Procedură : 2008/2246(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0023/2009

Texte depuse :

A6-0023/2009

Dezbateri :

Voturi :

PV 19/02/2009 - 5.6
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0061

RAPORT     
PDF 175kWORD 134k
27.1.2009
PE 415.166v02-00 A6-0023/2009

referitor la aplicarea Directivei 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană

(2008/2246(INI))

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

Raportor: Jean Louis Cottigny

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice și monetare
 AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la aplicarea Directivei 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană

(2008/2246(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 136-145 din Tratatul CE,

–   având în vedere Declarația șefilor de stat sau de guvern din 9 decembrie 1989 privind Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, în special articolele 17 și 18,

–   având în vedere Carta socială europeană a Consiliului Europei, revizuită în 1996, în special articolul 21,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, adoptată la Nisa la 7 decembrie 2000 și semnată în cadrul unei ceremonii de către șefii de stat și de guvern ai celor 27 de state membre în decembrie 2007 la Parlamentul European, în special articolul 27,

–   având în vedere Convenția nr. 135 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind protecția reprezentanților lucrătorilor în întreprinderi și înlesnirile ce se acordă acestora, adoptată la 23 iunie 1971, în special articolul 5,

–   având în vedere Directiva 94/45/CE a Consiliului din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară(1),

–   având în vedere Directiva 98/59/CEE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective(2),

–   având în vedere Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități(3),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene (SE)(4),

–   având în vedere Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor(5),

–   având în vedere Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană(6) și Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind reprezentarea lucrătorilor(7),

–   având în vedere Directiva 2003/72/CE a Consiliului din 22 iulie 2003 de completare a statutului societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor(8),

–   având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2007 privind consolidarea legislației comunitare în domeniul informării și consultării lucrătorilor(9),

–   având în vedere propunerea Comisiei de reformare a Directivei 94/45/CE privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (COM(2008)2008) și anexa la aceasta (SEC(2008)2166),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei privind reexaminarea aplicării Directivei 2002/14/CE în UE (COM(2008)0146) și documentul de lucru care o însoțește (SEC(2008)0334),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare și Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0023/2009),

A. întrucât transpunerea Directivei 2002/14/CE de către statele membre are loc cu întârziere și întrucât unele state membre s-au limitat la a prelua unele aspecte ale dispozițiilor minime aplicabile ale acesteia;

B.   întrucât criza financiară actuală va avea consecințe asupra economiei europene în ceea ce privește restructurările, fuziunile și delocalizările întreprinderilor la nivel european;

C. întrucât Directiva 2002/14/CE are drept obiectiv instituirea unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor cu privire la viitorul întreprinderilor în care sunt angajați, precum și de consultare efectivă a lucrătorilor pentru a anticipa evoluțiile economice ale întreprinderilor respective;

D. întrucât informarea și consultarea lucrătorilor reprezintă elemente centrale ale unei economii de piață sociale și nu ar trebui considerate drept un obstacol în calea dezvoltării economice a întreprinderilor;

E.   întrucât Uniunea Europeană numără 23 de milioane de întreprinderi cu mai puțin de 250 de salariați (ele reprezintă 99 % din întreprinderi, iar numărul total al angajaților lor depășește 100 de milioane de persoane) și întrucât instituțiile UE au datoria de a garanta și a ameliora dreptul lucrătorilor la informare și consultare,

Consolidarea progresivă a informării și consultării lucrătorilor în cadrul UE

1.   constată că transpunerea Directivei 2002/14/CE înregistrează o întârziere considerabilă în anumite state membre și că, prin urmare, evaluarea acesteia va necesita mai mult timp; subliniază, totuși, că în statele membre în care nu exista niciun sistem general de informare și de consultare a lucrătorilor, impactul acestei directive este evident;

2.   invită statele membre care nu au transpus corect Directiva 2002/14/CE să facă acest lucru cât mai curând posibil;

