muncă la contractul de activitate, pentru a ține seama de mobilitate, alternanță, ciclul de viață și discontinuitatea dintre activitatea profesională, autonomă și subordonată, formare și munca de îngrijire;

7.      solicită structurilor și instituțiilor de cercetare să investească mai mult și mai bine în ameliorarea ecologică a produselor destinate copiilor și persoanelor dependente și, în general, uzului casnic;

8.      solicită găsirea unor modalități de a contracara efectele negative asupra ocupării forței de muncă în rândul femeilor datorate activităților de îngrijire, de a valoriza și evalua munca de îngrijire, acordând o atenție specială situației țărilor care prezintă deja o rată ridicată a muncii informale, economiei subterane și muncii la negru; solicită evaluarea impactului asupra societății și a ocupării forței de muncă în rândul femeilor a măsurilor vizând recunoașterea muncii de îngrijire, inclusiv în forma unor calcule estimative ale drepturilor de pensie;

9.      solicită Eurostat să examineze posibilitatea de a scoate în evidență valoarea muncii invizibile bazate pe solidaritatea intergenerațională și contribuția sa la PIB-ul Uniunii și să colaboreze strâns în acest scop cu Banca Mondială, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și cu Biroul Internațional al Muncii (BIM);

10.    invită Comisia să prezinte inițiative concrete pentru validarea competențelor câștigate în urma îndeplinirii îndatoririlor de educare, de servicii aduse persoanelor dependente și de administrare a gospodăriilor, astfel încât acestea să poată fi luate în considerare în momentul reintrării pe piața muncii; amintește că evaluarea competențelor transversale este o componentă fundamentală a așa-numitului „bilanț de competențe”, conform celor mai bune tradiții de experimentare națională privind modalitățile de intersectare a cererii și a ofertei de muncă;

11.    invită Comisia să desfășoare o campanie de sensibilizare și să introducă proiecte-pilot pentru a facilita participarea echilibrată a femeilor și a bărbaților în activitatea profesională și viața de familie;

12.    invită statele membre să ia în considerare posibilitatea unui program de lucru flexibil pentru părinți (în cazurile în care aceștia în doresc), precum pentru centrele de îngrijire a copiilor, cu scopul de a ajuta deopotrivă femeile și bărbații să concilieze cu succes viața profesională și cea familială;

13.    invită statele membre să adopte măsuri în vederea recunoașterii pe plan juridic, social și economic (în special în ceea ce privește securitatea socială, statutul profesional, veniturile și egalitatea de șanse între bărbați și femei) a muncii informale și invizibile bazate pe solidaritatea între generații, realizate de femei/de mame și de bărbați/de tați;

14.    invită experții în științe sociale, economice și drept, dar, în egală măsură, pe cei în domeniul filosofiei, antropologiei, neuroștiințelor, dezvoltării copilului și geriatriei/gerontologiei să dea o definiție mai clară a diferitelor noțiuni, pentru a facilita înțelegerea lor și a limita eventualele abuzuri; preconizează lansarea unui program transversal de cercetare la scară europeană care să studieze formele, intensitatea și motivațiile interioare ale celor care desfășoară o muncă informală neretribuită, susținând legătura dintre generații, precum și modalitățile de finanțare a acestui tip de muncă; invită Comisia și statele membre să folosească rezultatele acestui program în elaborarea unor politici mai bune în acest domeniu;

15.    invită Comisia să promoveze în statele membre, în cadrul unor schimburi de cele mai bune practici, a modelului de „bon de angajare pentru servicii universale”, care să faciliteze serviciile de ajutorare a persoanelor, acesta fiind actualmente unul dintre cele mai bune exemple de bune practici, care trebuie difuzat și încurajat în toate statele membre;

16.    solicită Comisei să monitorizeze bunele practici din statele membre din domeniul acordării de îngrijiri și să comunice cele mai bune practici tuturor statelor membre pentru a demonstra rolul central jucat de persoanele care acordă îngrijiri în cadrul solidarității dintre generații și pentru a încuraja implementarea unei strategii pentru aceste persoane la nivelul statelor membre;

17.    solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare potențialul formidabil al celor pensionați încă în floarea vârstei, atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere economic, și le încurajează să favorizeze politicile referitoare la solidaritatea intergenerațională în direcția activităților benevole, prin integrarea celor în vârstă în structuri asociative sau organizații neguvernamentale;

