RAPORT referitor la caracterul complementar şi la coordonarea politicii de coeziune şi a măsurilor de dezvoltare rurală

3.2.2009 - (2008/2100(INI))

Comisia pentru dezvoltare regională
Raportor: Wojciech Roszkowski

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la caracterul complementar şi la coordonarea politicii de coeziune şi a măsurilor de dezvoltare rurală

(2008/2100(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 158 şi 159 din Tratatul CE,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune[1], în special articolul 9,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)[2],

–   având în vedere Decizia 2006/702/CE din 6 octombrie 2006 a Consiliului privind orientările strategice comunitare pentru coeziune[3],

–   având în vedere Decizia Consiliului nr. 2006/144/CE din 20 februarie 2006 privind orientările strategice ale Comunităţii pentru dezvoltare rurală (perioada de programare 2007-2013)[4],

–   având în vedere Agenda teritorială a Uniunii şi primul program de acţiune pentru punerea în aplicare a Agendei teritoriale a UE,

–   având în vedere lucrările Comisiei pentru elaborarea Cărţii verzi privind coeziunea teritorială,

–   având în vedere studiul efectuat de Observatorul în Reţea al Amenajării Teritoriului European (ORATE), intitulat „Viitorul teritoriului, scenarii teritoriale pentru Europa”,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională şi avizul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală (A6-0042/2009),

A. întrucât noţiunea de zonă rurală a fost definită de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, aceasta fiind caracterizată, printre altele, prin densitatea redusă a populaţiei şi lipsa accesului la servicii şi întrucât această definiţie este utilizată de Comisie pentru identificarea şi stabilirea obiectivelor referitoare la dezvoltare pentru aceste zone;

B.  întrucât zonele rurale din Uniunea Europeană prezintă disparităţi considerabile de la un stat membru la altul şi întrucât, deşi în unele state membre aceste zone au cunoscut o creştere demografică şi economică, în alte state membre acestea se confruntă cu exodul rural sau populaţia lor este în căutare de posibilităţi de reconversie;

C. întrucât zonele rurale reprezintă aproape 80% din teritoriul UE;

D. întrucât necesităţile zonelor rurale intermediare, caracterizate de o structură economică similară celei din zonele urbane adiacente acestora, diferă de necesităţile zonelor preponderent rurale, periferice sau izolate;

E.  întrucât unul dintre obiectivele Uniunii constă în promovarea progresului economic şi social şi a unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi în realizarea unei dezvoltări echilibrate şi durabile;

F.  întrucât coeziunea economică, socială şi teritorială a UE poate fi consolidată prin dezvoltarea economică şi prin sporirea oportunităţilor de ocupare a forţei de muncă din zonele rurale şi urbane, precum şi prin asigurarea unui acces egal la serviciile publice;

G. întrucât reforma politicii structurale pentru anii 2007-2013 a implicat modificarea structurii fondurilor şi a principiilor pe care se bazează distribuirea ajutoarelor prin intermediul acestor fonduri, precum şi crearea noului Fond european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), care este legat de politica agricolă comună (PAC) şi separat de politica de coeziune;

H. întrucât programele LEADER au demonstrat în trecut modul în care poate fi promovată cu succes dezvoltarea rurală prin instrumente de politică regională;

I.   întrucât este esenţial pentru reuşita FEADR să se asigure complementaritatea reciprocă a activităţilor cofinanţate prin FEADR şi a celor cofinanţate din fondurile structurale, şi astfel asistenţa ce provine din diverse fonduri să fie coordonată în mod corespunzător, în special din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), din Fondul de coeziune (FC) şi din Fondul social european (FSE), precum şi să se asigurare o complementaritate a acestor fonduri;

J.   întrucât înfiinţarea FEADR şi separarea mijloacelor destinate obiectivelor dezvoltării rurale de politica de coeziune şi de perspectiva mai largă a dezvoltării regionale nu trebuie să ducă nici la dublarea, nici la neglijarea anumitor obiective (de exemplu protecţia mediului sau educaţia);

K. întrucât transferul permanent de fonduri dintre Fondul european de garantare agricolă (FEGA) şi FEADR duce la incertitudinea planificării atât pentru agricultori, cât şi pentru promotorii de proiecte de dezvoltare rurală;

L.  întrucât, din motive de restricţii bugetare, există riscul ca mijloacele financiare disponibile în cadrul FEDR să fie utilizate în mare parte pentru consolidarea competitivităţii economice concentrate în cele mai importante centre urbane sau în cele mai dinamice regiuni, în timp ce resursele din cadrul FEADR sunt destinate în principal îmbunătăţirii competitivităţii agriculturii, care continuă să fie principalul motor al zonelor rurale, şi prevede, de asemenea, sprijinirea activităţilor neagricole şi dezvoltarea IMM-urilor în zonele rurale, astfel că este necesară o mai bună coordonare pentru a nu rămâne zone neacoperite;

M. întrucât IMM-urile, în special microîntreprinderile şi întreprinderile meşteşugăreşti, au un rol esenţial pentru menţinerea activităţii economice şi sociale în mediul rural şi pentru garantarea stabilităţii;

