RAPORT referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a sancțiunilor la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală

27.1.2009 - (COM(2007)0249 – C6‑0143/2007 – 2007/0094(COD)) - ***I

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
Raportor: Claudio Fava
Raportor pentru aviz (*):
Edit Bauer, Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
(*) Procedura comisiilor asociate - articolul 47 din Regulamentul de procedură

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a sancțiunilor la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală

(COM(2007)0249 – C6‑0143/2007 – 2007/0094(COD))

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–    având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0249),

–    având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 63 alineatul (3) litera (b) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0143/2007),

–    având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–    având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0026/2009),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI^[1]*

la propunerea Comisiei de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 63 alineatul (3) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei[2],

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[3],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[4],

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat[5],

întrucât:

(1)      La reuniunea Consiliului European din 14 și 15 decembrie 2006, s-a convenit consolidarea cooperării dintre statele membre în lupta împotriva imigrării clandestine și, în special , s-a convenit că măsurile vizând combaterea angajării ilegale ar trebui intensificate la nivelul statului membru sau al UE.

(2)      Unul dintre factorii de atracție pentru imigrarea clandestină în UE îl constituie posibilitatea de a găsi de lucru în UE fără statutul juridic cerut. Acțiunea vizând imigrarea clandestină și șederea ilegală ar trebui, prin urmare, să prevadă măsuri împotriva acelui factor de atracție.

(3)      Astfel de măsuri ar trebui să se axeze pe o interdicție generală a angajării de resortisanți din țări terțe care nu au dreptul de ședere în UE, însoțită de sancțiuni împotriva angajatorilor care încalcă această interdicție.

(3a)    Întrucât prezenta directivă prevede norme minime, statele membre dispun de libertatea de a adopta sau de a menține sancțiuni, măsuri și obligații ale angajatorilor mai severe.

(4)      Dispozițiile nu ar trebui să se aplice resortisanților din țări terțe cu ședere legală în statele membre, cu sau fără drept de muncă pe teritoriul acestora. Dispozițiile ▌exclud persoanele care se bucură de dreptul comunitar de liberă circulație, definit la articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)[6]; De asemenea, sunt excluși resortisanții din țări terțe care se află într-o situație prevăzută de dreptul comunitar, cum ar fi persoanele angajate legal într-un stat membru și care sunt detașate într-un alt stat membru, în contextul prestării de servicii. Prezenta directivă ar trebui să se aplice fără a aduce atingere legislației naționale care interzice angajarea resortisanților din țări terțe cu ședere legală, dar care muncesc încălcând statutul lor de ședere.

(4a)    În sensul specific al prezentei directive, ar trebui definiți anumiți termeni. Definițiile ar trebui utilizate exclusiv în sensul prezentei directive.

(4b)    Definiția angajării ar trebui să cuprindă elementele sale constitutive, în special, activitățile care sunt sau ar trebui să fie remunerate și care sunt efectuate pentru sau sub conducerea și/sau supravegherea unui angajator, indiferent de relația juridică.

(4c)     Definiția angajatorului poate să includă, de asemenea, o asociație de persoane recunoscută ca având capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are personalitate juridică.

(5)       Pentru a preveni angajarea resortisanților din țări terțe cu ședere ilegală, angajatorii ar trebui obligați să verifice, înainte de a recruta un resortisant dintr-o țară terță, inclusiv în situațiile în care un resortisant dintr-o țară terță este angajat în scopul detașării într-un alt stat membru în contextul prestării de servicii, dacă resortisanții în cauză dețin un permis de ședere valabil sau o altă autorizație de ședere care demonstrează legalitatea șederii pe teritoriul respectivului stat membru a resortisantului dintr-o țară terță.

(5a)    Pentru a permite în special statelor membre să verifice documentele contrafăcute, angajatorii ar trebui, de asemenea, să fie obligați să notifice autoritățile competente cu privire la angajarea unui resortisant dintr-o țară terță. Pentru a reduce la minimum sarcinile administrative, statele membre pot prevedea ca astfel de notificări să fie realizate în cadrul altor sisteme de notificare. Statele membre ar trebui să poată decide aplicarea unei proceduri simplificate de notificare de către angajatorii persoane fizice, atunci când angajarea se face în interesul lor personal.

(6)      Angajatorii care și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de prezenta directivă nu ar trebui să fie trași la răspundere pentru recrutarea resortisanților din țări terțe angajați ilegal, în special în cazul în care autoritatea competentă constată ulterior că documentul prezentat de către un angajat a fost, de fapt, falsificat sau utilizat în mod abuziv, cu excepția cazului în care angajatorul știa că respectivul document este fals.

(6a)    Pentru a facilita îndeplinirea de către angajatori a obligațiilor lor, statele membre ar trebui să facă toate eforturile pentru a procesa la timp cererile de reînnoire a permiselor de ședere.

(7)      Pentru a pune în aplicare interdicția generală și a preveni infracțiunile, statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni corespunzătoare. Acestea ar trebui să includă sancțiuni financiare și contribuții la costurile de returnare a resortisanților din țări terțe cu ședere ilegală, precum și posibilitatea unor sancțiuni financiare reduse pentru angajatorii persoane fizice în cazul în care angajarea se face în interesul lor personal.

(8)      Angajatorul ar trebui în orice caz să fie obligat să plătească resortisanților din țări terțe tot remunerația restantă, corespunzătoare muncii efectuate, precum și toate impozitele și contribuțiile la bugetul de asigurări sociale neachitate. Dacă nivelul remunerației nu poate fi determinat, se presupune că este cel puțin egal cu salariul prevăzut de legile aplicabile privind salariul minim sau de contractele colective ori practicile din ramurile profesionale relevante. Dacă este cazul, tot angajatorului ar trebui să-i revină și obligația de a achita orice cheltuieli generate de transferul remunerației restante în țara în care resortisantul unei țări terțe angajat ilegal s-a întors de bunăvoie sau a fost returnat. În cazul în care angajatorii nu efectuează plățile restante, statele membre nu ar trebui să fie obligate să îndeplinească această obligație în locul lor.

(8a)    Un resortisant dintr-o țară terță angajat ilegal nu poate obține un drept de intrare, de ședere sau de acces la piața muncii în urma unui raport de muncă ilegal sau ca urmare a plății sau a plății restante a remunerațiilor, contribuțiilor la bugetul de asigurări sociale sau impozitelor efectuate de angajator sau de persoana juridică obligată să plătească în locul acestuia.

(9)      Statele membre ar trebui să asigure că sunt sau pot fi prezentate cereri și că există mecanisme pentru a garanta că sumele recuperate din remunerațiile restante pot fi primite de către resortisanții din țări terțe cărora le sunt datorate. Statele membre nu ar trebui obligate să implice misiunile sau reprezentanțelor lor în țări terțe în aceste mecanisme. În contextul instituirii unor mecanisme eficiente pentru a facilita depunerea plângerilor și în cazul în care acest lucru nu este deja prevăzut în dreptul intern, statele membre ar trebui să analizeze posibilitatea de a permite unei autorități competente să inițieze proceduri împotriva unui angajator în scopul recuperării remunerațiilor restante, precum și valoarea adăugată acestei posibilități.

(10)    Statele membre ar trebui, de asemenea, să presupună că relația de muncă a durat cel puțin trei luni, în așa fel încât sarcina probei să revină angajatorului║ cel puțin pentru o anumită perioadă. Inter alia, angajatorul ar trebui să aibă și posibilitatea de a dovedi existența și durata relației de muncă.

(11)    Statele membre ar trebui să prevadă posibilitatea de a introduce alte sancțiuni împotriva angajatorilor▌, inclusiv excluderea parțială sau totală de la posibilitatea de a beneficia de prestații, ajutoare și subvenții publice, inclusiv de subvențiile din agricultură; excluderi de la procedurile de achiziții publice; și recuperarea integrală sau parțială a prestațiilor, ajutoarelor și subvențiilor publice, inclusiv a fondurilor UE gestionate de statele membre, care au fost deja acordate. Statele membre ar trebui să poată decide să nu aplice aceste sancțiuni suplimentare angajatorilor persoane fizice, atunci când angajarea se face în interesul lor personal.

(12)    Prezenta directivă, în special articolele 8, 11 și 13, ar trebui să se aplice fără a aduce prejudiciu dispozițiilor Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 cu privire la Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Uniunii Europene[7].

(13)    Având în vedere că se recurge frecvent la subcontractare în anumite sectoare afectate, este necesar să se asigure că cel puțin contractantul al cărui subcontractant direct este angajatorul poate fi considerat responsabil pentru plata sancțiunilor financiare alături de angajator sau în locul acestuia. În anumite cazuri, alți contractanți ar trebui să fie considerați responsabili pentru plata sancțiunilor financiare alături de sau în locul unui angajator de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală▌. Plățile restante care fac obiectul dispozițiilor din prezenta directivă privind răspunderea ar trebui să includă contribuțiile la fondurile naționale de plăți pentru concedii și la fondurile sociale reglementate de lege sau de acorduri colective.

(14)    Experiența dovedește că sistemele existente ale sancțiunilor nu au fost suficiente pentru a garanta respectarea deplină a interdicțiilor de a angaja resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală. Unul dintre motive este că numai sancțiunile administrative nu sunt suficiente pentru a-i descuraja pe anumiți angajatori mai puțin scrupuloși. Respectarea normelor poate și ar trebui să fie consolidată prin aplicarea sancțiunilor penale.

(15)    Pentru a garanta eficacitatea deplină a interdicției generale, există, prin urmare, o nevoie expresă de sancțiuni mai descurajatoare, necesare în cazuri grave, cum ar fi: recidive, angajarea ilegală a unui număr semnificativ de resortisanți din țări terțe, condiții de muncă extrem de abuzive, în cazurile în care angajatorul știe că angajatul este victima traficului cu ființe umane, și angajarea ilegală a unui minor. Prezenta directivă obligă statele membre să prevadă sancțiuni penale în dreptul lor intern pentru astfel de infracțiuni grave. Prezenta directivă nu creează obligații privind aplicarea de astfel de sancțiuni sau a oricărui alt sistem disponibil de aplicare a legii în cazuri individuale.

(16)    În toate cazurile considerate grave în conformitate cu prezenta directivă, infracțiunea ar trebui, prin urmare, să fie considerată o infracțiune penală în ansamblul Comunității atunci când este comisă intenționat. Infracțiunea penală ar trebui să nu aducă atingere aplicării Deciziei-cadru 2006/629/JAI din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului cu ființe umane[8].

(17)    Infracțiunea penală ar trebui să fie pedepsită prin sancțiuni penale efective, proporționale și descurajatoare▌. Obligația de a prevedea sancțiuni penale efective, proporționale și disuasive în temeiul articolului 10 din prezenta directivă nu aduce atingere organizării interne a legislației și justiției penale în statele membre.

(17a)  De asemenea, ar trebui ca persoanele juridice să poată fi considerate responsabile în sensul articolului 10, deoarece mulți angajatori au personalitate juridică. Dispozițiile prezentei directive nu impun obligația de a introduce răspunderea penală a persoanelor juridice în statele membre.

(18)    Pentru a facilita aplicarea, ar trebui să existe mecanisme de contestație efective care să permită resortisanților din țări terțe în cauză să depună plângeri direct sau prin intermediul părților terțe desemnate, cum ar fi sindicatele sau alte asociații. Părțile terțe desemnate care oferă asistență în vederea introducerii contestațiilor ar trebui să fie protejate împotriva eventualelor sancțiuni, în temeiul normelor care interzic facilitarea șederii neautorizate.

(19)    Pentru a completa mecanismele de contestație, statele membre ar trebui să fie în măsură să acorde permise de ședere cu durată limitată, legată de durata procedurilor naționale corespunzătoare, resortisanților din țări terțe care au fost supuși unor condiții de muncă extrem de abuzive sau care au fost angajați ilegal ca minori și care cooperează în procedurile penale împotriva angajatorului. Aceste permise ar trebui să fie acordate în ▌condiții comparabile ca și cele emise resortisanților din țări terțe în temeiul Directivei 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere eliberat resortisanților din țări terțe care sunt victime ale traficului cu ființe umane sau care au făcut obiectul unei acțiuni de facilitare a imigrării clandestine și care cooperează cu autoritățile competente[9].

(20)    Pentru a asigura un nivel satisfăcător de aplicare a prezentei directive și pentru a reduce, pe cât posibil, diferențele ▌dintre nivelurile de aplicare în statele membre, acestea ar trebui să se asigure că pe teritoriul lor se realizează inspecții eficiente și adecvate și să comunice Comisiei datele privind inspecțiile desfășurate.

(20a)  Statele membre ar trebui să fie încurajate să determine anual țintele anuale pentru numărul de inspecții în sectoarele de activitate în care se concentrează angajările de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală de pe teritoriul lor.

(20b)  Pentru a crește eficiența inspecțiilor în sensul aplicării prezentei directive, statele membre ar trebui să se asigure că: legislația națională conferă competențe adecvate autorităților competente pentru a efectua inspecțiile; informațiile cu privire la angajarea ilegală, inclusiv rezultatele inspecțiilor anterioare, sunt colectate și prelucrate în vederea punerii în aplicare eficiente a prezentei directive; sunt disponibile efective suficiente, având capacitățile și calificările necesare pentru desfășurarea într-un mod eficace a inspecțiilor.