3.  consideră că este necesar ca măsurile luate de Comisie în acest sens, în strânsă colaborare cu autoritățile naționale ale statelor membre în cauză și cu partenerii sociali, să clarifice și să rezolve aspectele problematice identificate în legătură cu interpretarea Directivei 2002/14/CE sau cu conformitatea măsurilor de transpunere;

4.   constată că anumite state membre nu au ținut cont în cadrul măsurilor lor de transpunere a Directivei 2002/14/CE de anumite categorii de lucrători tineri, de femeile care lucrează cu normă parțială sau de lucrătorii cu contracte pe o perioadă determinată de scurtă durată; în aceste condiții, îndeamnă statele membre să își adapteze dispozițiile referitoare la calcularea efectivelor întreprinderilor în conformitate cu spiritul și litera directivei, pentru ca aceste calcule să se efectueze întotdeauna pe baza numărului real de lucrători, fără alte condiții;

5.  consideră oportun ca statele membre, respectând practicile lor naționale, să prevadă în mod precis condițiile și restricțiile referitoare la articolul 6 din Directiva 2002/14/CE în ceea ce privește informațiile confidențiale și să ia în considerare următoarele:

(a)    durata acestei obligații după expirarea mandatului respectivilor reprezentanți ai lucrătorilor;

(b)    criteriile și cazurile privind interesul legitim al întreprinderii de a păstra secretul acestor informații sau riscul pentru întreprindere în cazul comunicării acestor informații;

6.   solicită statelor membre ca, în măsurile lor de transpunere:

(a)  să definească în mod precis termenul „informare”, pentru a nu lăsa mai multe posibilități de interpretare, și să urmeze spiritul Directivei 2002/14/CE, permițând reprezentanților lucrătorilor să examineze datele furnizate și să nu aștepte sfârșitul procedurii de informare dacă deciziile întreprinderilor au consecințe directe asupra lucrătorilor;

(b)    în ceea ce privește conținutul informațiilor, să includă trimiteri la articolul 4 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din Directiva 2002/14/CE;

(c)    să solicite ca informațiile să fie furnizate în timp util înaintea consultării;

(d)    să garanteze respectarea deplină a obligațiilor prevăzute la articolul 4 din Directiva 2002/14/CE în ceea ce privește drepturile de informare și consultare și în vederea realizării unui acord în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (e);

(e)  să asocieze și sindicatele din întreprindere pentru a consolida dialogul social;

7.   solicită insistent statelor membre în care nu există sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3), pentru cazurile de nerespectare a normelor care reglementează exercitarea dreptului la informarea și la consultarea lucrătorilor, să instituie astfel de sancțiuni;

8.   invită toate statele membre care nu dispun de un sistem de protecție a reprezentanților lucrătorilor să instituie un astfel de sistem;

9.  sugerează statelor membre în care protecția reprezentanților lucrătorilor este asigurată în mod tradițional printr-un acord negociat între organizațiile sindicale și asociațiile lucrătorilor să prevadă o protecție suplimentară ridicată pentru acești reprezentanți în cazul în care negocierile eșuează;

Aplicarea și ameliorarea măsurilor de transpunere a Directivei 2002/14/CE

10. consideră necesară elaborarea și punerea la dispoziția statelor membre a unei grile de sancțiuni ce ar putea fi aplicate angajatorilor care nu respectă dreptul la informarea și la consultarea lucrătorilor astfel cum este prevăzut în Directiva 2002/14/CE;

11. subliniază că subsidiaritatea nu poate reprezenta un argument pentru ca statele membre să nu își îndeplinească obligațiile de a stabili sancțiuni suficient de severe astfel încât să descurajeze încălcarea Directivei 2002/14/CE de către angajatori;