N. întrucât obiectivele politicii de dezvoltare rurală nu trebuie să vină în contradicţie cu obiectivele de la Lisabona, cu condiţia ca dezvoltarea rurală să se sprijine pe mecanismul competitivităţii relative (rentabilitate în creştere, combinată cu costuri relativ scăzute), în special în industria locală a procesării agroalimentare şi în dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) şi a infrastructurii şi serviciilor, cum ar fi turismul, educaţia sau protecţia mediului;

O. întrucât ar trebui recunoscută relaţia naturală dintre politica agricolă şi politica de dezvoltare rurală, precum şi complementaritatea dintre acestea;

1.  consideră că criteriile tradiţionale utilizate pentru a deosebi zonele rurale de cele urbane (densitatea populaţiei mai mică şi un nivel de urbanizare mai scăzut) nu prezintă decât o imagine parţială asupra situaţiei; prin urmare, consideră că ar trebui explorată posibilitatea de a adăuga criterii suplimentare şi solicită Comisiei să facă o evaluare şi să prezinte propuneri concrete în acest domeniu;

2.  consideră că, în măsura în care zonele rurale ale Uniunii Europene, care reprezintă aproximativ 80% din teritoriul său, prezintă disparităţi considerabile de la un stat membru la altul, este necesar să fie adoptată şi pusă în aplicare o abordare adecvată şi integrată, care să contribuie la dezvoltarea durabilă a acestor zone şi care să vizeze reducerea disparităţilor existente şi promovarea dinamismului economic în zonele rurale şi urbane; subliniază necesitatea de a aloca fonduri adecvate pentru luarea măsurilor necesare;

3.  reaminteşte, în această privinţă, faptul că toate regiunile Uniunii în ansamblu, inclusiv zonele rurale şi cele periferice, ar trebui să beneficieze, în principiu, de aceleaşi şanse de dezvoltare, pentru a evita excluderile teritoriale ale zonelor celor mai dezavantajate;

4.  subliniază că într-un număr ridicat de zone rurale, accesul dificil la serviciile publice, lipsa locurilor de muncă şi piramida vârstelor reduc potenţialul de dezvoltare, în special posibilităţile pentru tineri şi femei;

5.  subliniază faptul că în anumite zone nu există alternative la anumite forme de producţie agricolă care, în multe cazuri, trebuie susţinute indiferent de costuri din motive legate de politica regională şi de mediu, în special în zonele agricole periferice şi montane afectate de deşertificare;

6.  reaminteşte faptul că Consiliul European din Göteborg de la 15 - 16 iunie 2001 a extins obiectivele de la Lisabona la noţiunile de durabilitate şi de coeziune şi că politica de dezvoltare rurală vizează tocmai o dezvoltare durabilă, menţinerea activităţilor rurale non-agricole, valorificarea potenţialelor de dezvoltare locală, protecţia mediului, amenajarea echilibrată a teritoriilor şi dezvoltarea IMM-urilor;

7.  este convins că pentru succesul punerii în aplicare a politicii de dezvoltare rurală şi pentru dezvoltarea durabilă a zonelor rurale trebuie să se ţină seama în mod corespunzător de resursele naturale ale fiecărei zone şi de caracteristicile specifice fiecăreia, protejând, consolidând şi gestionând patrimoniul rural şi dezvoltând legături şi promovând interacţiunea cu zonele urbane;

8.  de asemenea, subliniază importanţa de a evalua sectoare cu activităţi economice alternative şi oportunităţile create de aceste sectoare pentru diversificarea activităţilor profesionale ale populaţiei;

9.  consideră că provocările cu care se confruntă mediul rural necesită o politică de dezvoltare echilibrată care să cuprindă toţi actorii economici şi sociali, inclusiv întreprinderile mici şi microîntreprinderile de producţie şi servicii, având în vedere rolul lor în dezvoltarea integrată a teritoriilor;

10. apreciază că în cazul noilor state membre politica de dezvoltare rurală trebuie să aibă în vedere şi eficientizarea activităţilor agricole şi reducerea decalajelor de dezvoltare economică dintre zonele rurale şi cele urbane inclusiv prin sprijinirea activităţilor non-agricole, obiectiv ce se poate atinge inclusiv prin utilizarea fondurilor structurale;

11. salută obiectivele stabilite la a doua Conferinţă europeană privind dezvoltarea rurală, care a avut loc la Salzburg în 2003, dar regretă faptul că finanţarea acordată prin al doilea pilon al PAC de către ultimele perspective financiare a fost redusă semnificativ, creându-se astfel riscul ineficienţei şi o separare între agricultori şi locuitorii din zonele rurale;

12. subliniază faptul că este necesară dezvoltarea unei strategii de dezvoltare rurală coerentă şi pe termen lung în vederea facilitării celei mai eficiente şi eficace utilizări a fondurilor disponibile;

