RAPORT referitor la integritatea jocurilor de noroc online

17.2.2009 - (2008/2215(INI))

Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor
Raportoare: Christel Schaldemose

Procedură : 2008/2215(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A6-0064/2009

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la integritatea jocurilor de noroc online

(2008/2215(INI))

Parlamentul European,

–    având în vedere articolul 49 din Tratatul CE,

–    având în vedere Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii anexat la Tratatul CE,

–    având în vedere jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene[1],

–    având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne[2] (Directiva privind serviciile),

–    având în vedere Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune[3] (Directiva privind serviciile audiovizuale),

–    având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă[4] (Directiva privind comerţul electronic),

–    având în vedere Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului[5],

–    având în vedere Rezoluţia sa din 8 mai 2008 referitoare la Cartea albă privind sportul[6],

–    având în vedere Întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de către Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor la 16 octombrie 2006 privind jocurile de noroc şi pariurile sportive pe piaţa internă[7] şi dezbaterea ulterioară din cadrul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor din 14 noiembrie 2006, precum şi răspunsul dat de comisar,

–    având în vedere nota informativă cu privire la jocurile de noroc online, cu accent pe integritate şi un cod de conduită în practicarea jocurilor de noroc, elaborată de Europe Economics Research Ltd pentru Parlamentul European,

–    având în vedere Studiul privind serviciile de jocuri de noroc de pe piaţa internă a Uniunii Europene din 14 iunie 2006, realizat de Swiss Institute of Comparative Law (SICL) pentru Comisie,

–    având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–    având în vedere raportul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor (A6-0064/2009),

A.  întrucât, în prezent, jocurile de noroc online, cu o valoare a veniturilor brute de 2 până la 3 miliarde EUR în 2004, reprezintă aproximativ 5% din totalul pieţei jocurilor de noroc din UE, potrivit studiului menţionat anterior realizat de SICL, iar creşterea rapidă a acestora pare inevitabilă;

B.   întrucât veniturile provenite de la guvern şi din jocurile de noroc autorizate de guvern constituie de departe cea mai importantă sursă de venit pentru organizaţiile sportive din multe state membre;

C.  întrucât jocurile de noroc, inclusiv jocurile de noroc online, au fost în mod tradiţional reglementate în toate statele membre în temeiul principiului subsidiarităţii, pentru a proteja consumatorii împotriva dependenţei şi a fraudelor, pentru a împiedica spălarea banilor şi alte infracţiuni financiare, precum şi aranjarea jocurilor şi pentru a menţine ordinea publică; întrucât Curtea Europeană de Justiţie acceptă restricţionarea libertăţii de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii din perspectiva unor astfel de obiective de interes general, dacă sunt proporţionale şi nediscriminatorii;

D.  întrucât statele membre au diferenţiat aceste restricţii în funcţie de tipul de joc de noroc vizat, cum ar fi jocuri de cazinou, pariuri sportive, loterii sau pariuri la cursele de cai; întrucât majoritatea statelor membre interzic funcţionarea - inclusiv administrarea de către operatori locali - a jocurilor de cazinou online, iar un număr semnificativ interzic în mod similar şi funcţionarea pariurilor sportive online şi a loteriilor online;

E.   întrucât jocurile de noroc au fost excluse din domeniul de aplicare al Directivelor 2006/123/CE (Directiva privind serviciile), 2007/65/CE (Directiva privind activităţile de difuzare a programelor de televiziune) şi 2000/31/CE (Directiva privind comerţul electronic), iar Parlamentul European şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la o posibilă liberalizare a jocurilor de noroc în Rezoluţia sa din 8 mai 2008 referitoare la Cartea albă privind sportul;

F.   întrucât statele membre şi-au reglementat pieţele jocurilor de noroc tradiţionale pentru a proteja consumatorii împotriva dependenţei, fraudelor, spălării banilor şi a aranjării jocurilor; întrucât aceste obiective strategice sunt mai dificil de realizat în sectorul jocurilor de noroc online;