(20c)   Statele membre ar trebui să se asigure că inspecțiile realizate în temeiul prezentei directive nu afectează, din punct de vedere calitativ și cantitativ, inspecțiile realizate pentru evaluarea condițiilor de angajare și de muncă.

(20d)  În cazul lucrătorilor detașați care sunt resortisanți ai unor țări terțe, serviciile de inspecție din statele membre pot recurge la cooperarea și schimburile de informații prevăzute de Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii[10], pentru a verifica faptul că resortisanții din țări terțe sunt angajați legal în statul membru de origine.

(20e)   Ar trebui să se considere că prezenta directivă completează măsurile de contracarare a muncii nedeclarate și a exploatării.

(20f)   În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare[11], statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru sine și în interesul Comunității, propriile tabele care, pe cât posibil, să ilustreze corelația dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.

(21)    Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în cadrul punerii în aplicare a prezentei directive trebuie să fie conformă Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și ║libera circulație a acestor date[12].

(22)    Dat fiind faptul că obiectivul prezentei directive, și anume combaterea imigrării clandestine prin reducerea factorului de atracție reprezentat de posibilitățile de angajare, nu poate fi realizat în mod satisfăcător doar de către statele membre și poate, prin urmare, să fie realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum a fost prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acelui obiectiv.

(23)    Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de ║Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de ║Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Mai precis, trebuie să fie aplicată cu respectarea libertății de a desfășura o activitate, a egalității în fața legii și a principiilor de nediscriminare, a dreptului la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil și a principiilor legalității și proporționalității infracțiunilor și sancțiunilor penale, în conformitate cu articolele 16, 20, 21, 47 și 49 din Cartă.

(23a)  În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat anterior, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentei directive și nu au nicio obligație în temeiul acesteia și nici nu fac obiectul aplicării sale.

(24)    În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive și ║nu are nicio obligație în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

Prezenta directivă interzice angajarea de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală pentru a lupta împotriva imigrării clandestine. În acest scop, aceasta prevede standarde comune minime privind sancțiunile și măsurile aplicabile în statele membre împotriva angajatorilor care încalcă această interdicție.

Articolul 2

Definiții

În sensul specific al prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(a)         „resortisant dintr-o țară terță” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în sensul articolului 17 alineatul (1) din tratat și care nu beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulație, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (5) din Codul Frontierelor Schengen;

(b)         „angajare” înseamnă exercitarea unor activități care includ orice formă de lucru sau de muncă reglementată de legislația națională sau orice practică consacrată pentru sau sub supravegherea unui angajator;

(c)         „ședere ilegală” înseamnă prezența pe teritoriul unui stat membru a unui resortisant dintr-o țară terță care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de prezență sau de ședere în acel stat membru;

(d)         „angajare ilegală” înseamnă angajarea unui resortisant dintr-o țară terță cu ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru;

(e)         „angajator” înseamnă orice persoană fizică sau orice entitate juridică, inclusiv agențiile de muncă temporară, pentru care sau sub a cărei supraveghere are loc angajarea;

(f)          „subcontractant” înseamnă orice persoană fizică sau orice entitate juridică căreia îi este încredințată executarea integrală sau parțială a obligațiilor unui contract prealabil;

(fa)        „persoană juridică” înseamnă orice entitate juridică care deține acest statut în temeiul legislației naționale aplicabile, cu excepția statelor sau a organismelor publice care exercită prerogative de putere publică și a organizațiilor internaționale publice;

(fb)        „agenție de muncă temporară” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce, în conformitate cu legislația națională, încheie contracte de muncă sau raporturi de muncă cu lucrători temporari pentru a-i pune la dispoziția unor întreprinderi utilizatoare pentru a lucra temporar în întreprinderile respective sub supravegherea și conducerea acestora;

(fc)        „condiții de muncă extrem de abuzive” înseamnă condițiile de lucru, inclusiv cele generate de discriminări de gen sau de altă natură, care prezintă deosebiri flagrante față de condițiile de muncă de care beneficiază lucrătorii angajați legal și care afectează, de exemplu, sănătatea și siguranța angajaților și sunt contrare demnității umane;

(fd)        „remunerația resortisanților din țări terțe cu ședere ilegală” înseamnă salariul și orice altă compensație, în bani sau în natură, pe care lucrătorul le primește pentru munca sa de la angajatorul său, direct sau indirect, și care sunt echivalente cu cele de care ar fi beneficiat lucrători în condiții similare dar într-o relație de muncă legală.

Articolul 3

Interzicerea angajării ilegale

(1)         Statele membre interzic angajarea de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală.

(2)         Încălcarea acestei interdicții se supun sancțiunilor și măsurilor prevăzute de prezenta directivă.

2a.        Un stat membru poate hotărî să nu aplice interdicția prevăzută la alineatul (1) resortisanților din țări terțe cu ședere ilegală a căror expulzare a fost amânată și care au drept de muncă în temeiul legislației naționale.

Articolul 4

Obligațiile angajatorilor

(1)         Statele membre obligă angajatorii:

(a)    să solicite resortisanților din țări terțe, înainte de începerea relației de muncă, să dețină și să prezinte angajatorului un permis de ședere sau orice altă autorizație de ședere ▌;

▌

(b)    să păstreze ▌cel puțin pe durata perioadei de angajare o copie sau datele de înregistrare ale permisului de ședere sau ale celorlalte autorizații de ședere, în vederea unei eventuale inspecții a autorităților competente ale statelor membre;

(c)     să informeze ▌autoritățile competente desemnate de statele membre cu privire la debutul ▌angajării resortisanților din țări terțe în termenul prevăzut de fiecare stat membru.

(2)         Statele membre pot decide aplicarea unei proceduri simplificate pentru notificarea prevăzută la alineatul (1) litera (c) atunci când angajatorul este o persoană fizică, iar angajarea se face în interesul său personal.

             Statele membre pot decide ca notificarea prevăzută la alineatul (1) litera (c) de mai sus să nu fie obligatorie în cazul în care angajatul beneficiază de statutul de rezidenți pe termen lung în temeiul Directivei 2003/109/CE din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung[13].

(3)         Statele membre se asigură că angajatorii care și-au îndeplinit obligațiile stabilite la alineatul (1) sunt trași la răspundere pentru încălcarea interdicției prevăzute la articolul 3 doar în cazul în care au cunoștință de faptul că documentul prezentat ca permis de ședere sau o altă autorizație de ședere valabile sunt în mod clar false.

▌

Articolul 6

Sancțiuni financiare

(1)         Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că încălcările interdicției prevăzute la articolul 3 fac obiectul unor sancțiuni efective, proporționale și descurajatoare împotriva angajatorului.

(2)         Sancțiunile pentru încălcările interdicției prevăzute la articolul 3 cuprind:

(a)    sancțiuni financiare care cresc proporțional cu numărul de resortisanți din țări terțe angajați ilegal; și

(b)    plata costurilor de returnare ale resortisanților din țări terțe angajați ilegal, în cazurile în care procedurile de returnare se pun în aplicare. În schimb, statele membre pot să decidă să reflecte cel puțin costurile medii de returnare în cadrul sancțiunilor financiare prevăzute la litera (a).

2a.        Statele membre pot să prevadă sancțiuni financiare reduse în cazul în care angajatorul este o persoană fizică ce angajează un resortisant dintr-o țară terță cu ședere ilegală în interesul său personal și nu se constată condiții de muncă extrem de abuzive.

Articolul 7

Plățile restante, ce urmează a fi efectuate de către angajatori

(1)         În cazul fiecărei încălcări a interdicției prevăzute la articolul 3, statele membre asigură că angajatorul este responsabil pentru plata:

(a)    oricăror remunerații restante datorate resortisanților din țări terțe angajați ilegal; nivelul convenit al remunerației se presupune a fi fost cel puțin salariul prevăzut de legile aplicabile privind salariul minim sau de contractele colective ori practicile din ramurile profesionale relevante, cu excepția cazului în care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul, respectându-se totodată dispozițiile naționale obligatorii privind salariile;

(b)    unei sume egale cu valoarea tuturor impozitelor și contribuțiilor la bugetul de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă resortisantul dintr-o țară terță ar fi fost angajat legal, inclusiv penalizările pentru întârzieri și amenzile administrative corespunzătoare;

(ba)  oricăror cheltuieli determinate de transferul plăților restante în țara în care resortisantul dintr-o țară terță s-a întors de bunăvoie sau a fost returnat.

(2)         Pentru a asigura existența unor proceduri eficiente pentru aplicarea alineatului (1) literele (a) și (c) și cu respectarea articolului 14, statele membre instituie mecanisme pentru a garanta că resortisanții din țări terțe angajați ilegal:

(a)    pot introducere o plângere, sub rezerva unei perioade de prescriere definite în temeiul legislației naționale, împotriva angajatorului și pot executa o hotărâre împotriva unui angajator pentru remunerațiile restante, inclusiv în cazurile în care aceștia s-au întors sau au fost returnați;

(b)    în cazurile în care acest lucru este prevăzut de legislația națională, pot solicita autorității competente din statul membru în cauză să inițieze procedurile pentru recuperarea remunerațiilor restante ▌fără să mai fie nevoie ca el/ea să introducă o plângere în acest caz.

        Resortisanții din țări terțe angajați ilegal sunt informați sistematic și obiectiv cu privire la drepturile de care beneficiază în temeiul prezentului alineat și al articolului 14 înainte de executarea unei eventuale decizii de returnare.

(3)         Pentru a pune în aplicare alineatul (1) literele (a) și (b), statele membre prevăd că se va presupune că o relație de muncă a durat cel puțin 3 luni, cu excepția cazului în care angajatorul sau angajatul,inter alia, poate dovedi contrariul.

(4)         Statele membre se asigură că există mecanismele necesare pentru a garanta că resortisanții din țări terțe angajați ilegal pot să primească toate plățile salariale restante menționate la alineatul (1) litera (a) și recuperate în urma unei plângeri depuse în temeiul alineatului (2), inclusiv în cazurile de retur voluntar sau forțat.

(5)         În cazurile în care au fost eliberate permise de ședere pe o durată limitată în conformitate cu articolul 14 alineatul (3), statele membre definesc în legislația națională condițiile în care perioada de valabilitate a permiselor în cauză poate fi prelungită până când resortisantul dintr-o țară terță a primit toate plățile salariale recuperate în temeiul alineatului (1)▌.

Articolul 8

Alte măsuri

(1)         Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că ▌, dacă este cazul, angajatorii pot face obiectul următoarelor măsuri:

(a)      excluderea totală sau parțială de la posibilitatea de a beneficia de prestații, ajutoare sau subvenții publice, inclusiv de fonduri UE gestionate de statele membre, pentru o perioadă de până la cinci ani;

(b)      excluderea de la participarea la un contract public în sensul definiției din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii[14] pentru o perioadă de până la cinci ani;

(c)      recuperarea integrală sau parțială a prestațiilor, ajutoarelor sau subvențiilor publice, inclusiv a fondurilor UE gestionate de statele membre, atribuite angajatorului de-a lungul unei perioade de până la 12 luni înainte de constatarea angajării ilegale;

(d)      închiderea temporară sau definitivă a stabilimentelor care au servit la comiterea încălcării sau retragerea temporară sau definitivă a unei licențe de desfășurare a activității profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea situației.

1a.        Statele membre pot hotărî să nu aplice alineatul (1) atunci când angajatorul este o persoană fizică, iar angajarea se face în interesul său personal.

Articolul 9

Subcontractarea

(1)         Atunci când angajatorul este un subcontractant și fără a aduce atingere dispozițiilor din legislația națională privind drepturile de contribuție sau recurs sau în domeniul asistenței sociale, statele membre asigură că contractatul al cărui subcontractant direct este angajatorul poate fi considerat responsabil, alături de angajator sau în locul acestuia, pentru plata:

(a)    oricărei sancțiuni financiare impuse în temeiul articolului 6 și

(b)  oricăror plăți restante în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (a) și (c) și alineatul (3).

(2)         Atunci când angajatorul este un subcontractant, statele membre se asigură că, dacă au avut cunoștință de faptul că subcontractantul angajator angaja resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală, contractantul principal și orice subcontractant intermediar pot fi responsabili, alături de angajator sau în locul acestuia, pentru a efectua plățile identificate la alineatul (1) în locul subcontractantului angajator sau al contractantului al cărui subcontractant direct este angajatorul.

2a.        Un contractant care a depus toate eforturile pentru a își îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul legislației naționale nu va fi tras la răspundere în temeiul alineatelor (1) și (2).

2b.        Statele membre pot prevedea în legislația națională norme mai stricte privind răspunderea.

Articolul 10

Infracțiunea penală

(1)         Fiecare stat membru se asigură că încălcarea menționată la articolul 3 constituie o infracțiune penală atunci când este comisă intenționat, în fiecare dintre următoarele situații astfel cum sunt definite în legislația națională:

(a)     încălcarea continuă sau este repetată persistent;

(b)     încălcarea se referă la angajarea simultană a unui număr important de resortisanți din țări terțe angajați ilegal▌;

(c)     încălcarea este asociată unor condiții de muncă extrem de abuzive▌;

(d)     infracțiunea este comisă de către un angajator care, chiar dacă nu a fost acuzat sau condamnat pentru o infracțiune în temeiul Deciziei-cadru 2002/629/JAI, utilizează munca sau serviciile unei persoane▌ știind că resortisantul dintr-o țară terță este o victimă a unui astfel de trafic.