13. invită statele membre şi autorităţile regionale să elaboreze, în cadrul cooperării acestora cu Comisia şi al parteneriatului cu toate autorităţile competente şi organismele care reprezintă societatea civilă, o strategie de dezvoltare rurală durabilă pe termen lung transparentă, concepută la nivel naţional şi regional, pentru a putea identifica clar priorităţile şi obiectivele în materie de dezvoltare rurală pentru a asigura adaptarea, coordonarea şi complementaritatea ajutoarelor ce provin din diversele surse disponibile;

14. invită Comisia, statele membre şi autorităţile regionale să garanteze participarea directă a organizaţiilor de reprezentare a IMM-urilor, microîntreprinderilor şi întreprinderilor meşteşugăreşti, în vederea identificării respectivelor priorităţi pentru a răspunde în cel mai eficient mod posibil necesităţilor şi aşteptărilor acestor întreprinderi;

15. recunoaşte că politica de dezvoltare rurală joacă un rol extrem de important în ceea ce priveşte identificarea şi rezolvarea problemelor specifice din zonele rurale şi consideră că instituirea FEADR şi a celui de-al doilea pilon al PAC reprezintă o încercare de a aborda diferitele situaţii şi niveluri de provocări cu care se confruntă zonele rurale ale UE în mod flexibil, strategic, tematic şi integrat şi de simplificare a procedurilor de finanţare şi de concentrare a fondurilor la nivelul acestor zone;

16. reaminteşte faptul că statele membre au fost invitate să pregătească două documente strategice pentru actuala perioadă de programare: un Plan de strategie naţională pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi un Cadru strategic naţional de referinţă pentru politica regională (fonduri structurale); reaminteşte faptul că li s-a solicitat statelor membre să mobilizeze sinergiile şi să creeze mecanisme operaţionale de coordonare a diferitelor fonduri; totuşi, îşi exprimă regretul privind faptul că în acest proces accentul a fost pus, mai degrabă, pe garantarea demarcării între fonduri şi programe, decât pe crearea sinergiilor la nivelul acestora;

17. consideră că eficienţa politicii de dezvoltare rurală nu poate fi obţinută decât dacă măsurile puse în aplicare în cadru FEADR şi al politicii de dezvoltare regională sunt coordonate şi complementare, astfel încât să se evite dubla finanţare şi disfuncţionalităţile; ia act cu îngrijorare de coordonarea insuficientă a măsurilor luate în timpul actualei perioade de programare în statele membre; prin urmare, solicită propunerile de reformă ale Comisiei pentru garantarea unei mai bune coordonări a planificării şi aplicării măsurilor cofinanţate în cadrul politicii de coeziune şi al PAC; recunoaşte că reforma post-2013 a PAC şi fondurile structurale ale UE vor da ocazia reevaluării relaţiei dintre dezvoltarea rurală, pe de o parte, şi politica agricolă şi politica de coeziune, pe de altă parte;

18. recunoaşte că principalul rol al politicii de dezvoltare rurală este de a menţine populaţia în zonele rurale şi de a-i asigura acesteia un nivel de viaţă decent;

19. consideră că această abordare, care constă în separarea dezvoltării rurale de politica de coeziune prin crearea FEADR, trebuie monitorizată foarte atent în vederea evaluării impactului său real asupra dezvoltării zonelor rurale; indică faptul că noul sistem a fost instituit în 2007 şi că, prin urmare, nu se pot trage încă concluzii cu privire la viitorul acestei politici comunitare;

20. subliniază faptul că una dintre priorităţile politicii de dezvoltare rurală este elaborarea unor măsuri care să nu conducă la abandonarea activităţilor agricole de către populaţia rurală şi care să contribuie, inter alia, la promovarea unor exploataţii competitive, la producerea de produse ecologice, de alimente şi băuturi tradiţionale de înaltă calitate;

21. constată cu interes faptul că Axa 3 şi Axa 4 (LEADER) din al doilea pilon al PAC, care reprezintă 15% din totalul cheltuielilor aferente FEADR, privesc activităţi neagricole care vizează în principal diversificarea economiilor rurale; consideră că, având în vedere natura intervenţiilor finanţate în cadrul acestor Axe, care se aseamănă cu anumite acţiuni finanţate prin fondurile structurale, există un risc de suprapunere a politicilor;

22. subliniază totuşi necesitatea de a se lua în considerare în special perspectivele populaţiei care lucrează în sectorul agricol, care ar trebui să se afle în continuare în centrul măsurilor de sprijin din cadrul politicii de dezvoltare rurală;

23. subliniază importanţa sprijinirii tinerilor fermieri pentru a rămâne pe terenurile lor, chiar dacă aceştia nu se consacră în mod exclusiv producţiei agricole, prin oferirea de stimulente pentru dezvoltare şi alte activităţi, precum turismul rural, şi prin sprijinirea IMM-urilor din zonele rurale;

24. consideră că politica de dezvoltare rurală ar trebui să beneficieze de fonduri adecvate, care să fie utilizate conform priorităţilor stabilite pentru zonele rurale, şi că fondurile obţinute prin modulare ar trebui redistribuite întotdeauna comunităţilor agricole active;

