RAPORT conținând o propunere de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului referitoare la mandatul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie

26.2.2009 - (2008/2290(INI))

Comisia pentru afaceri externe
Raportoare: Annemie Neyts-Uyttebroeck

PROPUNERE DE RECOMANDARE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ADRESATĂ CONSILIULUI

referitoare la mandatul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie

(2008/2290(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului de către Annemie Neyts Uyttebroeck și alți deputați în numele grupului ALDE, referitoare la mandatul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie („Tribunalul”) (B6-0417/2008), care acoperă republicile ce alcătuiau până la 25 iunie 1991 teritoriul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, și anume Bosnia și Herțegovina, Croația, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Serbia, Kosovo și Slovenia,

–   având în vedere faptul că Tribunalul este un organ judiciar al Organizației Națiunilor Unite, care acționează în Europa și care abordează chestiunile europene, fiind instituit în 1993 ca instituție temporară care are ca misiune specifică cercetarea încălcărilor grave ale dreptului internațional umanitar comise începând cu 1991 în fosta Iugoslavie și urmărirea penală a vinovaților,

–   având în vedere faptul că, în perioada respectivă, sistemele judiciare interne din fosta Iugoslavie nu puteau sau nu doreau să realizeze cercetarea și punerea sub urmărire a principalilor vinovați,

–   având în vedere faptul că Tribunalul a pus sub acuzare 161 de persoane și a judecat 116, faptul că, în prezent, un număr mare de acuzați se află în diferite stadii ale procedurii în fața Tribunalului și că numai 5 acuzați se află în faza anterioară procesului și așteaptă încă să fie judecați, în timp ce numai două dintre persoanele inculpate, Ratko Mladić și Goran Hadžić, se află încă în libertate[1],

–   având în vedere faptul că rezoluțiile 1503 (2003) și 1534 (2004) ale Consiliului de securitate al ONU, prin care se solicita Tribunalului să întreprindă toate măsurile necesare pentru a‑și putea încheia activitatea până la sfârșitul anului 2010 („strategia de încheiere a mandatului tribunalului”),

–   având în vedere faptul că datele preconizate în strategia de încheiere a mandatului reprezintă obiective, dar nu constituie termene-limită absolute,

–   având în vedere evaluările și rapoartele prezentate din șase în șase luni de Președintele și de Procurorul Tribunalului, în conformitate cu punctul 6 din rezoluția 1534 (2004) a Consiliului de Securitate al ONU referitoare la progresele realizate în vederea aplicării strategiei de încheiere a mandatului;

–   având în vedere rezoluția nr. A/RES/63/253 privind o propunere detaliată referitoare la stimulentele adecvate necesare pentru menținerea în post a personalului Tribunalelor Penale Internaționale, adoptată prin consens de Adunarea generală a ONU din 23 decembrie 2008;

–   având în vedere sprijinul considerabil și consecvent acordat de Uniunea Europeană și de statele membre Tribunalului și activităților acestuia,

–   având în vedere faptul că deplina cooperare cu Tribunalul a devenit o piatră de temelie pentru politicile UE privind țările din Balcanii de Vest,

–   având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2009 privind Srebrenica[2],

–   având în vedere articolul 114 alineatul (3) și articolul 83 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0112/2009),

A. întrucât Tribunalul, situat la Haga, precum și activitatea acestuia merită în continuare sprijinul deplin al Uniunii Europene și al statelor sale membre;

B.  întrucât Tribunalul a emis hotărâri care au creat jurisprudență în materie de genocid, crime de război și crime împotriva umanității și întrucât acesta a adus o contribuție semnificativă la procesul de reconciliere în Balcanii de Vest, favorizând astfel reinstaurarea și menținerea păcii în regiune;

C. întrucât cooperarea deplină cu Tribunalul a fost una dintre condițiile stricte introduse de Uniunea Europeană în cadrul angajamentului său contractul cu țările din regiune;