G.  întrucât Comisia a iniţiat proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva a zece state membre pentru a examina dacă măsurile naţionale de limitare a prestării serviciilor transfrontaliere de jocuri de noroc online, în special a pariurilor sportive, sunt compatibile cu dreptul comunitar; întrucât, cum a subliniat Comisia, aceste proceduri nu vizează existenţa monopolurilor sau a loteriilor naţionale ca atare şi nu au nicio implicaţie pentru liberalizarea pieţelor jocurilor de noroc în general;

H.  întrucât Curţii Europene de Justiţie îi sunt adresate un număr din ce în ce mai mare de întrebări preliminare privind cauze legate de jocurile de noroc, ceea ce demonstrează clar lipsa de claritate a modului în care ar trebui interpretată şi aplicată legislaţia comunitară cu privire la jocurile de noroc;

I.    întrucât integritatea în contextul prezentei rezoluţii referitoare la jocurile de noroc online înseamnă un angajament al operatorilor de prevenire nu numai a fraudelor şi a criminalităţii, dar şi a jocului de noroc patologic şi a accesului minorilor la acestea, prin respectarea legislaţiei penale şi referitoare la protecţia consumatorilor, precum şi prin protejarea competiţiilor sportive împotriva oricărei influenţe necuvenite asociate pariurilor sportive;

J.    întrucât jocurile de noroc online combină o serie de factori de risc legaţi de jocul de noroc patologic, precum, printre altele, un acces facil la jocurile de noroc, disponibilitatea unei varietăţi de jocuri şi mai puţine constrângeri sociale[8];

K.  întrucât activităţile de pariuri sportive şi alte jocuri online s-au dezvoltat în mod rapid şi necontrolat (în special la nivel transfrontalier pe internet), iar ameninţarea omniprezentă a aranjării jocurilor şi fenomenul „pariurilor negative” („lay bets”) pe evenimente specifice din meciurile sportive fac sportul deosebit de vulnerabil la activităţile de pariere ilegale,

Un sector transparent care să protejeze interesele publicului şi ale consumatorilor

1.   subliniază că, în conformitate cu principiul subsidiarităţii şi cu jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, statele membre au interesul şi dreptul să-şi reglementeze şi să-şi controleze pieţele jocurilor de noroc în conformitate cu tradiţia şi cultura fiecărei ţări, pentru a proteja consumatorii împotriva dependenţei, fraudelor, spălării banilor şi a aranjării jocurilor în sport, precum şi pentru a proteja structurile de finanţare tradiţionale care finanţează activităţile sportive şi alte cauze sociale în statele membre; subliniază că şi ceilalţi actori au interesul ca piaţa jocurilor de noroc să fie bine monitorizată şi reglementată; subliniază că operatorii de jocuri de noroc online trebuie să respecte legislaţia statelor membre în care prestează aceste servicii şi în care îşi are reşedinţa consumatorul;

2.   subliniază că serviciile de jocuri de noroc trebuie să fie considerate o activitate economică cu un caracter foarte special, din cauza aspectelor sociale, de ordine publică şi de sănătate asociate acestora, în cazul căreia concurenţa nu va duce la o mai bună alocare a resurselor, acesta fiind motivul pentru care jocurile de noroc necesită o abordare multilaterală; subliniază că o abordare exclusiv din perspectiva pieţei interne nu este adecvată în acest domeniu extrem de sensibil şi solicită Comisiei să acorde o atenţie deosebită opiniilor Curţii Europene de Justiţie în această privinţă;

3.   sprijină lucrările iniţiate în Consiliu, sub preşedinţia franceză, care vizează problemele din domeniul jocurilor de noroc şi pariurilor tradiţionale şi online; invită Consiliul să continue discuţiile oficiale referitoare la o eventuală soluţie politică privind definirea şi soluţionarea problemelor apărute în legătură cu jocurile de noroc online şi invită Comisia să sprijine acest proces, să efectueze studii şi să prezinte propuneri adecvate, dorite de Consiliu în vederea realizării obiectivelor comune din domeniul jocurilor de noroc online;