Promovarea echilibrului între proiectele familiale și ambițiile profesionale

18.   invită statele membre să susțină și să promoveze programele operaționale lansate de Comisie în numele Alianței europene pentru familie; solicită Comisiei să accelereze dezvoltarea unor instrumente de sistematizare a schimbului de bune practici cercetarea în acest domeniu;

19.    invită autoritățile publice să ia măsurile necesare pentru ca lucrătoarele care sunt și mame și lucrătorii care sunt și tați să fie sprijiniți prin politici de conciliere între viața profesională, cea familială și cea personală și pentru a avea acces la instrumentele corespunzătoare;

20.    solicită statelor membre să elaboreze politici care să promoveze activități în care să se implice mai multe generații, cum ar fi „centre intergeneraționale" în cadrul cărora persoanele vârstnice să fie remunerate pentru îngrijirea și educarea copiilor;

21.    invită statele membre să acorde prioritate regimului concediilor (parental, de adopție, de solidaritate) persoanelor care doresc să-și întrerupă activitatea profesională pentru a îngriji o persoană dependentă;

22.    încurajează statele membre să prevadă, în politicile lor naționale, un concediu de maternitate de un an, care să permită mamelor care doresc să acorde mai multă atenție relației fundamentale cu copilul;

23.    consideră că trebuie să se intervină pentru a îmbunătăți regimul nu doar al concediului de maternitate, ci și al celui de paternitate și al celui parental, în ceea ce privește tații care lucrează, dat fiind faptul că în toate statele membre, doar un mic procent din bărbați utilizează concediile la care au dreptul;

24.   insistă asupra faptului să orice persoană care dorește să-și întrerupă sau să-și reducă activitatea profesională oficială pentru a se investi în solidaritatea între generații ar trebui să beneficieze de un program de lucru flexibil; face apel, prin urmare, la întreprinderile mici și mijlocii să coopereze mai activ și la autoritățile publice să dea dovadă de mai multă flexibilitate financiară în ceea ce privește previziunile bugetare pentru ajutoarele de stat;

25.    invită Comisia, în colaborare cu statele membre și cu partenerii sociali, să îmbunătățească politicile de conciliere între viața familială și cea profesională, prin:

– garantarea faptului că cheltuielile legate de maternitate nu revin exclusiv întreprinderii, ci și colectivității, pentru a eradica comportamentele discriminatorii în întreprindere și a susține relansarea demografică,

– ameliorarea accesibilității serviciilor de îngrijire și ajutorare a persoanelor care nu sunt total independente (copii, persoane cu dizabilități și persoane în vârstă) și a flexibilității acestora, inclusiv a serviciilor la domiciliu, în cadrul solidarității între generații, stabilind un minim de servicii de noapte, pentru a satisface atât cerințele locului de muncă și cele ale vieții personale;

26.    salută propunerea de a introduce un articol privind concilierea între viața profesională, cea familială și cea personală în directiva privind organizarea timpului de lucru și semnalează necesitatea de a ține cont de acest aspect în reglementările privind durata săptămânală de lucru și de serviciile de gardă;

27.    solicită statelor membre să facă în așa fel încât orice persoană care și-a întrerupt temporar activitatea profesională pentru a se consacra educației copiilor sau îngrijirii persoanelor în vârstă ori dependente să poată fi (re)integrată pe piața muncii și să-și păstreze dreptul de a relua postul deținut anterior și dreptul de a fi promovată;

28.    subliniază că venitul femeilor constituie factorul cheie pentru autonomia lor economică și pentru o mai mare egalitate între femei și bărbați în întreaga societate;

29.    insistă asupra faptului că solidaritatea față de cei mai în vârstă trebuie să-și găsească reciprocitatea în direcția copiilor, întrucât persoanele în vârstă transmit înțelepciune, știință practică, experiență, iar tânăra generație are energie, dinamism, bucurie de a trăi și speranță;

30.    consideră că solidaritatea între generații trebuie promovată prin politici fiscale atente (prin transferuri, deduceri și reduceri), intervenții pentru cei la vârsta activă, politici de abilitare, rețele integrate de servicii pentru copii, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități și dependente, evaluând impactul pozitiv sau negativ asupra alegerilor și asupra concilierii dintre viața profesională, cea familială și cea personală;

