RAPORT privind cererea de ridicare a imunităţii lui Miloslav Ransdorf
22.1.2009 - (2008/2176(IMM))
Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: Aloyzas Sakalas
PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind cererea de ridicare a imunităţii lui Miloslav Ransdorf
Parlamentul European,
– având în vedere cererea de ridicare a imunităţii lui Miloslav Ransdorf transmisă de autoritatea competentă a Republicii Cehe la 16 iunie 2008 şi comunicată în şedinţă plenară la 9 iulie 2009,
– în urma audierii lui Miloslav Ransdorf, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,
– având în vedere articolul 10 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene din 8 aprilie 1965, precum şi articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea deputaţilor în Parlamentul European prin vot universal direct,
– având în vedere hotărârile Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene din 12 mai 1964 şi din 10 iulie 1986[1],
– având în vedere articolul 27 alineatul (4) din Constituţia Republicii Cehe,
– având în vedere articolul 6 alineatul (2) şi articolul 7 din Regulamentul de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0008/2009),
A. întrucât Miroslav Ransdorf este deputat în Parlamentul European, ales în cea de-a şasea legislatură în cadrul alegerilor directe din 10-13 iunie 2004, iar prerogativele sale au fost verificate de Parlament la 14 decembrie 2004[2];
B. întrucât, în conformitate cu articolul 10 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene din 8 aprilie 1965, pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia beneficiază, pe teritoriul naţional al statului lor, de imunităţile acordate membrilor parlamentului statului în cauză; întrucât imunitatea nu poate fi invocată atunci când un deputat este surprins în flagrant delict; şi întrucât acest fapt nu împiedică dreptul Parlamentului European de a ridica imunitatea unuia din membrii săi;
C. întrucât, în conformitate cu articolul 27 alineatul (4) din Constituţia Republicii Cehe, nici un deputat sau senator nu poate fi urmărit penal fără acordul camerei din care face parte şi, în cazul în care aceasta refuză să îşi dea acordul, urmărirea penală este exclusă definitiv,
1. hotărăşte să ridice imunitatea lui Miloslav Ransdorf;
2. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum şi raportul comisiei competente, autorităţilor în cauză ale Republicii Cehe.
EXPUNERE DE MOTIVE
I. CONTEXT
1. La 9 iulie 2008, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Preşedintele Parlamentului a transmis preşedintelui Comisiei pentru afaceri juridice o scrisoare a comisarului J. Přáda de la Poliţia Republicii Cehe (Departamentul oraşului Praga, Serviciul poliţie judiciară şi cercetări penale, Secţia accidente rutiere) care conţine o cerere de ridicare a imunităţii parlamentare a dlui Miroslav Ransdorf în scopul începerii urmăririi penale.
2. Conform autorităţilor cehe, la 8 iunie 2007, în timp ce se afla la Praga 6 la volanul autoturismului personal, dl Ransdorf a lovit şi rănit o femeie pe trecerea de pietoni, vătămările aduse acesteia constituind infracţiunea de vătămare corporală. Prin fapta sa, dl Ransdorf a încălcat dispoziţiile articolului 5/1h) din Legea nr. 361/2000 privind circulaţia rutieră. În speţă există o prezumţie legitimă privind existenţa unei infracţiuni - vătămare corporală - în sensul articolului 223 din legea 140/1961 - Codul penal: „persoana care, din neglijenţă, cauzează unei alte persoane o vătămare corporală, încălcându-şi astfel obligaţiile care decurg din locul de muncă, profesia, situaţia personală sau funcţia pe care o ocupă, sau obligaţiile pe care legea le impune, este condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de până la un an sau la interdicţia exercitării profesiei”. În conformitate cu articolul 9 din Codul penal - autorul infracţiunii este persoana care a săvârşit fapta. În speţă, nu poate fi aplicat articolul 65 din Codul penal privind înlăturarea pericolului social al faptei, care prevede că „Fapta prevăzută de legea penală care prezintă pericol social la momentul producerii nu constituie infracţiune dacă, datorită evoluţiei situaţiei sau a însuşi autorului faptei, dispare pericolul social al acesteia”. În conformitate cu articolul 67/1d) din Codul penal, termenul de prescripţie este de trei ani.
II. LEGISLAŢIA ÎN VIGOARE ŞI CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA IMUNITATEA DEPUTAŢILOR ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN
1. Articolele 9 şi 10 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene din 8 aprilie 1965 prevăd următoarele:
Articolul 9:
Membrii Parlamentului European nu pot fi supuşi niciunui tip de anchetă, detenţie sau proceduri judiciare datorită opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcţiilor.
Articolul 10:
Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia beneficiază:
a. pe teritoriul naţional, de imunităţile recunoscute membrilor Parlamentului din statul respectiv;
b. pe teritoriul oricărui alt stat membru, de imunitate privind orice măsură de detenţie sau urmărire penală.
Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării înspre sau dinspre locul de desfăşurare a şedinţelor Parlamentului European.
Imunitatea nu poate fi invocată în cazul în care un membru este surprins în flagrant delict şi nu poate împiedica Parlamentul European să îşi exercite dreptul de a ridica imunitatea unuia dintre membrii săi.
2. Procedura în cadrul Parlamentului European este reglementată de articolele 6 şi 7 din Regulamentul de procedură. Dispoziţiile relevante prevăd următoarele:
Articolul 6 - Ridicarea imunității
1. În exercitarea competențelor sale în ceea ce privește privilegiile și imunitățile, Parlamentul se preocupă în special de conservarea integrității sale ca adunare legislativă democratică și de asigurarea independenței deputaților în îndeplinirea atribuțiilor care le revin.