4.   invită statele membre să coopereze îndeaproape pentru a rezolva problemele sociale şi de ordine publică cauzate de jocurile de noroc online transfrontaliere, precum dependenţa de acestea şi utilizarea frauduloasă a datelor personale sau a cărţilor de credit; invită instituţiile UE să coopereze strâns cu statele membre în lupta împotriva tuturor ofertelor de servicii de jocuri de noroc online neautorizate, să protejeze consumatorii şi să prevină fraudele; subliniază necesitatea convenirii unei poziţii comune în acest scop;

5.   subliniază faptul că autorităţile de reglementare şi operatorii ar trebui să coopereze strâns cu alţi participanţi din domeniul jocurilor de noroc, de exemplu, operatorii jocurilor de noroc, autorităţile de reglementare, organizaţiile consumatorilor, organizaţiile sportive, asociaţiile profesionale şi mass-media, toţi având o responsabilitate comună faţă de integritatea jocurilor de noroc online şi de informare a consumatorilor cu privire la posibilele consecinţe negative ale jocurilor de noroc online;

Combaterea fraudelor şi a altor activități infracționale

6.   constată că activităţi infracţionale precum spălarea de bani şi economia neagră pot fi asociate cu jocurile de noroc şi pot afecta integritatea evenimentelor sportive; consideră că ameninţarea integrităţii sportului şi a competiţiilor sportive afectează considerabil participarea populaţiei, un element-cheie al sănătăţii publice şi al integrării sociale; este de părere că, dacă un sport este perceput ca fiind manipulat pentru câştigul financiar al jucătorilor, al funcţionarilor sau al unor părţi terţe, în loc să fie practicat conform valorilor şi regulilor sale şi pentru plăcerea suporterilor, acest lucru ar putea duce la pierderea încrederii publicului;

7.   este de părere că dezvoltarea industriei jocurilor de noroc online oferă oportunităţi sporite pentru practici corupte precum fraudele, aranjarea jocurilor, casele de pariuri ilegale şi spălarea banilor, având în vedere că jocurile de noroc online pot fi rapid create şi retrase de pe piaţă şi din cauza proliferării operatorilor offshore; invită Comisia, Europol şi alte instituţii naţionale şi internaţionale să monitorizeze îndeaproape şi să prezinte rapoarte privind constatările din acest domeniu;

8.   consideră că protejarea integrităţii evenimentelor şi competiţiilor sportive necesită cooperarea între proprietarii de drepturi sportive, operatorii de pariuri online şi autorităţile publice, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul UE şi la nivel internaţional;

9.   invită statele membre să se asigure că organizatorii de competiţii sportive, operatorii de pariuri şi autorităţile de reglementare cooperează în vederea adoptării unor măsuri care să abordeze riscurile legate de pariurile ilegale şi aranjarea jocurilor în sport şi analizează stabilirea unui cadru de reglementare funcţional, echitabil şi durabil pentru a proteja integritatea sportului;

10. subliniază faptul că pariurile sportive constituie o formă de exploatare comercială a competiţiilor sportive şi recomandă statelor membre să protejeze competiţiile sportive împotriva oricărei utilizări comerciale neautorizate, în special prin recunoaşterea drepturilor organizatorilor acestor competiţii şi prin instituirea de norme care să asigure câştiguri financiare corecte în beneficiul tuturor nivelurilor sportului profesionist şi amator; invită Comisia să examineze posibilitatea de a acorda organizatorilor competiţiilor un drept de proprietate intelectuală (un fel de drept la imagine) asupra acestora;

Prevenirea prejudiciilor la adresa consumatorilor

11.  consideră că ocazia potenţial omniprezentă oferită de internet de a juca jocuri de noroc online în privat cu rezultate imediate şi cu posibilitatea de a miza sume importante de bani generează un nou potenţial de a crea dependenţă de jocurile de noroc; constată însă că impactul complet asupra consumatorilor al formelor specifice de servicii de jocuri de noroc oferite online nu este cunoscut încă şi ar trebui cercetat mai detaliat;