(da)   încălcarea se referă la angajarea ilegală a unui minor.

(2)         Statele membre se asigură că instigarea, participarea și complicitatea la actul săvârșit cu intenție menționat la alineatul (1) pot fi sancționate ca infracțiuni penale.

Articolul 11

Pedepse pentru infracțiunea penală

(1)         Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele fizice care comit infracțiunea penală menționată la articolul 10 sunt pasibile de pedepse penale efective, proporționale și descurajatoare.

(2)         Pedepsele penale prevăzute în acest articol pot fi aplicate conform legislației naționale fără a aduce atingere altor sancțiuni sau măsuri de altă natură decât penale, cu excepția cazului în care acest lucru nu este permis de principiile generale de drept, și pot fi însoțite de publicarea deciziei judiciare relevante pentru cazul respectiv.

Articolul 12

Răspunderea persoanelor juridice

(1)         Statele membre se asigură că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru infracțiunea ▌menționată la articolul 10 atunci când aceasta a fost comisă în beneficiul lor de către orice persoană, acționând fie individual, fie ca membru al unui organ al persoanei juridice, care exercită o funcție de conducere în cadrul acesteia bazată pe:

(a)    o competență de reprezentare a persoanei juridice sau

(b)    o autoritate de a lua decizii în numele persoanei juridice sau

(c)    o autoritate de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.

(2)         Statele membre se asigură că o persoană juridică poate fi trasă la răspundere atunci când lipsa supravegherii sau a controlului din partea unei persoane menționate la alineatul (1) a făcut posibilă comiterea infracțiunii penale menționate la articolul 10 în beneficiul acelei persoane juridice de către o persoană aflată sub autoritatea sa.

(3)         Răspunderea unei persoane juridice în temeiul alineatelor (1) și (2) nu exclude procedurile penale împotriva persoanelor fizice care sunt autori, instigatori sau complici la infracțiunea menționată la articolul 10║.

Articolul 13

Pedepse aplicate persoanelor juridice

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că o persoană juridică║ trasă la răspundere ▌în temeiul articolului 10║ este pasibilă de pedepse efective, proporționale și descurajatoare, care pot include măsuri precum cele menționate la articolul 8.

Statele membre pot decide să facă publică o listă a angajatorilor persoane juridice care s-au făcut vinovați de infracțiunea penală menționată la articolul 10.

Articolul 14

Facilitarea contestațiilor

(1)         Statele membre se asigură că există mecanisme eficace prin care resortisanții din țări terțe angajați ilegal pot depune contestații împotriva angajatorilor lor, direct sau prin intermediul unor părți terțe desemnate de statele membre, cum ar fi sindicatele și alte asociații sau o autoritate competentă a statului membru, atunci când dreptul intern prevede acest lucru.

1a.        Statele membre se asigură că părțile terțe care, în conformitate cu criteriile stabilite de legislația lor națională, au interesul legitim de a veghea la respectarea dispozițiilor prezentei directive au posibilitatea să angajeze, în numele sau în sprijinul unui resortisant dintr-o țară terță angajat ilegal și cu aprobarea acestuia, orice procedură administrativă sau civilă prevăzută pentru punerea în aplicare a prezentei directive.

(2)         Furnizarea de asistență resortisanților din țări terțe în vederea introducerii contestațiilor nu ar trebui considerată drept facilitare de ședere neautorizată în temeiul Directivei 2002/90/CE de definire a facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate[15].

(3)          În ceea ce privește infracțiunile penale menționate la articolul 10 alineatul (1) literele (c) și (e), statele membre definesc în legislația națională condițiile în care pot atribui de la caz la caz permise de ședere pe durată limitată, în funcție de durata procedurilor naționale corespunzătoare, resortisanților din țări terțe implicați, într-un mod similar cu cel aplicabil resortisanților din țări terțe care intră sub incidența Directivei 2004/81/CE.

Articolul 15

Inspecții

(1)         Statele membre se asigură că ▌pe teritoriul lor au loc inspecții eficiente și adecvate vizând controlarea angajării resortisanților din țări terțe cu ședere ilegală. Inspecțiile de acest tip se bazează în primul rând pe o evaluare de risc elaborată de autoritățile competente din statele membre▌.

(2)         Pentru a spori eficiența inspecțiilor, statele membre identifică periodic, pe baza unei evaluări de risc, sectoarele de activitate în care se concentrează angajările de resortisanți ai țărilor terțe cu ședere ilegală de pe teritoriul lor.

Pentru fiecare dintre aceste sectoare, statele membre comunică Comisiei, înainte de data de 1 iulie a fiecărui an, numărul de inspecții realizate în anul anterior și procentajul de angajatori din fiecare sector care au făcut obiectul unei astfel de inspecții, precum și rezultate inspecțiilor.

Articolul 15a

Dispoziții mai favorabile

Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta sau de a menține dispoziții mai favorabile resortisanților din țări terțe cărora li se aplică în ceea ce privește articolele 7 și 14, cu condiția ca dispozițiile în cauză să fie compatibile cu prezenta directivă.

Articolul 16

Raportare

(1)         În termen de [trei ani de la data menționată la articolul 17] cel târziu și, ulterior, din trei în trei ani, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport care conține, după caz, propuneri în vederea modificării dispozițiilor de la articolele 7, 8, 9, 14 și 15. În raportul său, Comisia analizează în special aplicarea de către statele membre a dispozițiilor de la articolul 7 alineatele (2) și (5).

(2)         Statele membre transmit Comisiei toate informațiile utile pentru întocmirea raportului. Informațiile în cauză includ numărul și rezultatele inspecțiilor realizate în conformitate cu articolul 15 alineatul (1), măsurile aplicate în temeiul articolului 14 și, în măsura în care acest lucru este posibil, măsurile aplicate în temeiul articolelor 7 și 8.

▌

Articolul 17

Transpunere

(1)         Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la [24 de luni de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte▌.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)         Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 19

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ║,

Pentru Parlamentul European                                 Pentru Consiliu

Președintele                                                             Președintele

• [1] ^* Amendamente politice: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌. Corecturile și adaptările tehnice realizate de către servicii: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive; textul eliminat este marcat prin simbolul ║.
• [2]               JO C […], […], p. […].
• [3]               JO C […], […], p. […].
• [4]               JO C […], […], p. […].
• [5]               JO C […], […], p. […].
• [6]               JO L 105, 13.4.2006, p. 1.
• [7]               JO L 248, 19.9.2002, p. 1. Regulament║ modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1995/2006 din 13 decembrie 2006 (JO L 390, 30.12.2006, p. 1).
• [8]               JO L 203, 1.8.2002, p. 1.
• [9]               JO L 261, 6.8.2004, p. 19.
• [10]               JO L 18, 21.1.1997, p. 1.
• [11]             JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
• [12]             JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
• [13]             JO L 16, 23.1.2004, p. 44.
• [14]             JO L 134, 30.4.2004, p. 114.
• [15]             JO L 328, 5.12.2002, p. 17.

EXPUNERE DE MOTIVE

It is estimated that there are between 4.5 million to 8 million illegal immigrants in the EU, a figure that is steadily increasing notably because of easy access to illegal work.

Illegal employment is concentrated in certain sectors namely construction, agriculture, cleaning and hotel/catering.

One of the social consequences of this phenomenon is that these immigrants are employed under exploitative conditions. Illegal immigrants help meet the needs of some unscrupulous employers who are willing to take advantage of workers prepared to undertake what are mostly low-skilled and low paid jobs.

On the one hand, illegal employment can depress wages and working conditions, may distort competition between businesses and means that the undeclared workers will not benefit from health insurance and pension rights. On the other hand, illegally employed third country nationals (TCNs) are in an additionally vulnerable position because if apprehended they are likely to be returned to their country of origin.

The present Commission’s proposal, issued in May 2007[1], intends to contribute to combating illegal immigration and exploitation of workers who are undocumented TCNs.

The rapporteur believes that, although the protection of the rights of illegally employed immigrants is not the main aim of the Commission proposal, it should nevertheless be included in the proposal's definitions.

This proposal aims to achieve a minimum level of harmonisation at the European level and requires Member States to prohibit illegal employment, provides for common sanctions, and requires employers to undertake preventive measures and other controls.

The idea is that the employer, and not the illegally employed third-country national, who should be punished.

The measure seeks to provide a harmonised EU framework for imposing sanctions on employers for hiring TCNs who do not enjoy a regular status of stay in the EU.

The proposal would establish a common policy consisting of three main features. First, employers would be subject to a number of new administrative obligations that would need to be fulfilled before recruiting any TCNs. Non-compliance would lead to a series of punitive measures, financial sanctions and criminal penalties. Second, the procedure for operationalising complaints would be harmonised; and third, each Member State would be required to inspect the employee records in 10% of its registered companies.

Observations by the Rapporteur

The Rapporteur regrets the narrow scope of the proposed directive.

The provisions of this Directive are designed to reduce illegal immigration into the EU. Consequently, the appropriate legal basis is Article 63(3)(b) of the EC Treaty. That legal base does not cover measures relating to TCNs who are legally staying in the EU but who may also be a victim of labour exploitation. For example, the instrument does not cover nationals of those Member States who have joined the EU since 2004 and 2007 and who are still subject to transitional arrangements, thereby limiting their free access to the labour markets of a number of the EU-15 Member States.

Article 2 - In order to offer a better protection against exploitation, the definitions of terms such as “employer”, “subcontractor”, “remuneration” should be as all-encompassing as possible. For example, “employer” should include temporary work agencies and other intermediaries.

Remuneration should also include overtime rates – this is important when the employer has to pay any outstanding remuneration to the illegally employed third-country national.

Article 4 - The Rapporteur welcomes the preventive measures foreseen by the proposal: the article 4 obliges employers to examine the residence permits or other authorisation for stay of potential employees before hiring them, and also to maintain records on the dates of the start and end of the employment and to transmit these to the relevant authorities. For economic operators, the administrative burden can be considered as proportionate to the objective of the proposal. Member States should provide employers with clear guidelines and on-going advice on the identification of residence permits and other authorisations for stay. Sharing of best practices among Member States should be encouraged at the EU level.

The Rapporteur is in favour of a simplification of these formalities when the employer is a private person.

It is not asked to the employers to have a rigorous knowledge of the aspect of the residence permits or other authorisation for stay. The Rapporteur considers that an employer can be held liable only if the document is manifestly incorrect or if the employer knows that it is a forgery. He also believes that measures should be taken by Member States in order to provide employers with clear guidelines and on-going advice on the identification of residence permits and other authorisations for stay. A system of sharing of best practices among Member States should also be put in place at the EU level.

For more flexibility, Member States should be allowed to give a reasonable delay for employers to bring the situation of the employed third country national in line with national law.

Article 6 - Sanctions include financial penalties; the Rapporteur proposes that a reduction of these penalties can be consented when the employer is a natural person who employs illegal TCN to provide domestic help and personal services.

Article 7 - It is natural that employers pay the outstanding remuneration that is due to the illegally employed TCN; however, this provision should be extended to any other work-related financial entitlements and to all the costs resulting from transferring the remuneration and the entitlements to abroad, in the case of the third country national having returned to his/her country, in order not to penalise the TCN.

When the agreed remuneration cannot be established, this can be determined with reference to the applicable laws on minimum wages, collective agreements or practices or to the minimum income under which citizens of the Member State concerned are entitled to social assistance.

Member states are required to foresee mechanisms to ensure that the TCN receive back outstanding payments automatically, without the need for the TCN to introduce a claim, and even in cases where the person has returned. This could be seen as more favourable and discriminatory for EU workers who are required to lodge a complaint with the relevant bodies to secure outstanding payment. However, the Rapporteur would like to remind the logical backing the Commission’s proposal: the undocumented TCN live underground, they fear detention and return, constitute an “easily exploitable” workforce and are much more vulnerable than other workers.

The Rapporteur supports the Commission’s proposal that states that a work relationship is presumed to be of at least 6 months, unless the employer or the illegally employed third-country national can prove differently.

Article 8 - This article foresees other sanctions for firms who employ TCN, such as exclusion from entitlement to public funds, contracts and recovery of benefits received. The Rapporteur considers that it is important that the provisions of this article are also extended to EU funding and to EU procurement.

Article 9 - The Proposal also extends its provisions to subcontractors and the Commission’s intention was that all the undertakings in a chain of subcontracting are held jointly and severally liable to pay financial sanctions against an employer at the end of the chain who employs illegally staying TCNs. However, the Rapporteur understands that it would be difficult to place a burden on the main contractor as the latter is not in a position to control compliance in practice. Therefore, he accepts to limit the liability of subcontractors in the chain.

Article 10 - Furthermore, in certain specified cases, contraventions may even constitute a criminal offence, in which case the employer may face placement under judicial supervision and a judicial winding-up order as well as other sanctions. This is the case when the working conditions are particularly exploitative, when the employer knows or ought to have known, that the TCN is a victim of trafficking in human beings or when the TCN is a minor.

Article 14 - Most notably, the Proposal asks that Member States establish mechanisms that allow exploited migrant workers to lodge complaints against their employers, if not personally, then through third parties.

Further, in certain specific cases and under the conditions of Articles 4 to 15 of Directive 2004/81/EC[2], illegal immigrants may be able to benefit from a temporary residence permit.