25. consideră că prin coordonarea politicii structurale şi a măsurilor de dezvoltare rurală se pot obţine proiecte cu o mai mare valoare adăugată europeană; este de părere că acest lucru reprezintă o posibilitate de valorizare durabilă a zonelor rurale, de exemplu prin intermediul unor măsuri de infrastructură sau al unor măsuri de protecţie a mediului;

26. solicită Comisiei să prezinte atât date precise, cât şi estimări privind utilizarea FEADR şi a fondurilor structurale în zonele rurale şi să analizeze sinergiile care pot fi create de FEADR şi fondurile structurale în ceea ce priveşte fondurile disponibile pentru zonele rurale;

27. invită Comisia să analizeze dacă programele politicii regionale pot contribui la garantarea unui venit sigur pentru agricultori, de exemplu prin intermediul unor activităţi legate de protecţia mediului şi a naturii şi de gestiunea spaţiului natural;

28. subliniază faptul că printre provocările principale cu care se confruntă politica de coeziune se află dezvoltarea durabilă, nivelul veniturilor pe cap de locuitor, accesibilitatea, accesul la bunurile şi serviciile publice şi exodul rural şi că sprijinirea activităţilor economice în regiunile rurale poate constitui una dintre metodele cele mai eficace de realizare a acestor obiective;

29. solicită Comisiei şi statelor membre să ţină cont în mod sistematic de zonele rurale în cadrul politicilor UE şi să sprijine în mod adecvat proiectele destinate dezvoltării capitalului uman, accentuând oportunităţile de formare profesională a întreprinzătorilor agricoli şi neagricoli din zonele rurale, în special a tinerelor, în vederea promovării ocupării forţei de muncă şi a creării de noi locuri de muncă;

30. subliniază că, în vederea dezvoltării zonelor urbane, este necesar să se acorde o mai mare atenţie şi mai mult sprijin conservării peisajului natural şi al suprafeţelor cultivate, ecoturismului, producţiei şi utilizării de energie regenerabilă şi iniţiativelor locale, cum ar fi programele de furnizare a unor alimente de calitate şi pieţele de produse locale;

31. evidenţiază rolul întreprinderilor mici şi mijlocii în dezvoltarea rurală şi contribuţia acestora la convergenţă la nivel regional şi local; invită Comisia, statele membre şi autorităţile regionale şi locale să pună accent pe sporirea competitivităţii, sprijinind şi alte sectoare de producţie, şi să încurajeze spiritul întreprinzător în zonele rurale, în special prin eliminarea obstacolelor administrative, juridice sau cele legate de amenajare şi prin crearea unei infrastructuri informatice adecvate, precum şi prin creşterea stimulentelor acordate pentru realizarea de noi activităţi antreprenoriale, oferind, de asemenea, mai mult sprijin activităţilor neagricole şi promovând în acelaşi timp diversificarea economică în aceste zone;

32. atrage din nou atenţia Consiliului, Comisiei, statelor membre şi autorităţilor locale cu privire la imensa provocare pe care o reprezintă dispariţia prefigurată a mai multor milioane de mici întreprinderi din zonele rurale, fapt ce va avea un impact considerabil la nivelul ocupării forţei de muncă şi, prin urmare, la nivelul stabilităţii spaţiilor rurale; solicită luarea tuturor măsurilor necesare, la toate nivelurile, în strânsă cooperare cu partenerii economici şi sociali;

33. recunoaşte faptul că dificultăţile legate de punerea în aplicare a politicii de dezvoltare rurală ţin de întrepătrunderea dintre politicile sectoriale şi politica de coeziune teritorială, precum şi dintre aspectele economice şi sociale ale acestora, de numeroasele modele organizaţionale pentru repartizarea competenţelor şi de coordonarea acţiunilor la nivelul statelor membre şi, în acest sens, subliniază necesitatea de a crea sinergii între FEADR şi fondurile structurale şi de coeziune şi solicită Comisiei să ofere sprijin autorităţilor naţionale, regionale şi locale pentru a înţelege în mod corect posibilităţile oferite de aceste instrumente financiare; solicită statelor membre să asigure dialogul dintre autorităţile responsabile astfel încât să creeze sinergii între intervenţiile diferitelor fonduri şi să sporească eficacitatea acestora;

34. consideră că reforma finanţării dezvoltării rurale impune mai întâi efectuarea de către Comisie a unor studii aprofundate pentru a evalua toate politicile sectoriale care un impact asupra zonelor rurale, în special PAC şi politica regională, în cadrul politicii de coeziune, precum şi formularea unei serii de bune practici pentru politica de dezvoltare rurală în ansamblu;

35. invită Consiliul să convoace o reuniune comună informală a miniştrilor responsabili de politica agricolă şi de dezvoltare rurală pentru a se realiza un schimb de opinii cu privire la cele mai bune metode de coordonare a politicii de coeziune şi a măsurilor de dezvoltare rurală, şi să invite la această reuniune organele consultative ale UE (Comitetul Regiunilor şi Comitetul Economic şi Social European), precum şi reprezentanţi ai autorităţilor regionale şi locale;