12. atrage atenţia asupra îngrijorării crescânde privind posibilitatea tinerilor de a accesa jocurile de noroc online, atât în mod legal, cât şi ilegal, şi subliniază necesitatea unor controale mai eficace ale vârstei şi ca jucătorii minori să fie împiedicaţi să joace variantele demonstrative de pe site-urile internet;

13. atrage atenţia supra faptului că tinerii în special pot avea dificultăţi în ceea ce priveşte diferenţierea conceptelor de noroc, destin, întâmplare şi probabilitate; îndeamnă statele membre să identifice principalii factori de risc care pot creşte probabilitatea ca o persoană (tânără) să devină dependentă de jocurile de noroc şi să găsească soluţii pentru eliminarea acestor factori;

14.  îşi exprimă îngrijorarea cu privire la interacţiunea sporită dintre serviciile de televiziune interactivă, serviciile de telefonie mobilă şi site-urile internet care oferă jocuri de noroc la distanţă sau online, în special cele adresate minorilor; consideră că aceste evoluţii vor genera noi probleme de reglementare şi de protecţie socială;

15.  consideră că jocurile de noroc online sunt susceptibile să expună consumatorii la riscuri şi că statele membre ar putea astfel să restricţioneze în mod legitim libertatea de prestare a serviciilor de jocuri de noroc online pentru a proteja consumatorii;

16. subliniază că părinţii au o anumită responsabilitate în vederea prevenirii practicării jocurilor de noroc de către minori şi a dependenţei acestora de jocurilor de noroc;

17.  solicită în acelaşi timp statelor membre să aloce fonduri corespunzătoare pentru cercetarea, prevenirea şi soluţionarea problemelor legate de jocurile de noroc online;

18. consideră că profiturile obţinute din jocurile de noroc ar trebui utilizate în beneficiul societăţii, inclusiv pentru finanţarea prin rotaţie a sectoarelor educaţiei, sănătăţii, sportului amator şi profesionist şi culturii;

19.  sprijină elaborarea unor norme pentru jocurile de noroc online în ceea ce priveşte limitele de vârstă, interzicerea sistemelor de creditare şi de bonusuri pentru a proteja jucătorii vulnerabili, informaţii cu privire la posibilele consecinţe ale jocurilor de noroc, informaţii asupra punctelor de ajutor în caz de dependenţă, posibilul risc de dependenţă al anumitor jocuri etc.;

20. invită toate părţile implicate să combată riscul de izolare socială cauzat de dependenţa de jocurile de noroc online;

21.  consideră că autoreglementarea în ceea ce priveşte publicitatea, promovarea şi furnizarea jocurilor de noroc online nu este suficient de eficace şi subliniază astfel necesitatea de reglementare şi cooperare între autorităţi şi industria jocurilor de noroc;

22.  îndeamnă statele membre să coopereze la nivelul UE pentru a lua măsuri împotriva oricărei forme agresive de publicitate sau marketing practicate de orice operator public sau privat de jocuri de noroc online, inclusiv a jocurilor demonstrative gratuite, pentru a proteja în special jucătorii de jocuri de noroc şi consumatorii vulnerabili precum copiii şi tinerii;

23. sugerează să se studieze posibilitatea de a introduce o sumă maximă pe care o persoană o poate utiliza pentru jocuri de noroc pe lună sau de a obliga operatorii jocurilor de noroc online să utilizeze cartele preplătite pentru jocurile de noroc online care să fie vândute în magazine;

Codul de conduită

24. constată că un cod de conduită ar putea fi totuşi un instrument suplimentar folositor pentru atingerea unor obiective publice (şi private) şi pentru a ţine seama de progresele tehnologice, de schimbările în preferinţele consumatorilor şi de evoluţia structurilor de piaţă;

25. subliniază că un cod de conduită rămâne în ultimă instanţă un demers de autoreglementare, dirijat de industria în sine, şi nu poate deci servi decât drept măsură complementară legislaţiei, nu ca măsură de înlocuire;