31.    amintește Comisiei și statelor membre că este necesară adoptarea unor măsuri pozitive în favoarea femeilor și bărbaților, în special pentru a le facilita reintegrarea pe piața muncii după o perioadă consacrată familiei (educația copiilor și/sau îngrijirea unei rude bolnave sau cu dizabilități), favorizând politicile de (re)integrare pe piața muncii care să le permită să-și regăsească independența financiară;

32.    subliniază că sistemele de pensii din statele membre oferă încă multor femei doar drepturi derivate, care se bazează pe istoricul angajării soțului, ceea ce determină ca femeile să constituie majoritatea în rândul persoanelor în vârstă care trăiesc în sărăcie;

33.    invită statele membre să analizeze factorii structurali care contribuie la inegalitățile din sistemele de pensii, inclusiv organizarea îngrijirii persoanelor și îmbinarea vieții de familie cu viața profesională, inegalitățile de pe piața muncii, diferențele de salarizare dintre femei și bărbați, precum și discriminarea directă la nivelul pensiilor din al doilea și al treilea pilon;

34.   invită statele membre să promoveze o politică fiscală care să țină seama de obligațiile financiare ale gospodăriilor și în special a celor legate de îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă dependente,instituind un regim fiscal special sau un sistem de fiscalitate redusă;

35.    solicită statelor membre să își revizuiască sistemele de impozitare și să fixeze rate de impozitare bazate pe drepturile individuale și cere, în consecință, individualizarea drepturilor de pensie precum și a drepturilor din cadrul sistemului de asigurări sociale;

36.    solicită instituțiilor și statelor membre să adopte, transpunând în practică principiul egalității între femei și bărbați, măsuri specifice în favoarea femeilor, pentru a remedia cazurile manifeste de inegalitate a acestora în raport cu bărbații; aceste măsuri, aplicabile în cazurile menționate, trebuie să fie rezonabile și proporționate în raport cu obiectivul urmărit;

37.    solicită autorităților naționale și locale să elaboreze programe centrate pe tineri, care să cuprindă și o dimensiune intergenerațională, astfel încât tânăra generație să înțeleagă că prosperitatea și bunăstarea actuală se datorează eforturilor și greutăților depășite de generațiile anterioare;

38.    solicită instituțiilor europene și administrațiilor publice să integreze activ principiul egalității între bărbați și femei în adoptarea și aplicarea dispozițiilor normative, în elaborarea politicilor publice și în desfășurarea tuturor activităților sale;

39.    cere presei să acorde o atenție pozitivă și consistentă relațiilor dintre generații, prin acoperirea problemelor în care sunt implicate mai multe generații, discuții între grupe de vârstă diferite, precum și prin relatări pozitive despre contribuțiile în societate ale generațiilor în vârstă;

40.    atrage atenția asupra importanței integrării principiului egalității de tratament și de șanse în ansamblul politicilor economice, ale muncii și sociale, pentru a evita segregarea în muncă și a elimina diferența de remunerare, precum și de a favoriza patronatul în rândul femeilor și a valoriza munca femeilor, inclusiv cea domestică;

41.    schimbările modelului familial și integrarea progresivă a femeilor pe piața muncii au determinat modificarea sistemului tradițional de îngrijire a persoanelor în situații de dependență; de aceea, recomandă statelor membre să amplifice și să completeze măsurile de protecție din cadrul serviciilor lor sociale pentru a garanta egalitatea în ceea ce privește exercitarea dreptului la promovare, autonomia personală și atenția cuvenită persoanelor în situație de dependență;

0

0   0

42.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Comitetului Economic și Social European, precum și parlamentelor și institutelor naționale de statistică ale statelor membre, BIM, OCDE și PNUD.

(1)

http://hdr.undp.org/en/reports/global/hdr1995/chapters; în special capitolul 4.

(2)

JO C 232 E, 17.08.2001, p. 381.

(3)

JO C 102 E, 28.4.2004, p. 492.

(4)

JO C 292 E, 01.12.2006, p. 131.

(5)

JO C 146 E, 12.06.2008, p. 112.

(6)

JO C 120 E, 16.05.2008, p. 66.

(7)

JO C 219 E, 28.08.2008, p. 324.

(8)

Texte adoptate la acea dată, P6_TA(2008)0066.

(9)

Texte adoptate la acea dată, P6_TA(2008)0399.