D. întrucât Tribunalul a contribuit la crearea bazelor unor noi norme în materie de soluționare a conflictelor și de dezvoltare post-conflict în întreaga lume, a reprezentat un exemplu pentru potențiale tribunale ad hoc în viitor și a demonstrat că este posibilă o justiție internațională eficientă și transparentă; întrucât contribuția Tribunalului Internațional la evoluția dreptului penal internațional este recunoscută pe scară largă;

E.  întrucât unele inculpări, decizii sau hotărâri emise de Tribunal au fost considerate ca fiind controversate în diferite regiuni din Balcanii de Vest și în afara acestora; întrucât din aceste reacții pot fi reținute învățăminte care fac parte din moștenirea Tribunalului; întrucât ele subliniază, în același timp, necesitatea existenței unei Camere de Apel și a unui program de informare;

F.  întrucât Tribunalul continuă să realizeze o gamă largă de activități de informare pentru a apropia activitatea sa de țările vizate, inclusiv prin facilitarea acoperirii proceselor de către presa locală, prin informarea directă a comunității cu ajutorul agenților săi aflați la fața locului și prin eforturile depuse pentru consolidarea capacităților instituțiilor judiciare naționale competente pentru judecarea crimelor de război, precum și prin intermediul a numeroase proiecte care vizează identificarea celor mai bune practici;

G. întrucât rezoluțiile 1503 (2003) și 1534 (2004) ale Consiliului de Securitate al ONU menționate mai sus au solicitat Tribunalului și Tribunalului Penal Internațional pentru Rwanda să finalizeze toate anchetele până la sfârșitul anului 2004, toate procesele în primă instanță până la sfârșitul anului 2008 și întreaga activitate până la sfârșitul anului 2010; întrucât, cu toate acestea, Tribunalul a indicat că nu va reuși să finalizeze procesele în primă instanță înaintea sfârșitului anului 2009, în parte datorită numărului mare de recursuri; întrucât este necesară, prin urmare, o nouă decizie a Consiliului de Securitate al ONU, pentru a extinde mandatul Tribunalului;

H. întrucât Tribunalul a luat inițiativa de a defini un program, aprobat de Consiliul de Securitate al ONU și cunoscut în prezent sub numele de „strategia de încheiere a mandatului”, al cărui obiectiv este garantarea faptului că Tribunalul își încheie activitatea cu succes, în timp util și în colaborare cu sistemele juridice interne din țările vizate;

I.   întrucât programul cuprinde trei etape și date-limită pentru încheierea mandatului Tribunalului; întrucât obiectivul actual este finalizarea tuturor procedurilor (în faza de judecată și apel) până în 2011 sau până la începutul anului 2012; întrucât, pentru atingerea acestui obiectiv, Tribunalul își axează activitatea asupra celor mai importanți lideri suspectați de a fi răspunzători pentru crimele comise în jurisdicția sa și a transferat cauzele privind acuzați de importanță medie și scăzută jurisdicțiilor naționale competente și a urmărit în instanță pârâți în cadrul unor procese comune, deși trebuie avut grijă ca această conexare să nu aducă atingere drepturilor celor acuzați; întrucât numeroase proceduri pot fi și sunt inițiate și conduse chiar de către procurorii și instanțele naționale, dar unele instanțe naționale pot fi incapabile sau reticente în desfășurarea procedurilor penale în conformitate cu standardele internaționale și normele unui proces echitabil, iar transferul către instanțele naționale s-a lovit, în unele cazuri, de rezistență din partea victimelor și a martorilor implicați direct;

J.   întrucât cele trei camere de primă instanță și Camera de Apel ale Tribunalului își mențin nivelul maxim de productivitate, judecând cauze care implică mai mulți acuzați; întrucât transferarea cauzelor către jurisdicțiile naționale competente a avut un impact substanțial asupra volumului global de activitate al Tribunalului, dar întrucât factori independenți de voința sa au generat anumite întârzieri, iar posibilitatea unor noi întârzieri nu poate fi exclusă;