26. subliniază, de asemenea, că eficienţa unui cod de conduită va depinde în mare măsură de recunoaşterea sa de către autorităţile de reglementare şi de consumatori, precum şi de respectarea acestuia;

Monitorizare şi cercetare

27.  invită statele membre să colecteze informaţii cu privire la amploarea şi creşterea propriilor pieţe ale jocurilor de noroc, precum şi la provocările din acest sector;

28.  invită Comisia să iniţieze un program de cercetare cu privire la jocurile de noroc online şi la riscul de apariţie a dependenţei de aceste jocuri, de exemplu cu privire la modul în care publicitatea influenţează dependenţa de jocurile de noroc, la posibilitatea de a crea o tipologie europeană comună a jocurilor în funcţie de potenţialul de creare a dependenţei şi la posibilele măsuri preventive şi curative;

29. invită Comisia să examineze în special rolul publicităţii şi al marketingului (inclusiv al jocurilor demonstrative online gratuite) destinate în mod direct sau implicit să încurajeze minorii să joace jocuri de noroc;

30. invită Comisia, Europol şi autorităţile naţionale să colecteze şi să împărtăşească informaţii cu privire la amploarea fraudelor şi a altor activităţi infracţionale din sectorul jocurilor de noroc online, de exemplu în rândul actorilor implicaţi în acest sector;

31.  invită Comisia să studieze, în strânsă cooperare cu guvernele naţionale, efectele economice şi neeconomice ale furnizării de servicii transfrontaliere de jocuri de noroc în ceea ce priveşte integritatea, responsabilitatea socială, protecţia consumatorilor şi aspectele legate de impozitare;

32. subliniază importanţa ca statul membru de reşedinţă al consumatorului să poată controla, limita şi supraveghea în mod eficace serviciile de jocuri de noroc prestate pe teritoriul său;

33. invită Comisia şi statele membre să clarifice aspectele legate de taxarea jocurilor de noroc online;

° °

34.      încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

  • [1]  Schindler 1994 (C-275/92), Läärä 1999 (C-124/97), Zenatti 1999 (C-67/98), Anomar 2003 (C-6/01), Gambelli 2003 (C-243/01), Lindman 2003 (C-42/02), Placanica 2007 (C-338/04), Unibet 2007 (C- 432/05), UNIRE 2007 (C– 260/04).
  • [2]  JO L 376, 27.12.2006, p. 36.
  • [3]  JO L 332, 18.12.2007, p. 27.
  • [4]  JO L 178, 17.7.2000, p. 1.
  • [5]  JO L 309, 25.11.2005, p. 15.
  • [6]  Texte adoptate, P6_TA(2008)0198.
  • [7]  O-0118/2006.
  • [8]  Avizul avocatului general Bot din 14 octombrie 2008 în Cauza C-42/07. A se vedea, de asemenea, studiul susmenţionat realizat de SICL, p 1450; Profesor Gill Valentine, Analiză a publicaţiilor privind practicarea jocurilor de noroc de către copii şi tineri (comandată de Comisia de reglementare a jocurilor de noroc din Regatul Unit), septembrie 2008.

EXPUNERE DE MOTIVE

I. Introducere

Jocurile de noroc implică mize cu valoare monetară în jocuri de noroc, inclusiv loterii şi tranzacţii de tipul pariurilor.

Jocurile de noroc online există din 1996, an în care a apărut primul joc în Finlanda. De atunci, piaţa jocurilor de noroc online s-a dezvoltat considerabil. Estimările arată că, în 2003, piaţa comercială a jocurilor de noroc online din cele 25 de state membre ale UE a generat venituri brute de 51,5 miliarde EUR (sumă care reprezintă câştigurile operatorilor fără plăţile premiilor). În prezent, jocurile de noroc online prin intermediul internetului, al telefoanelor mobile sau al televiziunii interactive reprezintă aproximativ 5% din piaţa totală a jocurilor de noroc din UE, ceea ce însemna, în 2004, venituri brute cuprinse între 2 şi 3 miliarde EUR. Se estimează că piaţa europeană a jocurilor de noroc online va prezenta un ritm de creştere anual cuprins între minimum 8,4% (în Austria şi Ungaria) şi maximum 17,6% (în Italia)[1].