(10)

Eurostat, Viața bărbaților și femeilor în Europa, 2008, p. 89.


EXPUNERE DE MOTIVE

(1) Noțiunea de „muncă” este definită insuficient în cadrul strategiei de la Lisabona și vizează exclusiv munca oficială retribuită. Din acest motiv, o parte importantă a creării de valori de natură socială și economică din statele membre UE nu este recunoscută.

Accepțiunile multiple ale noțiunii „muncă” ar trebui să fie adaptate noilor cerințe ale politicii europene de ocupare a forței de muncă. Depinde de circumstanțele sociale în care o activitate se desfășoară dacă aceasta poate fi privită ca „muncă oficială retribuită”.

Raportul din proprie inițiativă al Parlamentului European se consacră recunoașterii echitabile din punct de vedere social și economic a activităților care pot fi întreprinse în egală măsură de femei și de bărbați și care nu trec drept „muncă oficial retribuită”.

Raportoarea pledează pentru recunoașterea numeroaselor forme de muncă neretribuită, care este executată de femei și bărbați înainte de toate în domeniul muncii voluntare, al muncii în casă și în familie, pe lângă munca oficială retribuită tradițională, și introducerea lor în veniturile și cheltuielile naționale ale statelor membre.

(2) Recunoașterea muncii neretribuite este o chestiune ce ține de echitate

Cine crește porci este un om productiv, cine crește oameni este un membru neproductiv al societății.” Asupra acestei chestiuni a atras atenția economistul german Friedrich List în urmă cu 150 de ani. Ceea ce femeile și bărbații realizează ca activitate neretribuită în creșterea copiilor, îngrijirea bătrânilor acasă, în solidaritatea dintre generații ca și munca voluntară în folosul comunității se consideră, chiar la începutul secolului 21, a nu fi o activitate economică.

Discriminarea apare atunci când femeile sau bărbații, care se decid liber să se realizeze din punct de vedere personal și astfel investesc în formarea abilităților umane ale generațiilor viitoare, în îngrijirea persoanelor ce au nevoie de îngrijire (indiferent de vârstă și de situația lor particulară ce necesită îngrijire) sau în sprijinirea rețelelor de solidaritate intergenerațională(1). Acest angajament nu este cuprins în niciun fel de statisticile de venituri și cheltuieli naționale (VGR), deși nu poate fi trecut cu vederea. Rămâne neluat în seamă de către statisticienii care descriu factorul muncă. Nefiind luată în considerare într-o statistică, munca informală a femeilor nu este recunoscută, chiar dacă toți observatorii sunt de acord în privința existenței ei de facto în viața cotidiană.

Raportul mondial în privința dezvoltării umane din anul 1995, care a fost dedicat temei „Revoluția oportunităților egale între sexe”(2), este inițiat cu următoarea constatare: „Exprimarea muncii prestate de femei în afara pieței în valori bănești este mai mult decât o chestiune de oportunități egale (...). Dacă această activitate ar fi evaluată ca o tranzacție guvernată de piață, care este evaluată în funcție de salariile curente, valoarea rezultată ar fi enormă”(3).

(3) Abordarea economico-științifică a laureatului premiului Nobel Gary Becker

Producția din gospodărie este o parte importantă a producției economice a unei țări. Totuși, în calculul bunurilor și serviciilor care formează PIB-ul, munca de natură casnică nu este recunoscută. Aceasta duce la o subevaluare a femeilor, întrucât ele sunt responsabile pentru o mare parte a producției din gospodărie. Familiile și alte gospodării sunt practic mici întreprinderi, care produc, chiar și în țările avansate, numeroase bunuri și servicii de valoare. Cresc copii, pregătesc mesele, oferă siguranță, îngrijesc membrii bolnavi, îngrijesc acordă asistență bătrânilor și îndeplinesc multe alte sarcini folositoare. Femeile sacrifică peste 70% din tot timpul lor acestor activități – chiar și în țările egalitariste precum Suedia. ... Unele feministe exprimă opinia conform căreia o luare a muncii casnice în considerare în PIB ar ridica „nivelul de conștiință” al femeilor, în special în țările mai puțin dezvoltate. ... Altele, însă, nu doresc recunoașterea explicită a producției femeilor casnice, deoarece aceasta ar intra în contradicție cu țelul lor de a integra femeile casnice pe piața muncii. ... Este vremea să recunoaștem că munca din gospodărie formează o parte din bunurile și serviciile din PIB. Ziua de lucru lungă care este petrecută cu muncă în gospodărie duce la concluzia că producția casnică formează un procent important din producția totală a unei țări. În cele din urmă, această muncă este exprimată în calculele PIB-ului atunci când o familie angajează pe cineva să aibă grijă de copii, să facă în casă curățenie și să gătească. Dacă un părinte execută această muncă, nu mai este același lucru. Există mai multe moduri de a cuantifica și măsura producția din gospodărie. ... Valoarea muncii din gospodărie poate fi, de asemenea, măsurată prin costuri care ar apărea atunci când s-ar cumpăra munca prestată de către părinți. .Luarea în considerare a muncii în gospodărie la evaluarea PIB-ului ar mări respectul de sine al femeilor și bărbaților care rămân acasă pentru a avea grijă de copii și de persoanele mai în vârstă și a efectua alte munci în gospodărie. Ar putea furniza o imagine mai exactă a PIB-ului și a creșterii economiei și ar putea să ducă la o interpretare diferențiată a politicii statale care determină repartizarea timpului între munca în gospodărie și activitatea generatoare de profit(4).