(...)
3. Orice cerere adresată Președintelui de un deputat sau un fost deputat în vederea apărării imunității și privilegiilor este comunicată în ședință plenară și trimisă comisiei competente.
(...)
Articolul 7 – Procedura de ridicare a imunității
1. Comisia competentă examinează fără întârziere și în ordinea în care i-au fost prezentate cererile de ridicare a imunității sau de apărare a imunității și privilegiilor.
2. Comisia prezintă o propunere de decizie care se limitează la recomandarea adoptării sau respingerii cererii de ridicare a imunității sau de apărare a imunității și privilegiilor.
3. Comisia poate solicita autorității interesate furnizarea tuturor informațiilor și precizărilor pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă este cazul să se ridice sau să se apere imunitatea. Deputatul în cauză are posibilitatea să ofere explicații; acesta poate prezenta toate documentele și mijloacele de probă scrise pe care le consideră pertinente. Deputatul respectiv poate fi reprezentat de un alt deputat.
4. În cazul în care cererea de ridicare a imunității conține mai multe capete de acuzare, fiecare dintre acestea poate face obiectul unei decizii distincte. În mod excepțional, raportul comisiei poate propune ca ridicarea imunității să vizeze exclusiv desfășurarea unei acțiuni penale, fără ca vreo măsură de arestare, o altă măsură privativă de libertate sau orice altă măsură care să împiedice deputatul în exercitarea funcțiilor inerente mandatului său să poată fi adoptată împotriva acestuia, până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
(...)
6. În cazurile de apărare a unui privilegiu sau a unei imunități, comisia precizează dacă circumstanțele constituie un obstacol de ordin administrativ sau de altă natură în ceea ce privește, pe de o parte, libertatea de circulație a deputaților care se deplasează către sau dinspre locul reuniunii Parlamentului sau, pe de altă parte, exprimarea unei opinii sau a unui vot în exercitarea mandatului, sau dacă se încadrează în aspectele prevăzute la articolul 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile care nu se află sub incidența dreptului intern și prezintă o propunere prin care invită autoritatea în cauză să tragă concluziile care se impun.
7. Comisia poate emite un aviz motivat privind competența autorității în cauză și admisibilitatea cererii, dar nu se pronunță în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției deputatului sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale a acestuia pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă examinarea solicitării îi permite comisiei să dobândească o cunoaștere aprofundată a cauzei.
(...)
III. JUSTIFICAREA PROPUNERII DE DECIZIE
1. În primul rând, este exclusă în mod evident aplicabilitatea articolului 9 din protocol, deoarece leziunile provocate de conducătorul unui autoturism nu pot fi în niciun mod asimilate cu opiniile sau voturile exprimate în cadrul exercitării funcţiei de deputat în Parlamentul European.
2. În ceea ce priveşte articolul 10, întrucât acuzaţiile aduse dlui Ransdorf se referă la fapte comise pe teritoriul Republicii Cehe, a cărei cetăţenie o deţinea la momentul respectiv, acestuia i se aplică numai următoarea dispoziţie: „Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acesteia beneficiază: a) pe teritoriul naţional, de imunităţile recunoscute membrilor Parlamentului propriei ţări”.
3. Domeniul de aplicare a imunităţii parlamentare în Republica Cehă este foarte similar cu cel aplicat de Parlamentul European pe baza Protocolului privind privilegiile şi imunităţile. În conformitate cu articolul 10 din Legea nr. 141/1961 - Codul de procedură penală - imunitatea în faţa organelor de procedură penală: „În sensul prezentei legi, persoanele care se bucură de privilegiile şi imunităţile prevăzute de lege sau de dreptul internaţional au imunitate în faţa organelor de urmărire penală.” În plus, articolul 27 alineatul (4) din Constituţia Republicii Cehe prevede că „Niciun deputat sau senator nu poate fi urmărit penal fără acordul camerei din care face parte. Dacă aceasta refuză să îşi dea acordul, urmărirea penală este exclusă definitiv.” Cu alte cuvinte, în temeiul legislaţiei cehe, dl Ransdorf poate face obiectul urmăririi penale cu condiţia să îi fie ridicată imunitatea.
4. Conform practicii stabilite, Parlamentul European poate decide să nu ridice imunitatea unuia dintre deputaţi dacă există suspiciunea că urmărirea penală are drept scop prejudicierea activităţilor politice ale deputatului (fumus persecutionis). Cu toate acestea, în speţă nu există dovezi clare în acest sens.
IV. CONCLUZIE
Pe baza consideraţiilor de mai sus, Comisia pentru afaceri juridice, după examinarea argumentelor pentru sau contra ridicării imunităţii, recomandă ridicarea imunităţii dlui Miroslav Ransdorf.
ANEXĂ: Articolul 27 alineatul (4) din Constituţia cehă
Articolul 27 alineatul (4) din Constituţia Republicii Cehe are următorul cuprins:
„Niciun deputat sau senator nu poate fi urmărit penal fără acordul camerei din care face parte. Dacă aceasta refuză să îşi dea acordul, urmărirea penală este exclusă definitiv.”
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
19.1.2009 |
|
|
|
||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
8 0 0 |
||||
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Klaus-Heiner Lehne, Manuel Medina Ortega, Aloyzas Sakalas, Francesco Enrico Speroni, Diana Wallis, Jaroslav Zvěřina, Tadeusz Zwiefka |
|||||