12. atrage atenția asupra jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene din 8 iunie 1994(10), conform căreia statele membre al căror sistem procedural și instituțional este deficient au obligația să adopte dispoziții statutare corespunzătoare prin care să prevadă căi de atac administrative și judiciare adecvate, precum și sancțiuni adecvate, eficace, proporționale și disuasive împotriva angajatorilor care nu își respectă obligațiile de informare și consultare a lucrătorilor;

13. invită statele membre ca, în așteptarea unei revizuiri a Directivei 2002/14/CE, să se orienteze după jurisprudența Curții de Justiție atunci când definesc căile de atac administrative sau judiciare și sancțiunile împotriva angajatorilor care nu își respectă obligațiile de informare și consultare a lucrătorilor;

14. consideră necesar ca măsurile de transpunere adoptate de statele membre să garanteze că dreptul de informare și consultare a reprezentanților lucrătorilor rămâne un drept automat, în conformitate cu interpretarea corectă a Directivei 2002/14/CE;

15. consideră că este necesar să se definească modalitățile de execuție a mandatului reprezentantului lucrătorilor, pentru ca acesta să se desfășoare în timpul orelor de lucru și să fie remunerat ca atare;

16. consideră că este necesar să se garanteze reprezentanților lucrătorilor din domeniul administrației publice și din întreprinderile sectorului de stat și financiar aceleași drepturi la informare și consultare cu cele de care beneficiază și ceilalți lucrători;

17. consideră că este necesar să se reexamineze domeniul de aplicare al utilizării consultării directe atunci când există o structură de reprezentare aleasă sau sindicală, evitând astfel ca angajatorul să intervină prin intermediul consultării directe în chestiuni care aparțin domeniului de negociere colectivă aflat în sarcina sindicatului, cum ar fi remunerațiile;

18. solicită să se examineze necesitatea modificării pragurilor efectivelor întreprinderii sau ale unității începând cu care se aplică Directiva 2002/14/CE, pentru a exclude doar microîntreprinderile din domeniul de aplicare a acesteia;

19. atrage atenția statelor membre că, deși există în continuare îndoieli cu privire la definiția precisă a noțiunii de „întreprindere” în Directiva 2002/14/CE, jurisprudența Curții de Justiție în domeniu este amplă și invită statele membre să facă referire la aceasta în cadrul măsurilor lor de transpunere, astfel încât să respingă drept nefondate acțiunile introduse împotriva acestor măsuri;

20. solicită insistent Comisiei să ia, cât mai curând posibil, măsuri care să permită o bună transpunere a Directivei 2002/14/CE de către statele membre, verificând toate aspectele care prezintă lacune sau dificultăți, precum dispozițiile și practicile naționale aplicabile calculării efectivelor întreprinderii, utilizarea dispozițiilor specifice prevăzute la articolul 3 alineatele (2) și (3) și garanțiile care ar trebui aplicate clauzei de confidențialitate prevăzute la articolul 6; solicită Comisiei să inițieze proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre care nu au transpus deloc directiva sau care nu au transpus-o corect;

21. invită Comisia să prezinte un raport de evaluare privind rezultatele obținute în urma aplicării Directivei 2002/14/CE în ceea ce privește consolidarea dialogului social, capacitatea de anticipare, prevenirea și șansele de angajare pe piața muncii, dar și în ceea ce privește capacitatea de a evita dificultățile administrative, juridice și financiare dintre întreprinderile mici și mijlocii, adăugând, după caz, propuneri adecvate;

22. salută propunerea Comisiei privind statutul societății private, care ține cont de nevoile micilor întreprinderi;

23. solicită Comisiei, care este responsabilă de monitorizarea fuziunilor și a preluărilor, să vegheze asupra respectării regulilor instituite prin legislația națională și comunitară privind informarea și consultarea lucrătorilor atunci când se iau decizii referitoare la fuziuni și preluări;