(4) Modernizarea statisticilor și adecvarea SCN: asigurarea viitorului noțiunii de muncă și recunoașterea activității neretribuite a femeilor și bărbaților bazate pe solidarității dintre generații

În cadrul SCN este necesar să se redefinească munca pentru a lua în considerare de acum înainte activitatea neremunerată. Valabilitatea statisticilor poate să fie îmbunătățită printr-o mai bună înțelegere a activității femeilor și a atitudinii lor pe piața muncii. O comparație cât mai exactă pe baza sondajelor neutre politic, care au ca temă atitudinea femeilor și bărbaților față de muncă, ar indica punctele tari și slabe ale statisticilor și ar oferi indicii în privința elementelor ce se pot îmbunătăți și în privința drumului ce trebuie urmat.

O întreprindere de acest fel ar fi justificată și din alte motive. Pe de o parte, utilizatorii statisticilor, și anume analiștii pieței și responsabilii politici ar dispune de informații mult mai complete, ceea ce nu este lipsit de semnificație, întrucât bărbații dețin adesea poziții care se diferențiază puternic de cele ale femeilor, astfel încât nu sunt afectați de fluctuațiile pieței muncii în același mod. Pe de altă parte, utilizatorii ar avea posibilitatea de a înțelege și analiza constrângerile proprii în ceea ce privește poziția specifică a femeilor și situația lor în raport cu situația bărbaților. Aceasta ar oferi argumente mai solide în favoarea egalității de gen. Contribuția femeilor este subevaluată și falsificată sistematic, ceea ce duce la o falsă reprezentare a economiei unei țări și a resurselor sale umane, menținând astfel cercul vicios al tratamentului inegal al femeilor și bărbaților, agravat prin politici și programe nepotrivite. Ca urmare, este de o mare însemnătate identificarea elementelor care trebuie luate în considerare în statisticile dedicate muncii, pentru a prezenta în detaliu toate similaritățile și diferențele dintre situația bărbaților și situația femeilor pe piața muncii, pentru a oferi femeilor o opțiune reală în funcție de vârsta lor și ciclul de viață și a o șansă cât mai bună de realizare, în favoarea binelui comun al societății la toate nivelurile.

(5) Promovarea justiției și a libertății de alegere

Discriminarea multiplă în ceea ce privește munca neretribuită își are originea în antagonismul dintre logica pieței și logica naturii umane. Conform logicii economice a pieței, fiecare cetățean aflat la vârsta reproducerii trebuie integrat în piața muncii. Logica naturii umane ne învață, totuși, că un copil nou născut pur și simplu are nevoie de mama și tatăl său pentru a-și putea dezvolta capacitățile umane(5). Politicile europene nu sunt adaptate pe deplin acestor cerințe umane practice. Astfel, nu este garantată compatibilitatea dintre viața profesională și cea de familie pe termen lung, cele două spații și timpuri legate de acestea nefiind percepute în mod unitar și global. Femeilor și bărbaților li s-a conferit accesul la o activitate profesională formalizată fără ca modul de funcționare al întreprinderilor să fie adaptat corespunzător.