Article 15 - The Commission’s proposal requires Member States to ensure that the employee records of at least 10% of the companies established on their territory are inspected; the current average national requirement is 2 %.

The Rapporteur welcomes the idea of increasing the number of inspections – this would improve enforcement and send a clear message to employers that the threat of being caught in case of violation is real or increased.

However, the Rapporteur is aware about the fact that the proposal will increase the administrative burden on the Member States, because compliance with that provision would require a substantial increase in financial and personnel resources by the Member States. Therefore, he proposes that the percentage of 10% is replaced by 5%.

Conclusion

The fight against illegal immigration is a key component of the EU's strategy on immigration. In this field, the main aim of this directive should be to stop the exploitation of illegal migrants and not have the side effect of reducing the possibilities for TCN to find work. The present directive would be very useful in that sense. In this context, we also find it necessary to introduce measures aimed at protecting the rights of migrant workers, including illegal migrants, who have been exploited by their employers.

In this respect, effectiveness depends largely on enforcement, which is a responsibility of the Member States, which the Commission is and will be called to monitor.

• [1]  Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council providing for sanctions against employers of illegally staying third country nationals
• [2]  Council Directive 2004/81/EC of 29 April 2004 on the residence permit issued to third-country nationals who are victims of trafficking in human beings or who have been the subject of an action to facilitate illegal immigration, who cooperate with the competent authorities

AVIZ MINORITAR (23.1.2009)

exprimat în conformitate cu articolul 48 alineatul (3) din Regulamentul de procedură

de Giusto Catania

Abordarea propunerii este – la fel ca în cazul directivei privind repatrierea, față de adoptarea căreia ne-am opus cu fermitate – eronată și contraproductivă din următoarele motive:

–  este represivă față de veriga slabă, migrantul;

–  nu rezolvă problema, care constă în faptul că între 4,5 și 8 milioane de lucrători migranți din Europa sunt constrânși să lucreze ilegal din cauza statutului lor;

–  se bazează pe un temei juridic care vizează lupta împotriva imigrației ilegale și nu munca la negru.

Rezultatul compromisului va permite statelor membre să pedepsească foarte sever migrantul, fără să-l protejeze de expulzare și fără să prevadă în general o regularizare pentru cei ce denunță exploatarea. Dimpotrivă, pentru cei care sunt responsabili de exploatare, dispozițiile negociate fac posibilă doar pedepsirea cazurilor extrem de grave și, în plus, prin intermediul unor dispoziții foarte vagi (ceea ce pune sub semnul întrebării conformitate cu principiile fundamentale ale dreptului penal).

Singurul aspect pozitiv al compromisului pare a fi faptul că se prevede excluderea de la subvenții publice a angajatorilor care exploatează migranți.

Considerăm că această propunere este nocivă pentru migranți și contraproductivă în ceea ce privește politica comună ce care ca obiectiv facilitarea intrării și șederii legale.

AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forȚei de muncă Și afaceri sociale (15.9.2008)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a sancțiunilor la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală

(COM(2007)0249 – C6‑0143/2007 – 2007_0094(COD))

Raportoare: Edit Bauer

(*) Procedura comisiilor asociate - articolul 47 din Regulamentul de procedură

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a sancțiunilor la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în ședere ilegală face parte din pachetul de politici în materie de imigrație prevăzut în Planul de acțiune privind imigrația ilegală¹ și în Prioritățile de acțiune în materie de luptă împotriva imigrației clandestine a resortisanților din țări terțe din 2006². Această propunere a fost urmată în 2007 de următoarele documente:

- Comunicarea Comisiei privind migrația circulatorie și parteneriatele pentru mobilitate încheiate de Uniunea Europeană cu țări terțe³,

- propunerea de directivă a Consiliului privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate⁴,

- propunere de directivă a Consiliului privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții din țările terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru⁵,

- Comunicarea Comisiei privind accelerarea luptei împotriva muncii nedeclarate⁶.

Scopul acestei propuneri este încetinirea fluxului migrației ilegale, în timp ce celelalte propuneri legislative reglementează migrația legală. Propunerile de reglementare a politicii de migrație stabilesc în mod clar distincția dintre migrația legală și ilegală. Obiectul prezentei propuneri îl reprezintă exclusiv migrația ilegală. Experiența arată că unul din factorii cei mai importanți îl constituie posibilitatea unui loc de muncă în UE.

Temeiul juridic al propunerii este articolul 63 alineatul (3) litera b din Tratatul CE.

Conform estimărilor, numărul de resortisanți din țări terțe în UE variază între 4,5 și 8 milioane de persoane. Angajarea ilegală se concentrează în anumite sectoare: construcții, agricultură, serviciile de curățenie și serviciile hoteliere/de catering.

În rezoluția sa „Lupta împotriva migrației ilegale a resortisanților din țări terțe”, Parlamentul European a solicitat Uniunii și statelor membre „să ia măsuri ferme de combatere a angajărilor ilegale ale imigranților, prin instituirea de sancțiuni împotriva angajatorilor, întărirea controalelor la locul de muncă prin asigurarea resurselor umane și materiale necesare pentru combaterea angajărilor ilegale, precum și promovarea măsurilor de protecție a imigranților”.

Propunerea urmează două principii centrale:

- sancțiunile aplicate în cazul angajării de imigranți ilegali ar trebui să fie proporționate, disuasive și efective,

- ar trebui aplicat principiul subsidiarității.

Definițiile, strategiile și normele minime comune în materie de combatere a imigrației ilegale trebuie să se afle la baza politicii comune europene pentru imigrație.