36. solicită Comisiei crearea unui grup de lucru la nivel înalt până în 2011 în cadrul bilanţului de sănătate al PAC, care ar urma să prezinte propuneri pentru garantarea viitorului economiei rurale şi al tuturor celor care vor locui în zone rurale după 2013;

37. invită Comisia să stabilească sau să consolideze o reală administrare şi un parteneriat la toate nivelurile, asociind în mod direct toţi actorii, inclusiv IMM-urile şi microîntreprinderile, precum şi parteneri economici şi sociali, în vederea definirii priorităţilor de acţiune cele mai adaptate necesităţilor de dezvoltare ale zonelor rurale; solicită Comisiei să organizeze această concertare în cel mai scurt timp;

38. constată că în procesul de dezvoltare rurală trebuie să se ţină seama de interesele zonelor suburbane şi că acest proces trebuie coordonat îndeaproape cu promovarea dezvoltării urbane şi subliniază că sinergiile dintre politicile de dezvoltare rurală şi urbană nu sunt nici suficiente, nici eficiente;

39 recunoaşte potenţialul comunităţilor rurale de a acţiona în mod pozitiv în favoarea mediului prin desfăşurarea unor activităţi ecologice şi dezvoltarea de surse de energie alternative, precum biocombustibilii, ţinând seama în special de cele patru noi provocări ale politicii de dezvoltare rurală evidenţiate în cadrul Bilanţului de sănătate al PAC, printre care se află, de exemplu, biodiversitatea şi energiile regenerabile;

40 încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

• [1]  JO L 210, 31.7.2006, p. 25.
• [2]  JO L 277, 21.10.2005, p. 1.
• [3]  JO L 291, 21.10.2006, p. 11.
• [4]  JO L 55, 25.2.2006, p. 20.

EXPUNERE DE MOTIVE

Reforma politicii structurale pentru anii 2007-2013 a implicat modificări la nivelul structurii fondurilor şi al principiilor de distribuire a ajutoarelor prin intermediul acestora.

O schimbare importantă a fost crearea unui nou Fond European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) în strânsă legătură cu politica agricolă comună (PAC).

În timp ce perspectiva financiară 2000-2006 lega finanţarea pentru dezvoltarea rurală de Fondurile Structurale şi de politica de coeziune, separând-o de finanţarea PAC, în noul cadru financiar 2007-2013, FEADR constituie o parte a alocaţiilor legate de PAC şi, în consecinţă, a fost deconectat de politica de coeziune.

Obiectivul legiuitorilor în ceea ce priveşte separarea FEADR de Fondurile Structurale şi legarea lui de PAC a fost facilitarea utilizării acestui tip de finanţare şi înlesnirea adoptării unei abordări integrate în zonele rurale.

Cheia succesului acestor schimbări era, cu toate acestea, o coordonare adecvată a asistenţei acordate de diferite fonduri, în special de Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER), Fondul de coeziune (FC) şi Fondul Social European (FSE), precum şi a complementarităţii lor.

Ca urmare a introducerii acestor schimbări, apare întrebarea dacă această separare a dus, într-adevăr, la o utilizare mai eficientă a finanţării disponibile.

Legarea politicii agricole comune de finanţarea dezvoltării rurale reprezintă numai în aparenţă o simplificare a aranjamentelor bugetare. În realitate, aceasta înseamnă o separare a finanţării neagricole de sfera de competenţă a politicii de coeziune şi de o perspectivă de dezvoltare regională mai largă şi are ca rezultat fie dublarea unor obiective (de exemplu protecţia mediului şi educaţia), fie omiterea lor în ambele domenii.

De aceea, există riscul ca, în vederea limitărilor bugetare existente, finanţarea disponibilă sub auspiciile FEDER să fie folosită în mare parte pentru stimularea competitivităţii economice în centrele urbane mai mari sau în regiunile cele mai dinamice, în timp ce finanţarea FEADR să fie concentrată pe îmbunătăţirea competitivităţii agricole.

În aceste circumstanţe, cheltuielile pentru sprijinirea activităţilor neagricole şi a dezvoltării IMM-urilor în zonele rurale s-ar putea situa la punctul de intersecţie a celor două fonduri, nefiind acoperite de nici unul dintre ele.

Este posibil să existe şi o lipsă de finanţare pentru asigurarea serviciilor publice de bază şi investiţii în infrastructură în zonele rurale în care Fondul de coeziune era, de asemenea, menit să contribuie.

În acest context, a devenit deosebit de importantă elaborarea unei strategii de dezvoltare rurală transparentă şi pe termen lung pentru a se putea identifica cu claritate priorităţile şi obiectivele de dezvoltare rurală şi pentru a le adapta pe acestea la diferitele surse de finanţare disponibile.

Legarea pilonului doi de măsurile de politică de coeziune va cere, însă, o coordonare strânsă a activităţilor la nivel naţional.

De asemenea, trebuie să fie examinată o serie de factori suplimentari care afectează dezvoltarea şi mijloacele de finanţare a dezvoltării rurale.