K. întrucât, de asemenea, cei doi inculpați aflați în continuare în libertate, Ratko Mladić și Goran Hadžić, trebuie traduși în justiție și întrucât arestarea acestora va depinde de colaborarea obligatorie a statelor, în temeiul articolului 29 din Statutul Tribunalului, inclusiv la căutarea, arestarea și transferul fugarilor, precum și producerea probelor aflate, de exemplu, în arhivele interne și întrucât arestarea și transferul fugarilor inculpați și producerea probelor nu au avut loc întotdeauna;

L.  întrucât articolul 21 din Statutul Tribunalului prevede dreptul fiecărui acuzat de a fi judecat în prezența sa și întrucât Tribunalul nu ar putea, chiar dacă ar dispune de numeroase mijloace de probă, să judece în lipsă;

M. întrucât angajamentul Tribunalului privind încheierea rapidă a mandatului său este recunoscut, dar cauzele pendinte trebuie judecate fără respectarea unei constrângeri temporale nerealiste, dat fiind că astfel de constrângeri ar putea afecta dreptul acuzaților la un proces echitabil; întrucât nu se poate recurge la expediente ce ar putea pune în pericol și mai mult siguranța și bunăstarea victimelor și martorilor ce depun mărturie în fața Tribunalului Internațional și întrucât data-limită preconizată în cadrul strategiei de încheiere a mandatului Tribunalului nu ar trebui să implice impunitatea în cazul celor doi fugari aflați în libertate și nici constrângeri temporale excesive pentru procesele aflate pe rol;

1.  adresează Consiliului recomandările următoare:

(a) reamintește că printre valorile fundamentale menționate în decizia comunității internaționale de creare a Tribunalului se aflau căutarea justiției și combaterea impunității; subliniază că, deși sprijină activitatea Tribunalului, aceasta nu va fi integral încheiată decât dacă procesele în curs sunt finalizate fără grabă nejustificată și cei doi fugari inculpați aflați în libertate, Ratko Mladić și Goran Hadžić, sunt traduși în justiție și judecați;

(b) subliniază că dreptul la un proces echitabil nu poate fi sacrificat pentru imperative ce țin de creșterea rapidității procedurilor și reiterează opinia, în prezent acceptată pe scară largă, că moștenirea Tribunalului nu va fi evaluată doar în funcție de capacitatea sa de a judeca vinovații pentru cele mai grave crime comise în jurisdicția sa, ci și în funcție de respectarea normelor celor mai stricte privind echitatea;

(c) subliniază că este esențial ca, în vederea finalizării proceselor în primă instanță și în apel, personalul cu înaltă calificare profesională al Tribunalului să fie menținut în funcție; de asemenea, constată că pierderea cunoștințelor instituționale specializate, necesare în vederea finalizării proceselor rămase, ar putea fi accentuată de calendarul prevăzut în cadrul strategiei de încheiere a mandatului Tribunalului; în acest sens, salută rezoluția A/RES/63/253 a Adunării Generale a ONU, menționată mai sus, care permite Tribunalului să ofere contracte personalului în conformitate cu calendarul strategiei de încheiere a mandatului și să examineze stimulente de natură nefinanciară, menite să păstreze personalul cheie;

(d) subliniază faptul că, pe de o parte, data fixată pentru realizarea strategiei de încheiere a mandatului contribuie la productivitatea Tribunalului, dar că, pe de altă parte, dacă trebuie să se facă dreptate și dacă trebuie ca procesul lui Ratko Mladić și al lui Goran Hadžić să continue, data respectivă nu poate constitui în niciun fel un termen limită pentru activitățile Tribunalului;

(e) prin urmare, solicită Consiliului să analizeze, cu prioritate, dacă ar trebui preconizată extinderea cu doi ani a mandatului Tribunalului și dacă aceasta ar fi suficientă, ținând cont de faptul că extinderea nu ar trebui preconizată doar în termeni de timp ci și de rezultate, și să prezinte analiza acestor chestiuni în cadrul structurilor corespunzătoare ale ONU;