24. consideră că informațiile care în cazul divulgării pot aduce prejudicii economice deosebit de grave unei întreprinderi ar trebui să rămână strict confidențiale, până în momentul în care se ia o decizie finală cu privire la aspectele economice de fond ce privesc întreprinderea (de exemplu, sub forma unei scrisori de intenție);

25. invită Comisia să promoveze periodic îmbunătățirile aduse dreptului lucrătorilor de a fi informați și consultați și să includă acest aspect pe ordinea de zi a dialogului social european, atât la nivel interprofesional, cât și la nivel sectorial;

26. invită Comisia să încurajeze partenerii sociali să influențeze într-un mod proactiv și pozitiv punerea în aplicare la nivel național, de exemplu prin diseminarea bunelor practici;

27. invită Comisia să ia inițiative cât mai curând posibil pentru a consolida o cultură efectivă de cooperare între partenerii sociali din Uniunea Europeană în domeniul informării și consultării lucrătorilor, ținând seama de natura subiectelor și de caracteristicile și dimensiunea întreprinderilor;

28. constată cu satisfacție că acordul încheiat între Asociația Armatorilor din Comunitatea Europeană (ECSA) și Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) referitor la Convenția din 2006 privind munca în domeniul maritim face referire la consultare legat de anumite aspecte, cum ar fi riscurile pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor sau rezilierea anticipată a contractelor;

29. salută inițiativa Comisiei, exprimată în Comunicarea sa privind „reexaminarea cadrului social de reglementare în perspectiva unor locuri de muncă mai multe și mai bune pentru profesiile din sectorul maritim din UE” (COM(2007)0591), de abordare a Directivei 2002/14/CE și o invită, în acest sens, să reexamineze în detaliu posibilitatea de derogare de la aplicarea Directivei 2002/14/CE menționată la articolul 3 alineatul (3);

30. solicită Comisiei să examineze cerințele de coordonare a Directivelor 94/45/CE, 98/59/CE, 2001/23/CE, 2001/86/CE, 2002/14/CE, 2003/72/CE și a Regulamentului (CE) nr. 2157/2001, pentru a studia necesitatea efectuării unor eventuale modificări în scopul de a elimina suprapunerile și contradicțiile; consideră că eventualele modificări ar trebuie efectuate simultan;

o

o        o

31. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)

JO L 254, 30.9.1994, p. 64.

(2)

JO L 225, 12.8.1998, p. 16.

(3)

JO L 82, 22.3.2001, p. 16.

(4)

JO L 294, 10.11.2001, p. 1.

(5)

     JO L 294, 10.11.2001, p. 22.

(6)

     JO L 80, 23.3.2002, p. 29.

(7)

     JO L 80, 23.3.2002, p. 34.

(8)

     JO L 207, 18.8.2003, p. 25.

(9)

     JO C 76 E, 27.3.2008, p. 138.

(10)

Hotărârea din 8 iunie 1994, Comisia/Regatul Unit (C-382/92, Recueil 1994, p. I-2435); hotărârea din 8 iunie 1994, Comisia/Regatul Unit (C-383/92, Recueil 1994, p. I-2479);


EXPUNERE DE MOTIVE

Introducere

Directiva 2002/14/CE este prima directivă a Uniunii care stabilește în mod general o obligație de informare și de consultare a lucrătorilor în cadrul întreprinderilor, obligație care constituie o axă majoră a modelului de reprezentare a lucrătorilor în Europa. Directiva a fost adoptată ca reacție la încălcarea flagrantă de către unele întreprinderi a dreptului național în domeniul informării și consultării lucrătorilor. Această încălcare a dreptului național a fost permisă cu atât mai ușor cu cât exista un vid juridic la nivel comunitar în materie.

În unele state membre, directiva este unicul temei juridic care asigură dreptul la informarea și la consultarea lucrătorilor și, astfel cum menționează Comisia în comunicarea sa, impactul său în țările în cauză va fi cu atât mai mare.