Diferitele alternative legate de alegerea între un loc de muncă oficial și o activitate neremunerată nu produc aceleași efecte. În măsura în care femeile și bărbații vor să aleagă între o muncă oficială, descrisă în general ca și „carieră profesională”, și o activitate neremunerată, precum cea descrisă în general ca „promovare a capacităților umane și a solidarității între generații”, discriminarea multiplă latentă ia formă prin faptul că aceștia sunt constrânși să aleagă între două alternative care, din punct de vedere economic, nu sunt recunoscute ca având aceeași valoare(6).

De aceea, societatea trebuie să se asigure că femeile și bărbații pot alege liber între cele două posibilități, fiecare având rațiunea sa de a fi, într-o viziune mai amplă decât cea a pieței. Această provocare implică și necesitatea de a se ridica împotriva logicii economice a pieței, lipsită de orice obligații, și de a urmări binele comun și un viitor al societății orientat către realizarea de sine a persoanei umane. SCN și PIB-ul statelor membre nu conțin niciun indice al fericirii și stării de bine a oamenilor în diferitele lor relații sociale. Creșterea venitului național nu atrage neapărat după sine o creștere a bunăstării colective. Astfel că nu întâmplător comunitatea academică din științele sociale și economice caută să definească un indice care să oglindească binele resimțit de oameni în fiecare țară(7).

(1)

ARN, Christoph, Hausarbeitsethik: Strukturelle Probleme und Handlungsmöglichkeiten rund um die Haus- und Familienarbeit in sozialethischer Perspektive, Verlag Ruegger, Chur/Zürich, 2000; KREBS, Angelika, Arbeit und Liebe. Die philosophischen Grundlagen sozialer Gerechtigkeit, Frankfurt/Main: Suhrkamp, 2002;

(2)

http://hdr.undp.org/en/reports/global/hdr1995/chapters/french/ ; insbesondere Kapitel 4.

(3)

http://hdr.undp.org/en/media/hdr_1995_fr_ensemble.pdf , p. 6

(4)

Becker, Gary : Hausarbeit - Das fehlende Stück am ökonomischen Kuchen (veröffentlicht am16.10.1995), în : Die Ökonomik des Alltags. Tübingen: Mohr Siebeck, 1998. (Original: The economics of life. From baseball to affirmative action to immigration law, how real-world issues affect our everyday life, New York :McGraw-Hill, 1997; Einheitssacht. : The economics of life)

(5)

A se vedea ultima carte a lui Donald W. Winnicott. cf. DAVIS, Madeleine și WALLBRIDGE, David: „Boundary and Space. An introduction to the work of D.W. Winnicott”, Brunner/Mazel (New York) și H. Karnac (London), 1981; „Französische Übersetzung: Winnicott, Introduction à son oeuvre”, Paris: PUF, 1992; pentru o aplicație contemporană : LIMINSKI, Jürgen și LIMINSKI Martine, „Abenteuer Familie: Erfolgreich erziehen: Liebe und was sonst noch nötig ist”, Augsburg: Sankt Ulrich, 2002; LIMINSKI, Jürgen, „Die verratene Familie. Politik ohne Zukunft”, Augsburg: Sankt Ulrich, 2007;

(6)

NUSSBAUM, Martha, Women and Human development, The capabilities approach, Cambridge University Press, 2000, „Französische Übersetzung: Femmes et développement humain: L'approche des capabilités”, Paris: Des femmes - Antoinette Fouque, 2008

(7)

Cf. lucrărilor recente ale statisticienilor din Organizația Internațională a Muncii și din Banca Mondială. O aplicație populară pe internet pune în mare măsură în discuție principiile acestei statistici:   http://swz.salary.com/momsalarywizard/htmls/mswl_momcenter.html


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

2.12.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

14

0

3

Membri titulari prezenți la votul final

Edit Bauer, Ilda Figueiredo, Věra Flasarová, Claire Gibault, Lissy Gröner, Urszula Krupa, Pia Elda Locatelli, Astrid Lulling, Siiri Oviir, Zita Pleštinská, Anni Podimata, Teresa Riera Madurell, Raül Romeva i Rueda, Anne Van Lancker, Corien Wortmann-Kool, Anna Záborská

Membri supleanți prezenți la votul final

Donata Gottardi

Membri supleanți (articolul 178 alineatul (2)) prezenți la votul final

Juan Andrés Naranjo Escobar

Aviz juridic - Politica de confidențialitate