AMENDAMENTELE

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1 Propunere de directivă Considerentul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Dispozițiile nu ar trebui să includă resortisanții din țări terțe fără permis de ședere legală. Dispozițiile îi exclud pe resortisanții din țări terțe care sunt membri de familie ai cetățenilor Uniunii exercitându-și dreptul la libera circulație în Comunitate și pe cei care, în temeiul acordurilor dintre Comunitate și statelor membre, pe de o parte, și țările de origine ale acestor resortisanți, pe de altă parte, beneficiază de drepturi privind libera circulație, echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii. De asemenea, sunt excluși resortisanții din țări terțe care se află într-o situație prevăzută de dreptul comunitar, cum ar fi persoanele angajate legal într-un stat membru și care sunt detașate într-un alt stat membru, în contextul prestării de servicii.	(4) Dispozițiile nu ar trebui să includă resortisanții din țări terțe fără permis de ședere legală. Dispozițiile îi exclud pe resortisanții din țări terțe care locuiesc legal într-un stat membru, dar care nu sunt autorizați să lucreze pe teritoriul acestuia, pe resortisanții din țări terțe care sunt membri de familie ai cetățenilor Uniunii exercitându-și dreptul la libera circulație în Comunitate și pe cei care, în temeiul acordurilor dintre Comunitate și statele membre, pe de o parte, și țările de origine ale acestor resortisanți, pe de altă parte, beneficiază de drepturi privind libera circulație, echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii. De asemenea, sunt excluși resortisanții din țări terțe care se află într-o situație prevăzută de dreptul comunitar, cum ar fi persoanele angajate legal într-un stat membru.
Justificare
Prima parte a acestui amendament (în care se înlocuiește „neoprávnene”și „oprávnene”) este doar o modificare lingvistică și nu privește alte limbi. Directiva ar trebui aplicată și în cazul lucrătorilor detașați.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Considerentul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(7) Pentru a pune în aplicare interdicția generală și a preveni infracțiunile, statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni corespunzătoare. Acestea ar trebui să dispună sancțiuni financiare și contribuții la costurile de repatriere a resortisanților din țări terțe cu ședere ilegală.	(7) Pentru a pune în aplicare interdicția generală și a preveni infracțiunile, statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni corespunzătoare. Acestea ar trebui să dispună sancțiuni financiare, însă ar trebui să se prevadă, de asemenea, impunerea unor sancțiuni financiare mai moderate în cazuri specifice și limitate în care lucrătorii în cauză sunt angajați la domiciliu. La stabilirea sumelor sancțiunilor financiare, statele membre pot lua în considerare necesitatea compensării costurilor generate de obligația lor de a garanta plata de către angajatori a oricărei remunerații restante unui resortisant al unei țări terțe angajat ilegal și, dacă este cazul, a cheltuielilor legate de transferul sumelor restante în țara în care resortisantul unei țări terțe angajat ilegal s-a întors de bunăvoie, a fost returnat sau expulzat.
Amendamentul  3 Propunere de directivă Considerentul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(8) Angajatorul ar trebui în orice caz să fie obligat să plătească resortisanților din țări terțe tot salariul restant, corespunzător muncii efectuate, precum și toate impozitele și contribuțiile la asistența socială neachitate.	(8) Angajatorul ar trebui în orice caz să fie obligat să plătească resortisanților din țări terțe tot salariul restant, corespunzător muncii efectuate. În cazul în care nu este posibilă stabilirea salariului respectiv, aceasta ar trebui să se bazeze, din oficiu, pe salariul minim stabilit de legislația națională sau, în cazul în care legislația națională nu prevede un salariu minim, pe nivelul de remunerare echivalent considerat ca fiind corespunzător venitului minim care le acordă cetățenilor statului membru în cauză dreptul de a beneficia de asistență socială în statul membru respectiv, sau pe acordurile colective sau practicile din sectorul corespunzător din statul membru în care se află sediul angajatorului. Dacă este cazul, tot angajatorului ar trebui să-i revină și obligația de a achita orice cheltuieli generate de transferul salariului restant în țara în care resortisantul unei țări terțe angajat ilegal s-a întors de bunăvoie, a fost returnat sau expulzat.
Amendamentul  4 Propunere de directivă Considerentul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(10) Statele membre ar trebui în mod egal să presupună că acest contract de muncă a durat cel puțin șase luni, în așa fel încât responsabilitatea dovezii revine angajatorului, cel puțin pe o anumită perioadă.	(10) Statele membre ar trebui în mod egal să presupună că acest raport de muncă a durat cel puțin șase luni, în așa fel încât responsabilitatea dovezii revine angajatorului, cel puțin pe o anumită perioadă, și ar trebui să prevadă, de asemenea, posibilitatea pentru angajator să dovedească existența și durata raportului de muncă. Pentru a calcula salariul restant, se presupune că raportul de muncă s-a desfășurat în conformitate cu legislația, regulamentele, dispozițiile administrative și/sau acordul sau acordurile colective aplicabile raporturilor de muncă similare.
Amendamentul  5 Propunere de directivă Considerentul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(13) Având în vedere că se recurge frecvent la subcontractare în anumite sectoare afectate, este necesar să se asigure că toate întreprinderile din cadrul unui lanț de subcontractare au responsabilitatea conjunctă și solidară de a achita sancțiunile financiare la adresa unui angajator de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală, situat la capătul lanțului.	(13) Având în vedere că se recurge frecvent la subcontractare în anumite sectoare afectate, este necesar să se asigure că toate întreprinderile din cadrul unui lanț de subcontractare, inclusiv agențiile de plasare a forței de muncă temporare care asigură personal temporar întreprinderilor care folosesc serviciile lor, au responsabilitatea conjunctă și solidară de a achita sancțiunile financiare la adresa unui angajator de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală, situat la capătul lanțului.
Justificare
Agențiile de plasare a forței de muncă temporare ar trebui incluse în „lanțul de subcontractare”.
Amendamentul  6 Propunere de directivă Considerentul 17
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(17) Infracțiunea penală ar trebui să fie pedepsită prin sancțiuni penale efective, proporționale și descurajatoare care ar trebui să se aplice, de asemenea, persoanelor juridice din Comunitate pentru că mulți angajatori sunt persoane juridice.	(17) Infracțiunea penală ar trebui să fie pedepsită prin sancțiuni penale efective, proporționale și descurajatoare care ar trebui să se aplice angajatorilor din Comunitate, atât persoane fizice, cât și juridice, inclusiv reprezentanților legali ai persoanelor juridice.
Amendamentul  7 Propunere de directivă Considerentul 18a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(18a) Pentru a oferi o protecție eficientă față de condițiile de muncă abuzive, entitățile juridice, asociațiile victimelor, organizațiile neguvernamentale și alte organisme precum sindicatele ar trebui să fie împuternicite să intervină în proceduri juridice, în numele sau în sprijinul victimei, fără a aduce atingere normelor de procedură de drept intern privind reprezentarea și apărarea în fața instanțelor naționale. Pentru a încuraja victimele să depună contestații, părțile terțe desemnate ar trebui să aibă dreptul să păstreze confidențiale identitatea și domiciliul reclamanților.
Amendamentul  8 Propunere de directivă Considerentul 20
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(20) Pentru a asigura un grad de aplicare suficient și pentru a evita diferențele semnificative dintre nivelurile de aplicare în statele membre, un anumit număr de întreprinderi stabilite în fiecare stat membru ar trebui să fie inspectate.	(20) Pentru a asigura un grad de aplicare satisfăcător al prezentei Directive și pentru a reduce, pe cât posibil, diferențele dintre nivelurile de aplicare în statele membre, un anumit număr de întreprinderi stabilite în fiecare stat membru ar trebui să fie inspectate. Inspecțiile respective pot fi efectuate în cadrul altor acțiuni de inspecție, precum controlul respectării dispozițiilor privind sănătatea și siguranța la locul de muncă. Ar trebui să se mențină o distincție clară între inspecția muncii, al cărei obiectiv este verificarea aplicării corecte a dreptului muncii, și inspecția imigrării care nu are aceleași obiective sau principii etice. În special, statele membre nu ar trebui să realoce activităților de inspecție a imigrării finanțările acordate organismelor care aplică dreptul muncii, în scopul punerii în aplicare a prezentei directive.
Amendamentul  9 Propunere de directivă Considerentul 21a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(21a) Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să adopte măsuri destinate să transforme munca nedeclarată în raporturi de muncă declarată și să reglementeze situația lucrătorilor nedeclarați.
Justificare
Prezenta dispoziție este necesară definirii domeniului de aplicare al acestei directive în raport cu măsurile luate de statele membre din proprie inițiativă pentru a combate fenomenul muncii nedeclarate și a reglementa situația lucrătorilor nedeclarați.
Amendamentul  10 Propunere de directivă Articolul 2 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) „angajare” se referă la exercitarea activităților remunerate pentru și sub coordonarea unei alte persoane;	(b) „angajare” se referă la exercitarea activităților care sunt sau ar trebui să fie remunerate în temeiul legislației naționale aplicabile pentru sau sub coordonarea sau/și supravegherea unui angajator;
Amendamentul  11 Propunere de directivă Articolul 2 – litera e
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(e) „angajator” se referă la orice persoană, inclusiv persoanele juridice, pentru care și sub a cărui coordonare un resortisant dintr-o țară terță exercită activități remunerate;	(e) „angajator” se referă la orice persoană fizică sau juridică pentru care sau sub a cărei coordonare și/sau supraveghere un resortisant dintr-o țară terță exercită activități care sunt sau ar trebui să fie remunerate în temeiul legislației naționale aplicabile. Definiția se aplică și la agențiile de plasare a forței de muncă temporare.
Justificare
Angajatorul ar trebui definit ca o persoană fizică sau juridică, iar agențiile de plasare a forței de muncă temporare ar trebui incluse în această categorie.
Amendamentul  12 Propunere de directivă Articolul 2 – litera ea (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ea)„persoană fizică în calitate de angajator” se referă la o persoană pentru care un resortisant dintr-o țară terță prestează activități remunerate în calitate de lucrător la domiciliu;
Justificare
Este necesar ca situația persoanelor fizice care angajează lucrători la domiciliu să se definească în raport cu articolul 4 pentru a prevede un sistem simplificat al obligațiilor impuse angajatorilor și în raport cu articolul 6 pentru a garanta aplicarea unor sancțiuni financiare mai adaptate acestei forme specifice de raport de muncă.
Amendamentul  13 Propunere de directivă Articolul 2 – litera eb (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(eb) „persoană juridică” se referă la orice entitate legală care beneficiază de acest statut în temeiul legislației naționale aplicabile;
Amendamentul  14 Propunere de directivă Articolul 2 – litera f
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(f) „subcontractant” se referă la o persoană fizică sau juridică, acesteia fiindu-i încredințată executarea tuturor sau a ansamblului de obligații ale unui contract prealabil.	(f) „subcontractant” se referă la o persoană fizică sau juridică, acesteia fiindu-i încredințată executarea tuturor sau unor obligații ale unui contract prealabil, inclusiv la agențiile de plasare a forței de muncă temporare și la alți intermediari;
Justificare
Agențiile de plasare a forței de muncă temporare ar trebui incluse în definiția subcontractantului, având în vedere rolul din ce în ce mai important pe care îl au în subcontractarea și angajarea de resortisanți din țări terțe.
Amendamentul  15 Propunere de directivă Articolul 2 – litera fa (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(fa) „remunerație” înseamnă orice venituri și salarii nete, precum și orice drepturi financiare legate de activitatea prestată și beneficii în natură echivalente cu cele de care ar fi beneficiat lucrătorii care prestează aceeași muncă în cadrul unui raport de muncă declarat;
Amendamentul  16 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Încălcarea acestei interdicții se supun sancțiunilor și măsurilor prevăzute de prezenta directivă.	Angajatorii care se fac vinovați de încălcarea acestei interdicții se supun sancțiunilor și măsurilor prevăzute de prezenta directivă.
Justificare
Amendament depus în intenția de a clarifica textul.
Amendamentul  17 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) să solicite resortisanților din țări terțe prezentarea unui permis de ședere sau a unei alte autorizații de ședere valabilă pe perioada angajării în cauză;	(a) să solicite resortisanților din țări terțe prezentarea unui permis de ședere sau a unei alte autorizații de ședere valabilă înainte de a fi angajat.
	În cazul în care durata contractului de angajare depășește perioada de valabilitate a permisului de ședere sau a altei autorizații de ședere, statele membre impun angajatorului de a cere resortisantului dintr-o țară terță să prezinte, la data expirării permisului sau a autorizării de ședere prezentate înainte de angajare, un permis nou valabil sau o autorizare de ședere. În cazul în care angajatul resortisant dintr-o țară terță nu poate prezenta un permis nou de ședere valabil sau o autorizare de ședere, angajatorul are dreptul de a anula raportul de muncă de la data de expirare a valabilității permisului sau autorizării de ședere.
Amendamentul  18 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) să copieze permisul de ședere sau o altă autorizație de ședere sau să înregistreze informațiile figurând aici înainte de începerea perioadei de angajare;	(b) să includă o copie a permisului de ședere sau o altă autorizație de ședere în documentația cerută cu privire la procedurile prevăzute deja de statul membru la angajarea lucrătorilor și să informeze autoritățile competente ale statului membru cu privire la debutul și terminarea contractului de angajare a resortisanților din țări terțe;
Justificare
Pentru a se evita formalitățile birocratice impuse angajatorilor, ar trebui incluse în procedurile normale de angajare deja existente în sistemele naționale informații și înștiințări cu privire la angajarea resortisanților din țări terțe.
Amendamentul  19 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre obligă angajatorii implicați în activități economice sau care sunt persoane juridice să informeze, în cel mult o săptămână, autoritățile competente desemnate de statele membre cu privire la debutul sau terminarea contractului de angajare a resortisanților din țări terțe.	eliminat
Amendamentul  20 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Statele membre pot introduce un sistem simplificat al obligațiilor impuse angajatorului în cazul persoanelor fizice care au calitatea de angajator.
Amendamentul  21 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2b) Statele membre pot acorda angajatorilor și lucrătorilor o perioadă suficientă de timp pentru regularizarea raportului de muncă ilegal.
Justificare
Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda angajatorilor și angajaților o perioadă de timp pentru regularizarea situației de muncă a lucrătorului și în cazul procedurilor administrative prelungite.
Amendamentul  22 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Statele membre asigură că angajatorii îndeplinesc obligația în temeiul alineatului (1) litera (a) doar dacă documentul prezentat ca permis de ședere sau o altă autorizație de ședere nu sunt în mod clar false.	(3) Statele membre asigură că angajatorii îndeplinesc obligația în temeiul alineatului (1) cu excepția cazului în care documentul prezentat ca permis de ședere valabil sau ca o altă autorizație de ședere prezintă anomalii care nu pot trece neobservate de către un angajator care a acordat acestei verificări atenția cuvenită sau dacă se stabilește că angajatorul nu putea ignora, în mod rezonabil, falsificarea documentului în cauză.
Amendamentul  23 Propunere de directivă Articolul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 5	eliminat
Consecința respectării obligațiilor impuse angajatorilor
Statele membre asigură că angajatorii nu sunt responsabili pentru încălcarea articolului 3 atunci când pot demonstra că au respectat obligațiile enunțate la articolul 4.
Justificare
Acest articol este caduc.
Amendamentul  24 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Sancțiunile în cazul fiecărei infracțiuni prezentată la articolului 3 cuprind:	Sancțiunile aplicate în cazul încălcării articolului 3 cuprind:
Justificare
Articolul 3 nu menționează infracțiunile, ci se referă la interzicerea angajării de resortisanți din țări terțe aflați în ședere ilegală, încălcarea dispozițiilor în cauză constituind o infracțiune, având în vedere riscurile pe care le reprezintă pe plan social.
Amendamentul  25 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) plățile pentru costurile de repatriere ale fiecărui resortisant dintr-o țară străină angajat ilegal, în cazurile în care procedurile de repatriere se pun în aplicare.	eliminat
Justificare
Responsabilitatea repatrierii imigranților ilegali nu poate fi impusă angajatorilor. Directiva nu ar trebui să oblige angajatorii să suporte cheltuielile repatrierii resortisanților din țări terțe angajați ilegal în cazul efectuării procedurilor de expatriere. Se poate totuși accepta impunerea de sancțiuni financiare angajatorilor care angajează ilegal resortisanți din țări terțe, care ar include și costul repatrierii.
Amendamentul  26 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Statele membre pot prevede sancțiuni financiare reduse în cazul în care angajatorul este o persoană fizică;
Amendamentul  27 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În cazul fiecărei infracțiuni a articolului 3, statele membre asigură că angajatorul plătește:	(1) Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (2b), pentru încălcarea articolului 3, statele membre se asigură că angajatorul plătește:
Amendamentul  28 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 1 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) tot salariul restant resortisanților din țări terțe angajați ilegal;	(a) tot salariul restant resortisanților din țări terțe angajați ilegal; în cazul în care nu se poate stabili nivelul convenit de remunerare, se consideră că acesta este salariul minim fixat de legislația națională. În statele membre în care nu există un salariu minim, nivelul convenit de remunerare va fi stabilit pe baza veniturilor minime care le permit cetățenilor statului membru în cauză să beneficieze, în statul membru respectiv, de asistență socială sau în conformitate cu acordurile colective sau practicile aplicabile în sectorul corespunzător.
Amendamentul  29 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) toate impozitele rămase și toate contribuțiile la asistența socială, inclusiv amenzile administrative corespunzătoare.	(b) o sumă egală cu valoarea tuturor impozitelor și contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă resortisantul dintr-o țară terță ar fi fost angajat legal, inclusiv penalizările pentru întârzieri și amenzile administrative corespunzătoare;
Amendamentul  30 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 1 – litera ba (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ba) dacă este cazul, orice cheltuială determinată de transferul plăților salariale care îi sunt datorate în țara în care resortisantul dintr-o țară terță s-a întors de bunăvoie, a fost returnat sau expulzat.
Amendamentul  31 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Pentru a pune în aplicare alineatul 1 litera (a), statele membre:	(2) Pentru a pune în aplicare alineatul 1 litera (a), statele membre pun în practică mecanisme pentru a asigura că procedurile necesare recuperării salariului restant sunt declanșate automat fără să mai fie nevoie ca resortisanții din țări terțe să introducă o cerere;
(a) pun în practică mecanisme pentru a asigura că procedurile necesare recuperării salariului restant sunt declanșate automat fără să mai fie nevoie ca resortisanții din țări terțe să introducă o cerere;
(b) presupun că un contract de muncă a durat cel puțin 6 luni, doar dacă angajatorul poate dovedi contrariul.	(2a) Pentru a pune în aplicare alineatul 1 literele (a) și (b), statele membre presupun că un contract de muncă a durat cel puțin 6 luni, doar dacă angajatorul sau angajatul pot dovedi contrariul.
Amendamentul  32 Propunere de directivă Articolul 8 - partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că un angajator responsabil în cadrul activităților economice poate, de asemenea, dacă este cazul, să se supună următoarelor măsuri:	Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că angajatorii care încalcă dispozițiile articolului 3 în cadrul activităților economice se supun, de asemenea, dacă este cazul, următoarelor măsuri:
Amendamentul  33 Propunere de directivă Articolul 8 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) excluderea de la posibilitatea de a beneficia de prestări, ajutoare sau subvenții publice de până la 5 ani;	(a) excluderea de la posibilitatea de a beneficia de prestări, ajutoare sau subvenții publice, inclusiv fonduri comunitare gestionate de statele membre, pe o perioadă de până la cinci ani;
Amendamentul  34 Propunere de directivă Articolul 8 – litera d
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(d) închiderea temporară sau definitivă a instituțiilor care au servit comiterii infracțiunii.	(d) închiderea temporară sau definitivă a instituțiilor care au servit comiterii infracțiunii sau retragerea provizorie sau definitivă a unui permis de exercitare a activității economice în cauză, dacă aceasta este justificată mai ales de gravitatea încălcării sau de procentajul de resortisanți din țări terțe angajați ilegal de angajatorul în cauză.
Amendamentul  35 Propunere de directivă Articolul 10 - partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. Fiecare stat membru asigură că infracțiunea menționată la articolul 3 constituie o infracțiune penală atunci când este comisă intenționat, în următoarele situații:	1. Fiecare stat membru asigură că încălcarea articolului 3 constituie o infracțiune atunci când este comisă intenționat, în următoarele situații:
Justificare
Această modificare subliniază gravitatea încălcării dispozițiilor articolului 3 care, în anumite circumstanțe, reprezintă un risc mai însemnat pe plan social și care ar trebui, prin urmare, să fie sancționat în consecință.
Amendamentul  36 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 1 – litera d
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(d) infracțiunea este comisă de către un angajator care utilizează munca sau serviciile unei persoane, știind că aceasta din urmă este victima traficului cu ființe umane.	(d) încălcarea este comisă de către un angajator care utilizează munca sau serviciile unei persoane, știind că aceasta din urmă este victima traficului cu ființe umane sau este minoră.
Justificare
Ar trebui aplicate sancțiuni severe angajatorilor care au cunoștință de faptul că utilizează munca unui resortisant minor aflat în situație ilegală. Minorii reprezintă o categorie socială extrem de vulnerabilă care necesită protecție socială.
Amendamentul  37 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre asigură că participarea sau instigarea de a comite actele menționate la articolul 1 constituie o infracțiune.	(2) Statele membre asigură că participarea, complicitatea sau instigarea de a comite actele menționate la alineatul(1) sau disimularea lor constituie o infracțiune.
Amendamentul  38 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre asigură că infracțiunea penală menționată la articolul 10 este pasibilă de sancțiuni efective, proporționale și descurajatoare.	(1) Statele membre asigură că infracțiunea penală menționată la articolul 10 este pedepsită prin sancțiuni efective, proporționale și descurajatoare.
Amendamentul  39 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Sancțiunile penale prevăzute în acest articol pot fi însoțite de alte sancțiuni sau măsuri, mai ales cele menționate la articolele 6, 7 și 8, și de publicarea deciziei judiciare privind condamnarea, sau de sancțiuni sau măsuri aplicate.	(2) Sancțiunile penale prevăzute în acest articol pot fi însoțite de alte sancțiuni sau măsuri, de exemplu de cele menționate la articolele 6, 7 și 8, și de publicarea deciziei judiciare privind condamnarea sau de hotărârea de a aplica sancțiuni sau alte măsuri aplicate.
Justificare
În conformitate cu legislația în vigoare, clasificarea unui act drept infracțiune penală depinde de gradul de gravitate și de riscul pe plan social pe care îl prezintă. Măsurile luate împotriva angajatorilor care încalcă dispozițiile articolului 3 sunt reglementate exclusiv de prezentul articol. De aceea formularea „mai ales” este inadecvată.
Amendamentul  40 Propunere de directivă Articolul 13 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) măsuri de excludere de la posibilitatea de a beneficia de prestări sau ajutoare publice;	(a) măsuri de excludere de la posibilitatea de a beneficia de prestări, ajutoare sau subvenții publice, inclusiv fonduri comunitare gestionate de statele membre;
Amendamentul  41 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre prevăd mecanisme eficace prin care resortisanții din țări terțe angajați ilegal pot depune contestații la adresa angajatorilor, direct sau prin intermediul părților terțe desemnate.	(1) Statele membre prevăd mecanisme eficace prin care resortisanții din țări terțe angajați ilegal pot depune contestații la adresa angajatorilor, direct sau prin intermediul părților terțe desemnate în conformitate cu articolul 14a.
Amendamentul  42 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 3a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) În ceea ce privește infracțiunile penale menționate la articolul 10 alineatul (1) litera (d), statele membre acordă, în temeiul condițiilor prevăzute la articolele 4-15 din Directiva 81/2004/CE, permise de ședere pe durată limitată, legată de durata procedurilor naționale corespunzătoare, resortisanților din țări terțe care sunt victime ale traficului de ființe umane și care cooperează în cadrul procedurilor inițiate împotriva angajatorului lor.
Amendamentul  43 Propunere de directivă Articolul 14a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 14a
	Părțile terțe desemnate
	Statele membre asigură că entitățile legale, asociațiile, organizațiile neguvernamentale, autoritățile locale și alte organisme cum ar fi sindicatele, care au, conform criteriilor din legislația națională corespunzătoare, un interes legitim în a se asigura că dispozițiile prezentei directive sunt respectate, pot interveni, fie în numele, fie în sprijinul unui resortisant dintr-o țară terță angajat ilegal, în orice proceduri judiciare, administrative și/sau penale prevăzute cu scopul de a pune în aplicare prezenta directivă.
Amendamentul  44 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre asigură că cel puțin 10% din întreprinderile stabilite pe teritoriul lor pe an sunt supuse inspecțiilor vizând controlarea angajării resortisanților din țări terțe cu ședere ilegală.	(1) Statele membre asigură desfășurarea unor inspecții eficiente și adecvate pe teritoriul lor vizând controlarea angajării resortisanților din țări terțe cu ședere ilegală.
Amendamentul  45 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Alegerea întreprinderilor care trebuie să fie inspectate se bazează pe evaluarea riscului stabilită de autoritățile competente din statele membre, având în vedere factori cum ar fi sectorul în care o întreprindere este activă și orice antecedente penale.	(2) Pe baza evaluării riscului, statele membre stabilesc în mod regulat domeniile de activitate în care angajarea de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală cunoaște cea mai largă răspândire pe teritoriul lor. Statele membre fac publice domeniile identificate în urma respectivei evaluări a riscului.
Justificare
Statele membre ar trebui să evalueze riscul concentrării în anumite sectoare a angajării de imigrați aflați în situație ilegală. Aceasta ar facilita concentrarea inspecțiilor în sectoarele respective, în care riscul este mai mare, ceea ce ar permite scăderea numărului de inspecții solicitate. O astfel de situație ar contribui la scăderea costurilor de punere în aplicare a măsurilor prevăzute de prezenta directivă.
Amendamentul  46 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Statele membre asigură că inspecțiile menționate la alineatele (1) și (2) sunt, fără a aduce atingere inspecțiilor muncii, efectuate și cu scopul de a evalua condițiile de muncă.
Amendamentul  47 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 2b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2b) În cazul lucrătorilor detașați resortisanți din țări terțe, serviciile de inspecție din statele membre pot recurge la cooperarea și schimbul de informații prevăzute de Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996* privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, pentru a verifica faptul că resortisanții din țări terțe sunt angajați legal în statul membru de origine.
	*JO L 18, 21.1.1997, p. 1.
Amendamentul  48 Propunere de directivă Articolul 15a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 15a
	Relația cu măsurile interne
	Prezenta directivă nu afectează măsurile naționale care încurajează transformarea muncii nedeclarate în raporturi de muncă declarate și care ajută lucrătorii nedeclarați să își reglementeze statutul.
Justificare
Este necesar să se definească relația dintre domeniul de aplicare al prezentei directive și măsurile naționale luate de statele membre din proprie inițiativă pentru combaterea muncii nedeclarate și regularizarea situației lucrătorilor nedeclarați.
Amendamentul  49 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[În decurs de trei ani de la data menționată la articolul 17] cel târziu și la trei ani după această dată, statele membre transmit Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentei directive sub forma unui raport menționând numărul și rezultatele inspecțiilor realizate în conformitate cu articolul 15, precum și precizările privind măsurile adoptate în temeiul articolului 8.	[În decurs de trei ani de la data menționată la articolul 17] cel târziu și la fiecare trei ani după această dată, statele membre transmit Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentei directive sub forma unui raport menționând sectoarele identificate în conformitate cu articolul 15 alineatul (2), numărul și rezultatele inspecțiilor realizate în conformitate cu articolul 15 alineatul (3), precum și precizările privind măsurile adoptate în temeiul articolului 8.
Amendamentul  50 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Statele membre pot, de asemenea, la primul raport, să prezinte o evaluare a oricăror efecte pe care aplicarea prezentei directive le-a avut asupra angajării resortisanților din țări terțe cu ședere legală.
Amendamentul  51 Propunere de directivă Articolul 16 – paragraful 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport întocmit pe baza acelor rapoarte.	În termen de douăsprezece luni de la primirea rapoartelor transmise de statele membre, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport întocmit pe baza acelor rapoarte. Raportul respectiv poate fi însoțit de propuneri de modificare a prezentei directive.