(f)  solicită Consiliului să încurajeze Consiliul de Securitate al ONU să se angajeze la furnizarea unor resurse și a unui sprijin suficiente destinate Tribunalului, prin intermediul bugetului general al ONU, până la sfârșitul mandatului Tribunalului;

(g) solicită Consiliului să continue să sprijine eforturile Tribunalului, în încercările acestuia de a determina țările implicate să își consolideze cooperarea și să-și sporească eforturile în vederea capturării celor doi fugari rămași, permițând, în acest fel, Tribunalului să își îndeplinească mandatul, precum și să explice ONU necesitatea clarificării faptului că cei doi fugari rămași trebuie judecați ori de către Tribunal, ori de către mecanismele reziduale, evitându-se, astfel, orice sugestie de impunitate;

(h) solicită Consiliului să abordeze, cu autoritățile croate, problema aparentei lipse de cooperare în ceea ce privește transmiterea unor documente cheie, esențiale pentru urmărirea penală a Generalului Ante Gotovina, a lui Mladen Markać și a lui Ivan Cermak; subliniază necesitatea respectării solicitărilor recente ale Procurorului Șef Serge Brammertz referitoare la localizarea și punerea la dispoziția Tribunalului a documentației relevante care încă lipsește;

(i)  subliniază că Uniunea Europeană ar trebui să insiste în continuare asupra faptului că respectarea criteriilor de la Copenhaga include existența unui sistem judiciar pe deplin funcțional, care poate judeca procese privind încălcarea dreptului umanitar, chiar și după ce cadrul Tribunalului nu va mai fi funcțional; solicită Consiliului să stabilească norme clare de evaluare a performanței sistemului judiciar în țările din Balcanii de Vest după încheierea mandatului Tribunalului Internațional, pentru a garanta, între altele, faptul că condițiile de detenție respectă standardele internaționale și că pedepsele pronunțate de Tribunal sunt respectate și solicită UE să își intensifice sprijinul pentru anchetele și procesele de la nivel național privind crimele de război, spre exemplu prin asigurarea de asistență pentru autoritățile judiciare, de urmărire penală și cele responsabile cu aplicarea legii, inclusiv finanțarea formării profesionale și a protecției martorilor;

(j)  recunoaște că suveranitatea statelor rămâne una dintre temeliile sistemului internațional și subliniază că este esențial ca, la rândul ei, comunitatea internațională să sprijine dezvoltarea capacităților naționale în Balcanii de Vest, pentru ca instanțele naționale să poată continua activitatea începută de Tribunal; sprijină finanțarea existentă acordată de UE, de exemplu pentru programele de informare, în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului; în acest sens, solicită Consiliului, să ia în considerare posibilitatea intensificării sprijinului acordat strategiei de încheiere a mandatului Tribunalului Internațional și solicită o cooperare sporită între instanțele judiciare și organele de urmărire penală din Balcanii de Vest, în special în cazurile care implică extrădarea și asistența juridică reciprocă;

(k) observă că existența unui mecanism clar pentru a asigura îndeplinirea funcțiilor reziduale ale Tribunalului după desființarea acestuia este esențială pentru a garanta că moștenirea acestuia va consolida principiile care au determinat instituirea sa;

(l) îndeamnă Consiliul să continue fără întârziere, în cadrul structurilor corespunzătoare ale ONU, procedurile preconizate pentru instituirea unui mecanism destinat asigurării îndeplinirii funcțiilor reziduale imediate și pe termen lung, cum ar fi protecția martorilor, protecția împotriva intimidării martorilor, chestiunile de ultraj la adresa instanței, reexaminarea cauzelor în cazul producerii unor probe de disculpare, urmărirea desfășurării proceselor din cauzele transferate instanțelor din regiune (asigurată în prezent de Biroul Procurorului de pe lângă Tribunal, prin intermediul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE)), condițiile de detenție și chestiunile referitoare la grațiere și comutarea pedepselor etc.; sugerează să fie prezentată Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite o propunere referitoare la eventuala instituire a unui birou comun destinat asigurării îndeplinirii funcțiilor reziduale ale Tribunalului, ale Tribunalului Penal Internațional pentru Rwanda și ale Tribunalului Special pentru Sierra Leone;