1.  Nu s-a definit încă cu precizie ce constituie o zonă rurală. Acest lucru înseamnă că atunci când vorbim despre dezvoltarea rurală este esenţial să ne gândim cum pot fi definite zonele rurale sub aspectul caracteristicilor şi obiectivelor lor de dezvoltare.

     În mod tradiţional, zonele rurale pot fi diferenţiate de zonele urbane prin densitatea mai mică a populaţiei lor, structura diferită a ocupării forţei de muncă, nivelul mai mic al veniturilor şi un acces mai scăzut la bunurile publice. Din punct de vedere al coeziunii teritoriale, densitatea mai mică a populaţiei nu trebuie să fie o caracteristică hotărâtoare.

      Unul din obiectivele de dezvoltare a Uniunii este modernizarea structurilor sociale, inclusiv a structurilor ocupării forţei de muncă. În consecinţă, este posibilă sporirea coeziunii teritoriale prin alinierea structurilor de ocupare a forţei de muncă în zonele rurale şi urbane. Provocările principale în materie de coeziune teritorială sunt în continuare nivelul veniturilor şi accesul la bunurile publice, iar susţinerea activităţilor neagricole în regiunile rurale constituie metoda cea mai eficace de realizare a acestor obiective. Măsurile de dezvoltare rurală nu trebuie, însă, să afecteze resursele destinate plăţilor directe către fermieri.

2.   Sunt de aşteptat schimbări substanţiale în politica agricolă comună a Uniunii Europene în următorii câţiva ani. Primul prilej pentru efectuarea de schimbări poate fi verificarea solidităţii PAC. În disputele anterioare privind structura PAC, a dominat opinia că această finanţare întăreşte diversificarea economiei UE, dar nu impulsionează competitivitatea ei. În condiţiile actualei politici financiare a Uniunii, această opinie este parţial justificată, însă, în realitate, ea depinde de modul în care se cheltuieşte finanţarea Uniunii. Obiectivele politicii de dezvoltare rurală, în special, trebuie să nu contravină obiectivelor de la Lisabona, plecând de la premisa că această dezvoltare se bazează pe aplicarea mecanismului competitivităţii relative (o eficienţă mai bună a costurilor), în special prin procesarea alimentelor pe plan local şi dezvoltarea infrastructurii şi serviciilor, cum ar fi turismul, educaţia şi protecţia mediului.

3.   În ceea ce priveşte FEADR, pentru perioada 2007-2013, au fost identificate următoarele priorităţi: 1. Îmbunătăţirea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier. 2. Îmbunătăţirea situaţiei mediului înconjurător şi a zonei rurale. 3. Îmbunătăţirea calităţii vieţii din zonele rurale şi încurajarea diversificării. 4. Crearea de capacităţi locale pentru ocuparea forţei de muncă şi diversificare (LEADER). Se pune însă problema dacă cel de-al doilea pilon al PAC trebuie să rămână un mecanism „corect din punct de vedere politic” pentru sprijinirea indirectă a agriculturii. Trebuie oare ca finanţare să fie îndreptată şi spre beneficiarii rurali din afara sectorului agriculturii şi spre beneficiarii care, deşi rămân în zone rurale, se vor deplasa dinspre agricultură înspre alte sectoare ocupaţionale? Menţinerea dezvoltării rurale în limitele razei de acţiune a PAC nu va însemna, oare, privarea fermierilor de metodele anterioare de finanţare din partea Uniunii?

4.   Una dintre sursele principale de dispută în dezbaterea PAC va fi nivelul plăţilor directe pentru agricultură (pilonul unu) şi nivelul co-finanţării naţionale în vederea eforturilor de menţinere a naturii comunitare a PAC. Este necesar să se acorde o atenţie deosebită propunerii Comisiei privind reducerea plăţilor directe destinate marilor exploataţii agricole şi consolidarea celui de-al doilea pilon al PAC, adică dezvoltarea zonelor rurale prin creşterea ratei de modulare.

5.  Dificultăţile legate de punerea în aplicare a politicii de dezvoltare rurală ţin de întrepătrunderea dintre politicile sectoriale şi politica de coeziune teritorială, precum şi dintre aspectele economice şi sociale ale acestora. Acest lucru explică accentul vizibil pus până acum mai mult pe diviziunea responsabilităţilor şi nu pe coordonarea activităţilor. Obiectivul coordonării trebuie să fie, însă, tocmai asigurarea unei abordări combinate în folosirea finanţării. În diferite statele membre, există mai multe modele pentru coordonarea activităţilor privind alocarea finanţării pentru măsuri de dezvoltare rurală. În prezent este dificil de a susţine că o anumită soluţie naţională constituie un model pentru celelalte ţări. Se pare că voinţa politică poate fi mai importantă în ceea ce priveşte asigurarea succesului decât vreun aranjament organizaţional.

O soluţie convenabilă poate fi, în consecinţă, aplicarea unei metode deschise de coordonare în acest domeniu de cooperare la nivelul Uniunii.