PROCEDURÃ

Titlu	Sancțiuni aplicate angajatorilor de resortisanți din țările terțe aflați în regim de ședere ilegală
Referințe	COM(2007)0249 – C6-0143/2007 – 2007/0094(COD)
Comisia competentă în fond	LIBE
Aviz emis de către                       Data anunțului în plen	EMPL 19.6.2007
Cooperare consolidată - data anunțului în plen	12.7.2007
Raportor pentru aviz :                Data numirii	Edit Bauer 5.6.2007
Examinare în comisie	25.6.2008		9.9.2008
Data adoptării	10.9.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	24 6 13
Membri titulari prezenți la votul final	Jan Andersson, Edit Bauer, Iles Braghetto, Philip Bushill-Matthews, Milan Cabrnoch, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Jean Louis Cottigny, Proinsias De Rossa, Carlo Fatuzzo, Ilda Figueiredo, Roger Helmer, Stephen Hughes, Karin Jöns, Ona Juknevičienė, Jan Jerzy Kułakowski, Jean Lambert, Bernard Lehideux, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Maria Matsouka, Mary Lou McDonald, Elisabeth Morin, Juan Andrés Naranjo Escobar, Csaba Őry, Siiri Oviir, Pier Antonio Panzeri, Rovana Plumb, Jacek Protasiewicz, Bilyana Ilieva Raeva, Elisabeth Schroedter, José Albino Silva Peneda, Jean Spautz, Gabriele Stauner, Ewa Tomaszewska, Anne Van Lancker, Gabriele Zimmer
Membri supleanți prezenți la votul final	Petru Filip, Donata Gottardi, Rumiana Jeleva, Sepp Kusstatscher, Claude Moraes, Csaba Sógor

AVIZ al Comisiei pentru agricultură Și dezvoltare rurală (25.6.2008)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a sancțiunilor la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală

(COM(2007)0249 – C6‑0143/2007 – 2007/0094(COD))

Raportor pentru aviz: Giuseppe Castiglione

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Le rapporteur, favorable à la proposition de directive, en partage pleinement les objectifs. L'introduction de mesures et de sanctions, même à caractère pénal, capables de dissuader les donneurs d'ouvrage d'employer des personnes en séjour irrégulier ne constitue pas seulement un instrument de lutte contre l'immigration clandestine mais c'est aussi un moyen d'assurer le développement d'une concurrence loyale sur le marché et, indirectement, de réaffirmer le droit pour chaque salarié de bénéficier de conditions de travail dignes et décentes.

Le secteur agricole est précisément un des principaux bassins d'emploi pour les immigrés illégaux qui viennent satisfaire une demande de main‑d'œuvre, généralement saisonnière, pour des tâches que souvent les citoyens européens ne sont plus disposés à accomplir (par exemple, la récolte des tomates en Italie). Dans le secteur agricole, le modèle d'emploi de la main‑d'œuvre des pays tiers se caractérise donc par le fait qu'il s'agit de rapports de courte voire de très courte durée, mais à forte intensité (beaucoup de rapports de travail de brève durée pour la même exploitation agricole).

C'est précisément en raison du grand nombre de travailleurs en séjour irrégulier et de la brève durée des rapports de travail que le rapporteur juge souhaitables certaines modifications de la proposition de la Commission, en plus d'autres amendements à caractère général, visant essentiellement à ne pas grever les frais administratifs des employeurs.

Certes le rapporteur est parfaitement prêt à accepter le principe selon lequel l'employeur est tenu de verser au salarié les rémunérations qu'il lui doit, ainsi que de payer les arriérés des cotisations sociales et fiscales. Toutefois, il pense que l'ouverture automatique de la procédure de recouvrement des salaires impayés, ainsi que la propose la Commission, introduirait dans le droit une différence de traitement entre travailleurs immigrés clandestins et salariés appartenant à l'Union européenne, qui semble injustifiée. De fait, on ne comprend pas pourquoi la gestion des obligations dérivant du rapport de travail devrait être gouvernée, dans le cas d'immigrés clandestins, par des règles différentes de celles du droit du travail, dans lequel prévaut le principe général de la partie demanderesse: c'est au salarié, au moyen d'un recours en justice, qu'il incombe d'établir le "quantum debeatur".

Par analogie, il se pourrait qu'on introduise une disparité injustifiée de traitement, cette fois au détriment des salariés européens employés "au noir", en présumant à six mois au moins la durée de l'emploi. Une telle présomption reporte sur l'employeur la charge de la preuve: il doit démontrer que la durée effective du travail est inférieure au semestre. Il s'agit d'une preuve négative, particulièrement lourde pour l'employeur (il est plus facile de démontrer que quelque chose a eu lieu que de démontrer qu'elle n'a pas eu lieu!), qui signifie pour lui une sanction additionnelle, entièrement disproportionnée si l'on considère que, dans l'agriculture, la durée moyenne des emplois saisonniers tournent autour de 40 jours. De plus, cette présomption pourrait avoir l'effet pervers d'encourager l'immigration illégale de ressortissants de pays tiers, attirés par la perspective de pouvoir toucher de toute façon au moins six mois de salaire, même en n'ayant travaillé que quelques jours.

Enfin, en ce qui concerne les mesures d'interdiction, le rapporteur est d'avis de laisser une plus grande marge de manœuvre aux États membres, afin de pouvoir mieux prendre en compte les particularités de chaque secteur et aussi l'impact social de l'application de ces mesures.