(m) reamintește Consiliului că UE ar trebui să acorde o atenție deosebită conservării moștenirii Tribunalului, garantând că arhivele acestuia sunt păstrate într-un loc sigur și adecvat, eventual în regiunea Balcanilor de Vest, că acestea sunt cât mai complete și accesibile posibil și că documentația respectivă este disponibilă online;

(n) subliniază că moștenirea Tribunalului ar trebui, de asemenea, să facă parte din procesul global de reconciliere; în acest sens, solicită statelor din Balcanii de Vest și UE să sprijine activitatea organizațiilor nonguvernamentale și pe cea a altor instituții care oferă ajutor victimelor, promovează dialogul interetnic și contribuie la căutarea adevărului și a concilierii;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, spre informare, Comisei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și Președintelui Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie.

• [1]  Scrisoarea Președintelui Tribunalului Internațional adresată Consiliului de Securitate al ONU, S/2008/729, 24 noiembrie 2008.
• [2]  Texte adoptate, P6_TA-PROV(2009)0028.

PROPUNERE DE RECOMANDARE (B6-0417/2008) (3.9.2008  )

depusă în conformitate cu articolul 114 alineatul (1) din Regulamentul de procedură

de Annemie Neyts-Uyttebroeck, Sarah Ludford și Jelko Kacin

în numele Grupului ALDE

referitoare la mandatul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile 1503 și 1504 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și planurile de închidere a Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie la sfârșitul anului 2010,

–   având în vedere faptul că acuzații rămân în libertate,

–   având în vedere sprijinul considerabil și constant acordat Tribunalului de către Uniunea Europeană și statele membre și faptul că deplina cooperare cu Tribunalul a devenit o valoare de referință esențială în cadrul politicii UE față de țările din Balcanii de Vest,

–   având în vedere articolul 114 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

A. subliniind că Tribunalul a adus o contribuție importantă la procesul de reconciliere din Balcanii de Vest;

B.  considerând, totuși, că activitatea Tribunalului este încă neîncheiată și că examinarea cauzelor rămase trebuie efectuată fără să existe presiunea timpului,

1.  adresează Consiliului recomandările următoare:

(a) să examineze urgent posibilitățile de extindere a mandatului Tribunalului, astfel încât cauzele pendinte să poată fi examinate fără grabă nejustificată, iar criminalii de război puși sub acuzație să poată fi aduși în fața justiției și cauzele împotriva lor să fie judecate;

(b) să conceapă o strategie privind abordarea chestiunii acuzaților rămași în libertate, în cazul în care ONU nu reușește să extindă mandatul Tribunalului;

(c) să precizeze modul în care UE va evalua performanța sistemului justiției în țările din Balcanii de Vest, după eventuala încheiere a mandatului Tribunalului, și care sunt măsurile pe care UE le poate adopta pentru a spori sprijinul pentru anchetele și procesele de la nivel național privind crimele de război;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, spre informare, Comisiei, statelor membre, țărilor din Balcanii de Vest, Organizației Națiunilor Unite și Tribunalului.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	24.2.2009
Rezultatul votului final	+: –: 0:	22 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Angelika Beer, Klaus Hänsch, Anna Ibrisagic, Francisco José Millán Mon, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Vural Öger, Justas Vincas Paleckis, Ioan Mircea Pașcu, Béatrice Patrie, João de Deus Pinheiro, Pierre Pribetich, Flaviu Călin Rus, Jacek Saryusz-Wolski, Marek Siwiec, István Szent-Iványi, Geoffrey Van Orden, Andrzej Wielowieyski
Membri supleanți prezenți la votul final	Andrew Duff, Glyn Ford, Christoph Konrad, Jean Spautz
Membri supleanți (articolul 178 alineatul (2)) prezenți la votul final	Ewa Tomaszewska