Cu toate acestea, trebuie să fie clar că politica de dezvoltare rurală are o mare influenţă asupra coeziunii teritoriale. Din acest motiv, nu pare justificată separarea măsurilor de dezvoltare rurală de politica de coeziune şi dezvoltare regională. Această politică are o capacitate mai mare decât PAC de a oferi asistenţă pentru aspectele neagricole ale dezvoltării rurale, cum ar fi a-i reţine pe oameni să lucreze în zone mai productive ale economiei.

Totuşi, includerea politicii de dezvoltare rurală în politica de dezvoltare regională şi de coeziune este posibilă numai cu condiţia ca dezvoltarea rurală să primească o finanţare adecvată şi ca această finanţare să fie folosită în conformitate cu priorităţile stabilite pentru zonele rurale.

AVIZUL Comisiei pentru agricultură Şi dezvoltare ruralĂ (11.9.2008)

destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

referitor la complementaritatea și coordonarea politicii de coeziune și a măsurilor de dezvoltare rurală

(2008/2100(INI))

Raportoare pentru aviz: Bernadette Bourzai

SUGESTII

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că jalonarea Fondurilor structurale pe obiectivele Strategiei de la Lisabona pentru perioada de programare 2007-2013 trebuie să țină seama de particularitățile regiunilor, deoarece altfel aceasta riscă să fie făcută în detrimentul obiectivelor de coeziune teritorială și de atenuare a disparităților regionale;

2.  subliniază faptul că politica de dezvoltare rurală trebuie să însoțească și să completeze dispozitivul Politicii agricole comune (PAC), având în vedere obiectivele mai generale ale acesteia, cum ar fi creșterea producției și a veniturilor agricole, stabilizarea pieței și securitatea aprovizionării și suficiența alimentară;

3.  subliniază că zonele rurale riscă să se adapteze dificil la această nouă orientare a politicii regionale, având în vedere caracteristicile care le sunt proprii: îmbătrânirea populației, probleme de acces datorate rețelelor de comunicare și de transport insuficiente, un exod rural continuu, niveluri de calificare mai reduse, lipsa infrastructurii și a serviciilor publice, pluriactivitatea actorilor rurali, lipsa ingineriei pentru montajul de proiecte și a unor poli de competență care să regrupeze întreprinderi și instituții de învățământ și cercetare;

4.  reamintește, în această privință, faptul că toate regiunile Uniunii, inclusiv zonele rurale și cele periferice, ar trebui, în principiu, să beneficieze de aceleași șanse de dezvoltare, pentru a evita agravarea excluderii teritoriale a zonelor celor mai dezavantajate;

5.  subliniază că, într-un număr ridicat de zone rurale, accesul dificil la serviciile publice, lipsa locurilor de muncă și piramida vârstelor reduc potențialul de dezvoltare, în special posibilitățile oferite tinerilor și femeilor;

6.  subliniază faptul că, în unele zone, nu există alternative la anumite forme de producție agricolă și că acestea vor trebui menținute cu orice preț din motive legate de politica regională și de mediu, în special în zonele agricole periferice și montane, afectate de deșertificare;

7.  reamintește faptul că, la Consiliul European de la Göteborg din 15-16 iunie 2001, au fost extinse obiectivele de la Lisabona la noțiunile de durabilitate și de coeziune și că politica de dezvoltare rurală vizează tocmai o dezvoltare durabilă, menținerea activităților rurale non-agricole, valorificarea potențialelor de dezvoltare locală, protecția mediului, amenajarea echilibrată a teritoriilor și dezvoltarea IMM-urilor;

8.  subliniază faptul că o dezvoltare regională durabilă și echilibrată poate fi realizată doar dacă interacțiunile dintre zonele urbane și cele rurale, de exemplu în domeniile educației, integrării, aprovizionării cu alimente, eliminării deșeurilor, consumului de energie și protecției mediului, sunt bazate pe o abordare care să reflecte în egală măsură interesele acestor două zone; subliniază, de asemenea, faptul că trebuie să se creeze, în acest sens, programe speciale dedicate relațiilor între zonele urbane și cele rurale;

9.  consideră că provocările cu care se confruntă mediul rural necesită o politică de dezvoltare echilibrată care să cuprindă toți actorii economici și sociali, inclusiv întreprinderile mici și microîntreprinderile de producție și servicii, având în vedere rolul acestora în dezvoltarea integrată a teritoriilor;

10. apreciază că, în cazul noilor state membre, politica de dezvoltare rurală trebuie să aibă în vedere în special eficientizarea activităților agricole și reducerea decalajelor de dezvoltare economică dintre zonele rurale și cele urbane, inclusiv prin sprijinirea activităților non-agricole, obiectiv ce se poate atinge în primul rând prin utilizarea Fondurilor structurale;

11. consideră că rolul Uniunii este să faciliteze, mai ales în noile state membre, restructurarea sectorului agricol, dezvoltarea economică și socială durabilă și existența unor relații echilibrate între zonele rurale și zonele urbane;