AMENDAMENTE

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1 Propunere de directivă Considerentul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Dispozițiile nu ar trebui să includă resortisanții din țări terțe permis de ședere legală. Dispozițiile îi exclud pe resortisanții din țări terțe care sunt membri de familie ai cetățenilor Uniunii exercitându-și dreptul la libera circulație în Comunitate și pe cei care, în temeiul acordurilor dintre Comunitate și statelor membre, pe de o parte, și țările de origine ale acestor resortisanți, pe de altă parte, beneficiază de drepturi privind libera circulație, echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii. De asemenea, sunt excluși resortisanții din țări terțe care se află într-o situație prevăzută de dreptul comunitar, cum ar fi persoanele angajate legal într-un stat membru și care sunt detașate într-un alt stat membru, în contextul prestării de servicii.	(4) Dispozițiile nu ar trebui să includă resortisanții din țări terțe cu ședere legală. Dispozițiile îi exclud pe resortisanții din țări terțe care sunt membri de familie ai cetățenilor Uniunii exercitându-și dreptul la libera circulație în Comunitate și pe cei care, în temeiul acordurilor dintre Comunitate și statele membre, pe de o parte, și țările de origine ale acestor resortisanți, pe de altă parte, beneficiază de drepturi privind libera circulație, echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii. De asemenea, sunt excluși resortisanții din țări terțe care se află într-o situație prevăzută de dreptul comunitar, cum ar fi persoanele angajate legal într-un stat membru și care sunt detașate într-un alt stat membru, în contextul prestării de servicii sau cărora li s-a acordat azil sau care au statut de refugiați.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Considerentul 8a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(8a) Pentru a garanta eficiența prezentei directive, orice profit necuvenit provenind de pe urma angajării ilegale a resortisanților din țări terțe ar trebui returnat. Remunerațiile restante și alte drepturi financiare de natură profesională care se rambursează ar trebui, prin urmare, să fie egale cu cele de care ar fi beneficiat același tip de lucrători care au un raport de muncă declarat.
Amendamentul  3 Propunere de directivă Considerentul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(13) Având în vedere că se recurge frecvent la subcontractare în anumite sectoare afectate, este necesar să se asigure că toate întreprinderile din cadrul unui lanț de subcontractare au responsabilitatea conjunctă și solidară de a achita sancțiunile financiare la adresa unui angajator de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală, situat la capătul lanțului.	(13) Având în vedere că se recurge frecvent la subcontractare în anumite sectoare afectate, este necesar să se asigure că toate întreprinderile din cadrul unui lanț de subcontractare au responsabilitatea conjunctă și solidară de a achita sancțiunile financiare la adresa unui angajator de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală, situat la capătul lanțului, cu condiția să se dovedească că acestea nu au acționat de bună credință și că aveau cunoștință de faptul că practicile contractuale ale angajatorului final erau ilegale.
Justificare
Il convient de préserver la présomption d'innocence.
Amendamentul  4 Propunere de directivă Considerentul 18
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(18) Pentru a facilita aplicarea, ar trebui să existe mecanisme de contestație efective care să permită resortisanților din țări terțe în cauză să depună plângeri direct sau prin intermediul părților terțe desemnate, cum ar fi sindicatele sau alte asociații. Părțile terțe desemnate care oferă asistență în vederea introducerii contestațiilor ar trebui să fie protejate împotriva eventualelor sancțiuni, în temeiul normelor care interzic facilitarea șederii neautorizate.	(18) Pentru a facilita aplicarea, ar trebui să existe mecanisme de contestație efective care să permită resortisanților din țări terțe în cauză să depună plângeri direct sau prin intermediul părților terțe desemnate, cum ar fi sindicatele sau alte asociații. Părțile terțe desemnate care oferă asistență în vederea introducerii contestațiilor ar trebui să fie protejate împotriva eventualelor sancțiuni, în temeiul normelor care interzic facilitarea șederii neautorizate. Rolul de mediere al organizațiilor sectoriale cu o prezență locală consistentă ar trebui consolidat.
Justificare
C'est notamment le cas des organisations agricoles qui, compte tenu de leurs contacts permanents avec toutes les parties concernées, peuvent être d'un grand secours pour la résolution des conflits.
Amendamentul  5 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre obligă angajatorii implicați în activități economice sau care sunt persoane juridice să informeze, în cel mult o săptămână, autoritățile competente desemnate de statele membre cu privire la debutul sau terminarea contractului de angajare a resortisanților din țări terțe.	(2) Statele membre obligă angajatorii implicați în activități economice sau care sunt persoane juridice să informeze, în cel mult o săptămână, autoritățile competente desemnate de statele membre atât cu privire la debutul, cât și la terminarea contractului de angajare a resortisanților din țări terțe. În cazul în care legislația unui stat membru impune deja angajatorilor obligația de a informa autoritatea națională competentă cu privire la debutul raportului de muncă sau la condițiile aferente acestuia, aceștia trebuie să informeze autoritatea susmenționată cu privire la angajarea unui resortisant dintr-o țară terță.
Amendamentul  6 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) În orice caz, statele membre iau toate măsurile necesare pentru asigurarea unui nivel bun de cooperare și a unui schimb adecvat de informații între diferitele autorități naționale implicate.
Amendamentul  7 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că orice încălcare a articolului 3 se supune sancțiunilor efective, proporționale și descurajatoare la adresa angajatorului.	(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că orice încălcare a articolului 3, pentru care angajatorii sunt responsabili în temeiul articolului 5, se supune sancțiunilor efective, proporționale și descurajatoare la adresa angajatorului.
Amendamentul  8 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) plățile pentru costurile de repatriere ale fiecărui resortisant dintr-o țară străină angajat ilegal, în cazurile în care procedurile de repatriere se pun în aplicare.	eliminat
Amendamentul  9 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 2 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) pun în practică mecanisme pentru a asigura că procedurile necesare recuperării salariului restant sunt declanșate automat fără să mai fie nevoie ca resortisanții din țări terțe să introducă o cerere;	(a) pun în practică măsurile necesare pentru ca lucrătorii cu ședere ilegală să poată solicita recuperarea salariului restant, în conformitate cu procedurile naționale prevăzute în acest scop;
Amendamentul  10 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 2 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) presupun că un contract de muncă a durat cel puțin 6 luni, doar dacă angajatorul poate dovedi contrariul.	eliminat
Amendamentul  11 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) În ceea ce privește infracțiunile penale prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (c), statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că aplicarea tuturor deciziilor de repatriere este amânată până când resortisantul dintr-o țară terță a primit toate plățile salariale în temeiul alineatului (1) litera (a).	eliminat
Amendamentul  12 Propunere de directivă Articolul 8 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că un angajator responsabil în cadrul activităților economice poate, de asemenea, dacă este cazul, să se supună următoarelor măsuri:	Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că un angajator responsabil în cadrul activităților economice poate, de asemenea, în cazurile mai grave sau foarte grave, să se supună cel puțin uneia dintre următoarele măsuri:
Amendamentul  13 Propunere de directivă Articolul 8 – litera c
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) recuperarea prestărilor, ajutoarelor sau subvențiilor publice, inclusiv a fondurilor UE gestionate de statele membre, atribuite angajatorului de-a lungul a celor 12 luni precedente constatării angajării ilegale;	(c) recuperarea prestărilor, ajutoarelor sau subvențiilor publice, inclusiv a fondurilor UE gestionate de statele membre, atribuite angajatorului pe perioada angajării ilegale; în cazul în care durata efectivă a angajării ilegale nu poate fi determinată, se consideră că raportul de muncă a durat cel puțin trei luni;
Justificare
Une durée de 12 mois est trop longue. Sa sévérité serait injuste et violerait le principe de proportionnalité.
Amendamentul  14 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre nu impun acțiuni părților terțe desemnate care susțin resortisanții din țări terțe să depună contestații, pentru a facilita șederea neautorizată.	(2) Statele membre nu impun sancțiuni părților terțe desemnate care susțin resortisanții din țări terțe să depună contestații, pe motiv de facilitare a șederii neautorizate, în special în cazul organizațiilor sectoriale reprezentative.
Justificare
C'est notamment le cas des organisations agricoles qui, compte tenu de leurs contacts permanents avec toutes les parties concernées, peuvent être d'un grand secours pour la résolution des conflits.
Amendamentul  15 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Alegerea întreprinderilor care trebuie să fie inspectate se bazează pe evaluarea riscului stabilită de autoritățile competente din statele membre, având în vedere factori cum ar fi sectorul în care o întreprindere este activă și orice antecedente penale.	(2) În cazul în care alegerea întreprinderilor care trebuie să fie inspectate se bazează pe evaluarea riscului stabilită de autoritățile competente din statele membre, având în vedere factori cum ar fi sectorul în care o întreprindere este activă și orice antecedente penale, statele membre sunt autorizate să deroge de la obligația prevăzută la alineatul (1), după informarea Comisiei în legătură cu acest lucru.
Amendamentul  16 Propunere de directivă Articolul 15b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 15b
	Menținerea nivelului de protecție
	Nicio dispoziție din prezenta directivă nu poate să constituie un motiv suficient pentru a justifica reducerea nivelului de protecție a resortisanților vulnerabili din țări terțe, deja acordat de statele membre în domeniile reglementate de prezenta directivă.
Amendamentul  17 Propunere de directivă Articolul 16 – paragraful 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[În decurs de trei ani de la data menționată la articolul 17] cel târziu și la trei ani după această dată, statele membre transmit Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentei directive sub forma unui raport menționând numărul și rezultatele inspecțiilor realizate în conformitate cu articolul 15, precum și precizările privind măsurile adoptate în temeiul articolului 8.	[În decurs de trei ani de la data menționată la articolul 17] cel târziu și la fiecare trei ani după această dată, statele membre transmit Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentei directive sub forma unui raport menționând numărul și rezultatele inspecțiilor realizate în conformitate cu articolul 15, precum și precizările privind măsurile adoptate în temeiul articolului 8 sau al articolului 13.

PROCEDURĂ

Titlu	Sancțiuni la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală
Referințe	COM(2007)0249 – C6-0143/2007 – 2007/0094(COD)
Comisia competentă în fond	LIBE
Aviz emis de către Data anunțului în plen	AGRI 27.9.2007
Raportor pentru aviz Data numirii	Giuseppe Castiglione 8.10.2007
Examinare în comisie	25.6.2008
Data adoptării	25.6.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	34 1 0
Membri titulari prezenți la votul final	Vincenzo Aita, Bernadette Bourzai, Niels Busk, Luis Manuel Capoulas Santos, Giuseppe Castiglione, Albert Deß, Gintaras Didžiokas, Michl Ebner, Carmen Fraga Estévez, Ioannis Gklavakis, Lutz Goepel, Friedrich-Wilhelm Graefe zu Baringdorf, Esther Herranz García, Lily Jacobs, Elisabeth Jeggle, Heinz Kindermann, Stéphane Le Foll, James Nicholson, Neil Parish, María Isabel Salinas García, Agnes Schierhuber, Willem Schuth, Czesław Adam Siekierski, Alyn Smith, Petya Stavreva, Witold Tomczak, Donato Tommaso Veraldi, Janusz Wojciechowski, Andrzej Tomasz Zapałowski
Membri supleanți prezenți la votul final	Katerina Batzeli, Ilda Figueiredo, Wiesław Stefan Kuc, Astrid Lulling, Maria Petre, Brian Simpson
Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final	Paulo Casaca

AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (22.11.2007)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a sancțiunilor la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală

(COM(2007)0249 – C6-0143/2007 – 2007/0094(COD))

Raportoare pentru aviz: Esther De Lange

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

On 16 May 2007, the Commission issued a Proposal for a Council Directive providing for sanctions against employers of illegally staying third-country nationals. The current proposal is part of a comprehensive European Migration Policy and intends to reduce the pull factor for illegal immigration by targeting the employment of third-country nationals who are illegally staying in the EU. The measure aims at providing an EU-wide framework for imposing sanctions on employers employing third country nationals who do not legally reside in the EU. Key features of this framework include:

- a general ban on employing third country nationals who reside illegally in the EU;

- an obligation on employers to carry out checks before employing third country nationals and an increase of the number of inspections carried out by the Member States;

- sanctions and other measures in case of non-compliance and - in case of serious infringements, such as exploitative working conditions or knowledge of trafficking of human beings - criminal sanctions.

It is important to underline that the proposal is based on the criterion of illegal stay and not on irregular employment as such. Based on Article 63(3)(b), TEC it only covers third country nationals who are residing in the EU illegally and who are employed. It does not cover, for example, measures relating to third-country nationals who are legally staying in the EU but who are working in violation of their residence status, for example students from third countries who work more hours than permitted. According to the European Commission, estimates of the number of third-country nationals illegally staying in the EU vary between 4,5 to 8 million. Unfortunately, these estimates are not disaggregated by gender and the gender specific problems these migrants may face are not identified.