Statele membre sunt prin urmare obligate să-şi adapteze reglementările în vigoare şi să elaboreze noi reglementări care să ţină seama atât de preferinţele consumatorilor, cât şi de serviciile oferite de operatori. Natura specifică a jocurilor de noroc online pune anumite probleme responsabililor politici din statele membre. În primul rând, jocurile de noroc online implică un element transfrontalier care le permite operatorilor de jocuri de noroc online să presteze servicii consumatorilor din alte state membre decât cel în care sunt instalaţi. Prin urmare, consumatorii nu pot şti în ce ţară este instalat operatorul lor de servicii. În al doilea rând, există riscul major ca operatorii de jocuri de noroc online să nu poată verifica identitatea consumatorilor din moment ce persoanele care utilizează cărţi de credit nu sunt neapărat şi posesorii de drept ai acestora. În al treilea rând, uşurinţa cu care poate fi creat un site de jocuri de noroc le permite operatorilor necinstiţi să apară şi să dispară de pe piaţă într-un interval scurt de timp. În al patrulea rând, spre deosebire de jocurile de noroc convenţionale, operatorilor de jocuri de noroc online le este foarte greu să verifice dacă clienţii sunt minori, se află sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe sau dacă au un comportament suspect. În plus, în cazul jocurilor de noroc online lipsesc controlul şi constrângerile sociale, deoarece accesul la ele este foarte simplu şi nu necesită prezenţa altor persoane.

II. Reglementarea

În conformitate cu principiul subsidiarităţii, pieţele europene ale jocurilor de noroc online sunt reglementate la nivel naţional. Ca urmare, cadrele legislative pentru piaţa jocurilor de noroc (convenţionale şi online) din UE sunt foarte eterogene. În 20 dintre statele membre jocurile de noroc online sunt autorizate, în timp ce şapte state membre le-au interzis. 13 state membre au liberalizat piaţa, şase state deţin monopoluri publice şi un stat membru a autorizat un monopol privat[2].

Statele membre care au interzis total jocurile de noroc online sau care le autorizează doar în condiţii de monopol justifică aceste restricţii invocând argumentul ordinii sociale şi publice. Aşa-zisele monopoluri naţionale asupra jocurilor de noroc au provocat însă dispute serioase. Companii de jocuri de noroc, persoane private şi organizaţii din sectorul media au depus numeroase plângeri la Comisia Europeană, susţinând că anumite state membre îşi protejează în mod ilegal pieţele de jocuri de noroc şi veniturile rezultate din monopolurile pe care le deţin. În consecinţă, Comisia a iniţiat proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva a zece state membre, pentru a examina dacă măsurile naţionale de limitare a serviciilor transfrontaliere de jocuri de noroc online sunt compatibile cu dreptul comunitar[3].

Problema reglementării pieţelor jocurilor de noroc din UE este foarte delicată, fie că este vorba de jocuri de noroc convenţionale, fie de cele online. Dar există o nevoie evidentă de a clarifica cadrul legislativ al jocurilor de noroc online. În prezent, mai multe cauze aflate pe rol la Curtea Europeană de Justiţie sunt legate de jocurile de noroc. Această situaţie nemulţumeşte atât Curtea, cât şi statele membre, consumatorii şi furnizorii de jocuri de noroc online.

Multe dintre cauzele legate de jocurile de noroc înaintate Curţii Europene de Justiţie se află încă pe rol, altele însă au fost soluţionate (jurisprudenţă prezentată în cele ce urmează). Jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie este alcătuită din următoarele cauze: Schindler 1994 (C-275/92), Läärä 1999 (C-124/97), Zenatti 1999 (C-67/98), Anomar 2003 (C-6/01), Gambelli 2003 (C-243/01), Lindman 2003 (C-42/02), Placanica 2007 (C-338/04), Unibet 2007 (C- 432/05) şi UNIRE 2007 (C– 260/04).