Raportorul recunoaște că în statele membre cu tradiție voluntaristă, crearea unei structuri permanente de reprezentare a lucrătorilor reprezintă o schimbare importantă în cadrul relațiilor angajatori - salariați. Totuși, acest drept la informarea și la consultarea lucrătorilor este prevăzut în mai multe acte comunitare, iar statele membre trebuie prin urmare să transpună în mod corect directiva în conformitate cu spiritul său.

Raportorul consideră că, în contextul actual tulburat de criza financiară rezultată în parte din comportamentul conducătorilor anumitor întreprinderi financiare, trebuie intensificată implicarea democratică a lucrătorilor în deciziile care afectează întreprinderea, deoarece există temeri, printre altele, cu privire la operațiuni precum restructurări, fuziuni, delocalizări.

Ameliorarea măsurilor de transpunere a Directivei 2002/14/CE

Raportorul este de acord cu Comisia asupra faptului că în anumite state membre transpunerea Directivei 2002/14/CE s-a făcut în mod minimal, intenționat vag, sau chiar deloc. Unele elemente esențiale ale protecției dreptului la informarea și la consultarea lucrătorilor au fost, prin urmare, neglijate și netranspuse, deși erau în mod clar în spiritul directivei. Acestea includ:

- sfera de aplicare a directivei: neluarea în calcul a lucrătorilor „atipici” în calculul efectivelor sau luarea în calcul a vechimii angajatului pentru integrarea sa în aceste efective;

- conținutul obligațiilor impuse de directivă: definirea neclară a noțiunii de „informare”, uneori lăsată la aprecierea angajatorului, alteori neincluzând referințele la ocuparea forței de muncă și alteori fără a constitui o condiție prealabilă a consultării, în timp ce informarea trebuie să fie pertinentă și să permită reprezentanților lucrătorilor să elaboreze un răspuns adecvat la deciziile propuse de angajator;

- sancțiuni împotriva angajatorilor care nu respectă aceste obligații: rareori disuasive, uneori absente în totalitate.

Raportorul exprimă temerea ca aceste transpuneri minimale să nu afecteze negativ eficacitatea textului și regretă această strategie de eludare a obligațiilor comunitare adoptată de către unele state.

De asemenea, anumite elemente esențiale ale reprezentării lucrătorilor, care nu sunt incluse în directivă, dar care constituie corespondentul său necesar și sunt incluse în convențiile internaționale ale muncii, merită să fie puse în aplicare în statele membre. Este vorba în special de protecția reprezentanților angajaților. În opinia raportorului, în lipsa instituirii unei asemenea protecții, Directiva 2002/14/CE se va dovedi a fi o „cochilie goală” care nu le va permite reprezentanților lucrătorilor să fie informați și consultați în mod corespunzător, aceștia fiind supuși unor riscuri semnificative cu privire la locul lor de muncă în cazul în care contestă modul în care angajatorul informează și consultă lucrătorii. Statele membre al căror sistem procedural și instituțional este deficient trebuie să creeze mijloacele de drept adecvate în acest sens. Acest principiu reiese din jurisprudența CJCE și, în opinia raportorului, un sistem procedural și instituțional în care nu este asigurată protecția reprezentanților lucrătorilor este deficient în ceea ce privește transpunerea directivei.

Ameliorarea dreptului comunitar referitor la informarea și consultarea lucrătorilor

Având în vedere votul negativ al irlandezilor, în majoritate muncitori, la referendumul de ratificare a Tratatului de la Lisabona, raportorul este de părere că este necesar să se semnaleze lumii muncitorești din Europa, de exemplu echipajelor de pe navele din largul mării, existența unor inițiative comunitare care favorizează dreptul la informarea și la consultarea lucrătorilor cu privire la deciziile care afectează viitorul întreprinderilor lor. În acest scop Uniunea trebuie să se implice în mod regulat și profund în protecția acestui drept, aflat încă departe de a fi dobândit.