The draft opinion amends the proposal from a strictly gender perspective. The draftsperson believes that female illegal migrants are especially vulnerable, and are often the victims of forced labour, trafficking and violence. Therefore, there is an urgent need for the inclusion of a number of gender-related provisions in the proposal, such as training for relevant authorities to enable them to identify and address gender specific issues; informing third-country nationals about the possibility to lodge complaints against their employers; the inclusion of gender disaggregated statistics and gender-specific information in the national reports, etc

AMENDAMENTE

Comisia pentru drepturile femeii recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Text propus de Comisie[1]	Amendamentele Parlamentului
Amendamentul 1 Considerentul 15a (nou)
	(15a) Având în vedere faptul că femeile sunt adesea victime ale muncii forțate, traficului de ființe umane, violenței sexuale și altor forme de violență, ar trebui acordată o atenție specială imigrantelor clandestine și problemelor lor specifice.
Amendamentul 2 Considerentul 15b (nou)
	(15b) Femeile sunt angajate într-o mai mare măsură în domeniile și sectoarele de servicii în care există o mai mare probabilitate de a fi angajați cetățeni din țări terțe cu ședere ilegală. Având în vedere numărul mare de femei cu ședere ilegală și care sunt angajate în sectorul serviciilor casnice, statele membre ar trebui să ofere familiilor care angajează astfel de persoane mijloacele legale care să le garanteze protecția socială.
Justificare
In connection with illegal immigration, it is important to stress that women are victims of dual discrimination and are more vulnerable, for the purpose of ensuring appropriate treatment for both women and men, according to their different needs.
Amendamentul 3 Considerentul 18a (nou)
	(18a) Statele membre ar trebui să investească în măsuri de sensibilizare destinate informării resortisanților din țările terțe vizate și persoanelor terțe desemnate să le ofere ajutor asupra posibilităților de a depune o plângere oficială. Procedurile de depunere a plângerii în sectoarele în care forța de muncă feminină are o pondere importantă ar trebui concepute astfel încât să ia în considerare chestiunile specifice legate de gen și să le asigure femeilor protecția corespunzătoare.
Amendamentul 4 Considerentul 19
(19) Pentru a completa mecanismele de contestație, statele membre ar trebui să acorde permise de ședere cu durată limitată, legată de durata procedurilor naționale corespunzătoare, resortisanților din țări terțe care au fost supuși condițiilor de muncă extrem de abuzive și care cooperează în procedurile penale la adresa angajatorului. Aceste permise ar trebui să fie acordate în aceleași condiții ca și cele emise în temeiul Directivei 81/2004/CE din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere eliberat resortisanților din țări terțe care sunt victimele traficului cu ființe umane sau care au fost obiectul unei acțiuni de facilitare a imigrării clandestine și care cooperează cu autoritățile competente.	(19) Pentru a completa mecanismele de contestație, statele membre ar trebui să acorde permise de ședere cu durată limitată, legată de durata procedurilor naționale corespunzătoare, resortisanților din țări terțe care sunt minori, femei însărcinate sau mame cu copii în vârstă de până la trei luni sau care au fost supuși condițiilor de muncă extrem de abuzive și care cooperează în procedurile penale la adresa angajatorului. Aceste permise ar trebui să fie acordate în aceleași condiții ca și cele emise în temeiul Directivei 81/2004/CE din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere eliberat resortisanților din țări terțe care sunt victimele traficului cu ființe umane sau care au fost obiectul unei acțiuni de facilitare a imigrării clandestine și care cooperează cu autoritățile competente.
Justificare
Pregnant women and minors require special protection.
Amendamentul 5 Considerentul 19a (nou)
	(19a) Statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile competente, partenerii sociali și asociațiile care reprezintă imigranții beneficiază de formare și informații în ceea ce privește egalitatea de șanse, nediscriminarea, problemele legate de gen și discriminarea multiplă, astfel încât să le asigure acestora instrumentele și calificările necesare pentru a identifica și aborda chestiunile specifice de gen.
Amendamentul 6 Articolul 3 alineatul (1)
Statele membre interzic angajarea de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală.	Statele membre interzic angajarea de resortisanți din țări terțe recunoscuți oficial ca fiind cu ședere ilegală.
Justificare
The fact that a third-country national is illegally resident must be legally established by decision of the courts.
Amendamentul 7 Articolul 7 alineatul (1) litera (b)
(b) toate impozitele rămase și toate contribuțiile la asistența socială, inclusiv amenzile administrative corespunzătoare.	(b) toate impozitele rămase și toate contribuțiile la asistența socială, inclusiv alocațiile familiale și amenzile administrative corespunzătoare.
Amendamentul 8 Articolul 7 alineatul (1a) (nou)
	(1a) În situația încălcării prevederilor articolului 3, statele membre se asigură că, în cazul angajatelor însărcinate sau al mamelor cu copii în vârstă de până la trei luni, angajatorul respectă dispozițiile articolului 7 alineatul (1) literele (a) și (b) și toate celelalte dispoziții prevăzute de legislația națională referitoare la această situație specifică.
Justificare
It is important to protect illegally employed women who are pregnant and to guarantee their right to care and assistance, as well as to remuneration and the payment of social security contributions.
Amendamentul 9 Articolul 7 alineatul (4)
(4) În ceea ce privește infracțiunile penale prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (c), statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că aplicarea tuturor deciziilor de repatriere este amânată până când resortisantul dintr-o țară terță a primit toate plățile salariale în temeiul alineatului (1) litera (a).	(4) În ceea ce privește infracțiunile penale prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (c), statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că aplicarea tuturor deciziilor de repatriere este amânată până când resortisantul dintr-o țară terță a primit toate plățile salariale în temeiul alineatului (1) litera (a); o astfel de repatriere nu trebuie sub nicio formă să submineze drepturile fundamentale sau să constituie o amenințare pentru viața sau sănătatea persoanei angajate în mod ilegal.
Justificare
Third-country nationals cannot be returned to countries in which a war is in progress or in which they may be subjected to repressive action or imprisonment as a result of their activities in the EU.
Amendamentul 10 Articolul 7 alineatul (4a) (nou)
	(4a) În ceea ce privește infracțiunile penale care intră sub incidența articolului 3 și, în special, a articolului 10 alineatul (1) litera (c) sau (d), statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta amânarea executării tuturor deciziilor privind repatrierea în cazul în care resortisantul dintr-o țară terță care se află în ședere ilegală este o persoană minoră, o femeie însărcinată sau mama unui copil în vârstă de până la trei luni.
Justificare
Appropriate treatment must be ensured for pregnant women and minors.
Amendamentul 11 Articolul 10 alineatul (1) litera (c)
(c) infracțiunea este asociată condițiilor de muncă extrem de abuzive, de exemplu o diferență semnificativă a condițiilor de muncă față de cele de care beneficiază lucrătorii angajați legal; sau	(c) infracțiunea este asociată abuzului, discriminării pe criterii de gen sau condițiilor de muncă extrem de abuzive care implică violență, amenințări, intimidare sau tratament degradant, care sunt foarte diferite față de condițiile de muncă de care beneficiază lucrătorii angajați legal; sau
Justificare
'Particularly exploitative working conditions' requires further clarification.
Amendamentul 12 Articolul 14 alineatul (1)
(1) Statele membre prevăd mecanisme eficace prin care resortisanții din țări terțe angajați ilegal pot depune contestații la adresa angajatorilor, direct sau prin intermediul părților terțe desemnate.	(1) Statele membre promovează campanii de sensibilizare și prevăd mecanisme eficace prin care resortisanții din țări terțe angajați ilegal pot depune contestații la adresa angajatorilor, direct sau prin intermediul părților terțe desemnate și în mod confidențial.
Amendamentul 13 Articolul 14 alineatul (3)
(3) În ceea ce privește infracțiunile penale menționate la articolul 10 alineatul (1) litera (c), statele membre atribuie, în temeiul condițiilor prevăzute la articolele 4-15 din Directiva 81/2004/CE, permise de ședere pe durată limitată, legată de durata procedurilor naționale corespunzătoare, resortisanților din țări terțe care sunt ori au fost supuși condițiilor de muncă abuzive și care cooperează în cadrul procedurilor penale împotriva angajatorului lor.	(3) În ceea ce privește infracțiunile penale menționate la articolul 10 alineatul (1) litera (c), statele membre atribuie, în temeiul condițiilor prevăzute la articolele 4-15 din Directiva 81/2004/CE, permise de ședere pe durată limitată și protecție pe durata procedurilor naționale corespunzătoare, resortisanților din țări terțe care sunt ori au fost supuși condițiilor de muncă abuzive și care cooperează în cadrul procedurilor penale împotriva angajatorului lor. Aceste permise sunt atribuite, de asemenea, copiilor născuți în timpul perioadei de ședere. La cerere, se acordă cazare și hrană.
Justificare
Given the large number of women among illegally staying third-country nationals in employment, it is important for protection to be extended to children born during the period of residence in an EU Member State.
Amendamentul 14 Articolul 14 alineatul (3a) (nou)
	(3a) Având în vedere numărul semnificativ al imigrantelor clandestine și problemele specifice cu care se confruntă acestea, statele membre se asigură că autoritățile competente, partenerii sociali și asociațiile care reprezintă imigranții beneficiază de formare și informații în ceea ce privește problemele legate de gen, egalitatea de șanse și nediscriminarea pe criterii de gen și rasă, astfel încât aceștia să dispună de instrumentele și competențele necesare pentru a identifica și a aborda cu mai multă eficiență problemele specifice legate de gen.
Amendamentul 15 Articolul 14 alineatul (3b) (nou)
	(3b) În ceea ce privește interdicțiile prevăzute la articolul 3 și în temeiul condițiilor prevăzute la articolele 4-15 din Directiva 81/2004/CE, statele membre atribuie permise de ședere pe durată limitată în conformitate cu procedurile naționale corespunzătoare, resortisanților din țări terțe minori, femei însărcinate sau mame de copii în vârstă de până la trei luni.
Justification
Pregnant women and minors require special protection which includes residence permits of limited duration.
Amendamentul 16 Articolul 16 alineatul (1)
[În decurs de trei ani de la data menționată la articolul 17] cel târziu și la trei ani după această dată, statele membre transmit Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentei directive sub forma unui raport menționând numărul și rezultatele inspecțiilor realizate în conformitate cu articolul 15, precum și precizările privind măsurile adoptate în temeiul articolului 8.	[În decurs de trei ani de la data menționată la articolul 17] cel târziu și la doi ani după această dată, statele membre transmit Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentei directive sub forma unui raport menționând numărul și rezultatele inspecțiilor realizate în conformitate cu articolul 15, precum și precizările privind măsurile adoptate în temeiul articolului 8. Statisticile prezentate în cadrul raportului sunt defalcate pe gen, iar problemele specifice de gen sunt identificate.
Amendamentul 17 Articolul 16 alineatul (2)
Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport întocmit pe baza acelor rapoarte.	Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport întocmit pe baza acelor rapoarte. Informațiile prezentate în cadrul raportului sunt defalcate pe gen, iar problemele specifice de gen sunt identificate.

PROCEDURÃ

Titlu	Sancțiuni aplicate angajatorilor de resortisanți din țările terțe aflați în regim de ședere ilegală
Referințe	COM(2007)0249 - C6-0143/2007 - 2007/0094(COD)
Comisia competentă în fond	LIBE
Aviz emis de către        Data anunțului în plen	FEMM 19.6.2007
Raportor pentru aviz        Data numirii	Esther De Lange 3.7.2007
Examinare în comisie	2.10.2007		20.11.2007
Data adoptării	20.11.2007
Rezultatul votului final	+: –: 0:	22 0 1
Membri titulari prezenți la votul final	Edit Bauer, Hiltrud Breyer, Esther De Lange, Ilda Figueiredo, Věra Flasarová, Lívia Járóka, Piia-Noora Kauppi, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Roselyne Lefrançois, Siiri Oviir, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Zita Pleštinská, Anni Podimata, Christa Prets, Teresa Riera Madurell, Eva-Britt Svensson, Anna Záborská
Membri supleanți prezenți la votul final	Jill Evans, Iratxe García Pérez, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Donata Gottardi, Anna Hedh, Filiz Hakaeva Hyusmenova

PROCEDURÃ

Titlu	Sanctions against employers of illegally staying third-country nationals
Referințe	COM(2007)0249 – C6-0143/2007 – 2007/0094(COD)
Data prezentării la PE	16.5.2007
Comisia competentă în fond   Data anunțului în plen	LIBE 19.6.2007
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare   Data anunțului în plen	EMPL 19.6.2007		ITRE 19.6.2007		AGRI 27.9.2007		FEMM 19.6.2007
Avize care nu au fost emise   Data deciziei	ITRE 26.6.2007
Cooperare consolidată   Data anunțului în plen	EMPL 12.7.2007
Raportor(i)   Data numirii	Claudio Fava 11.6.2007
Examinare în comisie	11.9.2007		16.7.2008		8.9.2008		7.10.2008
	21.1.2009
Data adoptării	21.1.2009
Rezultatul votului final	+: –: 0:	46 6 1
Membri titulari prezenți la votul final	Alexander Alvaro, Roberta Angelilli, Mario Borghezio, Catherine Boursier, Emine Bozkurt, Philip Bradbourn, Mihael Brejc, Kathalijne Maria Buitenweg, Maddalena Calia, Michael Cashman, Giusto Catania, Jean-Marie Cavada, Carlos Coelho, Elly de Groen-Kouwenhoven, Panayiotis Demetriou, Gérard Deprez, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Bárbara Dührkop Dührkop, Claudio Fava, Urszula Gacek, Kinga Gál, Patrick Gaubert, Roland Gewalt, Jeanine Hennis-Plasschaert, Ewa Klamt, Magda Kósáné Kovács, Stavros Lambrinidis, Henrik Lax, Roselyne Lefrançois, Baroness Sarah Ludford, Viktória Mohácsi, Claude Moraes, Javier Moreno Sánchez, Rareș-Lucian Niculescu, Martine Roure, Sebastiano Sanzarello, Inger Segelström, Csaba Sógor, Vladimir Urutchev, Ioannis Varvitsiotis, Manfred Weber, Tatjana Ždanoka
Membri supleanți prezenți la votul final	Edit Bauer, Simon Busuttil, Iratxe García Pérez, Elisabetta Gardini, Genowefa Grabowska, Ona Juknevičienė, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Antonio Masip Hidalgo, Nicolae Vlad Popa, Eva-Britt Svensson, Stefano Zappalà

• [1]  JO C ..., 17.7.2007, p. ...