12. salută obiectivele stabilite la a doua Conferință europeană privind dezvoltarea rurală, care a avut loc la Salzburg în 2003, dar regretă faptul că finanțarea acordată prin al doilea pilon al PAC de către ultimele perspective financiare a fost redusă semnificativ, creându-se astfel riscul ineficienței și o separare între agricultori și locuitorii din zonele rurale;

13. consideră că, în noile state membre, pentru a li se permite acestora consolidarea structurilor agricole, consolidarea celui de-al doilea pilon nu trebuie să se facă printr-un transfer de fonduri alocate primului pilon, deoarece noilor state membre trebuie să , ci prin aportul Fondurilor structurale și al Fondului de coeziune la programele de dezvoltare rurală;

14. recomandă Comisiei să evalueze toate instrumentele utilizate pentru punerea în aplicare și executarea financiară a programării pe regiuni a fondurilor FEADR, FEDER și FSE, pentru a verifica că atribuirea fondurilor permite dezvoltarea în cel mai mare grad a zonelor rurale;

15. reiterează solicitarea Parlamentului privind realizarea unei analize detaliate a beneficiilor obținute de diferiții actori economici rurali din agricultură și din alte sectoare, precum și a rezultatelor obținute, în special în materie de creare și menținere de locuri de muncă; solicită din nou Comisiei să realizeze un studiu detaliat pe regiuni care să facă posibilă evaluarea nevoilor de sprijin al acestor actori, în vederea definirii noii politici rurale pe baze coerente;

16. consideră că este necesară consolidarea guvernanței și a parteneriatelor prin intermediul unei mai bune coordonări între autoritățile publice și toți partenerii economici și sociali la nivel european, național și local pentru elaborarea, aplicarea și monitorizarea politicilor teritoriale rurale;

17. propune ca, în cadrul perioadei de finanțare care începe în 2014, să fie făcute eforturi pentru o mai bună adaptare a Fondurilor structurale la interesele zonelor rurale, și ca finanțarea în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC să fie extinsă dincolo de sectorul agricol pentru a asigura o politică rurală integrată; solicită, de asemenea, o mai bună sinergie între PAC și politica de coeziune; recunoaște necesitatea unei mai bune coordonări a acestor două politici pentru a favoriza sinergiile și complementaritățile dintre politica regională și politica de dezvoltare regională, făcând astfel posibilă realizarea completă și integrată a obiectivelor acestora;

18. subliniază faptul că este necesară elaborarea unei strategii de dezvoltare rurală coerente și pe termen lung pentru a favoriza utilizarea cea mai eficientă și performantă a fondurilor disponibile;

19. solicită Comisiei crearea, până în 2011, a unui grup de lucru la nivel înalt în cadrul bilanțului de sănătate al PAC, care să prezinte propuneri pentru asigurarea viitorului economiei rurale și al tuturor celor care locuiesc în zone rurale după 2013.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	10.9.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	31 1
Membri titulari prezenți la votul final	Bernadette Bourzai, Niels Busk, Luis Manuel Capoulas Santos, Giuseppe Castiglione, Giovanna Corda, Albert Deß, Constantin Dumitriu, Michl Ebner, Ioannis Gklavakis, Lutz Goepel, Friedrich-Wilhelm Graefe zu Baringdorf, Esther Herranz García, Lily Jacobs, Elisabeth Jeggle, Heinz Kindermann, Stéphane Le Foll, Mairead McGuinness, Rosa Miguélez Ramos, James Nicholson, Neil Parish, María Isabel Salinas García, Agnes Schierhuber, Willem Schuth, Alyn Smith, Andrzej Tomasz Zapałowski
Membri supleanți prezenți la votul final	Katerina Batzeli, Gábor Harangozó, Astrid Lulling, Hans-Peter Mayer, Catherine Neris, Markus Pieper, Kyösti Virrankoski

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	20.1.2009
Rezultatul votului final	+: –: 0:	46 0 2
Membri titulari prezenţi la votul final	Emmanouil Angelakas, Stavros Arnaoutakis, Elspeth Attwooll, Jean Marie Beaupuy, Rolf Berend, Jana Bobošíková, Victor Boştinaru, Wolfgang Bulfon, Giorgio Carollo, Antonio De Blasio, Gerardo Galeote, Iratxe García Pérez, Eugenijus Gentvilas, Monica Giuntini, Ambroise Guellec, Jim Higgins, Filiz Hakaeva Hyusmenova, Mieczysław Edmund Janowski, Rumiana Jeleva, Gisela Kallenbach, Tunne Kelam, Evgeni Kirilov, Miloš Koterec, Constanze Angela Krehl, Florencio Luque Aguilar, Jamila Madeira, Sérgio Marques, Yiannakis Matsis, Miroslav Mikolášik, James Nicholson, Jan Olbrycht, Maria Petre, Markus Pieper, Pierre Pribetich, Giovanni Robusti, Wojciech Roszkowski, Grażyna Staniszewska, Catherine Stihler, Andrzej Jan Szejna, Oldřich Vlasák, Vladimír Železný
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Domenico Antonio Basile, Brigitte Douay, Madeleine Jouye de Grandmaison, Zita Pleštinská, Samuli Pohjamo, Richard Seeber