În aceste cauze, Curtea Europeană de Justiţie a afirmat că libertatea de a presta servicii (articolul 49 din Tratatul CE) se aplică şi în cazul jocurilor de noroc. A afirmat însă şi faptul că jocurile de noroc pot implica anumite aspecte de ordin moral, religios şi cultural, pot presupune un risc ridicat de comitere a unor infracţiuni sau fraude şi pot avea consecinţe grave la nivel individual şi social[4].

Prin urmare, restricţiile se pot justifica în măsura în care sunt necesare pentru protecţia consumatorilor, pentru păstrarea ordinii publice (prevenirea fraudelor şi a infracţiunilor), pentru menţinerea ordinii sociale (cultură sau morală) şi pentru a preveni transformarea jocurilor de noroc într-o sursă de profit privat[5]. Totuşi, restricţiile trebuie să servească limitării activităţilor de pariuri într-un mod coerent şi sistematic, trebuie aplicate fără discriminare şi trebuie să se limiteze la ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului urmărit[6].

Este indicat, de asemenea, să se aibă în vedere răspunsul din 14 noiembrie 2006 al Comisarului McCreevy din cadrul şedinţei plenare de la Strasbourg la întrebarea orală privind jocurile de noroc adresată de Arlene McCarthy, preşedinta Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor. Comisarul a declarat cu această ocazie că, deocamdată, o armonizare comunitară a legislaţiei ce reglementează jocurile de noroc este puţin probabilă.

III. Integritatea

Obiectul acestui raport este concentrarea pe integritatea jocurilor de noroc online. Integritate înseamnă aici în primul rând un set de valori care trebuie respectate în scopul prevenirii fraudelor: a operatorilor de jocuri de noroc online faţă de consumatori, a consumatorilor faţă de operatori, a consumatorilor faţă de alţi consumatori. În acest sens, integritatea include şi toate mijloacele de prevenire a activităţilor infracţionale, cum ar fi spălarea de bani. În prezentul raport, integritatea este abordată şi din perspectiva comportamentului operatorilor de jocuri de noroc online. Raportul vizează totodată dependenţa şi accesul minorilor la jocurile de noroc.

Cei mai mulţi consumatori pot practica jocurile de noroc fără a risca o dependenţă psihologică; există însă un număr mic, dar semnificativ, de persoane care riscă să devină dependenţi. OMS defineşte jocul de noroc patologic drept orice practicare excesivă a jocurilor de noroc care conduce la probleme financiare, sociale şi/sau psihologice[7]. Riscul dependenţei de jocurile de noroc este în general agravat de posibilitatea permanentă de a juca, de frecvenţa câştigurilor, de natura tentantă sau atrăgătoare a jocurilor, de posibilitatea de a pune în joc sume importante, de posibilitatea de a dispune de un credit pentru a juca, de amplasarea jocurilor în locuri în care oamenii joacă ca urmare a unui impuls, precum şi de faptul că nu există campanii de informare privind riscurile pe care le presupun astfel de jocuri[8].

Jocurile de noroc online îmbină mai mulţi astfel de factori de risc legaţi de jocul de noroc patologic. De exemplu, operatorii online pot propune o bogată varietate de jocuri (pariuri, ruletă, poker, automate cu monede etc.), după cum pot introduce periodic noi jocuri, folosind noile tehnici de comercializare şi de orientare către un anume public, bazate pe ultimele cercetări în materie de comportament al clienţilor (în ceea ce priveşte cheltuirea banilor), astfel încât să ţină consumatorul „lipit” de monitor. Un aspect îngrijorător îl reprezintă interacţiunea tot mai intensă dintre serviciile multimedia, cum ar fi televiziunea, serviciile de SMS şi telefonie şi site-urile internet, care oferă jocuri la distanţă sau online, accesul la astfel de jocuri devenind uşor şi acceptabil din punct de vedere social, mai ales în ceea ce îi priveşte pe tineri.