În aceste condiții, și chiar dacă impactul transpunerii directivei nu a putut fi evaluat în totalitate, este evident faptul că efectele acesteia asupra vieții lucrătorilor trebuie să fie aprofundate și consolidate, cu ajutorul unei actualizări regulate de către autoritățile comunitare, ceea ce ar demonstra coerența acestora în relație cu evoluțiile economice mondiale. În concluzie, raportorul regretă faptul că Comisia nu intenționează să modifice directiva.

În opinia sa, acest lucru ar trebui făcut în mai multe domenii:

- mai întâi, este vorba de intensificarea sancțiunilor împotriva angajatorilor care nu respectă obligațiile de informare și de consultare a lucrătorilor, obligații care nu sunt în prezent cu adevărat disuasive;

- întărirea caracterului automat al acestui drept ar evita ca angajatorul să decidă unilateral asupra conținutului informațiilor pe care le furnizează lucrătorilor;

- Uniunea Europeană numără 23 milioane de întreprinderi cu mai puțin de 250 de angajați, care reprezintă 99% din întreprinderi, iar numărul total al angajaților lor depășește 100 de milioane de persoane. În aceste condiții, în opinia raportorului, este necesară reducerea pragurilor efectivelor de la care se aplică directiva, chiar dacă acestea sunt deja sub 250 de salariați, pentru ca niciuna dintre întreprinderile mici și mijlocii din Europa, nici chiar cele mai mici, inclusiv cele care angajează echipaje pe nave aflate în largul mării, să nu fie lezate în raport cu altele. Toate aceste întreprinderi trebuie să beneficieze în măsura în care este posibil de puternicul instrument managerial constituit de informarea și de consultarea lucrătorilor.

Pe de altă parte și din aceleași motive, celelalte directive specifice privind informarea și consultarea lucrătorilor, precum Directiva 94/45 CE privind instituirea unui comitet de întreprindere european sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, ar trebui să fie revizuite și consolidate.

În acest sens, raportorul regretă negarea de către Comisie a rolului de colegislator al Parlamentului European prin utilizarea articolului 80a din Regulamentul de procedură pentru noua examinare a acestui text de o importanță capitală pentru viitorul relațiilor sociale din Europa. Directiva va trebui să fie mult consolidată cu ajutorul unei adevărate revizuiri în cursul viitoarei legislaturi, dacă nu dorim să agravăm sentimentul de neîncredere al lucrătorilor europeni față de Uniune.

Armonizarea progresivă a informării și consultării lucrătorilor în cadrul Uniunii

Caracterul global al crizei financiare actuale va afecta fără deosebire statele membre în rețeaua lor economică și, în consecință, raportorul este de părere că dreptul la informarea și la consultarea lucrătorilor trebuie gândit altfel. Acest drept nu este, astfel cum este prezentat de obicei, o procedură care împiedică reacția întreprinderilor. Procedura trebuie să fie concepută de părțile implicate (angajatori, lucrători și autorități publice) astfel încât să le permită să anticipeze cât mai bine consecințele economice și sociale ale modificărilor mediului din întreprinderi.

Din acest motiv, această procedură de bază a modelului social european trebuie să fie cunoscută și recunoscută de toți angajatorii și lucrătorii din Europa. Orice întreprindere de pe teritoriul european, în momentul în care este nevoită să facă față unei asemenea schimbări a mediului său economic, trebuie să dispună de aceleași instrumente de anticipare și de pregătire ca și concurenții săi din Uniune, ceea ce, pe de altă parte, va favoriza o concurență sănătoasă între întreprinderi în conformitate cu regulile pieței interne.

Ameliorarea coordonării inițiativelor comunitare referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor

În răspunsul său la consultarea Comisiei aflat în anexa 2 la documentul de lucru al Comisiei, Confederația Europeană a Sindicatelor consideră că, din cauza multiplelor directive care prevăd dreptul lucrătorilor la informare și consultare, există un risc de suprapunere a procedurilor, în care diferite părți implicate ar trata aceeași problemă. Raportorul este de acord cu acest lucru.


AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (4.12.2008)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la aplicarea Directivei 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană

(2008/2246(INI))

Raportor: Harald Ettl

SUGESTII

Comisia pentru afaceri economice și monetare recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.   subliniază că lucrătorii pot să influențeze deciziile și să participe astfel în mod pozitiv la realizarea obiectivelor de rentabilitate ale întreprinderii, numai dacă au fost informați și consultați în timp util, astfel că, spre exemplu, în caz de restructurare, fuziune, cumpărare și vânzare de întreprinderi, precum și în caz de preluare de către investitori financiari, cum ar fi fondurile speculative, fondurile de capital privat și fondurile suverane de investiții, aceștia trebuie să fie informați și consultați privind toate aspectele, cu suficient timp înainte de luarea deciziilor respective; consideră prin urmare că, la revizuirea Directivei 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind stabilirea unui cadrul general de consultare și informare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană(1), trebuie să se stabilească o definiție clară a dreptului lucrătorului la informare și consultare;

2.   atrage atenția asupra faptului că dreptul la informare și consultare este un drept fundamental al lucrătorului și consideră că, în lumina diversificării tipurilor de întreprindere și a dezvoltării de noi instrumente financiare, acest drept trebuie să fie adaptat pentru a ține cont de circumstanțe și trebuie să fie garantat în cazul preluării prin fonduri speculative, fonduri de capital privat și fonduri suverane de investiții; solicită prin urmare Comisiei să prezinte în acest sens o propunere de modificare a Directivei 2002/14/CE;

3.   consideră că informațiile care, în cazul divulgării, pot aduce prejudicii economice deosebit de grave unei întreprinderi, trebuie să rămână strict confidențiale, până în momentul în care se ia o decizie finală cu privire la aspectele economice substanțiale ce privesc întreprinderea (de exemplu, sub forma unei scrisori de intenție - „letter of intent”);

4.   constată că, la nivelul legislației comunitare, există limitări ale domeniului de aplicare al drepturilor de implicare ale lucrătorilor, cum ar fi în cazul calculării valorii pragurilor de ocupare; subliniază că unele state membre utilizează noțiunea de lucrător într-un mod diferit pentru calculul valorii pragurilor de ocupare; consideră că acest calcul trebuie să aibă întotdeauna la bază numărul de lucrători aflați în evidență, indiferent de vârsta acestora și de tipul contractului de muncă; solicită Comisiei să examineze aceste limitări;

5.   solicită Comisiei care este responsabilă cu monitorizarea fuziunilor și preluărilor să vegheze asupra respectării regulilor instituite prin legislația națională și comunitară privind informarea și consultarea lucrătorilor, atunci când se iau decizii referitoare la fuziuni și preluări;

6.   solicită Comisiei să garanteze că echipajele vaselor care navighează în apele internaționale beneficiază de un tratament egal în raport cu alți lucrători și ca propunerea sa de modificare a Directivei 2002/14/CE să includă echipajele vaselor care navighează în apele internaționale în sfera de aplicare a prezentei directive.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

2.12.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

26

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Mariela Velichkova Baeva, Paolo Bartolozzi, Zsolt László Becsey, Sebastian Valentin Bodu, Sharon Bowles, Udo Bullmann, David Casa, Manuel António dos Santos, Christian Ehler, Jonathan Evans, José Manuel García-Margallo y Marfil, Jean-Paul Gauzès, Robert Goebbels, Donata Gottardi, Louis Grech, Othmar Karas, Wolf Klinz, Astrid Lulling, Gay Mitchell, Sirpa Pietikäinen, John Purvis, Peter Skinner, Margarita Starkevičiūtė, Ivo Strejček, Sahra Wagenknecht

Membri supleanți prezenți la votul final

Harald Ettl

(1)

JO L 80, 23.3.2002, p. 29.


AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE (20.1.2009)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la aplicarea Directivei 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană

(2008/2246(INI))

Raportor: Gabriele Stauner

SUGESTII

Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât informarea și consultarea lucrătorilor reprezintă elemente centrale ale unei economii de piață sociale și nu ar trebui considerate drept un obstacol în calea dezvoltării economice a întreprinderilor,

B.  întrucât termenul limită pentru transpunerea Directivei 2002/14/CE, prevăzut la articolul 11 al acesteia, a fost deja depășit, iar perioadele de tranziție, prevăzute la articolul 10, care permit anumitor state membre să limiteze aplicarea la anumite întreprinderi, au expirat deja,

1.  solicită Comisiei să introducă imediat măsurile necesare, pentru a asigura o transpunere completă și corectă a directivei de către statele membre și, în ceea ce privește acele state membre care au recurs la perioadele de tranziție, să utilizeze toate posibilitățile pe care le are la dispoziție, astfel încât să garanteze o transpunere completă a directivei în respectivele state membre;

2.  subliniază, în special, importanța crucială a procedurii de recurs judiciar instituită de către statele membre, prevăzută la articolul 6 alineatul (3) din directivă, pentru a asigura o protecție efectivă a intereselor legitime ale lucrătorilor și a preveni limitarea drepturilor de informare și consultare ale lucrătorilor printr-un recurs nejustificat la clauza de confidențialitate; solicită, prin urmare, Comisiei să introducă măsurile necesare, pentru a garanta, și în această privință, o transpunere corectă de către statele membre;

3.  consideră că drepturile de informare și consultare ale lucrătorilor nu ar trebui limitate, în principiu, la marile întreprinderi, având în vedere importanța lor centrală pentru o economie de piață socială;

4.  solicită, prin urmare, Comisiei să coboare pragurile prevăzute la articolul 3 din directivă, astfel încât să fie prevăzute o informare și o consultare efective și în întreprinderile mici și mijlocii, singurele exceptate rămânând, în acest sens, microîntreprinderile.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

20.1.2009

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

19

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Carlo Casini, Bert Doorn, Monica Frassoni, Giuseppe Gargani, Neena Gill, Klaus-Heiner Lehne, Katalin Lévai, Antonio López-Istúriz White, Manuel Medina Ortega, Hartmut Nassauer, Aloyzas Sakalas, Eva-Riitta Siitonen, Francesco Enrico Speroni, Diana Wallis, Rainer Wieland, Jaroslav Zvěřina, Tadeusz Zwiefka

Membri supleanți prezenți la votul final

Eva Lichtenberger, Jacques Toubon


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

21.1.2009

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

44

2

0

Membri titulari prezenți la votul final

Jan Andersson, Edit Bauer, Iles Braghetto, Philip Bushill-Matthews, Milan Cabrnoch, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Luigi Cocilovo, Jean Louis Cottigny, Jan Cremers, Harald Ettl, Richard Falbr, Carlo Fatuzzo, Ilda Figueiredo, Joel Hasse Ferreira, Roger Helmer, Stephen Hughes, Ona Juknevičienė, Jean Lambert, Raymond Langendries, Bernard Lehideux, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Maria Matsouka, Elisabeth Morin, Juan Andrés Naranjo Escobar, Csaba Őry, Siiri Oviir, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Pier Antonio Panzeri, Rovana Plumb, Bilyana Ilieva Raeva, Elisabeth Schroedter, José Albino Silva Peneda, Kathy Sinnott, Jean Spautz, Ewa Tomaszewska, Anne Van Lancker, Gabriele Zimmer

Membri supleanți prezenți la votul final

Françoise Castex, Richard Howitt, Magda Kósáné Kovács, Csaba Sógor, Anja Weisgerber

Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final

Adrian Manole

Aviz juridic - Politica de confidențialitate