  • [1]  „Global Entertainment and Media Outlook: 2008-2012”, p. 623. Creşterea este calculată drept creştere cumulată a veniturilor anuale din jocurile de noroc.
  • [2]  „Online Gambling”, notă de informare pentru Parlamentul European, Europe Economics, XX octombrie 2008.
  • [3]  http://ec.europa.eu/internal_market/services/gambling_en.htm
  • [4]  CEJ, hotărârea din cauza Schindler, C-275/92.
  • [5]  SICL (2006), p. xxvi
  • [6]  Hotărârea din cauza Gambelli C-243/01.
  • [7]  OMS (1992) Clasificarea ICD -10 a tulburărilor mintale şi de comportament, Geneva. Alţi termeni frecvent utilizaţi sunt jocul patologic, compulsiv, problematic, excesiv, dependent.
  • [8]  Avizul avocatului general Bot din 14 octombrie 2008 în cauza C-42/07. a se vedea, de asemenea, SICL (2006), p. 1450.

OPINIE MINORITARĂ

în conformitate cu articolul 48 alineatul (3) din Regulamentul de procedură

Malcolm Harbour, Colm Burke, Charlotte Cederschiöld, Giles Chichester, Bill Newton Dunn, Małgorzata Handzlik, Christopher Heaton-Harris, Zita Pleštinská, Salvador Domingo Sanz Palacio, Andreas Schwab, Marian Zlotea.

Suntem îngrijoraţi de faptul că raportul depăşeşte sfera iniţiativei, care intenţiona să se axeze pe transparenţa pieţei jocurilor de noroc online, pe integritatea operatorilor de jocuri de noroc online şi pe eventualele prejudicii aduse consumatorilor de sectorul jocurilor de noroc online.

Considerăm că raportul subminează anumite principii ale pieţei unice, că o serie de aspecte ale pieţei jocurilor de noroc online pot fi înţelese greşit şi că raportul nu reflectă în mod fidel situaţia din toate statele membre. În anumite state membre există deja pieţe bine reglementate, care funcţionează bine şi care permit consumatorilor să practice jocurile de noroc într-un mediu online sigur şi în condiţii de securitate.

Acceptăm faptul că evoluţia internetului pune probleme pe termen lung în ceea ce priveşte protecţia consumatorilor, dar considerăm că acestea pot fi reglementate în mod eficace, fără interdicţii; ia act de eforturile depuse deja de operatorii europeni responsabili pentru a îmbunătăţi standardele şi a asigura siguranţa consumatorilor.

Dorim să subliniem progresele înregistrate deja în anumite jurisdicţii cu privire la stabilirea cadrelor de reglementare şi la beneficiile potenţiale ale unor pieţe mai deschise, dar în acelaşi timp reglementate în mod eficace; constată, de asemenea, limitările practice şi juridice ale metodelor propuse pentru blocarea prestării serviciilor online.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

11.2.2009

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

32

10

0

Membri titulari prezenţi la votul final

Mogens Camre, Charlotte Cederschiöld, Gabriela Creţu, Janelly Fourtou, Evelyne Gebhardt, Martí Grau i Segú, Małgorzata Handzlik, Malcolm Harbour, Anna Hedh, Edit Herczog, Pierre Jonckheer, Kurt Lechner, Lasse Lehtinen, Toine Manders, Catiuscia Marini, Arlene McCarthy, Nickolay Mladenov, Catherine Neris, Bill Newton Dunn, Zita Pleštinská, Karin Riis-Jørgensen, Zuzana Roithová, Heide Rühle, Leopold Józef Rutowicz, Salvador Domingo Sanz Palacio, Christel Schaldemose, Eva-Britt Svensson, Jacques Toubon, Bernadette Vergnaud, Barbara Weiler

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Emmanouil Angelakas, André Brie, Colm Burke, Giles Chichester, Joel Hasse Ferreira, Filip Kaczmarek, Andrea Losco, Manuel Medina Ortega, José Ribeiro e Castro

Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

Daniel Hannan, Alexandru Nazare, Giovanni Rivera